Cartile, ca si gindacii
Un fost anticar a vrut sa scape cumva de zecile de mii de carti pe care le ingramadise intr-un depozit. N-a reusit sa le doneze, nici o biblioteca nu le-a primit, ca n-aveau spatiu si oricum aveau pe cap prea multe volume. Asa ca le-a pus pe foc in public (o parte). Pina sa vina pompierii, a mai reusit sa vinda dintre ele, o cucoana sensibila a dat 10 dolari sa „adopte” citeva, sa le duca la ea acasa unde sa fie in siguranta. Articolul despre treaba asta e aici.
Bineinteles, omul deplinge decaderea cartilor la rangul de obiecte bune de aruncat, scaderea interesului pentru lectura etc. M-am gindit si n-am ajuns la nici o concluzie. Cum trebuie interpretata povestea? Gombrowicz e infiorator de lucid, de exemplu, cind spune ca sintem sufocati de arta, ca n-avem timp sa admiram cu adevarat, ca e plina lumea de atitea carti, tablouri si statui incit nu se mai pune problema sa le putem acorda timp, nu tuturor, ca asta e chiar imposibil, dar nici macar la alea putine la care ajungem nu ne putem concentra. Si ca, oricum, noi, publicul larg adica, mai mult ne straduim sa admiram decit o facem cu adevarat. Mai e si Vila-Matas, cu scriitorii lui care refuza sa mai populeze spatiul asta agomerat cu alte si alte carti.
Sa-mi para rau ca au ars mii de carti pe care nu le vrea nimeni? Sa-mi para rau ca s-a gasit cineva sa salveze niste volume doar de mila si dintr-un respect vag si general pentru carti? Habar n-am. Stiu doar ca uneori mi-a trecut prin cap ca ar fi bine sa se opreasca un pic, vreo 200 de ani, asa, productia de literatura, si eu sa traiesc, evident, mai bine de 200 de ani, ca sa pot intii sa citesc macar in mare cam ce-as vrea sa citesc din ce s-a scris pina acum, abia dupa aia sa se apuce din nou scriitorii de treaba 
E putin absurd sa acuzi bibliotecile ca nu mai au spatiu si pe cititori ca nu se mai opresc linga toate cartile abandonate. Adevarul e ca sint prea multe carti. Si ca soarta celor mai multe dintre ele e disparitia totala si definitiva – ca si cum nici n-ar fi fost vreodata. Precum si, adevarul adevarurilor: ca toate cartile sint sortite sa dispara total si definitiv, si toti autorii sa fie uitati, si tot ce au facut oamenii vreodata sa se prefaca in… nimic E absurd si sa scrii despre asta, ca s-a scris de mult si e plicti rau de tot.
Eu cel putin nu ma pot gindi la sfirsitul timpurilor si la intoarcerea universului in gaura lui neagra initiala sau cum ii spun savantii. Nu ma pot gindi la o mie de carti care ard demonstrativ intr-o piata din America. Nici la tragedia bibliotecii din Alexandria. In schimb ma atac imediat daca ma gindesc ca o sa dispara limba romana (cit sa mai supravietuiasca? citeva sute de ani? sint optimista?) – ce-o sa se aleaga atunci de atitea carti minunate pe care le-am citit eu pagina cu pagina? De atitia scriitori etc. O parte probabil va ramine drept materie de studiu pentru specialisti in limbi moarte, citeva, in traduceri, vor supravietui. Dar restul? Toata agitatia asta dintr-o suta de romane si o mie de poezii si un milion de articole? Refuz sa-mi imaginez.
Tot Gombrowicz are niste pagini innebunitoare despre gindaci. Cum il salveaza el pe unul singur de la moarte si dupa aia vede ca mai e inca unul in pericol, il salveaza si pe ala, si pe urmatorul si tot asa dar la un moment dat tot trebuie sa se opreasca, pur si simplu pentru ca sint prea multi gindaci. Ma rog, Gombro se vede ca pe un Dumnezeu al gindacilor, dupa care se gindeste ca el e de fapt un fel de gindac si ca e foarte posibil ca the real God sa se opreasca, obosit, exact la el. Si ca totul e teribil de nedrept si ca, in fond, nu exista decit durere.
Cucoana sensibila care a platit 10 dolari sa salveze niste gindaci de hirtie a facut un experiment asemanator, e adevarat, probabil fara sa impinga ginditu’ pina acolo unde il impinge Gombrowicz, dar daca esti, ca mine, inca sub influenta Jurnalului, o sa stai sa te framinti pina te doare neuronu’ si atunci te duci pur si simplu sa termini de citit cartea pe care o aveai deschisa A fost Tihna si… ma bucur c-am citit-o. E destul de innebunitor si romanul asta, dar a avut un efect neasteptat: am uitat cu desavirsire de toate celelalte sarmane carti abandonate! Si de soarta literaturii, si de colapsul Universului, si de disparitia limbii romane. As fi vrut de fapt sa scriu despre Tihna acuma, dar am gasit URL-ul articolului salvat aici si uite-asa am zis sa aberez un pic 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
29 mai 2007 la 4:33 pm
Acum m-ai facut sa ma simt vinovata ca mi-am cuparat atatea carti pe care nu am apucat inca sa le citesc
29 mai 2007 la 4:35 pm
ionuca – da, rusine sa-ti fie! eu n-as face niciodata asa ceva
29 mai 2007 la 5:56 pm
Hm, mie nu-mi pare treaba aşa gravă. La urma urmei, o carte poate să fie citită şi de un singur om şi tot îşi are rostul.
29 mai 2007 la 6:13 pm
oh i so know the feeling.
as fi recunoscatoare daca s-ar opri din “productia literara” si o luna…nu neaparat din scris, dar din publicat. nu apuc bine sa rumeg o carte din teancul de cinci proaspat cumparate, ca mai apar alte zece care-mi fac cu ochiu. in ritmul asta o sa mor de sange rau si cu cartile necitite.
29 mai 2007 la 7:07 pm
Noua nu ne place (desi suntem topite dupa Gombrowicz) postura asta de cititor care se crede buricul pamantului. Of, cate carti in jurul meu, atata asteapta – sa fie citite! Dar sunt atatea pe lumea asta care nu ne privesc! E o postura usor nimfomaniacala, priveste chestiunea in termeni de performanta si frustrare.
29 mai 2007 la 7:11 pm
drama multora din putinii ramasi sa citeasca carti…si nu in format pdf, word sau altfel..ci cumparate…de la anticar, librarie, taraba etc….si…nasol..ca nu are rezolvare….
29 mai 2007 la 7:26 pm
@monoloage. Daca-i drama si insingurare, apuca-te, domnule, de jucat fotbal. Sau te pomenesti ca n-or fi pe lume atatea sute de milioane de fotbalisti cat sa te faca pe tine sa te simti important intr-un mic si dramatic grup select
29 mai 2007 la 7:31 pm
belletrixx se pare ca te-apucat graba scrisului fara sa rumegi bine ideea…. dar nu ma mira…n-ar fi prima oara….in cazul in care aveai bunul simt…ca inainte sa scrii sa gandesti…ai fi observat…ca nu era un comentariou acid…ci ..pur si simplu…ca eram din aceeasi tabara…..
cat despre fotbal….are farmecul lui….iar daca joci..te uiti la un meci de fotbal..asta nu inseamna neaparat ca iq-ul… ma duce spre limita de zero….
29 mai 2007 la 7:43 pm
bellettrixxx, ai schimbat cumva cafeaua???
29 mai 2007 la 8:59 pm
@monoloage si DeMaio: Avem senzatia ca azi suntem prea subtile pentru domniile voastre! Va rugam reveniti!
29 mai 2007 la 9:03 pm
asta marele meu regret, ca nu o sa apuc sa citesc niciodata cat ar trebui sau cat as vrea, deci God make me immortal to read&watch moviez
ah si offtopic, lucico, ai vazut oroarea asta? http://www.radioguerrilla.ro/news.php?id=2253 o fi adevarat? 
29 mai 2007 la 9:05 pm
vlad – nu stiu ce sa zic
meropi – daaa, cam asa ceva
beletrix – bine, ma, esti tu subtile
– adica ce, nu ti-a parut niciodata rau ca n-apuci sa citesti ce-ai vrea? sau ca n-o sa apuci in viata asta o gramada de carti de care esti curioase? mai, fetelor, mai lasati textele, ca noi cu totii am vrea sa apucam mai mult in viata asta
monoloage – ei, drama… e si comedie pe alocuri
29 mai 2007 la 9:07 pm
tuvia – pai o fi… si pe la 1500 as putea sa garantez ca pe meleagurile astea marea majoritate a populatiei nu stia nici un nume de scriitor in general
29 mai 2007 la 9:23 pm
@belletrix: domnule, daca tot te dai de 3 X femeie, macar ai grija la stil, ca ti se vede parul de pe piept de la o posta.
))))
29 mai 2007 la 9:24 pm
@luciat: Sa lasam TEXTELE?
Iata TEXTUL vostru. Sunt atatea carti frumoase si importante, cititul lor e frumos si important, noi (vrem sa) le citim, noi suntem frumosi si importanti, ba mai suntem si pe cale de disparitie. Exemplul cu fotbalul e sustinut de o realitate statistica: exista mai putini jucatori medii de fotbal decat cititori medii (10 carti anual). Desigur, cand trimiti pe cineva pe stadion, crede bietul ca-l scoti din elita. O elita pe care se pricepe s-o exprime doar cantitativ. Daca ar exprima-o calitativ, ar face de fapt un exercitiu de modestie si a zice: sunt atatea lucruri pe lumea asta care nu ma privesc.
29 mai 2007 la 9:35 pm
@vic: ouch! Am varsat ceara. Ustura!
29 mai 2007 la 11:25 pm
beletrix – textul meu e bine mersi mai sus si poate fi citit. evident, mai trebe sa si vrei sa-l citesti
30 mai 2007 la 12:12 am
eu m-am oprit din cumparat carti… in afara de alea pe care CHIAR le vreau (si-s putine). cata vreme ma asteapta teancurile de acum e clar ca n-o sa am timp de nimic nou, deci mai bine investesc banii in ceva care sa imi foloseasca mai imediat.
30 mai 2007 la 12:44 pm
mi s-a facut pofta rau de tot
sa revad fahrenheit 451. fara anticari care dau foc la carti, dar cu pompieri care dau un cu totul alt inteles englezescului “fireman”. caut filmul si nu il gasesc 
. cat despre citit carti, cat mai multe aici, cat am vreme. dar nu o sa imi para rau acuma ca nu o sa reusesc in veci sa epuizez bibliotecile lumii. incep mai multe, le termin cum pot, e cazul sa fim lucizi, sa zicem ca traiesc si 100 de ani, ar avea rost sa mi-i petrec gandidu-ma ca nu imi ajung pt toate cartile lumii asteia? 
)
30 mai 2007 la 1:20 pm
Să vrei să citeşti toate cărţile bune ale lumii e ca şi cum ai vrea să faci sex cu toate femeile frumoase… e puţin naivă dorinţa asta, dar nu-ţi ia nimeni speranţa
Apoi, bineînţeles că limba română va dispărea. Şi altele odată cu ea. NU sunt sigur însă că o literatură dispare odată cu limba respectivă, mai ales dacă începem să ne gândim la traduceri.
Iar când te temi de ce se va întâmpla cu toate cărţile pe care le citeşti, o să te întreb: contează? De ce citim cărţile pe care le citim? Pentru că am auzit că-s bune sau pentru că sunt lecturi mai mult sau mai puţin obligatorii? Nu cred. Nu mă interesează ce se întâmplă cu aceste cărţi după ce le-am citit. Faptul de a-mi fi oferit o doză necesară de plăcere îmi ajunge.
Alcătuim biblioteci întregi, ne întrebăm ce se întâmplă cu aceste cărţi când nu vom mai fi, aceste cărţi pe care ne-am cheltuit mici averi, oare copiii noştri le vor vinde în anticariate sau le vor arde? Iată că nu mă interesează. Le-am cumpărat să le citesc, iar cât le-am citit ele şi-au îndeplinit scopul pentru care au fost cumpărate. E de ajuns.
30 mai 2007 la 1:54 pm
adica o banuiesti pe luciat ca vrea sa faca sex cu toate femeile frumoase?
30 mai 2007 la 1:54 pm
a propos de anticarii porniti sa isi lichideze afacerea: un vechi magazin newyorkez, Gothnam,anticariat si salon in care se fuma literatura in lectura autorilor, a fost scos deunazi la licitatie, carte cu carte; senzatia batranului anticar (probabil fan Mark Twain) in fata presei venite sa scrie despre disparitia unei parti din istoria literara a NYC: “… ca si cum as da un interviu la propria’mi inmormantare”
30 mai 2007 la 2:07 pm
deci io nu stiu de ce vi se pare voua ca depling eu ceva sau ca vreau eu sa ma dau frumoasa si desteapta si sa citesc tot sau ca-mi petrec timpu gindindu-ma ca n-o s-apuc
mai cititi o data insemnarea
si, aaaa, zau ca nu vreau sa fac sex cu toate femeile frumoase – nici macar cu una, ca daca seamana cu perversele si mofturoasele alea de beletrix? vad ca nici in scris nu pot sa le satisfac, daramite…
)))))))))))))))))))))))))))
30 mai 2007 la 9:23 pm
luciat, unde se gaseste Jurnalul asta al lui Gombrowicz, ca tare m-ai facut curioasa?
30 mai 2007 la 10:39 pm
Batranul si-a iubit atat de mult cartile incat vroia sa le pastreze intr-o vaza, pt a acoperi un topoi mai mic.Nu putea trai cu respingerea bibliotecilor, cu banii putini pt cartile nepretuite.
31 mai 2007 la 12:08 am
chrismilla – pai cred ca la biblioteci sau anticariate sau la prieteni
31 mai 2007 la 10:47 am
Merci
31 mai 2007 la 8:09 pm
Eu am rezolvat problema cu cartile cele multe destul de simplu: 90% din lecturile mele sunt aparute inainte de 1940. Simplu. Doar clasici.
De altfel, tot ce scrie acum e foarte probabil sa fi fost scris mai bine, inainte. Si vreau sa spun “probabil” la modul matematic: ai 1940 de ani de creatie versus 60.
Si stau sa ma gandesc acuma ca problema n-ar fi numarul de titluri, ci lipsa de original content….
Poate s-a spus tot ce era de spus, in toate modurile in care putea fi spus.
G.
31 mai 2007 la 10:03 pm
@geo: vezi ca nu-ti iese teoria probabilitatilor.
numarul celor vii din ziua de azi il depaseste pe cel al mortilor din toate timpurile. si daca s-ar pastra aceeasi proportie de scriitori pe cap de cititor furajat (desi alfabetizarea a facut progrese remarcabile), tot sint mai multi scriitorii vii decit aia morti.
si, tot statistic vorbind, e logic ca si calitatea sa fi crescut.
evident ca asta nu e neaparat parerea mea, ca n-am nici una, da’ ziceam ca data viitoare poate te mai gindesti inainte sa butonezi teorii de-astea.
31 mai 2007 la 11:37 pm
poate m-ai inteles gresit, poate nu m-am exprimat eu destul de clar.
Incercam sa zic ca inainte de 1940 e foarte probabil sa se fi spus aproape tot, iar urmatorii 60 de anii pana acum sa fie foarte putini originali.
Fiindca, postulam eu (foarte empiric), legatura dintre originalitate si axa timpului ar fi [cel putin] liniar descrescatoare, iar dintre originalitate si populatie exponential descrescatoare.
Presupunand insa contrariul, tot ar mai ramane o hiba: the signal to noise ratio, care scade (in mod aproape cert) pe masura ce numarul de creatii creste.
Si ar mai fi o discutie pe marginea cuvantului “calitate”, dar o lungim.
Concluzia mea, fiind, astfel, ca originalitatea scade pe masura ce timpul trece.
G.
1 iunie 2007 la 12:51 pm
@geo: n-ai decit sa citesti tu carti originale, de dinainte de 40.
eu prefer cartile bune.
1 iunie 2007 la 2:10 pm
Cum adica, vic, tu crezi ca ce-a fost scris inainte de ’40 nu e bun?
G.
1 iunie 2007 la 4:10 pm
da’ ce, tu crezi ca ce e original e neaparat bun?
ca sa nu mai vorbim ca strechea originalitatii a dat in autori tocmai in secolul 20.
pliz, foloseste-l pe ala dintre urechi.
1 iunie 2007 la 4:21 pm
nu, nu cred ca ce e original e neaparat bun. Dar sigur e o conditie pentru a fi bun.
“ca sa nu mai vorbim ca strechea originalitatii a dat in autori tocmai in secolul 20.”
nu cred ca ai inteles ce vroiam sa spun. nu stiu cum ai ajuns la concluzia asta.
“pliz, foloseste-l pe ala dintre urechi.”
troll.
G.
1 iunie 2007 la 4:34 pm
aha, va sa zica eneida lu’ vergiliu nu prea e buna, ca nu indeplineste conditia de originalitate. nici piesulicele alea ale lu’ shakespeare, inspirate de la tot felul de italieni de care n-a auzit nici dracu’
dupa cum spuneam, daca nu prea citesti, macar foloseste-l pe ala dintre urechi.
1 iunie 2007 la 4:48 pm
“nu, nu cred ca ce e original e neaparat bun. Dar sigur e o conditie pentru a fi bun.”
“aha, va sa zica eneida lu’ vergiliu nu prea e buna, ca nu indeplineste conditia de originalitate. nici piesulicele alea ale lu’ shakespeare, inspirate de la tot felul de italieni de care n-a auzit nici dracu’”
no comment.
G.
1 iunie 2007 la 10:39 pm
geo – originalitatea e o chestie destul de complicata… parerea mea e ca nu conteaza asa de tare cit de original e un scriitor, mai degraba cit de bine scrie.
pacat ca nu citesti mai mult de dupa 1940, ca sint multe misto.
si, pe de alta parte, faci bine ca nu neglijezi chestiile clasice
1 iunie 2007 la 11:38 pm
Problema, luciat, e ca sunt foarte multe carti, nu bune, ci foarte bune. Spunea odata un profesor (Simenschy): „Nu cititi niciodata carti bune”. Iar la mirarea noastră el a reluat: „Da, da, luati creionul si notati: nu cititi niciodata carti bune; caci daca ati avea trei existente, tot nu ati avea timp sa le cititi pe toate cele foarte bune”.
Prea multe, prea multe! Se publica 10 000 de romane pe an. 10 000! Se fac cronici cam la vreo 5% din ele (cifrele dintr-un articol citit). 3 romane pe zi. Mon Dieu!
Bottom line, cred ca refugiul in clasici poate deveni la un moment dat un mod de a evita nebunia, haosul: inteligenta ramane descumpanita in fata a ceva ce nu poate cuprinde. Prea multe capodopere si cultura moare de supradozaj. Un Shakespeare e geniu, 10 000 de Shakespeari devin maculatura.
Cum ii spuneam lui vic mai sus (before he went trollish on me), e o uriasa discutie pe ce inseamna “bun”/”cat de bine scrie”; cred ca ideea de “originalitate” e o parte mare a acelei discutii.
G.
2 iunie 2007 la 12:16 am
dragule, ideea de originalitate e o inventie tirzie in istoria artelor. inca iti astept comentariul referitor la eneida.
))))))