Amintiri din copilarie, pentru Gramo
Cica azi e Ziua internationala de lupta impotriva fumatului. De unde puteam sa aflu daca nu de la gramo? Da, dom’le, recunosc, fumatu nu e bun, ba e chiar rau. Poti sa ma bati la cap o mie de ani cu argumente rationale si statistici, ca tot ce aud eu in forul meu interior e un ferm si categoric si plin de spume NU: nu vreau sa ma las de fumat! Nu vreau eu. Si gata. Si n-o sa intru in vecii vecilor amin intr-un restaurant sau bar sau ceainarie in care nu se poate fuma. Nici daca mor de foame si de sete!
Daca tot i-am pomenit pe gramo, cu care nu vreau sa ma cert, ca au dreptate, mi-am adus aminte de un alt post al lor, in care ziceau ca ei niciodata n-o sa-si santajeze sentimental copilul, ca n-o sa-i spuna niciodata sa faca sau sa nu faca un lucru sau altul bazindu-se pe argumente de genul „ca asa zic io”, „ca te rog io frumos” etc. (nu citez ca mi-e lene sa caut postul). Cica sint hotariti sa-i explice rational, sa-l convinga ca o chestie e imorala, necinstita, ilegala sau dimpotriva. Foarte frumos, I couldn’t agree more. E minunat sa-ti tratezi copilul ca pe un om.
Dar… cind eram io mica, eram foarte mofturoasa la mincare. Bunicu’ trebuia sa-si petreaca o gramada de timp incercind sa ma pacaleasca sa bag in mine. Uneori se petrecea cam asa: ma punea cu fundul pe masa (interzis, urit, neigienic, tot ce vrei, dar era o distractie nebuuuuna), se apuca sa-mi spuna povesti si, cind ma prindea actiunea, ma santaja la modul cel mai imoral posibil: vrei sa stii mai departe? atunci papi bucatica asta! Dupa care ma ruga sa maninc de dragu’ lu’ bunica, de dragu’ pisicului, de dragu’ catelului si tot asa. Mai facea si faza cu avionul care trebuie sa aterizeze ca sa nu se prabuseasca. In fine, stiti voi cum fac bunicii. Nu era siciitor deloc, dimpotriva, imi placea la nebunie si banuiesc ca uneori ma prefaceam ca nu mi-e foame numai ca sa ne jucam asa.
Ei bine, la 5 ani s-a terminat cu joaca. M-au luat ai mei acasa si taica-miu a hotarit ca trebuie sa fiu educata rational ca prea nu „ascultam” si eram rasfatata. La un prinz de duminica aveam sarmale cu mamaliga. Nu stiu de ce n-am vrut mamaliga. Pur si simplu n-aveam chef atunci de mamaliga. Voiam neaparat piine. Tata s-a apucat sa-mi explice cu argumente ca la sarmale se maninca mamaliga, nu piine. A vorbit, a vorbit, a vorbit. Io am ascultat. La final, convins ca m-a facut praf, a dat sa-mi puna blestemata aia de chestie galbena in farfurie. Ei bine, NU! M-a intrebat, enervat, de ce nu, ca sa-i explic. Ca nu vreau, de-aia! Stiti cind m-am mai atins eu de mamaliga pe urma? Peste vreo 11 ani, asa. Si va rog sa retineti ca inainte n-avusesem nici o problema cu mamaliga. (A, cind am iesit din greva am facut-o tot de-a dracu 
)
In concluzie (drept morala 
): uneori oamenii nu vor, pur si simplu, iac-asa, nu vrea muschii lor sa faca ce trebuie. Cu cit ii bati mai tare la cap cu dreptatea ta, cu atit se incapatineaza mai tare sa se comporte irational. In schimb, luati un copil mic in brate si pupati-l si p’orma rugati-l sa va faca o favoare personala. Daca va iubeste si stie ca-l iubiti, o sa culegeti imediat roadele puterii voastre de convingere. Si nu vreau s-aud de efectele nefaste ale unei educatii care nu se bazeaza pe principii ferme. Pot sa va spun despre efectele benefice ale unei educatii bazate pe drag si pe mici favoruri personale: omu’ matur capata pe vecie un loc facut din amintiri in care sa se refugieze cind il streseaza rationalii sa se comporte corect. Si e fericit de cite ori isi aminteste cum isi pierdea timpu’ un batrin sa-i spuna povesti ca sa-l pacaleasca. Eu nici macar nu-mi pot imagina cum e viata cuiva care n-are asemenea amintiri. Cum rezista el sau ea? Ce il apara?
Scuze pt inevitabilul patetism, dar e un blog, ce naiba! Si gramo sa stea linistiti, sint absolut convinsa ca-si vor iubi copilul si ca vor sti sa se poarte cu el. Ocazie cu care le doresc din suflet sa se intimple cit mai usor si mai frumos evenimentul pe care-l asteapta. Si da, sint de acord ca fumatu’ e complet aiurea
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
31 mai 2007 la 2:35 pm
Har Domnului ca Nicolaescu a apelat la argumente si la ratiune (ma rog, atit cit il duce capu’) si n-a avut inspiratia sa ma ia in brate si sa ma pupe ca sa ma las de fumat. Ca ala al carui nume nu poate fi rostit il lua.
(aparteu pentru luciat: e vorba de celalalt al carui nume nu poate fi rostit, nu de ala pe care-l stim noi)
31 mai 2007 la 3:11 pm
doar ca nu ai demonstrat contrariul.
1. bunicul gresea, trebuia sa te lase in pace. Fiti convinsi ca nici un copil nu va muri de foame, nu trebuie sa bagi in el mincare cu forta. Cind ii este foame o sa ceara singur. (Astra nu inseamna ca nu era frumos ca se juca cu tine pretextind ca iti da sa maninci).
2. tatal a gresit fortindu-te sa maninci mamaliga “pentru ca la sarmale se maninca mamaliga”. Hm. Chiar ma intreb cum poate fi argumentat un astfel de obicei. Trebuia sa-ti dea piine si sanatate. (Asta nu inseamna ca nu e frumos ca a incercat totusi calm sa te convinga 10 minute si ca in final nu te-a cirpit)
Ca o concluzie, Gramos rules!
31 mai 2007 la 3:21 pm
Eu (Irina) nu ma pot lasa de fumat, desi as cam vrea, din cauza tigarii de dupa. Ratiunea imi spune sa renunt, dar dragostea nu ma lasa. Ar trebui sa renunt la amor ca sa pot renunta la tigari. De unde rezulta aceeasi dilema pedagogica. Unde sa intalnesc eu un tip sanatos, care sa ma puna cu fundul pe masa si sa-mi explice cu drag ce e bine si ce nu?
31 mai 2007 la 3:31 pm
Ba da, bunicul avea dreptate. Luciat manca incet, mestecand indelung fiecare imbucatura si facand in acelasi timp si exercitii de imaginatie. De unde n-a rezultat o bondoaca opaca, ci o zvelta cu mintea luminata. Cam asta presupunem noi
31 mai 2007 la 3:40 pm
Faina povestirea din copilarie. Adevarat folosirea rationalului si afectului in mod alternativ in educatia copilului. Iar o copilarie petrecuta la niste bunici faini (care au educat cu inma poate mai mult) are urmari misto pe urma. Amintirea de mai sus imi confirma asta (si continuarea cu exemplul opus al interventiei “rationale” a parintilor.
31 mai 2007 la 3:55 pm
tu mi-ai adus aminte de bunicul meu, care imi spunea ca Popeye suna la usa si lasa cate o craticioara de spanac. Bineinteles ca recunosteam craticioara, dar am mancat spanac cu spor. Altfel, eram poreclita de parintii mei Biafra, pt ca nu voiam sa mananc si pace.
A propos de lasatul copilului in pace, mama avea o prietena al carui copil nu voia sa manance, iar ea lua farfuria cu mancare, o punea la frigider si nu ii dadea nimic s amanace pana ce nu isi termina portia. Pe mine ma trec fiori si acum a propos de aceasta logica de fier.
31 mai 2007 la 4:00 pm
vic – deci daca ma apuca risu in hohote de una singura pe strada si ajung la spitalu 9, sa stii ca numa tu esti vinovat!
)))))))))))))))
drac – da’ n-am vrut sa demonstrez nimic. plus ca tata n-a gresit ca m-a “fortat” sa maninc, nu de alta, da’ n-a putut sa ma forteze!
beletrix –
macpaul – superbunici faini! cei mai buni din lume!
linda – si pe mine ma trec fiori, desi, evident, e rational sa faci asa. Cu un catel, eventual. Daca esti dresor.
31 mai 2007 la 4:34 pm
[...] citit la luciat un text mai frumos si mai sensibil cu povesti din copilarie asa ca va ofer doar imagini din cartea [...]
31 mai 2007 la 4:48 pm
luciat, mishto povestioara
mi-am adus si eu aminte de copilarie, nu ca as fi batran 
)
@vic:
)
31 mai 2007 la 5:39 pm
daaaa, ce frumos. Si eu faceam mofturi la mincare (si inca mai fac) si am fost rasfatata de bunici. Eu cred ca depinde de fiecare bunic daca poate fi drastic sau nu-l tin baierile disciplinei cu un copil de 4-5 ani
Ai mei au fost slabi, noi (su si sormea si ceilalti veri) eram sefii in casa 
)
Si cu parintii la fel, care si astia ne-au rasfatat, dar au pastrat oaze in care era musai sa fim seriosi si nu mai eram prieteni: scoala era subiect serios, bunul simt era obligatoriu si lipsa lui era sanctionata, bataile intre copii erau interzise strict si mai erau si altele… Nu ne-au batut parintii, dar ne tineau o morala lungaaaaaa de mai bine ne pocneau
Vacante la tara la bunici… of, ce dor mi-ai facut, bai lucio… ma duc sa recitesc La Medeleni
1 iunie 2007 la 8:05 am
si io sint tot dintr-aia rasfatataaa si mofturoasaaa
Normal, fiind copil crescut la bunici.
nu prea e bine, da’ am observat, pe de alta parte, ca si copiii aia crescuti in stil spartan au acum tot felul de frustrari si bariere emotionale, vai saracii de ei!
1 iunie 2007 la 11:19 am
Propun un boicot al boicotului. Sau ceva asemănător. Îmi sare ţandăra instantaneu atunci când cineva vorbeşte la modul serios (şi vorbesc tot mai mulţi, dammit!) despre interzicerea fumatului în TOATE spaţiile publice. Mă iertaţi că fac ca toate alea, dar pun pariu că nu sunt singurul căruia i-a trecut prin cap că ar putea exista baruri-cluburi-ceainării numai pentru fumători. Right???
1 iunie 2007 la 12:34 pm
radiocap – dap, ma alatur boicotului la boicot! sa incepem cu Ikea, unde la scirba lor de fast-food-uri nu se poate fuma nicaieri, desi ar fi esential sa poti sa bei o cafea si sa te uiti pe carnetelu ala sa te hotarasti ce vrei sa-ti cumperi
propun sa-si ia lumea suc de acasa si sa-l bea in magazin, la o masa oarecare, nu la cafenelele lor, ca tot aia e, daca nu se poate fuma!
e complet aberant sa nu existe acolo un colt pt fumatori.
si trebuie sa existe baruri-cluburi numai pt fumatori! Sa nu se mai cheme bar, sa se cheme club! Si sa dea legitimatii de membru la oricine fumeaza sau e de acord sa stea la un loc cu fumatorii.
1 iunie 2007 la 12:56 pm
eu propun un fel de flash-mob. ca adica la o ora fixa sa ne adunam vreo douajdemii de fumatori in fata ministerului sanatatii si sa ne aprindem tigarile.
))))))
1 iunie 2007 la 1:14 pm
yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaassssssss
ma gindisem si eu la astaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
da’ trebuie cineva care sa stie cum e cu aglomerarile spontane, ca trebe organizare
1 iunie 2007 la 1:47 pm
asa e: avem nevoie de cineva care sa ne scrie pe tricouri “fumator suspendat”
1 iunie 2007 la 1:49 pm
Interesanta discutie!
In primul rand am sa ma agat de discutia despre copii si copilarie pt ce astazi este 1 iuni si ce bine se potriveste povestea Luciei acum si aici – cu bunicii. La mine era invers, bunica ma obliga ( drept urmare nici acum nu mananc anumite lucruri) in timp ce ai mei erau cu povesti si ce buna era mancarea. Nu stiu cati dintre voi aveti copii, eu am 2 fete si uneori cand ii spun celei mari sa manance si ii vad anumite gesturi , ma vad pe mine si imi revin imediat pt ca imi jurasem sa nu imi oblig copiii sa manance ce vreau eu si uneori ca parinti ne uitam juramintele.
Asa ca Gramo, mare atentie sa nu uitati ce ati spus acum in anumite momente de oboseala ( oboseala cand ai copii nu are legatura cu oboseala de dinainte:)))
Acum sa vin la Fumat.
Cica se interzice fumatul in baruri, cafenele etc, ( vorbesc de strainatate unde sunt locuri unde nu mai ai voie sa fumezi si tu o tigarica la o berica) pt ca cei care lucreaza acolo s-ar putea sa nu fie fumatori si atunci ei sunt obligati sa stea la serviciu si sa te suporte, o porcarie.
Deci, pt cei care vor sa propune formarea de cluburi/ sau mai exact sa infiinteze, nu uitati la selectie “OBLIGATORIU FUMATORI”!
1 iunie 2007 la 3:04 pm
pe mine bunicul meu ma ameninta ca-l cheama pe ciotoi militianul daca nu dorm la amiaza. bad move, pt ca de fiecare data cind ma suparam pe bunicu il amenintam si eu, la rindul meu, ca ma duc la ciotoi militianul si-i spun ca face rachiu in casa (era ilegal pe atunci)
1 iunie 2007 la 3:07 pm
iar la faza cu fumatul, statul ia tzeapa: o sa traim mai mult si o sa ne plateasca mai multe pensii. na!
1 iunie 2007 la 4:05 pm
mai mult, da’ mai prosti. asa ca nu ia tzeapa.
1 iunie 2007 la 4:13 pm
uite pe mine m-au lasat 3 zile fara mancare sa vada daca ma apuca foamea, si tot n-am cerut, voiam doar apa, si s-au speriat si au inceput din nou sa ma forteze. doctoru i-a zis lu mama sa faca alt copil ca asta moare .
n-am sa stiu niciodata daca era vreo reactie alergica sau nervi. sau poate urmare a vreunei boli, ceva. din cand in cand intreb cate un doctor dar nimeni nu stie. nu mancam decat cu bataie, si cata bataie, s-a prelungit pana in liceu. de la altceva nu ma bateau. prima oara mi-a fost foame in facultate.
bunicii aveau un alt sistem, bateau cu un linguroi de lemn in masa numarand cu glas tare pana la 60, cand trebuia sa inghit.
chestia cu mancarea e amintirea ce mai nasoala din copilarie.
1 iunie 2007 la 4:58 pm
Nu va suparati pe Ikea, pur si simplu pastreaza obiceiurile suedeze de a nu se fuma in interior in spatii publice. In aer liber, pe terase e ok, desi o femeie a fost data in judecata din cauza ca fuma in propria gradina:
http://www.thelocal.se/6642/
http://www.smokingheals.com/?p=8
1 iunie 2007 la 6:01 pm
Misto discutia asta combinata intre copilarie, mancat si fumat. Eu acum un an, cand fumam am fost de acord cu interzicerea fumatului in locurile publice. Acum, ca nefumator, sustin crearea de spatii, locuri, baruri, cluburi etc pentru fumat. Doar ca va trebui sa beau de 2 ori mai multa bere: o dca cu amicii fumatori, apoi cu cei nefumatori.
1 iunie 2007 la 7:02 pm
io-s curioasa cine sunt cei 95% de idioti care au votat cu DA pe site-ul ministerului sanatatii or smth ca sa se nterzica fumatul…si cica erau tineri…haida de! si cica luatzi exemplu de la finlanda ca acolo 80& nu fumeaza si sunt fericiti….halal exemplu.. deci sa ne adunam toti cu tzigarile si sa protestam !ca alfel ajung sa plang ca in italia, cu cafeaua si tzigara la -20 de grade, in fatza barului..sa facem bar d-ala ca in seinfeld, cand si0a invitat kramer acasa toti prietenii de suferintza dati afara din local pt ca fumau
ah, si pe mine INCA mai ma indoapa….
1 iunie 2007 la 10:27 pm
ap – sa stii ca s-a nimerit sa fie de ziua copilului, ca uitasem, n-am premeditat
iar cei care lucreaza in baruri pt fumatori… sa se duca sa lucreze pe santier daca nu suporta fumu!
dan – saracu bunicu tau
eu am amenintat-o pe educatoare la gradinita ca il chem pe bunicu s-o bata daca ma mai enerveaza, ca nu stie ea cine-i bunicu meu si ce tare e, ca e PENSIONAR, da? proasta in loc sa se sperie a inceput sa rida
si nu cred ca traim mai mult, s-ar putea ca nervii sa ne omoare mai repede ca tutunu
uv – da’ ce, acuma maninci?
linda – am intepenit cind am citit! e oameni nebuni pe lumea asta!
macpaul –
)))
tuvia – nu m-ai crezut cind ti-am zis ca ne-asteapta sa fim haituiti prin paduri de oameni de bine nefumatori! asta o sa patim!