Pasiunea pentru melancolie
Motto:
„Ecolier de Merencolie,
A l’etude je suis venu,
[...]
Lire n’ecrire, ne sais mie,
Des verges de Souci battu”
White noise scrie ceva despre Reality Game Show de Anca Maria Mosora. Dupa parerea ei, Humanitas ar fi facut mai bine sa treaca acest roman in colectia thriller & mystery. Pe de alta parte, un trecator vorbeste despre „o lume a subtilitatilor, a delicatetii amanuntelor” – despre aceeasi carte. Nu ca n-as crede ca se poate gasi delicatete si subtilitate intr-un thriller, totusi am fost intrigata. Drept pentru care, prin mijloace specifice muncii de blogger, am facut rost de un citat oarecare, de la pagina 87:
“Traian ar fi vrut sa-i vorbeasca in citeva rinduri despre framintarile lui, insa de fiecare data se gindea la zimbetul inocent cu care Ioana l-ar fi privit si la tonul cu care i-ar fi spus ca si-a pierdut mintile. Nici n-ar fi vrut sa-i fure stralucirea care se ivea in ochii ei ori de cite ori venea vorba de Liviu. Tacu, asadar, de fiecare data, cu gindul doar ca intr-o zi avea totusi sa-l infrunte, daca nu pe Liviu, macar pe barbatul pe care il vazuse in acea dimineata dormind alaturi de Ioana. Nu avu acest ragaz, caci Liviu pleca din tara pe nepusa masa, anuntindu-i doar printr-un bilet sec, lasat in usa, si pe care il gasi Ioana. Lui ii ramasese doar sarcina ingrata de a umple golul din urma lui.Anii trecura cu multe intimplari. Ioana vorbea tot mai rar despre Liviu, insa simtea nostalgia aceea care se casca in ea si pentru care nu avea nici un remediu. Si apoi uita. Nimic nu mai avu darul sa tulbure lumea in care traiau. In clipa cind boala Ioanei izbucni cu tristetea sfirsitului trecusera deja douazeci de ani din care nu mai pastrase decit pasiunea pentru melancolie si nevoia bine ascunsa de a pricepe surisul acela.”
Aaa, mi-am zis eu, edificata: au dreptate si white noise si un trecator. E un mystery cum de s-a publicat ceva asa de subtil! O delicatete de speriat, drept pentru care tin sa-mi aduc contributia la incadrarea corecta a operei intr-un gen literar: e horror, nu thriller. Inainte sa ma contraziceti, supravegheati-va un pic reactiile viscerale si dupa aia spuneti-mi si mie daca pe voi nu va ingrozesc urmatoarele expresii frumoase:
1. „nostalgia aceea care se casca in ea”
2. „pasiunea pentru melancolie”
Daca nu si nu, hai ca un fior tot va trece pe sira spinarii cind cititi:
3. „Anii trecura cu multe intimplari.”
Pe mine m-a tulburat profund pasajul de mai sus, deoarece mi-am dat seama ca am gresit impardonabil fata de Ioana Baetica, atunci cind m-am legat de frazele ei frumoase. Pe linga Mosora, Baetica e mic copil. Sau mare maestru, cum preferati. Cind cu proza Baeticai, va propusesem sa alegem cel mai penibil pasaj erotic al anului, deceniului, secolului etc. Nu prea ati participat si va inteleg: e greu de ales. De data asta, am o propunere mult mai modesta: sa alegem cea mai frumoasa expresie din citatul de mai sus. Astept voturile voastre! Ce v-a placut mai mult si mai mult: 1, 2 sau 3? Sau altceva? Sau vi se pare ca subtilitatea provine mai degraba din sinergia frazelor, nu neaparat din meandrele vocabularului? Premiul pentru cel mai frumos comentariu va consta in… in… si anume… fireste, un alt citat edificator din aceeasi proza horror!
P.S. Ideea cu motto-ul i-o datorez tot autoarei, care cica isi deschide fiecare capitol cu cite o mostra din asta – ca, daca John Keats nu mai are, saracu, nici o posibilitate sa protesteze, ce-ar putea sa-mi faca mie Charles d’Orleans?
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 iunie 2007 la 2:39 pm
“Traian ar fi vrut sa-i vorbeasca in citeva rinduri despre framintarile lui”
Are de toate.
26 iunie 2007 la 2:40 pm
corect
26 iunie 2007 la 2:56 pm
da si “n-ar fi vrut sa-i fure stralucirea care se ivea in ochii ei” e de mare efect.
26 iunie 2007 la 2:57 pm
deci nu mi se pare corect ce faci. deci, daca la baietica ai discutat o scena erotica, mi se parea normal sa gasesti una si aici. drept pentru care, iti sabotez concursul si ofer onoratului cetitoriu un pasaj din aceeasi carte, de la paginile 192-193:
“Se lasa in voia mangaierilor lui, chiar daca miroseau de la o posta a alcool. Nu o mai facuse de mult si incepea sa simta iar fierbinteala placuta a atingerilor. In clipa cand incepu sa-i vorbeasca stia deja ca nu avea sa se mai opreasca pana cand nu va fi spus totul. O confesiune tasnita din ea. In fata unui strain gasi ca-i este mai usor. Oricum, daca nu o facea acum, ar fi facut-o altcandva, cu altcineva. Toma icnea arar si nu ar fi putut spune cu precizie daca o facea din grozavia lucrurilor pe care i le spunea femeia cu o voce care i se parea languroasa sau din nevoia tot mai conturata de ea. Probabil amandoua, numai ca Toma resimtea doar foamea de ea acum. Cuvintele aveau sa ajunga la el mai tarziu, poate dupa ce betia se va fi stins si ea va fi disparut din viata lui fara chip, fara nume.”
26 iunie 2007 la 3:06 pm
Un citat, dupa parerea mea, mult mai sugestiv este “Nimic nu mai avu darul sa tulbure lumea in care traiau.”
Pai, in primul rand, aflam ca personajele traiau in lume.
In al doilea, aflam ca a tulbura lumea e un adevarat dar – vorba ceea, calul de dar nu se cauta la dinti.
In al treilea rand, ca tulburarea lumii prin ceva – ca dar – inceta pentru un timp.
Adica – Nu se mai intampla nimic.
26 iunie 2007 la 3:06 pm
@ ondinna – ei, o trecusem si eu pe lista, era chiar prima, dar am renuntat ca m-am gindit ca devine alegerea prea din cale afara de complicata
si, oricum, frumos e sa alegi una din 3
@ vic – deci asta e sabotaj de sabotaj! ce sansa mai are acuma citatu meu fata de a’ tau? sint indignata
)))))))))))))))))))))))))
dar ma roade curiozitatea: au ajuns oare cu adevarat cuvintele ei la Toma dupa ce a terminat de icnit????
26 iunie 2007 la 3:09 pm
@ dragos c – ah, ma rusinez, ai dreptate! e sugestiv rau!
26 iunie 2007 la 3:16 pm
@luciat: deci nu pot ca sa ma pronunt, ca doar nu-ti inchipui ca mintea mea poate, in acelasi timp, sa urmareasca unde ajung cuvintele alea si sa si stea in loc.
26 iunie 2007 la 3:17 pm
26 iunie 2007 la 3:22 pm
@ evribadi:
deci eu am respectat la fix textu’ din carte. deci, din ultima fraza, avind in vedere folosirea dibace a… (cum sa-i zic?)… elipsei virgulei, se intelege ca viata lui e fara chip si fara nume.
moassapegheata de punctuatie!
26 iunie 2007 la 3:26 pm
mi se pare normal: ca ce chestie sa fi avut viata lui chip si nume? ce, merita? dupa ce icnea ca nesimtitu fara sa asculte confesiunea?
26 iunie 2007 la 3:29 pm
sau poate ca ea va fi disparut fara nume din viata lui fara chip. se poate citi si asa. ca e cu ambiguitati artistice.
26 iunie 2007 la 3:35 pm
“In clipa cind boala Ioanei izbucni cu tristetea sfirsitului trecusera deja douazeci de ani…”
Cred ca aici autoarea a incercat sa foloseasca, la fel ca Flaubert in Educatia sentimentala, spatiul alb, care lui Proust i se parea “urias”.
Nu-i asa?
26 iunie 2007 la 3:38 pm
atuncea, daca trebe, votez pentru “anii trecura cu multe intimplari”, o fraza cit un roman… dar imi plac, aproape la fel de mult si confesiunea care tisnea, si Toma care icnea rar. E greu…
26 iunie 2007 la 3:55 pm
@ondinna: da, e cit un roman. si unde mai pui ca-i propozitie, nu fraza.
26 iunie 2007 la 4:01 pm
eeee… deci si mai si! da’ dumneavoastra nu scapa nici o greseala, nu-i asa?
26 iunie 2007 la 4:02 pm
@ toti: Cred ca e un roman al timpului…
Ne face sa pierdem timpul, I mean.
26 iunie 2007 la 4:08 pm
@ ondinna: ba mai scapa, da’ numa’ alea ale lu’ je.
@ dragos: vrei sa zici ca e asa, ca un fel de prolegomene la Proust?
26 iunie 2007 la 4:18 pm
@vic: exact: prolego…
26 iunie 2007 la 5:09 pm
da din pamuk se poate?:) ” s-au sarutat si iar s-au sarutat, sorbindu-si unul altuia rujul de viata de pe buze”
26 iunie 2007 la 5:10 pm
“si viata”, scuze:D
26 iunie 2007 la 5:34 pm
@ diana iepure: Pai mie-mi place fraza, desi n-am citit pamuk.
26 iunie 2007 la 6:17 pm
păi să-l citeşti. neapărat.:)
26 iunie 2007 la 6:36 pm
luciat, n-ar fi timpul sa ii dai un grad onorific lui vic aici pe blog?
stii moshii aia 2 cu nasuri mari de la muppets show care comentau mereu? aia aveau balconul lor. vic de ce n-are?
26 iunie 2007 la 6:37 pm
nu va enervati, comparatia cu muppets e facuta cu simpatie.
26 iunie 2007 la 6:44 pm
@ uv: sper ca nu mie imi zici sa nu ma enervez. ca ma simt chiar flatat. da’ tu pe miss piggy o mai stii?
26 iunie 2007 la 7:34 pm
nu, nu imi aduc aminte:)
26 iunie 2007 la 7:48 pm
ciudat. nici eu.
26 iunie 2007 la 8:39 pm
dar de fapt toti impreuna ati comentat cam cum ar comenta-o moshii aia pe miss piggy. inteligenti moshii aia, aiurea rau miss piggy.
26 iunie 2007 la 8:44 pm
la ce bun sa comentati atata o carte nasoala?
26 iunie 2007 la 9:49 pm
uv – pentru ca merita
26 iunie 2007 la 10:23 pm
luciat, la ce bun, de fapt, sa-i raspundem lui uv?
26 iunie 2007 la 10:57 pm
una e sa ai un mosh, alta e sa propui sa iasa blogu tot la balcon
26 iunie 2007 la 11:30 pm
@ uv – ok, trebuia sa apara si cineva sa tina partea cartii – nu ma asteptam sa fii tocmai tu aceea
eu o sa chem tot blogu la balcon ori de cite ori o sa mai dau peste asemenea gogomanii impachetate si vindute drept literatura
26 iunie 2007 la 11:39 pm
hmm, n-am tinut partea cartii! mi s-a parut ca exagerati. dar tu stii mai bine ce e cu ea, daca a fost vanduta drept carte serioasa, atunci trebuia tratata “serios”; asa ca plec la plimbare cu ursu:)
27 iunie 2007 la 10:30 am
definitia prostului: prostul este cel care crede ca lumea lui este intreaga lume.
)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
27 iunie 2007 la 11:32 am
Si acum, de la stil la logica.
Analizati:
” Nu povestise inca nimanui de baticul care inca nu era traditional dar urma sa fie, pentru ca i se spusese intotdeauna ca nu-i frumos sa fie geloasa pe fratiorul mai mic.”
” Crampele amenintau sa dureze toata viata, atat de mult suferise de pe urma lor.”
…e vorba de un clasic in viata.
Si inapoi la stil:
“…fierbinteala care dadea sa se reverse…”
…acelasi clasic.
27 iunie 2007 la 11:32 am
Si multe altele…
27 iunie 2007 la 12:33 pm
@ nihil sine: civilizat ar fi sa spui de unde citezi.
@ tot nihil sine: postarea “si multe altele…” e la fel de bestiala ca “anii trecura cu multe intimplari”
27 iunie 2007 la 12:41 pm
totusi, am si eu o intrebare, a citit cineva cartea ?
27 iunie 2007 la 1:16 pm
eu am incercat, dar nu se poate citi. ca pasajele alea de mai sus nu sint singulare. totul pare o mizga. asta e problema, nu ca ar fi citeva perle pe ici si colo.
27 iunie 2007 la 1:20 pm
@ nihil – felicitari pentru idee! ce poate fi mai nimerit, intotdeauna, decit sa spui “Ba tu”? – mai ales ca ala caruia i te adresezi cu acest argument imbatabil n-are de spus decit “no comment”
respectiv in primul rind ai introdus un “inca” suplimentar
si daca tot sint un clasic in viata, nu merit un citat exact?
@ cristina popescu – eu nu, doar fragmentul pe care l-am citat – mi s-a parut edificator.
27 iunie 2007 la 1:21 pm
eram curioasa. cu atata tamtam poate ii nefericiti si pe altii sa citeasca. eram cat pe-aci…
27 iunie 2007 la 1:26 pm
@ cristina popescu – acu sint eu curioasa: poate ma anunta si pe mine cineva daca s-au inregistrat cresteri spectaculoase de vinzari
27 iunie 2007 la 1:34 pm
ei asta ar fi chiar deprimant
27 iunie 2007 la 1:51 pm
recomand cu tarie rasfoirea cartii in librarie si citirea unei pagini (doua, trei), INAINTE de a o cumpara. mai pe scurt, nu faceti ca bou’ de mine.
27 iunie 2007 la 1:55 pm
asa – corectie si recomandare necesare
27 iunie 2007 la 6:10 pm
luciat, mie-mi place stilul tau; n-o sa scriu nimic despre cartea Anei Maria Mosora – deja am rasfoit-o si ajunge! dar, de cind am intrat in Rac, mereu ma gindesc ca trebuie sa-ti spun la multi ani; o fac acum, sincer, sincer…
27 iunie 2007 la 6:16 pm
27 iunie 2007 la 8:06 pm
mie mi-a ajuns cu arhanghelii…
27 iunie 2007 la 8:40 pm
@ sab – vai, multumesc frumos, ce dragut!
@ alex – cred