Saramago
Jose Saramago, Eseu despre orbire, trad. Mioara Caragea, Polirom, 2005
Mda. Bun. Are de toate. In primul rind o mega-idee, orice s-ar spune. Cum a avut si in Pluta de piatra (aia din Evanghelia dupa Isus Cristos m-a lasat destul de rece si altceva inca n-am citit). Dupa aia fraza lui Saramago (de ce nu mi-ati zis data trecuta ca aberez si descopar apa calda?), o inventie care functioneaza bine – de data asta m-am impacat cu ea fara probleme, probabil e unul din lucrurile alea care devin tot mai bune cu trecerea timpului, sau e doar chestiune de obisnuinta, nu stiu. Un inceput care te face sa intri imediat in priza, meserie in continuare sa-ti pastreze atentia, o gramada de cirlige spre ceva mai mult decit povestea in sine, un final care, desi previzibil, chiar vine ca o eliberare, fara sa fie happy-end stupid. Scene tari cit cuprinde. Ce poti sa mai vrei?
La ora asta nu mai vreau nimic, abia l-am terminat. Simt o nevoie irepresibila sa fac un dus lung, sa folosesc toate produsele cosmetice posibile si imposibile, ca prea erau murdari oamenii aia. Mi-e si somn, m-a trezit pisica la 3 noaptea – din fericire, ca am apucat sa inchid aerul conditionat inainte sa murim inghetati, cu oasele strimbe si cu giturile captusite cu spini. Totusi, totusi, nu ma pot abtine sa spun ca am ceva cu Saramago… nu-mi dau seama ce nu-mi convine, ca oricit m-as gindi e… perfect 
Ce sa fie, ce sa fie?
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
28 iunie 2007 la 10:24 am
Probabil ca cel mai bun roman este Anul mortii lui Ricardo Reis – fictiunea unei fictiuni. Eseu despre orbire mi s-a parut cam comercial, un fel de horror, in stil Saramago, desigur. Probabil ca dupa Reis urmeaza, dupa parerea mea, Memorialul manastirii, care e cel mai bine scris, ca o poveste, despre Blimunda si iubitul ei. Istoria asediului Lisabonei l-am citit demult, prin 95 si, daca nu mai stiu ddespre el inseamna ca nu a fost mare lucru.
Cat despre utopiile Toate numele – extraordinara despre oameni disparuti, nume ramase, oameni si nume, absurd kafkian etc. – Eseu despre orbire, si Pestera – despre sfarsitul civilizatiei traditionale si inceputul alteia noi – orasul-bloc sau blocul-oras- mi se par cu adevarat angoasante, ne pune in fata firescul cotidianului care, pentru ca ne-am obisnuit cu el, nu inseamna ca nu ne-alieneaza.
In fine, ce sa mai spun despre fraza care te ameteste, vertijinos, ducandu-te intr-alta lume…
PS N-am citit, din pacate, Pluta de piatra.
PPS Am inceput sa scriu asa ceva de cu dimineata…
28 iunie 2007 la 11:15 am
Cartea are si o continuare: Eseu despre luciditate, care inca nu s-a tradus in romana. Sunt foarte curioasa s-o citesc.
28 iunie 2007 la 12:28 pm
si eu sint foarte curios si abia astept sa citesc tot saramago. ma apucasem anul trecut, dar am luat o pauza, ca prea era frumos si am zis ca-i pacat sa le inghit pe nemestecate. iar istoria asediului lisabonei chiar e mare lucru. sa fiu eu sanatos cite carti misto despre care nu mai stiu mare lucru am citit. ar trebui sa reiau pluta de piatra, ca eu din ea nu mai tin minte mare lucru, ca am citit-o pe la inceput de 90. si l-am redescoperit pe saramago cu anul mortii lui ricardo reis, de care nu ma mai puteam dezlipi.
28 iunie 2007 la 1:55 pm
si eu ma apucasem de saramago, dar m-am oprit din cauza de “pestera” care m-a dezamagit. “memorialul minastirii” mi se pare una dintre cele mai frumoase istorii de amor ever. si de fapt, nu numai de amor. pe astea doua, de scrisesi tu de ele aici, nu le-am citit.
poate ai ceva cu el tocmai pentru ca e asa “perfect”, nu?
28 iunie 2007 la 2:47 pm
mie mi-a placut si pestera. da’, ma rog, eram deja fan. si ma enerveaza la culme ca n-am memorialul minastirii. si ca e epuizat si la astia de la polirom.
28 iunie 2007 la 3:01 pm
m-a cam plictisit, in gen votez cu orwell si cu huxley. e singurul roman al lui jose pe care l-am incercat, daca are unul mai bun say it now.
28 iunie 2007 la 3:55 pm
n-are rost sa incerci. ca saramago e, mai degraba, pentru aia de matase.
28 iunie 2007 la 5:33 pm
eu mai am, ca asta a fost abia a treia
parca vad ca o sa le iau si io pe toate la rind
28 iunie 2007 la 8:12 pm
vic
28 iunie 2007 la 8:17 pm
ok nu inteleg de ce nu s-a inregistrat decat primul cuvant din comentariu. revin: nu cred ca am prins metafora matasei. singura mea legatura cu matasea este metaxa (originea latina a tesaturii), dar nici macar metaxa nu este chiar in topul preferintelor mele. despre saramago, m-a deprimat rau de tot cu orbii lui, cum facea unul ceva rau cum isi pierdea vederea, mi s-a parut cam prea evidenta ecuatia fapte imorale-dizabilitate fizica. nici nu cred ca am reusit sa finalizez cartea, cred ca o fac cadou (just kiddin)
28 iunie 2007 la 8:55 pm
@vic: De matase? Rautacios mic…
@luciat, @vic, @alii: Mi-ati facut o pofta sa recitesc “Istoria asediului Lisabonei”. “Ricardo Reis” nu stiu cum mi-a scapat.
Mersi, fratilor! Ca tocmai vrem sa plecam in concediu si nu stiam ce sa luam de citit. Acum stim.
28 iunie 2007 la 11:03 pm
@ valilingurar: vezi, cine il apreciaza pe saramago se prinde si ce-i cu matasea
@ gheo: pofta buna si concediu placut!
28 iunie 2007 la 11:15 pm
dintre toate, mie mi-a placut mult “toate numele”, dar a trecut un pic de cand am citit-o.
vic, cati ani ai? imi dau seama ca nu e in regula sa te intreb, dar ma gandesc ca poate am fost prea agresiva, am crezut ca ai 23-24. daca ai peste 30 se schimba lucrurile.
28 iunie 2007 la 11:32 pm
adica numa’ aia de 23-24 merita pupati? in cazu’ asta, am 16.
29 iunie 2007 la 1:29 am
am citit Saramago din revolta de Badilitza – al nostru tanar la Paris studiind ortodoxia -, care dadea de toti peretii cu el, ateul, socialistul, fariseul…, pentru “Evanghelia dupa Isus Cristos” si in general pt ca exista… Am citit si mi-a placut. Un scriitor – intre putinii -care merita citit integral…
29 iunie 2007 la 11:34 am
vic: in afara de un soi de condescendenta elitista ca de la initiat in saramago la profan, nu am retinut nimic constructiv din replica ta. nu ma compar cu Gheo, el e un profi in domeniu, eu citesc si scriu din placere fara nici o ambitie enciclopedica sau de cariera in joc. am retinut totusi mesajul subliminal si ii voi acorda mai multa atentie batranului jose si stiletului lui invelit in matase. desi prefer sincer literatura de limba engleza (sau romana) pentru simplul fapt ca am acces la ea fara a mai apela la filtrele colorate ale traducerilor.
29 iunie 2007 la 12:22 pm
vic, tu ai 28-29 si nu stii cum s-o spui
29 iunie 2007 la 1:08 pm
@ valilingurar: Nu este o ambitie enciclopedica sa-l citesti pe Saramago, daca ti-a placut, nu vad de ce nu ai citi cat mai mult, mai ales ca romanele lui nu seamana unul cu celalalt – in afara stilului. Apoi, cred ca Ghiteasca care a tradus tot este o buna traducatoare. Un alt lucru ar fi, fara a ma considera profi, ca literatura europeana – ca si cea japoneza – are un nu stiu ce incomparabil cu literatura anglo-saxona / engleza.
Succes lui Saramago in Romania!
@vic: Memorialul minastirii n-a aparut la Polirom, cu numai la Univers – in 2 editii, una chiar inainte de revolutie – Memorialul de la Mafra.
29 iunie 2007 la 3:03 pm
Mea culpa: nu e Ghiteasca, e Caragea
29 iunie 2007 la 4:43 pm
@dragos: multumesc. daca n-a fost reeditat si de polirom, atunci e explicabil de ce n-am memorialul. ca stiu editia a doua de la univers, doar ca pe vremea aia nu ma tragea ata la saramago.
da’ “ghiteasca”? asa, ca intre tate? parca nu se face.
29 iunie 2007 la 5:39 pm
@vic: pe de-o parte e, intr-adevar tatism, insa pe de alta, odata cu caragiale, eu zic ca-i chiar termen literar…
29 iunie 2007 la 5:42 pm
@vic: apropo, memorialul ti-l pot imprumuta eu saptamana viitoare – asta daca nu tii neaparat sa fie al tau
29 iunie 2007 la 6:11 pm
@ dragos c: multumesc pentru intentie, da’ tin sa fie al meu. asa ca, prefer sa ma pling ca nu se mai gaseste, ca poate aude cine trebuie.
29 iunie 2007 la 9:04 pm
dragos. corect daca ti-a placut nu e enciclopedism sa citesti opera completa, daca nu ti-a placut (cazul meu) atunci e. oricum cuvantul nu era folosit cu intentie peiorativa. toata stima pentru cei care citesc, intotdeauna ii dau exemplu multimii de aliterati care ne inconjoara. personal am o abordare absolut hedonista in ceea ce priveste literatura. imi rezerv dreptul de a citi doar ceea ce imi place. salman rushdie, de exemplu.
30 iunie 2007 la 10:15 am
Saramago, draga cititoare, e -sau poate fi- orice altceva in afara de scriitor. O fi scrib, o fi copist sau contopist. A avut si el o idee – nici aia dusa pana la capat, s-a trezit ca i se naste ceva vag in minte, dar n-a prea inteles ce – si a gasit de cuviinta sa umple vreo trei sute de pagini in loc sa se limiteze la a scrie o fraza. Sau o pagina, hai, fie.. Omul asta n-are talent, n-are originalitate, n-are personaje veridice, toate-s figuri de mucava, care se misca atat sde previzibil… dupa cum trage saramago de sfori. Si cum saramago n-are imaginatie…
Eseu despre orbire nu este o carte nascuta, ci o carte facuta. Ii vezi cusaturile, ii vezi planul dupa care a fost creata (creata? hm, un cuvant cam pretentios pentru cartea lui saramago). O carte care m-a lasat fara o emotie, fara o intrebare noua, doar cu enervarea rece ca am pierdut atata timp cu incercarea (eseul) unui aspirant la statutul de scriitor.
30 iunie 2007 la 12:31 pm
@ kk. N-are Saramago imaginatie? Nu c-as fi topita dupa el, dar ca n-are imaginatie parca n-as spune. Nu e Pluta de piatra destul de imaginativa pentru tine? Mie asta mi-a placut. Atunci, da un exemplu de scriitor cu imaginatie, ca sa inteleg si eu mai bine ce vrei sa spui. Pe bune!
30 iunie 2007 la 12:58 pm
@ kk: sa fii gica contra e o arta. si, daca n-o stapinesti, te cam faci de kk.
30 iunie 2007 la 1:11 pm
@vic. Daca iei oamenii asa de tare, o sa le piara cheful de argumente. Io chiar eram curioasa cum sta treaba cu imaginatia. Cine stie ce ni se oferea?
30 iunie 2007 la 1:18 pm
@ belletrixxx: SF, fantasy, cyberpunk, pozitii noi de kamasutra, descoperite pe vechi tablite de ceara, cai vegetali, sopirle blanoase si, desigur, pesti de sticla.
30 iunie 2007 la 1:32 pm
Pitici de gradina turnati in matrite de kamasutra si trimisi in spatiu? Nu zic, ar putea iesi ceva de aici. Pacat c-a murit Vonnegut.
30 iunie 2007 la 1:40 pm
ei, toti ne ducem odata si-odata.
30 iunie 2007 la 1:42 pm
pa
30 iunie 2007 la 3:02 pm
deja? sa ne spui cum e.
5 iulie 2007 la 1:28 pm
inca un saramago, in pregatire la polirom: intermitentele mortii. (scuzati entuziasmul)
6 iulie 2007 la 5:02 pm
Incep cu oleaca de off topic pentru luciat – imi place bloggul tau, nu credeam ca o sa stau sa citesc toata amarita mea de zi de vineri. Da’ am tot rasfoit si rasfoit. Asa.
Saramago: Nu e chiar un criteriu ca a luat Nobelul pentru literatura, in general, premiile se pot da si la timpiti, da’ sa zici ca n-are imaginatie m-a lasat tut, masca, si alte pozitii obscene. Memorialul de la Mafra este u-lu-i-toa-re, impreuna cu Parfumul lui Suskind si alte citeva care nu-mi vin in cap pi loc, este una din cartile de referinta ale secolului XX. Istoria asediului Lisabonei este un monument de stil, imi vine in minte o paralela cu O suta de ani de singuratate (Memorialul) si Toamna patriarhului (Asediul). Din pacate, vai, vai, vai cunosc scriitori cu state vechi care abia acuma il descopera pe stracelebrul Saramago
)
luciat: avind in vedere ca si eu comit literatura, in momentul in care am dat nas in nas cu fraza lui Saramago, mi-am schimbat stilul, desi eu scriu poezele. E singurul “poet” la care m-am convertit vreodata.
6 iulie 2007 la 9:52 pm
“Din pacate, vai, vai, vai cunosc scriitori cu state vechi care abia acuma il descopera pe stracelebrul Saramago
) ”
@ Bianca: da-le numele. acum.
6 iulie 2007 la 9:56 pm
Ioan Grosan, Felix Lupu, Ioan Buduca si nu imi mai vin in minte, da’s multi, take my word
6 iulie 2007 la 10:09 pm
Si, oricum, parca spuneai ca nici tu nu ai citit Memorialul (prost tradus, dupa parerea mea, la Poli, cu Memorialul manastirii, ete, fleoshc). Memorialul manastirii lu’ tata cind i se taia buricul de prim nascut la Mafra. Hm.
6 iulie 2007 la 10:35 pm
@ Bianca: Grosan, inteleg. da’ ce, Felix Lupu e scriitor?
si eu n-am citit mai multe, nu numai Memorialul, da’ in primu’ rind ca nu-s scriitor, iar in al doilea, ca, asa cum cred ca am spus, l-am aminat pe Saramago ca sa ma pot bucura in tihna de el, nu sa-l inghit ca bou’, ca pe o savarina din care nu inteleg nimic.
6 iulie 2007 la 10:45 pm
Pai, sincer, cred ca ai dreptate. Saramago e orice in afara de savarina – gretos. Iar Felix Lupu, in fine, are vreo trei carti. Vrei sa pornim o discutie despre literatura? De Saramago – ca de orice carte buna – nu te poti bucura nicidecum in tihna. Te iei cu miinele de par si te intrebi de ce esti prost. Poate ca asta e problema mea: ma bucur de carti in masura in care ma intreb de ce se poate SI asa. Adica bine, adica profunzime, adica un fel de a spune ceea ce se spune dintotdeauna in altfel. In ceea ce are scrisul asta, futu-i mama ma-sii, ireductibil. Si la unii are, la altii n-are. E, patetisme
6 iulie 2007 la 11:09 pm
@ Bianca: ei, nu vreau sa pornim o discutie despre literatura. da’ putem s-o continuam, pe bucati, pe masura ce mai posteaza luciat pe aici. daca tot ai descoperit blogul asta, ar fi pacat sa nu mai intri pe aici.
6 iulie 2007 la 11:27 pm
Ia zi tu, sincer, de ce ar fi pacat?
6 iulie 2007 la 11:54 pm
hai, mai, ca e tirziu
7 iulie 2007 la 12:05 am
cum de ce-ar fi pacat? nu zisesi ca vrei palavre despre literatura?
7 iulie 2007 la 12:09 am
IO?
7 iulie 2007 la 12:13 am
Palavre esti tu cu toti vecinii tai de scara. Am o propunere: e blogg-ul Luciei – habar nu am cine e – daca vrei sa continuam sa trecem pe mess. Este deosebit de nepoliticos sa ne folosim de munca ei. Asadar
7 iulie 2007 la 12:18 am
ba este chiar foarte politicos sa vorbesti despre literatura pe un blog care se ocupa tocmai cu asta. si doar nu crezi ca dintre baietii aia care una-doua trec pe mess. putina decenta!
7 iulie 2007 la 12:22 am
… ca sint dintre …
7 iulie 2007 la 12:25 am
Mmm, adica mirii, adica nu sint multumita de faptul ca ai interpretat o forma de respect drept altceva. Iar decenta, spun io, inseamna sa nu te folosesti ca de un chat de un blogg. Asta era tot si, pe deasupra, iti mai trag si un pumn in nas
7 iulie 2007 la 12:35 am
Helllooo
7 iulie 2007 la 6:01 am
io sint perfect de acord sa-l descopere consacratii pe saramago cu intirziere.
chestia asta mi-aduce aminte de:
1. Harold Bloom care-a zis parca de curind ca el e convins ca n-a ratat nici un autor esential dan canonu lui (respect!)
2. Barthes care zicea ca el are la activ mult mai putin lecturi decit isi imagineaza fanii lui (love at first sight!)
viata e scurta, arta e lunga – in toate sensurile – zise luciat care l-a tratat de sus pe Saramago acu niste ani cind a citit Evanghelia dupa Isus Cristos si-a zis ca aham, bine, poa’ sa mai astepte
7 iulie 2007 la 6:06 am
@ bianca – dar nu e nici o problema, duoamne fereste, sa stati la palavre despre literatura aici! mie imi place cind se intimpla sa vorbeasca oamenii intre ei
) va sta la dispozitie
si “munca” mea (zau ca inca n-a degenerat in munca
apropo, stai linistita, io ma folosesc de blogu meu ca de un chat ori de cite ori am chef
7 iulie 2007 la 9:14 am
mai, Lucia, acuma, Saramago e fuarte important pentru mine. Dar, ai avut dreptate cind ai zis ca Evanghelia mai poate sa astepte. Daca ma intrebi pe mine ar fi putut astepta de tot in capul scriitorului meu mult iubit. Dupa minunatiile din Memorial, am trimis Evanghelia la toti dracii, Doamne iarta-ma. E atit de intens neinspirata ca te apuca vertijul, angoasa, spaimele subconstientului colectiv, ba chiar si ale constientului colectiv. Dar, ce putem face? Viata merge inainte
26 octombrie 2008 la 4:46 pm
Niste mentiuni: “Memorialul manastirii” mi se pare suficient de bine tradus (cel putin ca titlu), dat fiind ca in original se cheama “Memorial do convento”, ceea ce inseamna fix memorialul manastirii. Ca Saramago il numise altfel initial si ca din motive pur independente de scrierea lui, cartea a primit acest titlu, asta n’are a face cu traducerea. E, oricum, o carte superba si de capatai pentru tot ce inseamna Saramago.
E adevarat ca “Evanghelia” e cam trasa de par pe alocuri, dar mai aduce totusi niste idei care nu sunt neaparat demne de neglijat. Ma refer in special la perceptia asupra binelui si raului, asupra divinitatii si demonicului.
27 octombrie 2008 la 3:49 pm
@ lene – nici nu mai tin minte mare lucru din Evanghelia, apropo de ce ziceai tu ca uiti
stiu ca m-a lasat rece si ca era destul de evident ce vrea sa faca
27 octombrie 2008 la 10:44 pm
pe mine singurul lucru care m’a iritat l’a “Evanghelie” a fost faptul ca ateismul lui Saramago se simte in fiecare cuvant. Era ironia aia a omului care nu crede si care se amuza pe seama celor care cred…