Gata cu revolutia, va rog!
Intentionez sa profit de faptul ca n-am mai terminat nici o carte (acu efectuez fara prea mare chef un chick-lit) ca sa ma declar satula pina peste cap de filme despre Revolutie. Am vazut zilele astea Hirtia va fi albastra si A fost sau n-a fost. Auzisem numai de bine despre ele, asa ca mi le doream de multisor. N-aveti decit sa aruncati cu oua stricate, eu tot nu pot sa tac: sint groaznice! Amindoua! Sint un chin, o pedeapsa pe capu’ omului, o tortura si-o pacoste si-o plictiseala infernala!
Hirtia… e pentru masochisti, clar. Eu era sa ma sufoc tot straduindu-ma sa ma uit inspre ecran, unde se petreceau niste scene in intuneric. Mai un pac-pac pe strazi, mai o interminabila discutie a lehamite intre soldati, mai o cucoana care serveste organele cu visinata, uf! Of! Auci! M-a durut, pe cuvintul meu ca m-a durut atita plictiseala! Nu vreau sa aud despre realism si anti-eroi si filmari artistice si alte alea. Boooooooooooooooooooriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiing.
A fost… e de fapt un scurt metraj sau un episod din Divertis facut mai sobru, caruia i s-a atasat o coada lunga de mizerabilism pur, inutil si complet neinteresant. Nu vad nici un motiv pentru care trebuia sa ma chiorasc atita timp la imagini cu apartamente jegoase din nu stiu ce oras de provincie. Ultima parte, aia cu emisiunea in direct despre Revolutie, da, e OK, sa zicem, mergea pentru un scurt metraj sau ceva de genul asta, o mini-piesa de teatru, nu stiu. Scurtata, oricum, ca si aia e prea lunga!
Tot de curind am vazut sfirsitul altui film romanesc, nu mai stiu cum se chema, cu un cuplu care trebuie sa divorteze fiindca altfel apartamentul lor era invadat de o chiriasa, ca partidu’ nu-i lasa pe oameni sa ocupe mai mult spatiu locativ decit era voie. Divortati aveau dreptul fiecare la mai mult spatiu si scapau de chiriasa, intelegeti. Juca Mircea Diaconu, care mie-mi place si chiar ar fi putut, saracu’ de el, sa joace in comedii dragute cu subecte dintr-astea, cu conditia sa nu-l puna nimeni sa urle tirade anti-comuniste exagerate, deplasate si pe-ni-bi-le!
Despre opera ailalta, Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, am bombanit deja pe-aici. Asa ca acum stiti: nu mai vreau nici un film despre Revolutie, nici anul asta, nici la anul si ma tem ca nici in 2040, daca mai fac umbra pamintului pina atunci. Enough is enough. Stiu ca o sa ma injurati, OK, ma resemnez 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
4 iulie 2007 la 11:29 am
deci ala era cu emisiunea interminabila!!!! mie mi-e dor de filmele romanesti cu noroi, mult, mult noroi. nu stiti vreunul mai recent?
4 iulie 2007 la 11:36 am
@mircea – “mult, mult noroi”????
))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
4 iulie 2007 la 11:47 am
cred ca nu mai e la moda noroiul. io inca le astept pe alea cu moroi. da’ nu alde “Vlad Dracul” (parca asa-i zicea) facut din bani de buzunar, si si aia dati lui Marcel Iures ca sa dubleze in engleza vocea lu’ Vlad
4 iulie 2007 la 12:14 pm
Ca “A fost sau n-a fost” ne arata imagini cu apartamente jegoase nu m-a deranjat prea tare. Ba chiar am gasit ca avea un aer autentic si chiar mi-a venit sa rid. Iar faza cu dictionarul mitologic (pe care il am si eu
) a fost destul de tare. Sau atunci cind discutau golanii despre masina bengoasa din fata blocului 
Altfel sint de acord cu ce zici. E lung, al dracului de lung. Mama, ce-am mai cascat la el! Si am platit si 9 ioro ca sa-l vad! Cum naiba a reusit sa aiba succes in vest, eu nu pot intelege. Sau asa scriu ziarele, ca a avut succes, ca eu cind l-am vazut, sala era mica si pe jumatate goala, sau pe jumatate plina cu romani insotiti sporadic de francezi adusi cu forta
4 iulie 2007 la 12:19 pm
hmm…exact aceleasi lucruri le zice belle de nuit in cartea ei… Luciat…?:)
4 iulie 2007 la 1:04 pm
@ dan sociu: ti-au scazut vinzarile?
4 iulie 2007 la 1:14 pm
lucia, n-am vazut filmul lui Porumboiu, dar “Hirtia …” lui Muntean mi-a placut. Actorii, Ipate si Vasluianu, au facut roluri foarte faine. Iar regizorului cred ca i-a iesit foarte bine tot absurdul revolutiei. Pentru ca, la urma urmelor, asta a fost: o mare absurditate. Sistemul n-avea sa cada, dar oamenii trebuia sa simta cum ii ia virtejul, sa creada in ceva. In orice. In fine, asta-i deja teoria mea.
“Hirtia” insa cred ca-i prinde foarte bine pe oamenii aia care nu stiau ce cauta acolo, in propria lor viata. Fiecare incearca “sa se descurce”, iar cine simte “ghidilatura” de a crede in ceva, o sfirseste absurd.
Dar eu sint de loc din Timisoara, asa ca trebuie sa ma intelegeti ca s-ar putea sa vad altfel subiectul.
4 iulie 2007 la 1:17 pm
am vazut doar “cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, celelalte doua nu. uita-te la california dreami’, mi s-a parut chiar mishto.
4 iulie 2007 la 1:40 pm
Mie mi-au placut – nu foarte tare, dar totusi placut – ambele filme. Mai bun mi-a parut “A fost sau n-a fost”, pentru ca personajele sunt foarte bine construite, iti raman in cap. Eu uit un film in momentul in care ies din cinema ( asta e, nu-s cinefil ) dar uneori retin personaje, scene, replici. Cand mi se intampla asta, spun ca filmul a fost bun – e cazul lui “A fost sau n-a fost”.
“Stiu ca o sa ma injurati, OK, ma resemnez”: eeee, nu chiar, eu sunt de acord cu lehamitea ta, doar ca, in loc de “Gata cu revolutia, va rog!” as zice “Diversificati subiectele, va rog!” Sa fie si filme despre revolutie, da’ sa fie minoritare…
Off: California lui Nemescu e un bun exemplu de film romanesc reusit. Si el e putin cam lung, dar in general te tine “acolo”.
4 iulie 2007 la 1:43 pm
da, vic, a cazut doua locuri in topul diverta, dar inca nu ma pot plinge:)
4 iulie 2007 la 1:56 pm
pai daca e california dreami’ cam lung, ce sa mai zic de the lord of the rings
4 iulie 2007 la 1:58 pm
luciat, nici mie nu mi-au placut filmele noului val, care nu sunt numai despre revolutie. filmari ca la nunti si cumatrii, intuneric, jeg, urlete…, scenarii debile.
revolutia – asa cum s-a intamplat si cat a fost de revolutie – nu are nimic cu felul nostru de a face filme. nu m-ar deranja sa se faca un film-doua bune despre epoca lui ceasca si chiar revolutie, dar problema e ca nu putem.
4 iulie 2007 la 2:54 pm
“california dreamin” e lung pentru ca nu e terminat. versiunea aparuta este ceea ce a montat regizorul prima data. urma sa rafineze produsul si sa iasa evident mai scurt.
luciaT, e poate normal sa ti se para plictisitoare si lungi filmele respective. nu sunt superproductii, cu hook-uri si retete verificate pentru succes. mai mult, sunt despre o perioada cenusie a istoriei noastre, care e atat de diferita fata de ce se intampla azi. iar faptul ca inca nu stim exact ce s-a intamplat atunci nu face decat sa sporeasca anxietatea si neplacerea vizionarii unor astfel de filme.
4 iulie 2007 la 3:04 pm
vasgar, ce stii tu despre cum a fost la revolutie nu corespunde cu ce arata filmele astea? Chiar as fi curioasa sa spui mai multe, realitatea pe care o stii tu vs realitatea din filmele astea.
Dimpotriva, eu cred ca doar astea mai arata ceva si poate reusesc sa mai sparga ineptiile pe care le-a bagat Nicolaescu pe gitul revolutiei.
Ma gindesc ca, poate, nici noi n-am digerat inca revolutia asta, nu e o experienta asimilata, confuzie cit cuprinde si din cauza asta ne scuturam cind auzim de ea de parca ne-ar intra cuburi de gheata pe dupa git. Nu stiu, voi ce ziceti? lucia?
4 iulie 2007 la 3:54 pm
eu am vazut maxim 40 de min din a fost sau n-a fost si a fost ok. dar un singur minut in plus daca as fi vazut ar fi fost boring rau :0
california dreamin in schimb, desi nu m-a dat pe spate, mi s-a parut mai ok. parca de peste tot pandea kitschul si totusi in ultimul moment scena se salva miraculos
si probabil ar fi fost si mai ok daca ar fi fost terminat
oricum, chiar daca sunt lungi si merg pe niste clisee din ro postre, sunt detsul de ok filmele astea din noul val, cel putin raportat la asteptarile mele …sa speram insa ca regizorii nu vor ingheta retele pt productiile lor viitoare
4 iulie 2007 la 4:01 pm
mde. nu pot sa ma pronunt asupra calitatii, ca nu le-am vazut. eu am un criteriu simplist, ce vreti? nu ma duc la un film ca sa vad cum a fost cu revolutia sau pentru ca a luat nu stiu ce premiu. ma duc doar daca imi inchipui ca la 17 ani as fi fugit cu gagica de la liceu ca sa-l vad. si, avind in vedere ca nu intram in sala aia doar pentru bulaneala, la astea nu m-as fi dus.
4 iulie 2007 la 4:31 pm
Chick lit? E cumva din noua colectie de la Humanitas?
4 iulie 2007 la 7:45 pm
@ iliuta – mda, autentic, da’ mie de ce nu mi-a venit sa rid? faza cu masina bengoasa m-a enervat, e asa un cliseu… aia cu dictionaru mitologic ma tem ca am pierdut-o, poate eram la baie
@ dan sociu – asa va sa zica? io si belle de nuit? oare sa ma mai uit o data la filmele astea? n-as rezista, asa ca oi fi semanind totusi la ceva cu aia
da’ cartea nici nu m-am deranjat s-o rasfoiesc, sorry, daramite… sau vrei sa arunci pisica? 
))))))))
@catalina – ei, nu stiu ce sa zic, nu mi-a venit de nici o culoare sa ma gindesc la absurdu revolutiei, de fapt nu m-am gindit la nimic, asteptam doar sa se termine
@liviu v – “Diversificati subiectele, va rog!” Sa fie si filme despre revolutie, da’ sa fie minoritare…” – da, da, da, exact!
@alex radu – n-am vazut california dreaming
@ vasgar – mama, parc-as fi eu in comentariul tau, numa’ un pic cu mintea mai limpede
@manoland – tu zici “iar faptul ca inca nu stim exact ce s-a intamplat atunci nu face decat sa sporeasca anxietatea si neplacerea vizionarii unor astfel de filme.”
eu cred ca nu e vorba de anxietate, ci de plictiseala – e o perioada cenusie, de acord, filmele se chinuiesc sa fie veridice, treaba lor, da’ parca sint mai cenusii chiar decit perioada
@catalina – pai sa stii ca eu ma uit la un film despre revolutie la fel cum m-as uita la un film despre orice altceva – adica in primu rind vreau sa nu adorm in fotoliu.
@vinyl – eu sint foarte, foarte dezamagita de filmele astea din noul val! bine, am pierdut o gramada dintr-alea laudate, dar deocamdata nu m-au dat pe spate cu nimic. sa mai vad, in fine. cred ca literatura o duce mult mai bine.
@ vic – ei, eu nici macar n-am pretentii asa de mari. ma duc cu speranta sa vad filme suportabile.
@ionuca – nu, e un roman englezesc care nu s-a tradus la noi din cite stiu
4 iulie 2007 la 8:02 pm
Pai stiu si eu de ce nu ti-a venit tie sa rizi? Poate ca n-ai simtul umorului.
4 iulie 2007 la 8:29 pm
Stii ce mi se pare contradictoriu: ca nu mai vrei “arta” cind e vorba de filme, dar poti sa dai gata oricind o caramida absconsa de 600 de pagini; E totusi normal, am si eu adesea sindromul “popcorn”, nu m-as mai uita la Moartea dlui Lazarescu, desi e un film bun (dupa ce l-am vazut am avut nevoie de o ciorba de vacuta la “La mama” ca sa ma repun pe picioare).
Totusi, mie mi-au placut f mult si filmul lui mitulescu si cel al lui porumboiu. despre ultimul cred ca va ajunge obiect de studiu prin universitati, la brux a avut o gramada de succes la cinefilii inraiti, printre care si prieteni de-ai mei, care mi-au cerut scurt-metrajele lor.
A doua cestie: sint probabil “ol’ school”, da’ cred in necesitatea memoriei. Nu cred ca ne amintim destul de mult & bine de dec 89. Eu nu stiu cind naiba am mai fost asa de fericit, si nici noi n-am putea sa ne insiram parerile atit de diverse aici. Era de-ajuns un amic accident ca sa mai traim vreo 20 de ani in comunism (sa ne gindim putin la Cuba& Coreea de Nord)
4 iulie 2007 la 9:07 pm
Nu inteleg cum barcutele de hartie facute de personajul Piscoci in timpul unui talk-show au putut declansa deliciul Europei,care , se zice , s-a zguduit de ras.Ai dreptate in privinta filmului “A fost sau n-a fost”.
4 iulie 2007 la 9:12 pm
@ iliuta – dap
@ pinkie – ba vreau arta, da’ nu asa
)))) Moartea dlui Lazarescu mi-a placut si mie, desi am fost prima care a iesit din sala la final 
sa ajunga toate obiect de studiu dinspre partea mea, n-au decit, da’ mie mi se par insuportabile, so sue me
si normal ca memoria e necesara etc – da’ nu se poate documentare, daca tot despre asta e vorba?
@isuciu – acu, stiu si io… am-n-am dreptate, mie de placut nu mi-au placut
4 iulie 2007 la 9:14 pm
@ pinkie & chicolini: despre ce arta vorbesti? e arta tot ce nu seamana cu hollywood? ca, deocamdata, cam asta e criteriul pe le festivalurile din europa. daca e boring, e arta. daca papi popcorn si nu stii cind trec alea 100 de minute, e comercial, da-l dracu. acum, pe bune, crede cineva ca chaplin si-a pus problema sa faca filme de arta? hitchcook tot de dragu’ artei a facut umbrele alea, nu? nu pentru suspans?
pe de alta parte, si eu cred ca filmu’ lu’ porumboiu va ajunge obiect de studiu. ca si eu, daca n-as avea alta treaba, m-as apuca sa-l disec ca sa vad ce-au vazut altii la el.
si nu cred ca esti “ol’ school”, ci bad school, daca ai impresia ca rostu’ filmelor de fictiune e ala de arhiva. la urma urmelor, pentru asa ceva exista documentarele, nu?
4 iulie 2007 la 9:16 pm
@ luciat: na, ca am postat la citeva secunde dupa tine si deja am ajuns redundant la faza cu documentarele. daca faceam amindoi cite un film pe tema asta, iti dai seama ce iesea?
4 iulie 2007 la 9:41 pm
@ vic –
)))
4 iulie 2007 la 10:15 pm
da, ne incapatinam sa raminem intr-un trecut care ii impresioneaza pe altii… (vorbesc despre filmele tinerilor regizori romani) si eu m-am saturat de fazele astea.
trebuie sa imi propun sa ma gindesc la perioada aia ca sa imi amintesc ceva… numai ca nu prea am chef. totul e atit de serios, o multime de faze macabre…
4 iulie 2007 la 10:51 pm
@lucia: cind vorbeam de “memorie”, nu ma gindeam doar la sensul informatic (stocare, arhivare => documentare), ci la rememorare, la asimilarea trecutului, la retrairea lui, astfel incit 1) consecintele lui sa poata fi rasturnate; 2) sa se evite reintoarcerea lui (chiar daca in alte forme). Pe scurt, sint impotriva (auto)mancurtizarii (fie ele, silite sau voluntare). Nu te acuzam de asa ceva, si inteleg ca ai chef sa te simti “bine” cind vezi un film, but I wanted to make a point. La nivelul intregii societati nu cred ca uitarea e o tendinta sanatoasa.
@vic: hitchcook? you said it, man! Cîte filme ai vazut de el daca nu esti in stare sa-i scrii numele corect? In alta ordine de idei, nu vorbeam cu tine & nu astepta vreodata vreun raspuns din partea mea.
4 iulie 2007 la 11:05 pm
@ pinkie & chicolini:
1. desigur, faptul ca acolo era un “o” in plus e un argument foarte tare pentru tine. ca doar asta era in discutie, nu?
2. daca te astepti la asimilarea trecutului prin fictiune, asteapta-te, in aceeasi masura, si la deformarea lui (volunara sau involuntara) si, implicit, la manipulare.
3. apreciez faptul ca nu mi-ai raspuns si n-o sa-mi raspunzi niciodata.
4 iulie 2007 la 11:28 pm
@vic: nu ai mincat doar un “o”, nu este hitchcok, ci h-i-t-c-h-c-o-c-k
Chiar nu stii sa-i scrii numele! Si de altfel sint convins ca nici nu ai vazut prea multe filme de el (apropo, asta nu e un raspuns, in vocabularul meu se numeste “palma”)
4 iulie 2007 la 11:38 pm
@ corcoran: asa e, dupa cum s-a demonstrat, nu stiu cum se scrie. incasez palma si astept argumentele la discutie. ca, asa, palme poate da orice camionagiu.
4 iulie 2007 la 11:44 pm
ca uitasem. nici prea multe filme ale lui n-am vazut. cel mult 12-14. iar asta ne spune ca, daca n-am baut toata marea, n-avem de unde sa stim ca-i sarata, nu?
5 iulie 2007 la 4:13 am
@domnica – problema e tocmai asta, ca prea vor oamenii astia sa faca filme despre revolutie, in loc sa vrea sa faca filme pur si simplu
@pinkie @ corcoran – pai si eu inteleg mai multe prin memorie, inclusiv “rememorare” (you said it, man!
) Cred ca am zis eu prea apasat ca nu mai vreau filme “despre” revolutie – nu le vreau din simplul motiv ca ies proaste, asta era ideea. Exact cum a zis mai sus @ vasgar. N-am prejudecati in privinta subectelor unui film sau roman, de aia m-am si uitat la filmele astea trei recente. Daca tu vezi arta = chestii didactice despre trecut… n-avem cum sa ne intelegem. Indiferent daca stiu eu cum se scrie hitchcock sau nu (intimplator, stiu cum se scrie, dar n-am vazut decit pasarile, cred).
de altfel, decit sa te legi de greseli de tastatura, mai bine reciteste asta: “daca te astepti la asimilarea trecutului prin fictiune, asteapta-te, in aceeasi masura, si la deformarea lui (volunara sau involuntara) si, implicit, la manipulare.” – si nu ca sa ii mai tragi o palma lui vic ca i-a scapat “volunara”
)))))))))))))))))) ci ca sa intelegi mesaju’
5 iulie 2007 la 10:07 am
m-am apucat si eu acu vreo trei ani sa povestesc de pe la revolutie, dar m-am lasat pagubash cind am vazut ca e super trendy subiectul (am postat azi pe blog un fragment, ca tot mi-ati adus aminte); dar cred ca peste vreo 10 ani se va face un film cu adevarat misto pe tema asta, acum sintem, cumva, prea aproape de poveste
5 iulie 2007 la 11:34 am
o sa fie misto un film despre revolutie cand n-or sa-l mai faca romanii. vedeti si cat de misto a scris Philip O Ceallaigh despre chestii din Romania. N-am citit nimic scris de un roman care sa fie la fel de misto. “insemnari dintr-un bordel turcesc” e cartea, btw.
5 iulie 2007 la 1:05 pm
@ luciat: mersi, da’ nu trebuia.
@ dan sociu: tie nu ti se pare ca povestile de la revolutie au ceva din povestile alea din armata, pe care le spun barbatii pe la sfirsitul chefurilor, cind vine plictiseala peste om? si zic asta fara sa fi citit ce-ai scris pe blog. n-are legatura cu tine personal.
@eugens: imi pare rau, dar nu ne potrivim la gusturi (cel putin intr-o privita). mie rar mi-a fost dat sa citesc ceva mai primitiv ca povestirile lui O’Ceallaight.
5 iulie 2007 la 1:32 pm
@dan sociu – bine, te durea mina daca puneai si link, nu?
lasa ca-l trec io aici:
http://x.ablog.ro/2007-07-05/children-of-the-revolution-ye-ye-ye-fragment-dintr-un-roman-abandonat-pt-ca-toata-lumea-scrie-acum-despre-asta.html
@ eugens – n-am citit, nu stiu ce sa zic
@ vic – ce nu trebuia? sa te citez? pai cum le zici tu…
5 iulie 2007 la 3:08 pm
ca timisoarean imi vine greu sa vad in revolutie un subiect epuizat. personal inca mai astept fimul, sau ma rog, opera de arta care sa abordeze revolutia la intreaga amploare si semnificatie a fenomenului.
5 iulie 2007 la 4:28 pm
Nu vreau sa stric surpriza dar zilele astea va pregatesc o mica surpriza exclusiv pe blogul meu. Ceva foarte interesant si exclusiv…
5 iulie 2007 la 4:46 pm
@vic: nu-i nimic. n-ar fi naspa sa gandim toti la fel / sa avem aceleasi gusturi?
6 iulie 2007 la 11:40 am
am vazut “a fost …” si mi-a placut. Rula intr-un cinematograf micut, dar mi se pare normal – cati vor sa vada filme din tari obscure? in general putini. Nu mi s-a parut asa de plictisitor, probabil din cauza ca cel care statea langa mine (nu era roman) a ras cu lacrimii si l-a sfarsit mi-a zis ca putea sa faca pe el de ras.
in plus, nu mi s-a parut un film despre revolutie, ci un film despre oameni.
8 iulie 2007 la 12:39 pm
pai, io cred ca e simplu: ca sa fie mai multe filme despre altceva decit revolutie (deci diversitatea cu pricina) ar trebui, in primul rind, sa se faca MAI MULTE filme. dar, cum la noi nu exista o “industrie” si se fac filme din an in paste, banuiesc ca si acesti tineri regizori (f talentati) ai “noului val” prefera sa-si aleaga un subiect cit de cit “greu”, in care simt ei ca ar avea ceva de spus, de care se simt legati intr-un fel personal, in loc de o comedioara dragutza si romantica still bridget jones (la care, btw, am ris cu lacrimi – la prima!).
si tot btw, eu sint o mare fana a respectivului “noul val” din cinema-ul romanesc, am ris (pe alocuri amar) la porumboiu si nemescu, am empatizat cu filmul lui mitulescu (care are si el hibele lui, nu zic nu) si muntean mi s-a parut ca a facut singurul film sincer despre harababura aceea pe care o numim revolutie. si pina la urma, revolutia e si ea a noastra si, pina se va lamuri cumva ce naiba s-a intimplat de fapt atunci, s-ar putea sa ne mai bintuie multa vreme.
(ceea ce nu inseamna ca nu-mi doresc si eu, ca tot omul, o comedioara romantica, dar inteligenta, made in romania)
8 iulie 2007 la 12:50 pm
@ ondinna: se pare ca, deocamdata, va trebui sa te multumesti cu buletin de bucuresti in reluare.
8 iulie 2007 la 5:25 pm
haha, da! si pentru filme de dragoste voi apela la nemuritorii liceeni… vezi, domle, ca pe vremea aia, era rau, da’ se faceau filme!
8 iulie 2007 la 9:49 pm
pai, eu de filme de dragoste ziceam. uite cum se vede cine ce virsta are si ce filme (n-)a vazut.
8 iulie 2007 la 10:22 pm
nu, ca a fost o confuzie… deci io bagam buletinu’ la categoria comedii si liceenii la categoria love (cu teenageri). ca de vazut le-am vazut pe amindoua, de nspe ori, nu-s asa de tinara cum doresti sa insinuezi.
8 iulie 2007 la 10:26 pm
si ce? bolentinu’ nu e de amor? ca e aproape la fel de tare ca ala cu harry care meet sally
9 iulie 2007 la 8:19 am
deci mie mi-a placut rau buletinu la vremea lui si m-a oripilat liceenii
despre astea din nou’ val cu revolutia lor cu tot nush ce sa mai zic. oi fi exagerat
12 iulie 2007 la 11:11 am
Deci nu ai ‘exagerat’; pur si simplu ‘nu le ai cu filmele’ – cum se zice… Stick with the books pls
)
12 iulie 2007 la 1:32 pm
lasati, domnu’ leo, ca si aia care papa de toate pe banda rulanda ajung sa isi piarda papilele. gustative, desigur. nu ca ar fi cazul dumneavostra, dar nu v-ati gindit ca s-ar putea, vreodata, sa?
12 iulie 2007 la 1:37 pm
@alex leo serban – oops, am facut-o, cu alte cuvinte, nu?
oki, o sa ramin la carti, da’ tot o sa bombanesc cind o sa ma scoata din papuci cite un film de-asta – asa, ca sa nu ma sufoc tacind 
12 iulie 2007 la 4:29 pm
WOW! pus deja la ‘coltz’?! fie. nu m-asteptam – sincer – k replik mea minuscula sa aiba parte de o asemenea ‘primire’; poate ar fi fost mai bine sa i-o fi scris direct lucieit p email…
in fine – prea tirziu sa mai skimb cva acum.
c am vrut eu sa spun e k apreciez prea mult c face luciat in privinta cartilor pt a nu simti nevoia sa o trag ushor de minecutza cind vbeste dspr filme. si asta nu pt k nu ar avea dreptul – k oricine! – sa-si spuna parerea dspr ele, ci pt k ‘plictiseala’ (marturisita) nu este cel mai bun ‘conducator’ (k in electricitate!) d verdicte
eu zic asa: nu confunda ceea c nu-ti place (din motive atit d diverse k pot merge kiar pina la a avea o zi proasta!) cu valoarea in sine a acelui lucru. e ok sa nu-ti plak ceva (in fond, nu poate sa-ti plak TOT!); a spune/scrie k el e prost PT K nu ti-a placut e ceea c desparte un amator d un specialist… (k sa dau un ex: mie, personal, nu-mi place cinematograful lui clint eastwood – mi s pare batrinicios & plicticos -, DAR asta nu inseamna k il consider p eastwood ‘prost’ din ac cauza! pur si simplu, nu e din ‘ac familie’ cu cineastii kre-mi plac; dar recunosc k e un regizor bun. si asta consider k s keama ‘obiectivitate’ – in caz k mai foloseste cineva ac cuvint…)
si raspund astfel si lui vic: eu nu cred – sincer – k vazind/citind/ascultind p banda rulanta iti ‘pierzi papilele’ – dimpotriva: ti l ascuti!s intimpla altceva: dk recunosti IMEDIAT ceea c e bun (k asta ti-e meseria), esti mai putin rabdator cu lucrurile mediocre, p kre tinzi sa l consideri mult mai proaste decit sint…
va spun din proprie exp d ‘bandrulant’ p la diverse festivaluri.
12 iulie 2007 la 4:46 pm
vai de mine! dar despre ce colt e vorba? eu chiar am avertizat (nu aici, mea culpa, cred ca in insemnarea despre Cum mi-am petrecut…) ca nu ma pricep la filme… declin orice competenta, erau pur si simplu impresii de amator – normal ca de-aia am zis ca o sa ramin la carti, nu de altceva, doamne fereste, nu era nici o ironie, scuze daca a parut asa
)
si totusi sa mi se para intr-un fel sau altul 
)))))
si, in fine, tre sa spun ca nici la literatura nu m-oi pricepe io cine stie ce, zic si eu cum mi se pare si ce reactii imi stirneste o carte – dar am mai multa incredere in mine “in calitate” de cititoare decit in calitate de… uitatoare la filme (ca nu pot sa zic cinefila, ma bate dzeu
faptu ca o sa mai bombanesc e… cum sa zic… inevitabil, ce sa fac, daca nu pot sa tac din gura…
pot sa accept rational ca specialistii au dreptate, da’ daca mie nu-mi place ceva, asta e, n-o sa zic ca-mi place.
deci ideea era ca sint de acord ca e probabil sa nu le am cu filmele
with all due respect si cu parere sincera de rau daca am suparat
12 iulie 2007 la 7:38 pm
@ alex leo serban: sper ca punerea la colt nu avea in vedere nici reactia mea. ca parca mai punere la colt e “stai mata la carti, ca nu le ai cu filmele” decit ce-am zis mai sus.
ca n-as indrazni sa neg valoarea unturii de peste. doar ca ea, spre deosebire de filme, nu e facuta pentru placere. si speram sa inteleaga si hedonistii asta.
in plus, ca sa intru putin in detalii, nici eu nu fac confuzia intre ce imi place si valoarea lucrului in sine.
in sfirsit, n-o sa ma mai pronunt despre filme, ca nu cred ca sint pe lista cu aia care au voie sa spuna ca fuse sau nu fuse e un film prost.
12 septembrie 2007 la 12:08 pm
protestez cu intarziere
“Hartia …” e mai degraba un film bun decat fain; nu-i neaparat placut de privit, e cinic la superlativ si asta il face mai greu digerabil.
“A fost sau n-a fost” e superb; as zice ca-i cel mai bun film romanesc, dar nu le prea stiu pe cele dinainte de revolutie. In orice caz are umor cat toata scrisoarea pierduta.
Camerele si blocurile amarate constituie numai cadrul pentru actiune si inca un cadru foarte potrivit.
La urma urmei astea ne sunt apartamentele si cartierele; nu te poti rupe de ele, poate doar daca incerci un film fantasy (sa zicem dumbrava reloaded) sau istoric (“Restul e tacere”). Nu intamplator filmele care si-au facut un titlu de glorie dintr-un subiect “fara revolutie” si cu yuppies, purificat de mizerabilism si critica sociala au reusit sa fie mai false ca iaurturile Danone, vezi “Ingerul necesar”, “Dupa ea”.
Cred ca-i la fel fel ca subiectul tau – de ce nu avem romane shopaholice. De aia, fiindca n-avem inca acele clase sociale. Un film romanesc convingator cu yuppies ar fi probabil despre Raluca Stroescu …
12 septembrie 2007 la 3:01 pm
@ valer – cine e raluca stroescu?
12 septembrie 2007 la 3:24 pm
Raluca Stroescu – cea care a murit in primavara la Ernst & Young; a fost oaresice scandal in presa si pe bllog-uri.
25 septembrie 2007 la 5:02 pm
[...] si trei zile, filmul lui Mungiu premiat la Cannes. M-a cam bagat in sperieti Alex Leo Serban data trecuta cind am mai scris despre un film asa ca nu-mi vine sa trancanesc prea multe. Tin sa va comunic [...]
8 noiembrie 2007 la 1:20 pm
@luciat: ma trezesc si eu in a spea zi dupa scripturi, dar nu vazusem postarea asta pana acum
ma simt foarte aproape de ce ai scris tu, la “a fost sau n-a fost”, in ciuda catorva momente absolut memorabile, m-am plictisit de moarte; si eram in compania unor specialisti in ale filmului (pe bune) carora le-a placut mult… “hartia” nu mi s-a parut vizionabil – pur si simplu ma oboseste sa tot incerc sa vad ce se intampla in intunericul ala oribil de pe ecran; n-am in nici un caz pretentii de cinefila ori de “priceputa”, ca si tine, insa vreau sa simt, sa ma emotionez, sa vibrez; la filmele astea…scuze, zero 
@valer: ma bucura mult reactia ta ca “a fost…” e superb – sincer, mi se pare grozav ca exista romani carora chiar le plac filmele romanesti si nu se grabesc “scarbiti” sa treaca peste ele; ca top, totusi, fiindca spui ca e “poate cel mai bun…” indraznesc sa-ti propun sa (re)vezi Filantropica si sa (re)vezi “Restul e tacere” – mie mi se pare ca Nae are de 10 ori mai multa subtilitate, umor si inteligenta in scenarii; evident, parerea mea