Reading-in-progress 1
Inregistrari de la lansarea Orbitor III: 1, 2, 3, 4 (de la un cristian).
Cine mai citeste Orbitor III: white noise, mayuma (ieri era la pagina 252), ochelaristul, dragos c. (el zice de„cititorul roman care, in loc sa se educe, citeste pentru ca se citeste”) si nu mai stiu. (Nu-mi vine sa iau la mina blogurile de pe weblog.ro, care iar merge ca naiba, toate feedurile sint busite, un dezastru!) Mai e cineva?
Eu sint la pagina 145 (ieri nu prea am apucat) si pina acum e foarte frumos. Nu mai tin minte daca in volumele 1 si 2 era vorba despre cupola de sticla care inveleste cartierul Floreasca. Cred ca o sa citesc si primele doua, din pacate dupa al treilea, ca n-am putut sa ma abtin. O sa fie o aventura lectura asta, ca acuma, sincera sa fiu, parca as reciti tot-tot, inclusiv jurnalele, inclusiv Nostalgia, inclusiv poezii, aaaa, ce e de facut? Oare numai eu am impresia asta, ca acum, in sfirsit, se poate aduna tot la un loc? Cartarescu ne-a facut-o, asa mi se pare, am ajuns o gramada de oameni sa rascolim printr-o gramada de carti de-ale lui, in timp ce o citim pe cea mai recenta. Eu ma bucur, am senzatia ca fac parte dintr-o „comunitate”, na! In afara de bucuria cititului de una singura la mine in fotoliu… nu stiu daca e bine sau rau, dar asta e.
Maica-mea a auzit la radio o stire despre lansare si m-a intrebat la telefon, agitata, daca m-am dus. A fost foarte dezamagita cind i-am spus ca nu – traieste cu impresia ca sint salbatica si ca mi-ar face bine „sa mai ies”. Evident, ea nu stie ca am un blog. Era cu mine cind am efectuat o expeditie de jaf si prada la libraria Noi ca sa-mi iau Orbitorul si a fost intrigata: da’ ce carte e asta, domnule?
Pentru Dragos C.: cred ca si mama ar citi Cartarescu fiindca „se citeste”, chestie pentru care n-as putea decit sa ma bucur. Pentru ea, evident, nu pentru incasarile lu’ Humanitas 
Chiar daca n-ar intelege la marele fix, e bine si sanatos sa pui mina pe o carte adevarata, indiferent de motivele pentru care o rasfoiesti. Nu se stie niciodata ce ramine intr-un cititor inocent care se intilneste cu literatura: de ce sa nu ramina ceva frumos? Plus ca s-ar putea regasi si ea in mama din carte, asa cum si eu o regasesc uneori pe maica-mea in… Orbitor („In mijlocul lumii era o casa. In mijlocul casei era o mama. In mijlocul mamei statuse el, si amintirea acelor luni fericite il atragea inca acolo, cu forta unui milion de brate moi si elastice.”)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
13 iulie 2007 la 1:30 pm
“Oare numai eu am impresia asta, ca acum, in sfirsit, se poate aduna tot la un loc?”
dezaprob vehement. omu’ nu e mort si nici nu da semne ca ar avea de gind. asa ca eu as zice sa mai asteptam macar vreo 30-35 de anisori pina sa incepem sa adunam. parca vezi ca-si da si el drumul cu adevarat abia acum, dupa 50 de ani, ca saramago. si, in cazu asta, chiar ca ne-o face.
13 iulie 2007 la 1:33 pm
ca uitasem: n-are de ce sa-ti para rau ca o sa recitesti 1 si 2 dupa 3. iti zic eu de ce mai incolo, cind o sa postezi despre aripa dreapta.
13 iulie 2007 la 1:34 pm
a, daa, sint proasta
ca nu asta am vrut sa spun – de ex, ca sa zicem e o etapa incheiata, nicidecum opera per total – si etapa e incheiata pt unii cititori, nu pt autor – si asta nu e decit o “impresie”… err
13 iulie 2007 la 1:39 pm
Ar fi bine ca lumea sa citeasca numai asa, ca e moda.Ar fi bine sa citeasca indiferent din ce motiv.De ce ? Fiindca e frumos.Eu, de fapt, nu citesc pentru a ma educa sau dintr-un motiv anume.Pentru educatie este necesar sa te duci intr-un loc unde exista mentori.Sa fie altcineva, burdusit de carte si de experienta, si sa bage si-n tine cate ceva.Eu citesc din placere.
13 iulie 2007 la 1:39 pm
nu esti proasta, ma. doar ca nu ti s-o fi deschis inca shahasrara.
13 iulie 2007 la 1:43 pm
El însuşi zice că e o etapă încheiată (nu spui cum am aflat). Cică la fel cum “Levantul” a închis o primă parte, “Aripa dreaptă” pune şi ea punct unei perioade. Mi-a plăcut rău-rău-rău “Aripa dreaptă”, dar nu suflu o vorbuliţă, să nu vă stric plăcerea. De acord că nu contează de ce citeşti ceva care merită. Măcar citeşti!
13 iulie 2007 la 1:54 pm
@isuciu – stiu si eu? io citesc si-asa si-asa si-asa (unde primu asa e pt placere, al doilea pt educatie, al treilea pt moda, depinde de la carte la carte)
@ vic – vai de… shahasrara mea
))))
@radiocap – daa, mersi ca nu sufli
13 iulie 2007 la 3:01 pm
I must confess:
1. Acum nu citesc Orbitor3, si nu de Gica contra, ci pt. ca de-abia am terminat Orbitor1 – nu ma omorati! pentru prima oara – ceea ce m-a dus catre Proust, cu care inca ma ocup pentru a 3-a oara (toate 7).
2. Paradoxa, pentru ca lucrez cu humanitas, ma bucura vanzarile lor.
3. Imi pare rau ca m-a cuprins furia fenomenului bontnon-ului literar la romani tocmai acum, cand a aparut Orbitorul. Desigur ca din orice motiv, cititul e bun. Dar eu m-am referit la lectura aceea superficiala, contra-cronometru, la care impinge acest bonton, cititul de dragul modei si al cerorlalti, si nu de dragul cartii si al autorului ei, care, in cazul de fata sunt de calitatea 1.
13 iulie 2007 la 3:47 pm
vreau si eu in clubul asta
mi se pare super tare sa te gindesti ca niste oameni citesc in acelasi timp o anumita carte
asa ca azi miine trec pe la librarie sa mi-o cumpar…
13 iulie 2007 la 4:44 pm
Un fel de a intelege Orbitor: http://mayumablog.weblog.ro/
14 iulie 2007 la 1:35 pm
o cronica idioata:
http://www.gandul.info/orbitor-cartarescu-totul-nimic.html?3940;849148
14 iulie 2007 la 3:04 pm
O cronica absolut imbecila.
14 iulie 2007 la 6:08 pm
Cum merge lectura? Ti-a trecut supararea? Imi pare rau si intind o mana
14 iulie 2007 la 7:56 pm
@ radu vancu: Ma amuza teribil toate patimile astea. Iovanel asta – mi se pare al naibii de cunoscut numele asta – a punctat niste lucruri cu care multi sint de acord. Evident, nu in totalitate, nu e cazul, dar culmea este ca il catalogati de imbecil in vreme ce el spune clar ca ii place MC. Doar ca avea alte asteptari… ce vrei, mai sint si din astia. N-am citit ultimul volum al trilogiei asa ca ma abtin. Sper sa fie altceva decit unu si doi, asta-i tot. In orice caz e bine ca stirneste polemici. La un nume ca al lui Cartarescu nici nu se putea altfel. Iar eu ii doresc sa ia Nobelul, de ce sa nu-l ia? La vremea respectiva l-ar fi meritat si Blaga si Stanescu, iar Cartarescu il merita indiscutabil acum. In fine, sper ca nu exagerez, dar din ce am citit in ultima vreme… Cartarescu reinvesteste un tip de limbaj – Iovanel il defineste “fasoanele textualiste şi autoreferenţiale” , ceea ce mi se pare o timpenie, nu superficiala, dar o timpenie pentru ca acest tip de discurs nu a disparut si nici nu are cum, autoreferentialitatea este o componenta a postmodernismului- cu o dimensiune noua, un supratext poetic, pe care il intilnesti rar si numai la scriitori care stapinesc scriitura pe mai multe paliere.
Eu am spus ce cred despre Cartarescu, prea multul e raul multului, e prea mult, artificial pe alocuri, repetitiv, obositor, previzibil. Dar a crede ca tu si numai tu esti in centrul universului tau scriitoricesc, a-ti face o obsesie din tine e singura atitudine sincera si rezonabila. Asa ca “autorferentialitatea” mi se pare ok, dar… whatever, astept sa citesc si treiu, desi… tare ma tem ca seamana cu unu, doi si… trei and enough it’s enough. ‘Om vide’!
14 iulie 2007 la 7:57 pm
aoleu, ce mult am scris
14 iulie 2007 la 8:54 pm
@ bianca: mda, ai scris prea mult. si asta e raul multului.
14 iulie 2007 la 9:41 pm
pt toata lumea – ar fi prea multe de spus, si despre articolul lui Iovanel si despre Orbitor – n-am acuma timp si rabdare pt asta, o sa scriu miine-poimiine. pe scurt, hai totusi sa zic: articolul e copilaros, naiv, infantil, ceva de genul asta – parerea mea, evident.
@beletrix – nu.
15 iulie 2007 la 10:09 am
@vic: Nu stiu daca ti s-a mai spus, dar incepi sa semeni din ce in ce mai mult cu mosulicii aia doi din Muppets – exact, cu ambii. Haiosi foc, cu nasuri coroiate si care nu participau niciodata la spectacol. Stateau pe margine si se rideau. Sau cu Beavis and Buthead, ca si aia se rid, slava Domnului. Ma mai trimiti cu gindul si la South Park, la grasul ala care injura de zor si au inventat o metoda sa-l electrocuteze cind injura
))) – dar asta e copiata din Portocala Mecanica si am uitat cum il cheama pe gras. Iti promit ca ma mai gindesc si iti mai spun. Lista ramine deschisa.
15 iulie 2007 la 10:38 am
dragos c@ Mi-a placut ce-a scris poianalumayuma, dar l-a uitat pe Jurgis Baltrusaitis, la care chiar Cartarescu face o referire in Levantul. Da’ cu Baltrusaitis intram in alta zona, arta medievala si anume romanica. Transcriu un citat: “La Issoire, Scorpionul din Zodiac se umfla, se rotunjeste, devine aidoma unui crab. La Parma vedem o sirena-pasare-sarpe care umple constiincios medalionul cu bucla trupului sau si cu propria-i bataie de aripi”
Iar citatul corect din Epistola Sfantului Pavel catre Corinteni este: Videmus nunc per speculum in enigmate … bla, bla
15 iulie 2007 la 11:18 am
@Bianca: “per speculum et in aenigmate”, ca sa fiu pedant.
Nu e in chestiune daca lui Iovanel ii place sau nu Cartarescu, nu asta face cronica imbecila, ci faptul ca e un exemplu perfect despre cum nu se scrie o cronica – dupa ce o citesti iti dai seama ca nu ai aflat nimic despre cartea in discutie, ci numai despre faptul ca M.I. il considera pe M.C. megaloman si retardat (si genial, e drept), ceea ce n-are de ce sa intereseze pe cineva. Unde mai pui tonul inflamat, stilul gongoric (mai exact, doar ininteligibil), alura de baietas care se inalta pe varfuri ca sa para mai inalt… Iovanel a avut si momente mai bune.
15 iulie 2007 la 11:56 am
@ bianca: cred ca n-a trecut decit o saptamina de cind mi s-a spus ca seman cu “mosulicii aia doi din muppets”. daca n-ai citit asta pe aici si nu ti s-a lipit de minte, astfel incit sa o reproduci involuntar, e foarte flatant pentru mine. asta inseamna ca am o identitate bine conturata, spre deosebire de altii.
din pacate, intr-o anumita privinta trebuie sa te contrazic. muppets era un show tv, iar mosulicii participau la spectacol. ca altfel n-aveai de unde sa-i stii.
cit despre injuraturi, cred ca n-ai proprietatea termenului.
15 iulie 2007 la 1:57 pm
@radu Intr-o oarecare masura iti dau dreptate. Dar, sa stii, sinceritatea celui dezamagit iti spune doua lucruri: nu poti fi dezamagit decit de cel pe care il iubesti – vezi Eliade -Iorga – sau, pur si simplu, ipocrit. Nu mi se pare gongoric, discutam despre carti pe care presupunem ca le-au citit toti, nu iti povestesc cartea, ca nu fac compunere. Dar ai dreptate in ceea ce priveste o anume inflamare si inaltare “pe virfuri”. Pe mine m-a amuzat teribil, pentru ca si eu fac asa atunci cind am asteptari foooooooooooooaaaaaaaaarte mari. Ma supar, dar, in orice caz, nu as folosi &.
Hai, o critica pornita din orgoliu, e mai buna decit o lauda.
@vic cred ca am citit asta pe aici si de-aia am incercat sa ma detasez cu South Park. Cit despre injuraturi…, vai de mine, nici un om decent nu m-ar primi la ea in casa… Stiu citeva nemaipomenite, dar nu e cazul la un finut, ca tine
15 iulie 2007 la 2:10 pm
@ bianca: hotaraste-te. ba spui ca eu injur, ba spui ca tu m-ai injura. daca optezi pentru a doua varianta, o rog pe luciat sa-ti dea adresa mea de email, ca sa te poti desfasura in voie.
15 iulie 2007 la 5:38 pm
@vic Nu am spus ca tu injuri. Stai pe margine si te balacesti in propriul sine. Pina una-alta nu am citit nimic, scris de tine, care sa imi atraga atentia vizavi de postarile Luciei. Asta-i tot.
15 iulie 2007 la 6:25 pm
sint cam invidioasa pe reactiile pe care le stirneste vic, cu identitatea lui asa de bine conturata in ochii altora, chit ca in ochii mei are o alta identitate
respectiv eu am citit nenumarate chestii de-ale lui care mi-au atras atentia vizavi de prostiile din postarile mele, basca faptu ca am ajuns sa citesc o gramada de carti fiindca mi-a zis el de ele si daca nu zicea, ramineam mai fraiera
aaa, io l-am facut la un moment dat ala din As Good As It Gets, ala jucat de Jack Nicholson, da’ nici io n-am avut noroc sa fiu originala
))))))))))))))) ca cica i-au mai zis multi
15 iulie 2007 la 8:35 pm
@ luciat: bai, fii atenta ce spui, ca imi strici reputatia!
15 iulie 2007 la 9:59 pm
@luciat Hai, mai, chiar n-a vazut nimeni South Park – mai lung, mai gros si mai necenzurat? Sint desene animate interzise copiilor sub 16 ani, o nebunie, eu am ris cu lacrimi; e buna si As good as , da’ tot n-am citit nimica de @vic. Si nu cred ca are o personalitate bine conturata, are o absenta foarte bine pusa in valoare. Sa-i traiasca si gata cu subiectul asta. Boring.
15 iulie 2007 la 11:18 pm
@ vic –
@ bianca – vic rulz.
@vic – sorry
15 iulie 2007 la 11:27 pm
@luciat Ei, rulz o frectie, pentru mine. Daca tie iti place, luati-va o camera. Si nici nu mi-ai raspuns la intrebare. Ai vazut, au ba South Park?
15 iulie 2007 la 11:30 pm
@ luciat: moastapegheata.
15 iulie 2007 la 11:45 pm
@ bianca – mi-e si frica sa-ti mai raspund de south park, ca cine stie cu cine ma mai trimiti sa-mi iau o camera sau ce glume de-astea bune iti mai vin – da’ hai sa-mi fac curaj: nu, nu l-am vazut. si nici nu ma intereseaza sa mi-l povestesti, deci te rog io nu te apuca
6 august 2007 la 11:35 pm
le monsieur korben@ zombie6.ro o mai citeste. me gonna get it very soon too
12 august 2007 la 9:53 pm
luciat, pentru spania, citeste automuribundia de ramon gomez de la serna, un suprarealist de inceput de secol uluitor, La soledad era esto (de la biblioteca institutului cervantes) de Juan Jose Millas cu un dictionar tot de acolo, iar in romaneste Cozi de sopirla de Juan Marse si eventual (daca nu vrei capodopere) Castele de carton de Almudena Grandes. Dar spania profunda n-are nevoie de bibliografie prealabila, o gasesti la fata locului, in orice biblioteca de cartier.
12 august 2007 la 10:34 pm
@didi – multumesc. n-am citit nimic din ce-ai zis tu, o sa incerc
13 august 2007 la 11:38 am
Automuribundia a aparut fragmentar in romaneste la Paralela 45, tradusa de Coman Lupu, ai acolo o Spanie fantasmatica si cartaresciana…daca vrei ceva mai realist, mi-am amintit ca s-a tradus Soldati de la Salamina la Humanitas de Javier Cercas (despre razboiul civil, dar cu perspectiva contemporana) sau Jurnalul intim al lui Unamuno. Si, de ce nu, Spania nevertebrata de Ortega y Gasset.
13 august 2007 la 3:55 pm
@ didi – mersi, dar pt scopurile mele meschine, in legatura cu vacanta respectiva, mi-ar trebui ceva contemporan, usurel, realist