Vise dupa carti
Mircea Pricajan are o insemnare in care se plinge ca nu-si aminteste niciodata ce viseaza. „Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu-mi amintesc niciodata niciun vis. Adica stiu cum sunt altii, si tocma’ asta-i problema. [...] Habar n-aveti cat e de frustrant! Ziceam ieri ca ciupesc zilnic din Jurnalul II al lui M.C. Ei, nici nu stiti cata invidie colcaie-n mine. Adica, cum e posibil, dom’le, sa-ti amintesti visele in atatea detalii, in atatea culori vii? Cum e posibil, ha? Ori le infloreste auctorele, le construieste pe masura ce le scrie? Hai, asta as mai intelege-o. Da’ o asa parada de vise halucinante, o asa viata onirica… oare chiar exista?”
Ma simt datoare sa-i zic (egoista cum sint, la mine pe blog, nu la el 
) ca cred ca da, exista, deoarece io visez in draci si imi mai si aduc aminte. Am incercat la un moment dat sa tin un fel de jurnal de vise (of course ca si pe mine ma luase valu’ dupa Jurnalul lui Cartarescu, na, te pui cu maimuta din om?) da’ m-am plictisit dupa vreo 30 de pagini. Acu’ am dezgropat caietu’ ala si zau ca sint tot felu’ de ciudatenii pe-acolo
Nu vreau sa va plictisesc cu fascinanta mea viata onirica, doar sa va impartasesc la fel de fascinanta concluzie pe care am tras-o: multe din visele alea se bazeaza pe carti citite. Respectiv, mi-au hranit inconstientul (in prima jumatate a lui 2004) urmatorii autori: Mihai Vakulovski (din cauza unei poezii din Tatuaje, cu o pisica; dupa poezia aia am visat in nestire pisici!), Valentin Protopopescu (dupa Cioran in oglinda am avut niste vise insuportabil de freudiene), Rimbaud, Angela Marinescu (ma mir si io!), Francoise Dolto (very, very funny), Nicolae Breban (oh yes! imblinzisem un taur fioros, il hraneam cu piine alba ), Nerval si, dupa cum va asteptati, evident, Cartarescu. O sa va transcriu aici, sa faceti misto cit vreti voi, acel vis pe care io il cred cartarescian:
Vad (poate in oglinda) un rid vertical, bine reliefat, pe fruntea mea. E o miscare ca in filmarile alea accelerate in care o planta rasare, creste, infloreste si se ofileste in citeva secunde. Ridul se adinceste si se lungeste pina se casca o fisura in os prin care patrunde o raza, ca printre stinghiile unor jaluzele. Nu mai e fata mea, de fapt nu mai e o fata de om, doar un fel de nuca enorma, din doua jumatati zbircite, inca sudate la mijloc. Fanta se mareste tot mai mult pentru ca, la final, din capul meu sa nu mai ramina decit doua bucati de creier pietrificat, printre care se vede bine pina departe un nimic luminos.
Ah, pliz, nu ma bateti la cap ca e o insemnare „encomiastica”, OK? Ca daca ma enervati va povestesc si visul dupa Breban 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
18 iulie 2007 la 2:40 pm
plange-m-as si n-am cui, plange-m-as blogului
18 iulie 2007 la 2:42 pm
sariti, oameni buni, ajutati-ma! haideti s-o enervam! ca eu sint muuuuuult mai curios de cum poate sa arate un vis (cosmar?) dupa breban decit dupa cartarescu.
18 iulie 2007 la 2:48 pm
hai, luciat! da-i cu visu’ la zid, da-i cu visele bolnave, da-i cu vointa de visare, zi-ne de breban ceva. nu ne mai fierbe fara apa
18 iulie 2007 la 2:50 pm
corect. zi-le, luciat! ridica-ne la cer!
18 iulie 2007 la 5:48 pm
@lucia t – hai amfitrioano, bunavesteste-ne ceva de noapte si zi
18 iulie 2007 la 5:51 pm
@toti: bai, ce-aveti cu cel mai mare scriitor roman in viata?
18 iulie 2007 la 7:54 pm
se pare ca si razvan tzupa are o problema cu visele… http://corpuriromanesti.blogspot.com/2007/07/pai-daca-nu-tin-minte.html
18 iulie 2007 la 7:59 pm
deci nu sunt singur. uraaaa! look mom, i’m normal!
18 iulie 2007 la 8:13 pm
@ vic, mircea, dragos – ei, ce puteam sa visez dupa Bunavestire? ca un taur se repede la mine si eu ma cred fara scapare si imi acopar capu cu palmele ca tot o sa ma omoare si pina la urma imi trece prin cap sa-i dau sa manince – piine alba, cum ziceam – atita masochism feminin e-n cartea aia si atita testosteron idiot la barbati incit mi se pare normal sa fi visat ca un animal mascul vrea sa ma omoare – de altfel, degeaba i-am dat io piine, ca dup-aia oricum m-am visat cu capu spart si plina de singe – dap, cosmar curat
@anonim – da n-a zis domle nimeni nimic de ion manolescu
18 iulie 2007 la 9:51 pm
@ mircea: hai, ca meriti inca o consolare – sintem multi, dom’le. iti dai seama ce-nseamna sa nu tii minte nici un vis erotic la pubertate? curat cosmar.
18 iulie 2007 la 10:00 pm
@vic: sigur ca-mi dau seama. de ce crezi ca-s asa revoltat? de niscai vise metafizice?!
18 iulie 2007 la 10:06 pm
18 iulie 2007 la 10:35 pm
@luciat – curat breban…
18 iulie 2007 la 10:36 pm
@luciat – sorry – am vrut sa spun curată brebaneală
19 iulie 2007 la 3:03 am
luciat, doamne, iti spun sincer ca ti-am invidiat multa vreme blogul si nu-mi explicam cum de atrage atitia comentatori. uite ca, in sfirsit, m-am prins: esti reprezentativa pentru tagma cititorilor mediocri, dar insistenti, care au esuat sa-si construiasca self-esteem-ul prin altceva decit citire si exprimarea unor “sentimente” dragalase despre carti. foarte frumos, nu-ti interzice nicio lege, mai ales ca poporul internaut pare sa te admire, recunoscindu-se in tine, mai ales ca le rumegi chestii cu care ar putea lua nota mare la o eventuala lucrare de control, fara sa deschida cartea.
uneori reusesti sa fii mai plata decit o profa de romana, alteori mai patetica decit o jurnalista care scrie in revistele glossy – ceea ce reprezinta o performanta. sint curioasa: nu-i asa ca te-ai interesat dinainte la editura cind si unde apare orbitor-ul si te-ai dus cu noaptea-n cap la librarie, ca sa fii prima care-l cumpara? cit ti-a luat sa-l citesti? repede-repede, nu? ca sa fii si prima care-si da cu parerea despre un asemenea hit cultural. spune-mi, te rog, ce carti la moda mai sunt in curs de aparitie? abia astept sa le comentezi.
ador citatele tale! cam cite ai lipite pe perete sau pe noptiera! daca te straduiesti, la un moment dat poti sa-ti inchipui ca le-ai scris tu insati. nice, nu?
in rest, stii cliseul, mult succes si tine-o tot asa.
19 iulie 2007 la 9:51 am
@dragos –
@ letitia – ei, bine ca te-ai linistit dupa multa vreme si ai inteles in sfirsit, ca sa nu-mi mai invidiezi blogu.
@pt toata lumea – e de groaza, de groaza ce se intimpla! e ok sa nu-ti placa o carte, sa n-o intelegi, sa nu te intereseze, ca doar nu putem fi toti la fel, da’ sa-i musti de cur cu atita pasiune pe aia carora le place? straniu…
19 iulie 2007 la 9:54 am
letitia, tata draga, scuze ca ma bag si io ca chilotii-ntre obrajori
, da’ ce-ai mancat tu de mica de le zici asa de bine? 
19 iulie 2007 la 10:01 am
@letitia: desi-mi scrisesem si eu “revolta” pe blogul meu amarat vizavi de moda cartilor, nu pot fi de acord cu opinia ta despre opiniile postate de luciat. Pentru ca acestea din urma nu seamana absolut deloc cu parerile unei profe de romana, cu atat mai mult ale unui critic. Sunt niste opinii sincere ale unui cititor obisnuit, cu o anumita abilitate a cititului, cititor pe care si-l doreste orice scriitor. Si,ceea ce mi se pare cu adevarat minunat este faptul ca blogul luciei t aduna in jur tot cititori obisnuiti. in ziua de azi, cand doar din dilemateca te mai poti informa despre o carte buna, un asemenea blog e mana. Pentru cine intereseaza, fireste.
19 iulie 2007 la 10:03 am
@luciat – ruşinică cu muşcătura…
19 iulie 2007 la 10:17 am
@ dragos – ba deloc nu mi-e rusine, descrie cu acuratete realitatea
19 iulie 2007 la 10:24 am
@luciat: ce te mira? muscatu de cur a depasit demult, ca sport national romanesc, oina. feri doamne sa se puna intr-adevar problema propunerii oficiale a lui cartarescu pt nobel. sa vezi atunci intrecere de papa la buci-buci
19 iulie 2007 la 10:44 am
lol @letitia, inca mai e prinsa in chestii cultural-valorizante, de genul “cititori mediocri”. chill, darling, sa nu-ti plesneasca vreo vena, doamne-fereste.
19 iulie 2007 la 10:45 am
e nasoala chestia asta cu muscatura, dar sa vedem mai bine padurea si nu copacii: a aparut orbitor 3 si e o carte atat de buna! restul e doar zgomotul inerent. noi, romanii, suntem un neam zgomotos.
eu, cum ziceam, sunt bucuroasa si chiar putin mandra, de parca si asteptand cartea am participat cu ceva! sunt bucurosa si nici un dintos n-o sa imi strice mie chefu.
19 iulie 2007 la 11:01 am
Ce-mi place mie, ca cititor mediocru si nici macar inistent, la blogul “Terorism de cititoare”: ca luciat vorbeste despre carti firesc, fara sa se cocoatze pe vreun soclu (asa cum se obisnuieste pe la noi) si fara sa-ti arunce, sictirita, fraze gongorice, care sa arate cit de desteapta e ea si cit de multe a citit. E un om normal care-ti vorbeste normal, asa cum ar face-o la o bere. Faptul ca isi pastreaza anonimatul si ca nu face parte din ciorba literara de la noi (compusa din tot felul de gasculitze, orgolii si interese care plutesc intr-o zeama lunga si insipida) e iarasi un punct cistigat, pentru ca-i da libertatea de a fi onesta si de a spune exact ce gindeste. Criticii nostri, chiar si cei tineri, sint de cele mai multe ori absolut previzibili, pentru ca stii ce jocuri fac si ce-i mina in lupta. De aceea prefer sa nu-i citesc pe ei si s-o citesc pe luciat.
In plus, admir la ea entuziasmul cu care face treaba asta. Nu e ceva atit de simplu – imi amintesc ca erau perioade in care posta cite un comentariu despre o carte noua la doua zile sau chiar zilnic. Eu, de exemplu, n-as fi in stare sa citesc cite o carte si sa mai si scriu un text despre ea in ritmul asta – asa ca nu pot decit sa-mi scot palaria. Si sa nu uitam: luciat nu cistiga nici un ban de pe urma blogului; desi are trafic bun, nu vezi nici o reclama pe el.
Prin urmare, care-i problema in privinta ei? E enervant ca are trafic si comentarii? Foarte bine, sa le aiba! De ce nu le-ar merita?
PS: A propos de profele de romana: ce mi-as fi dorit sa am si eu o astfel de profa! Daca ar fi asa profii si profele noastre, am sta mult mai bine.
19 iulie 2007 la 11:06 am
@c p-b: Bine zis! Amin!
19 iulie 2007 la 11:33 am
ma apucasem si eu de un jurnal d-asta, de fapt aveam un carnetzel si ma trezeam nuaptea repede repede sa scriu.Ca uitam tot.Numai prostii evident, o data l-am visat pe Marquez, imi aducea portocale , cica eram bolnava
si mie mi-ar placea sa o am pe luciat profa, oare ce teme ne-ar da ? 
19 iulie 2007 la 11:58 am
@ mircea: ei, hai sa nu dam vina asa, in general, pe romani, de cite ori apare cite-o otravita careia nu i-a priit broasca riioasa inghitita de dimineata. e drept ca sint destui de-astia ca ea, dar la fel de bine am putea spune si ca romanii sint ca luciat. de ce sa generalizam numai in sens negativ, nu si invers? ca, daca ne-am lua dupa exemplul dat de luciat, am putea spune si ca romanii sint cititori atenti si fara ifose. parerea mea.
@ letitia: mai invata si tu sa te bucuri de lucrurile bune, sa nu-ti ramina numele-n git.
19 iulie 2007 la 12:02 pm
Si, daca tot m-am bagat in vorba, sa mai spun ceva:
Vad ca i se tot pune in circa lui Cartarescu chestia cu Nobelul.
In relitate, el nu are nici o legatura cu toata campania Cotidinului si nu l-a intrebat nimeni daca vrea sau nu sa fie nominalizat si apoi votat.
Campania Cotidianului a fost o simpla chestie de PR si nimic mai mult. Oamenii s-au gindit sa faca ceva in preajma Tirgului de carte care sa initieze o dezbatere publica si astfel sa faca valuri in jurul ziarului. Din punct de vedere practic, al competitiei pentru Nobel, toata povestea nu aduce nici un cistig, ba dimpotriva.
1. Propunerile pentru Nobelul literar pot fi facute numai de asociatii ale scriitorilor (PEN Club, Uniuni de creatie etc.), de catedrele de literatura ale universitatilor sau de profesorii universitari de literatura (cei cu gradul de profesor). Deci un ziar nu ar putea sa faca o astfel de propunere, si nici nu e cazul sa initieze un referendum pe tema asta.
2. Exista o conditie foarte stricta pusa de Academia suedeza: propunerile trebuie sa fie secrete. In cazul in care sint facute publice, acestea sint descalificate din start. (Prin urmare, campania publica a Cotidianului nu a facut decit sa-i anuleze sansele lui Cartarescu.)
Cei de la Cotidianul stiau toate aceste lucruri, dar au preferat sa faca toata tevatura pe care o stim din ratiuni de PR, precum spuneam.
19 iulie 2007 la 12:03 pm
eu mi-am mai exprimat o data opinia despre cat de bun e blogul lui luciat, asa ca n-are niciun farmec sa am repet. letitia, poti sa te iei de mana cu o alta “comentatoare” de zilele trecute care ne facea inculti si mediocri si sa scrieti impreuna cat mai multe carti academice pe care sa nu vi le cititi decat voi. ca la cat de plate sunteti voi, n-as putea crede ca v-ar citi cineva vreodata.
dar, de, invidia omului e mare! 
19 iulie 2007 la 12:05 pm
@vic: asa-i cum zici. parerea ta-i si parerea mea. da’ mai cad si io, din pacate, in pacatu generalizarii
roman fiind si io, si tot neamu meu. 
19 iulie 2007 la 12:09 pm
Scuze de literele lipsa. Am o tastatura care-mi joaca feste si pe care constat ca trebuie s-o dau la curatat.
19 iulie 2007 la 12:13 pm
@c p-b: da’ bine-nteles. nimeni nu zicea c-o sa-l propuna Cotidianul. da’ ce ne facem daca totusi il propune cine trebe, anonim si cu parafa? chiar crezi ca de data asta o sa fim mai cu motz si-o sa-si tina clontzu carcotasii de serviciu? hoho, atunci sa vezi PR agresiv. contra, desigur. si, din pacatzi, NU se aude intotdeauna mai tare ca DA.
19 iulie 2007 la 12:13 pm
admir la luciat o chestie: nu e suparacioasa , nu se da batuta. eu, citind tot felul de comentarii ca astea de pe blog de la ea, coltoase, absurde, plictisitoare, increzute, scarboase, de tot felul, mi-as fi bagat picioarele demult. as numi-o, la ea, tarie de caracter:) o terorista nu putea fi altfel:)
19 iulie 2007 la 12:17 pm
da, campania de la Cotidianul a fost o prostie de PR pe care au exagerat-o, de ajunge mama sa-mi spuna ca a citit ea in ziar ca e Cartarescu propus pt Premiul Nobel!
si da, lecturile influenteaza extraordinar visele (si filmele o fac, in cazul meu, si micile intamplari carora nu le dau atentie treaza fiind…). Dar cred ca e un dar aparte sa visezi atat de intens cum viseaza Cartarescu… sau sa povestesti vise atat de puternic cum o face el.
19 iulie 2007 la 12:32 pm
vai de mine, multumesc ca va place blogul meu, ma bucur mult.
pe mine nu ma deranja deloc ca nu-i place lu letitia, e dreptul ei sa ma creada cum vrea ea si sa ma si anunte. problema mea e ca motivul pt care ma ataca e faptu ca am tupeul sa citesc o carte de cartarescu si sa o consider un eveniment. asta e incredibil, asta e de groaza, asta ma oripileaza!
@ cezar – nu stiu ce sa zic despre campania aia, chiar nu stiu. mersi de explicatiile pe care le-ai dat aici.
@smilla – evident ca e ceva special la visele scrise de cartarescu
19 iulie 2007 la 12:41 pm
hei, plz, nu mai vorbiti atita de nobel, ca trageti a rau.
19 iulie 2007 la 1:00 pm
Eu imi explic brusca alergie la popularitatea (si implicit cartea) lui Cartarescu ca fiind un efect al (ultra)promovarii. Personal nu mi se pare ultra-promovat, dar cred ca e, intr-adevar, printre cei mai bine promovati scriitori romani. Eu mi-as dori sa fie mai multi asa.
La noi reclama (si castigul) sunt privite ca fiind lucruri rele – “doar marfa proasta are nevoie de reclama”. Pana si Cezar Paul-Badescu, pe care-l citesc cu placere, considera (cateva randuri mai sus) ca fiind pozitiv faptul ca nu ai reclama pe blog si ca nu castigi nimic din el.
Ca sa fiu si un pic on-topic, ma inscriu in clubul celor care, mai bine de 10 ani, n-a avut macar senzatia unui vis. De cateva luni am (re)inceput sa visez, aproape in fiecare noapte.
19 iulie 2007 la 1:07 pm
@liviu: multumim din strafundul neuronilor nostri. ne-ai redat speranta. macar la batranetze sa visam (ca) la tinerete
19 iulie 2007 la 1:13 pm
ca tot a adus liviu vorba de promovare: ce promovare? o lansare la kretzulescu si doua pe litoral? pai, autori mult sub valoarea lui cartarescu din occident au programul de turnee de lecturi facut pe 2-3 ani inca inainte de aparitia unei carti noi. asa ca, a se scuti la faza cu promovarea si cu autorul trendy.
19 iulie 2007 la 1:14 pm
@ Cezar Paul-Badescu: de acord ca PR -ul de la Cotidianul i-a facut mai mult rau lui Cartarescu. zgomotul asta popular, agitatia asta sportiv-cantitativa nu se potriveste deloc cu un candidat la Nobel…, iar Mircea Cartarescu, atat cat il cunosc eu, nu suporta asa ceva… Cred insa ca exagerezi cand scrii ca nominalizarile pe care le fac Uniunile Scriitorilor si PEN Cluburile sunt strict secrete. Nu exista nici o conditie pusa de Academia Suedeza. Am fost secretar al PEN Clubului din Moldova mai multi ani si stiu acest lucru. PEN Clubul nostru primea o scrisoare – cred ca pe la inceputul lui ianuarie – din partea Academiei Suedeze, un text scurt, o invitatie de a face o recomandare. Singura conditie pusa de Academie era ca scrisoarea, expediata prin posta, sa ajunga pana pe data de 3 martie. Tot ce sosea mai tarziu era neglijat. I-am recomandat de-a lungul anilor pe Gellu Naum, Mircea Ivanescu, Norman Manea… In ultimii 5 ani il recomandam pe Mircea Cartarescu. Recomandarea nostra nu este secreta, se stie despre ea in mediul scriitoricesc de la Chisinau si de la Bucuresti. Dar, evident, nu se face tapajul de la Cotidianul…
19 iulie 2007 la 2:44 pm
@ Liviu V.: departe de mine gindul ca a cistiga bani din munca ta ar fi o chestie de rusine sau ca reclamele ar fi “de la diavol”.
Eu aplaudam doar entuziasmul Luciei, in situatia in care nu cistiga nimic de pe urma blogului ei. Ea face totul din pura pasiune. Nici macar de dragul notorietatii – pentru ca, pastrindu-si anonimatul, nu va fi niciodata oprita pe strada sa i se ceara un autograf. 
@ vasgar: Vasile draga, crede-ma ca stiu ce vorbesc. Inca nu-mi dadusem demisia de la Cotidianul cind a fost campania aia si am vazut regulamentul Academiei Suedeze. Poate ca voi, la PEN Club, primeati doar o invitatie, nu va trimiteau tot regulamentul (pe care presupuneau ca-l cunoasteti). Treaba cu secretul propunerilor e ceva foarte serios la ei. De curind, au desecretizat doar propunerile pe care le-au primit pina acum 50 de ani.
19 iulie 2007 la 3:33 pm
@ cpb: cred ca n-ai inteles ce spune vasgar. el vorbea despre propuneri oficiale si nu cred ca in cotidianul s-a scris ca, de exemplu, usr-ul l-a propus pe mircea cartarescu. ca, asa, ar fi teoretic simplu sa iei si tu, de exemplu, nobelul. ar fi suficient ca vreo citeva ziare sa-i propuna intr-o veselie pe toti ceilalti scriitori din lume. si bietul comitet n-ar avea incotro, ar trebui sa-l premieze pe singurul despre care nu s-a scris.
19 iulie 2007 la 3:43 pm
ce mi se pare mie fascinant la blogul asta (cam singurul pe care il frecventez zilnic), in afara chestiilor de mai sus, la care subscriu: comentariile. luciat scrie despre carti, iar comentariile se invirtesc de obicei in jurul altor subiecte. de la birfe literare, la exhibare de orgolii, self-PR, chestii pline de ura si invidie. diverse. e ca-n viata
A NU se simti nimeni de mai sus jignit, ziceam si io asa in general, urmarind niste “scandaluri virtuale” care s-au consumat aici…
si-acuma back to vise: nu stiu altii cum sint, dar mie serviciul imi omoara visele. cum am un weekend liber sau o vacanta, ma pun pe visat ca in copilarie. ultimu’ vis dupa carti a fost cind eram sekure a lui orhan pamuk. mama, ce misto era!!!
19 iulie 2007 la 3:54 pm
@ ondinna: si ce faceai ca sekure?
19 iulie 2007 la 3:57 pm
Mircea Cartarescu a fost la telematinal, invitatul lui Marius Chivu. din pacate, fix emisiunea aia, din 10 iulie, nu e pe net. anyway, zicea el ca ar vrea sa se termine discutiile astea despre Nobel, altfel s-ar putea sa devina peste un an – doi scriitorul care a ratat nobelul. vorbea cu enorma modestie [ca de obicei] despre cartile lui. am avut senzatia ca tot pr-ul asta il cam deranjeaza.
is convinsa ca-i mult mai fericit citind comentariile teroristei, pentru ca el scrie pt cititorul normal, nu cu gandul la istoriile literare. si oricum, ce-i al lui, e pus deoparte. pot sa urle dusmanii cat vrea muschii lor
19 iulie 2007 la 4:06 pm
@ vic: am inteles ce spune Vasile. Zice ca suedezii nu au pretentia ca propunerea (oficiala, desigur) sa fie secreta. Ba da, din pacate.
Are dreptate Ondinna. Post-ul Luciei era despre vise si eu am batut cimpii off-topic (chestia cu ce-mi place la blogul asta nu avea legatura cu textul ei, iar interventia despre Cartarescu/Nobel se lega de citeva comentarii care au aparut pe-aci zilele astea). Imi cer scuze ca am abuzat – sper ca, totusi, nu am facut parada de orgolii, ura, invidie si cele mai sus mentionate. Gata! Deja am vorbit prea mult. Am sa va citesc in continuare in tacere. Si cu placere.
19 iulie 2007 la 5:18 pm
cezar – pe cuvintul meu ca nu ma refeream la tine!!! de aia am si spus “A NU se simti nimeni de mai sus jignit, ziceam si io asa in general”. daca chiar vrei sa stii, aveam in minte mai ales niste poeti care vorbeau timpenii mai demult… uite ca acum incep si eu cu d-astea…
si nu vreau!
vic – eee, nu spui, treaba mea!
19 iulie 2007 la 6:24 pm
da
19 iulie 2007 la 8:44 pm
Cu Nobelu e asa cum scrie chiar Cartarescu in Orbitor 2 – cre ca sint singuru care l-a citit -: cica Horea se duce la Beci, la imparat. Si imparatu il intreaba: “Nobel esti?”, iar Horea raspunde: “Nu, iobag!”
Altfel, despre blogu vostru numai bine. O nelamurire am si io insa: cine naiba-i Iovanel? Astia cu nume diminutivate – Vlahuta, Neculuta, Gafita, Iovanel – nu prea pornesc cu dreptul in viata.
19 iulie 2007 la 9:11 pm
aici gasiti ce zicea M. Cartarescu despre chestia asta cu Nobelul intr-un interviu din iunie, dat pentru TVR Cultural (spre sfarsitul interviului): http://www.tvr.ro/articol.php?id=10243&c=99
19 iulie 2007 la 9:36 pm
Si eu, si eu, si eu am un link:
telematinalu’ cu Cartarescu invitat de Chivu, de care amintea white noise:
http://www.tvr.ro/articol.php?id=11859
19 iulie 2007 la 10:14 pm
@liviu v. – habar n-am cit e de promovat cartarescu, nu pot sa apreciez – ce sa zic altceva decit ca eu am aflat ca a terminat cartea de pe un blog, nu din presa
@ ondinna – pai blogu asta fara comentarii era redus la insemnarile mele
ceea ce, oricit de minunata m-as crede io pe mine, era cam putin 
nu tin sa fie lumea neaparat ontopic – iar explicatii de insider si stiri si linkuri sint mai mult decit binevenite. comentariile alea naspa la care te referi tu sint totusi putine, zic eu, in comparatie cu alea misto, on sau off topic
@ cezar – fii serios, nu cred ca s-a referit ondinna la tine, te rog sa comentezi cind vrei si ce vrei, fara nici o grija (da’ nu sa ma lauzi pe mine, err… ca nu stiu ce sa zic
multumesc frumos)
nu stiam ca ti-ai dat demisia de la Cotidianul – de aia nu mai gasesc pe site-ul lor suplimentul ala de literatura si media? ca am mai tot dat clicuri si a inceput sa ma exaspereze treaba aia cu din ce traiesc scriitorii ca de fiecare data tot de ea dau
@ ducu – nu esti singuru, da’ poate ai memorie mai buna
@white noise,alex si mircea – mersi pt linkuri, ma uit acusica.
eu chiar nu stiu ce parere am despre toate discutiile astea cu nobelu – sincer, foarte sincer, mie nu-mi trebuie sa ia cartarescu nobelu – ar fi misto, dar e acelasi scriitor si cu nobel si fara
19 iulie 2007 la 11:17 pm
Lucia, draga, de ce ai atitudinea asta de caprioara ranita in crupa?
Dincolo de rautati, Letitia te-a provocat. In plus, a articulat unul din cele mai bune texte care au aparut vreodata pe acest blog. Se pare ca se gaseste in posesia unei retorici care a trecut de stadiul de notiune si reuseste sa evidentieze nuante. Se merita sa-i raspunzi. Evident, cu o retorica pe masura. Hai, ca nu-i greu!
Iar cezar paul badescu…ce om, domnule, ce om! Cata sfiosenie, cata delicatete, dar a trebuit…a trebuit sa intervina…pentru tine, Lucia, pentru tine! N-o va mai face, nu, nu va mai indrazni…te va admira din umbra, va sta chircit in camera lui trista si intunecata…ce om, ce om…si vorbeste asa, ca toata lumea, nu ca bestiile de intelectuali…si nu se da mare….este un cerb cu cornul rupt de brutalitatea limbajului academic, iar tu….tu esti caprioara lui populara si blanda care nu se vrea recunoscuta pe strada…
hai, raspunde-i letitiei, ia-ti blogul in maini, nu mai pierde timpul cu multumiri curtii…
…era sa uit….vic, esti salvat, ai simtul umorului.
19 iulie 2007 la 11:35 pm
pai tocmai, eu ziceam ca e “fascinant”. Si nu la modul ironic sau cu intentia de a baga pumnul in gura cuiva (duamne feresteee!).
)
acestea fiind zise, propun sa ne veselim in continuare in acest spatiu virtual (daca nu cumva asta o fi un vreo manifestare de “cititor mediocru” – na, ca iar mi-a scapat! nu stiu ce-o fi cu mine…
noapte buna!
19 iulie 2007 la 11:49 pm
@nihil – te pomenesti ca ai vrea sa-ti raspund si tie, nu numa lu letitia? uite, ti-am raspuns. vezi ca ai dreptate ca sint populara si blinda? cu tine, cel putin
20 iulie 2007 la 12:41 am
hai sa fiu si eu blind cu nihil sine (sine – ce?), daca tot m-a uns cu recunoasterea simtului umorului. si sa-l intreb doar cum adica a trecut retorica de stadiul de notiune si a ajuns sa evidentieze nuante. ca eu, ca un cititor mediocru de blog populist, nu pricep si pace.
20 iulie 2007 la 1:01 am
@ luciat: cind am zis ca esti o cititoare mediocra, n-am facut altceva decit sa-mi dau cu parerea despre ceea ce scrii/citesti. n-am intentionat nici o secunda sa te jignesc.
tu, de altfel, nu esti lipsita de inteligenta (chiar stralucesti printre bizonii iesiti la pascut pe cimpia literaturii), ti-am recunoscut abilitatile de jurnalista si de profa de romana. nu neg ca poti fi o extraordinara gospodina, o mama iubitoare, in fine, o fiinta sensibila. am doar rezerve – iti spun ca la scoala, poate-ti aduci aminte de lectia despre caragiale – strict legate de confictul dintre ceea ce esti si ceea ce vrei sa pari. nu cred ca ar trebui sa te supere atit de mult o parere, poate gresita, dar sincera, care nu-ti cinta neaparat in struna gidilata atit de des de con-blogarii tai fideli.
hai sa-ti spun un secret: daca-ti invidiam cu adevarat traficul de pe blog, nu as fi inceput prin a declara asta. m-ai surprins o tira: ma asteptam la orice fel de reactie din partea ta, in nici un caz insa la teoria manelista “moare dusmanii de ciuda”, cu atit mai putin la vulgaritati din categoria “muscatul de cur”. de-acum stiu macar ce urmeaza din partea ta: “ba pe-a ma-tii”.
te rog eu, nu te mai ascunde dupa tricoul vargat al lui cartarescu. n-am nimic cu omul. el e un scriitor autentic, caruia ii doresc din toata inima ploconul cel mare de la inventatorul dinamitei. am insa ceva cu papanasii care, pe linga faptul ca nu-l pricep, isi inchipuie ca, aberind despre cartile sale, vor avea un ce profit, se va lipi o aura de ei, precum ceara pe papucii de dans ai madamei bovary, abia intoarsa de la balul protipendadei. breaking news: harul nu se ia, oricit te-ai freca de dinsul.
te rog eu, n-o mai fa pe-a cititoarea dezinteresata, indragostita de lectura si atit. oare ma insel cind mi se pare ca banner-ul din dreapta-jos – cu coperte frumos aliniate – are legatura cu editurile de la care (speri sa) ai un ce profit? nu-i posibil sa ai o cartulie in sertar, sperind ca astfel sa atragi atentia vreunui editor? in cit timp o sa-ti faci o afacere din acest blog?
20 iulie 2007 la 1:17 am
@ letitia: mare bafta ai ca nu mai intra pe aici donsoara pshiholog. ca poate ti-ar fi explicat mai bine cum devine cu faptul ca, in general, fiecare om tinde sa creada ca toata lumea gindeste la fel ca el.
20 iulie 2007 la 1:24 am
@letitia – a, asta e cu totu altceva!
daca e vorba ca sint io mediocra si cartarescu plin de har nu pot decit sa fiu de acord. ba chiar mediocra inca suna bine. mai recunosc si ca speram sa se ia putin din haru ala, da’ iar ai dreptate, nope, nu s-a prins nimic de mine – de-aia nici n-am nici o cartulie in sertar, desi mi-as dori sa am.
hmm… stii ca mi-ai dat o idee? ia sa nu mai citesc de-astia haruiti, ca poate mai scap de mediocritate, ce zici? tu asa faci?
banner-ul e pur si simplu Flickr – aaaadica, pt tine, un loc unde lumea-si pune poze din vacante, da’ io am zis sa pun coperte de chestii cu har de care m-am frecat (si) cu speranta sa se ia, cu acelasi insucces pe care l-ai putut constata
nu sint nici gospodina buna, nici mama iubitoare, sint decit o mare amatoare de shopping. de carti care nu-s de nasu meu. ce vrei, parca poate toata lumea sa fie ca tine?
din pacate pt tine (ca iti mai dau un motiv de invidie si s-ar putea sa ai probleme la ficat) nu am nevoie sa-mi fac o afacere, deoarece, well, o duc binisor cu banii
20 iulie 2007 la 1:49 am
@ luciat: multumesc pentru raspunsuri. iti sade mai bine cind macar incerci sa fii ironica decit atunci cind te lasi dominata de creierul reptilian, desi inca mai primesti impulsuri de-acolo. renunta, please, la teoria manelista – aia cu dusmani si invidie – ca mor de ris.
20 iulie 2007 la 1:52 am
stimata doamna,
teoria va apartine
impulsuri de la creierul reptilian voi primi, cu putin noroc, inca mult timp – ceea ce va doresc si dvs
20 iulie 2007 la 2:06 am
@ mircea: mirciulica, tu asa te adresezi unei femei, in general, sau doar celor pe care vrei sa le epatezi? iti sta bine cind vorbesti cu cuvintele tale – funny, “chilotei in obrajori”! – si nu te-ncurci cu vrajeli din alea culturale. p-aici erai? parca lucrai la un moment dat la o revista din provincie. merge-merge? va mai da ministerul bani? ca umbla vorba ca s-au nasolit lucrurile si nu prea mai e sprijinita cultura adeva’ produsa de voi. da’ las’ ca le-o tragi si tu, macar te poti conecta la internet de la sediul redactiei.
pe linga “muscatul de cur”, cred ca mai exista un sport romanesc in care vad ca tu excelezi (alaturi de alti blogomani) – “pupatul in cur”. sper ca lucia sa-ti fie vesnic recunoscatoare.
@urbi et orbi : nu cred ca toti care intra pe blogul asta sint bizoni. imi cer scuze daca am lasat impresia asta. daca as fi crezut-o, nu-mi mai pierdeam vremea pe-aici.
@ lucia: pardon… domnisoara.
20 iulie 2007 la 2:08 am
@ letitia: ca ma si miram sa te ia cineva la cit de dulce esti
20 iulie 2007 la 2:08 am
@ luciat: Mda, prin aprilie, cind au relansat ziarul, au desfiintat toate cele patru suplimente pe care le scoteau – inclusiv, deci, pe cel pe care-l pastoream eu. Mi-au propus sa ramin la ziar si am si functionat pe-acolo inca vreo luna. Dar nu mi-a mai placut ce se intimpla acolo si -aparent inexplicabil pentru colegii mei, care s-au aratat surprinsi – mi-am luat talpasitza.
M-am bucurat ca s-au aranjat lucrurile asa, pentru ca m-am gindit ca voi avea timp sa scriu din nou – ceea ce n-am mai putut face in ritmul muncii de acolo. Mi-am zis mai intii sa-mi trag sufletul si sa plec intr-o binemeritata vacanta. Ceea ce am si facut. Partea proasta e ca acum, cind m-am intors din vacanta, au inceput sa curga ofertele de job-uri. Desi imi doream sa-mi vad de ale mele, precum ziceam, nu le voi refuza chiar pe toate.
20 iulie 2007 la 2:18 am
@cezar – succes atunci, tin pumnii. mai ales sa-ti ramina timp si de scris
20 iulie 2007 la 2:23 am
@ cezar: iertare, pe tine nu te-am considerat niciodata un cititor mediocru, ci doar un scriitor mediocru. mai ai amintiri de scos pe taraba? copilaria s-a dus in daniel abagiu, casatoria in luminita, mon amour. sint curioasa, ce mai urmeaza, o relatare a experientei tale de amant?
20 iulie 2007 la 2:26 am
@vic: du-te la culcare. esti imun la ironie. somn usor.
20 iulie 2007 la 2:28 am
In meseria noastra, a damelor de consum, nu-ti prea mai ramine timp pentru nimic altceva.
)
Asta e! N-o sa fac o drama din asta! Se va mai ivi, cindva, vreo bursa de creatie si voi scrie atunci.
20 iulie 2007 la 2:29 am
pai, cind m-ai ironizat domnisoara si n-am priceput? ca acu’ mi te adresezi prima data. sau stai prost si cu proprietatea termenilor, nu doar cu eq-ul?
20 iulie 2007 la 2:32 am
@cezar –
@ vic – domnisoara s-ar putea sa fie doar disperata dupa atentie, dar eu cred ca i s-a oferit destula pe blogu asta.
20 iulie 2007 la 2:36 am
@ letitia: Dragutza, oricit ti-ai dori sa faci valuri pe-aici impartind jigniri, cu mine nu-ti merge jucareaua. Nu ma jignesti deloc daca-mi spui ca sint un scriitor mediocru. Incearca cu altceva.
20 iulie 2007 la 9:53 am
@letitia: nu stiu cum poti sa-i faci pe oameni medicori atat timp cat tu insati esti mediocra. in comentariul tau postat July 20th, 2007 at 1:01 am ai niste greseli de gramatica absolut grave. iti voi semnala doar una dintre ele: se spune corect “n-o mai face”, si nu “n-o mai fa” asa cum tu insati ai scris. mai sa fie, pana la urma si tu esti plina de contrastul caragialian esenta-aparenta.
20 iulie 2007 la 10:29 am
@letitia
m-am spart de ras cand ai zis “har”, vb ca o studenta la litere. ar trebui sa mai bagi si un “eminescu sa ne judece” si ti-ai face o super imagine – pleosc in cliseu, dear.
20 iulie 2007 la 10:45 am
Propun s-o ignorati pe donsoara – nu merita
incearca doar sa vada daca cutitele ei sunt mai ascutite decat ale voastre…Poate ca sunt…si ce daca?
Pe mine nu asta ma intereseaza la blogul asta, ci discutiile despre carti, despre una si alta ce se leaga de carti.
Nu ma intereseaza parerea nimanui despre blogul luciei, caci simt aici o oaza, cu adevarat. Nu ma intereseaza parerea nimanui despre Vic, despre Cezar-Paul Badescu, interventiile lor aici imi sunt suficiente pentru a-mi forma propriile pareri si, mai ales, nu ma intereseaza rautatea, orgoliile proprii aparate cu strasnicie, vanitatea, revarsarea de otrava…astea sunt la tv, in ziare…din plin…
Aici se vorbeste despre frumusetea din carti si cine vrea doar sa spuna ca o carte e mediocra, n-are decat, daca vrea sa spuna ca lucia e mediocra…asta nu intereseaza…si daca totusi a spus-o …ce daca ar fi? Imi este suficient sa vad ce scrie, cum scrie lucia. Nu a pretins despre sine ca ar fi nu stiu ce valoare…mie imi e suficient atat cat e…Cel mai mult ma intereseaza parerile ei despre carti si discutiile nascute in jurul cartilor ei, in jurul parerilor despre cartile ei. Parerile despre ea, despre spiritul ei … nu ma intereseaza. Nu o pun pe lucia pe un soclu, pur si simplu ma bucur ca exista un om atat de pasionat de carti, care stie sa isi impartaseasca impresiile cu atata naturalete, incat te apuca o pofta nebuna de a citi acele carti. Si asta e tot ce conteaza. Daca mai sunt si alti 5-10 pe aceeasi lungime de unda, iubind cam aceleasi carti, e SUFICIENT. Daca nu iti place blogul ei, e simplu, il ignori, daca totusi iti dai cu parerea despre cat de idiot e el si, implicit, noi toti care il placem, inseamna ca vrei doar sa arati cat de destept esti tu fata de noi toti. VANITATE. Nu ma intereseaza cat de destept sau idiot sunt eu sau altii…conteaza doar ca imi place ce citesc pe acest blog.
20 iulie 2007 la 10:54 am
@letitzuca, letishoara, da-mi voie sa-ti zic asa, nu te supara, ca-mi esti draga. uite, am zis-o! da, sunt si eu pe-aicea, na, ce sa fac? asa suntem noi, astia din provincie, mergem unde ne duce vantu. ba unii mai lucram si la revistuci d-astea cu subventii, chiar de n-or fi ele 100% de la minister. si n-o ducem tocma’ rau. nu vezi ca statul se-ngrijeste de batrani? le mareste pensia, le da medicamente gratuite, alea-alea. iar noi, la cei 142 de ani ai nostri, ne incadram.
no hai ca esti faina. don’t ever change, mitica!
20 iulie 2007 la 2:59 pm
Jesus…tineam si eu un jurnal d evise….odata…acum daca il citesc….raman perplexa de cate lucruri au trecut prin inconstientul meu…
20 iulie 2007 la 3:29 pm
Imi reafirm admiratia deplina fata de spiritul tau, fata de parerile tale, in cazul in care s-ar putea sa nu fi reiesit suficient din postarea de mai sus. Nu ma intereseaza parerile altora despre asta.
20 iulie 2007 la 3:47 pm
plecaciuni admirative, luciat!
pt. letitia: stimata bucurie, ai primit un ravas pe blogul lui mircea pricajan. e secret.
20 iulie 2007 la 11:37 pm
@ cezar: eu nu incerc sa fac valuri pe-aici. n-am de ce. nu vind nimic. nici carti, nici un nume. n-am nici blog de promovat. cel mult am incercat, in joaca, sa dinamitez putin atmosfera lesinata de pe blogul asta cu fluturasi roz si privighetori ranite.
ok. sint cumva rea, dar in esenta, incerc sa spun lucrurilor pe nume. nu te-ai saturat de cititorii blegi, de scriitorii vanitosi care deschid discutii cu publicul numai pe blogurile unde sint laudati, de cei care, atunci cind primesc o critica, isi dau arama pe fata si raspund ca pe stadion? n-am vrut sa te jignesc. ti-am spus ceea ce cred despre cartile tale (pe care, in paranteza fie spus, le-am cumparat si le-am citit; iti sugerez un sondaj: citi dintre fidelii acestui blog ti-au citit ambele carti?). in principiu, cele doua romane sint niste relatari ale unor experiente banale, scrise de un om care nu-i strain de stiinta scrisului. chiar cred ca esti constient de asta, dar te-ai lasat furat de valul publicarii. asa ca intrebarea mea e serioasa: mai poti scrie o a treia carte folosind acelasi truc din primele doua?
ca sa-ti treaca supararea, uite iti fac reclama la ultima ta carte si dau un citat din ea: “Drept sa-ti spun, m-am saturat de personajul acesta. Adica de mine. Macar daca mi-as lua-o la laba – tot ar mai fi interesant… dar iata ca nici macar un Daniel Abagiu veritabil nu pot fi”. CP-B, Luminita, mon amour.
20 iulie 2007 la 11:53 pm
@ camir: “Nu ma intereseaza cat de destept sau idiot sunt eu sau altii…conteaza doar ca imi place…” – este exact argumentul manelistilor cind te legi de muzica lor.
21 iulie 2007 la 1:13 am
@ alex radu: tu cred ca esti traumatizat de doamna invatatoare. spune drept, cite palme ai luat peste cap pina cind te-ai prins in ce circumstante “sau” trebuie scris legat ori dezlegat? de multe ori, dar tu, fiind ambitios, ai tocit regulile (din pacate nu si spiritul) scrisului igienic. nice trying! alt argument pentru a te baga, pueril, in seama – “ba tu, ba tu, cine zice ala e!” – n-ai gasit? cauta pe undeva definitia cuvintului “mediocru” si vezi ce inseamna. sa nu te sperii, linga explicatie, s-ar putea sa gasesti poza ta. daca nu-i acolo, cauta la “submediocru”.
oricum, cred ca-i de preferat sa scrii cu greseli decit textele de pe blogul tau, jenante ca niste cosuri iesite pe fata unui puber. you can go outside and play now!
21 iulie 2007 la 9:23 am
lucia:
))
))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
letitia:
21 iulie 2007 la 9:31 am
vic: ma iepurasule, te plimbi prin padure si spui la toata lumea ca o sa-l stalcesti in batai pe domnul urs. apare domnul urs si te intreaba ce faci. ii raspunzi rapid si balbait ca nu faci mare lucru, doar te plimbi prin padure si spui numai prostii. pastreaza-ti simtul umorului, ca nu-i putin lucru.
21 iulie 2007 la 11:30 am
@ nihil sine: ce, a iesit adrian nastase din tine?
))))))))))))))))))))))))))))))))))
21 iulie 2007 la 12:33 pm
24 iulie 2007 la 11:11 pm
La cit de rautacioasa e, letitia asta nu poa sa fie decit luminita marcu. Aia de a nfundat-o pe blandiana (sau invers, nu mai stiu)
24 iulie 2007 la 11:13 pm
Ca aici toti sunt somitati deghizate. Io am auzit ca luciat e alex stefanescu, pe bune
25 iulie 2007 la 2:20 am
Alex Stefanescu nu e, ca el are defect space-ul de la tastatura, stiu sigur. Pana la urma tot l-ar fi tradat asta… In schimb, am trecut recent la verificarea urmatorului suspect: Cri – fosta nevasta a lui Cartarescu.. Sa te tin la curent, Ducule?
25 iulie 2007 la 11:06 am
Da ce, cartarescu a mai fost insurat? Cu cine, cu greierasul din fabula, ala cu toamna gri?
26 iulie 2007 la 12:05 am
@ ducu naucu: Aia nu e fabula. Rusinica! “Balada unui greier mic” se face in clasele primare, daca nu chiar la gradinita. Si ne mai dam destepti…
26 iulie 2007 la 4:01 pm
Dragul meu Tom, cheama-l si pe Jerry inainte sa-ti mai dai cu parerea, ca doua sferturi de minti judeca mai bine decit unul. Chit ca in replica mea anterioar nu era vorba decit tangential despre un greieras, hai sa te luminez, totusi, sa nu mori in bezna. Greierele din poezia lui Toparceanu “Balada unui greier mic” nu-i unul oarecare, ci insusi greierele din fabula lui La Fontaine, parodiata de autor dupa obiceiul sau cel binecunoscut. Si acum lasa-ne, ca avem treaba.
26 iulie 2007 la 5:16 pm
Sigur ca da!… Greierele lui Topirceanu (poetul se semna, totusi, cu “i’ din “i”, nu cu “i” din “a” – helas!) e “insusi greierele” lui La Fontaine si cu totii ne tragem din Adam si Eva. De ce n-ai scris “greierasul din Cartea Facerii”? Baiete, nu te mai da rotund, ca esti varza!
26 iulie 2007 la 5:22 pm
Ca sa nu mai vorbim ca, daca l-ai fi citit pe Cartarescu, ai fi stiut cine e Cri. Dar deja iti cerem prea mult…
26 iulie 2007 la 6:15 pm
Esti cam chitibusar, dar recunosc ca ai dreptate cu Topirceanu. Ok, sa fumam pipa pacii.