Hrabal
Bohumil Hrabal, L-am servit pe regele Angliei, trad. Jean Grosu, Paralela 45, 2004
Intr-o nota introductiva a autorului: „Luna in care am scris acest text am trait-o sub emotia «amintirii artificiale» a lui Salvador Dali si a freudianului «afect strangulat care-si deschide drumul prin vorbire»”. Ceee? N-am inteles. Face cumva parte din roman chestia asta? A scris Hrabal 300 de pagini atit de dense intr-o luna? Sa-mi spuna si mie cineva care e gluma. Freud, Dali, suprarealism, chestii, trestii, dar ce a iesit e departe de a fi o jucarie sau un experiment sau mai stiu eu ce. Ma simt complet pe dinafara, am mare nevoie de putin ajutor in ce-l priveste pe Hrabal.
Citisem numai O singuratate prea zgomotoasa, normal ca mi-a placut (e o carticica despre un tip ciudat care lucreaza la un centru de deseuri, printre hirtii vechi). Dar am o problema la cap sau sint prea grabita sau… trebuie sa existe o explicatie pentru dezinteresul meu de dupa aceea. N-o fi fost momentul potrivit, sa zicem. Ma consolez cu gindul ca uite, nu e niciodata prea tirziu.
L-am servit pe regele Angliei e un roman in cinci parti care nu arata a fi fost scris „in transa”, cel putin pentru mine, dimpotriva. Se poate povesti foarte bine, am inteles ca Jiri Menzel a facut un film. Un chelner care ajunge milionar si pe urma pustnic in munti, unde scrie ceva ce ar putea fi povestea vietii lui. Un chelner? Un tip alcatuit dintr-o delicatete care-l face defect si o robustete de personaj de snoava, ca nu pot sa zic altfel. Trece prin al doilea razboi insurindu-se cu o nazista si muncind umil la marele ei proiect, acela de a darui Reich-ului un copil arian. Isi face averea dupa aceea construind un hotel din banii de pe timbre furate de la evrei trimisi in lagare. Dupa o detentie de tot hazul intr-un fel de inchisoare pentru milionari, la venirea comunistilor, pleaca sa lucreze la un drum forestier, insotit de o caprita, un calut, o pisica si-un ciine, la mama dracului. Si mai ce? O gramada, o gramada de lucruri!
Descrieri fabuloase, personaje incredibile, scene extravagante care nu ating niciodata de-a binelea absurdul, grotesc si cruzime, umor si feerie. Spectaculos si foarte placut de citit – nu e prea inteligent ce spun eu, dar e sincer 
Capeti tot ce ti-ai putea dori, cehi versus nemti, prostituate versus mame eroine, fraze si povesti, personaje complet ne-caracterizabile (scuzati), obscuritate care te lasa liber sa interpretezi si claritate taioasa. Pe rind, emotioneaza, intriga, te face sa rizi, sa recitesti, sa… citesti si sa taci din gura.
Daca n-aveam un blog, n-as fi spus, offline, decit ca-mi place si ca vreau neaparat sa mai vad si alte carti. Din pacate, multe sint la editura Ivan Krasko, aparute in anii trecuti, de negasit pe net. Si nici n-am gasit vreodata in vreo librarie ceva de la editura asta. O sa ma descurc eu cumva sa mai pun mina si pe altceva. Pina atunci, ma bucur ca am citit-o pe asta si sper sa recitesc si O singuratate prea zgomotoasa (de la Polirom).
O cronica din „Observator cultural”, de Cristina Foarfa.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
15 august 2007 la 3:29 pm
ca tot zici ca ai nevoie de ajutor in ce-l priveste pe hrabal, eu ti l-as da bucuros, ca un credincios aghiotant ce sint, numa’ ca am citit-o asa de demult, ca n-o mai tin bine minte. stiu doar ca mi-a placut la nebunie si ca filmul, vazut mai de curind, m-a dezamagit rau de tot. si, apropo de carti cu cititori, eu cred ca poate intra la categoria asta si o singuratate prea zgomotoasa care, cit ea e mititica, pentru mine e la egalitate cu don quijote.
vezi ca parca mai aparusera de curind niste povestiri de hrabal. poate tot la paralela?
15 august 2007 la 3:30 pm
da, la paralela. uite linkul:
http://www.edituraparalela45.ro/fictiune/detalii_carte.php?titluID=726&sess=6cfdd7400689d108fdcb825ab511b409&uid=0
15 august 2007 la 3:34 pm
@vic – pai da, don quijote… despre cititori… nush cum am uitat tocmai de cartea no 1. da’ nici n-am gindit. o sa recitesc singuratatea zgomotoasa, normal.
mersi de link
15 august 2007 la 4:42 pm
ca fana obsedata de-a lui Hrabal ce am devenit, mi-am cumparat si Mercedes-Benz a lui Pawel Huelle ( polirom) care e un roman scris sub forma unei scrisori lungi catre Hrabal.
pe mine finalurile lui ma intriga cel mai mult. abia astept sa vad daca are de fapt un pattern, dupa ce o sa citesc si cartea cu chelnerul.
15 august 2007 la 5:04 pm
super carte si a lu’ huelle. si eu tot zic de ea in stinga si-n dreapta.
15 august 2007 la 9:40 pm
ia te uita, imi cumparasem aia a lu huelle si-am uitat de ea. o sa citesc. mersi
15 august 2007 la 11:02 pm
vai de capu tau! daca n-ai citit huelle, de ce mai traiesti pe lumea-asta?
15 august 2007 la 11:06 pm
@vic – pen’ca m-am nascut, mi se pare un motiv suficient
15 august 2007 la 11:55 pm
pen’ca te-ai nascut, e suficient decit sa supravietuiesti.
16 august 2007 la 12:04 am
oh, da, ma simt o supravietuitoare
dar ai dreptate, de acum inainte o sa ma straduiesc sa traiesc pentru a face o diferenta, pentru a lasa in urma mea o lume un pic mai buna, precum si pentru a contribui cu modestele-mi puteri la salvgardarea pacii (cum se spune acuma la asta cu pacea? ca vad ca am ramas cu limba de lemn ailalta)
si tonight ca sa incerc sa citesc huelle
16 august 2007 la 12:21 am
daca te hotarasti sa faci diferenta plantind un copac, sa-mi spui si mie de unde sa iau unu. ca mi-am dat seama ca n-am facut asta. si nu stiu nici daca o fi facut-o cineva in locul meu. poate bucurenci?
16 august 2007 la 9:32 am
Văd c-a apărut în 2004. S-o fi vândut atât de bine încât nu mai dă nimeni de ea prin librării? Că nu era nici la Cărtureaştii ăi mici, nici în pasaj la Universitate. Vezi ce-mi făcuşi?
“Salvgardarea păcii” mă ucide
16 august 2007 la 9:44 am
a murit jean grosu acu vreo luna. n-a zis nimeni nimic.
16 august 2007 la 11:41 am
pooooooooftim? cum adica a murit jean grosu?
si cine mai traduce din ceha?
pe de alta parte, mai bine ca n-a zis nimeni nimic. si macar el a fost scutit de tot circul asta care se face la inmormintarile celebrilor, cu aplauze si alte alea. ma rog, poate macar o notita prin vreo revista literara ar fi meritat. dar se pare ca dintre traducatori numai antoaneta ralian exista pentru facatorii de.
16 august 2007 la 12:10 pm
noi ti-am oferit “Masinuta”, dar n-ai vrut-o
16 august 2007 la 12:48 pm
@ vic – adevaru e ca as prefera totusi sa fac diferenta construind o casa. macar cumparind o casa. ar fi o mare diferenta pentru mine
si lumea zau mi s-ar parea mai buna.
@ stereo – a, sorry, uita-te pe site la polirom, poate mai e…
@ d – nici eu n-am stiut
@ gramo – mai, n-ai idee ce tare as vrea Masinuta
da’ n-am cum s-o iau 
16 august 2007 la 1:13 pm
@ luciat: eu am vrut sa fiu realist.
16 august 2007 la 1:21 pm
consumul exagerat de realism dauneaza grav sanatatii, ba chiar poate duce la o moarte lenta si dureroasa
16 august 2007 la 1:39 pm
lasa-ma cu moartea, ca iar da ipohondria nerealista peste mine. si-asa in ultima vreme am auzit numai vesti de-astea bune: pittis, condeescu, grosu. mai opriti-va, mai, oameni buni, din murit!
16 august 2007 la 1:41 pm
16 august 2007 la 1:45 pm
aaa, sorry ca ti-am intristat blogu.
16 august 2007 la 1:48 pm
pai nu… da’ eu nu stiu ce sa zic cind mor oamenii
16 august 2007 la 4:28 pm
si eu sunt innebunita dupra hrabal. la fel, l-am citit pe huelle, care nu e grozav, dar atunci cand i se adreseaza direct lui hrabal si-i spune cum stateau ei, pustii polonezi in carciuma, toti fani ai lui, si au auzit cum, in spital, incercand sa hraneasca porumbei, a cazut si a murit, am inghetat. si acum am un nod in gat. luciat, uite, promit, fac o curatenie in dulapul de la romania libera si iti trimit dublurile de la editura aceea obscura. si sa stii ca sunt cateva. dar dupa ce ma intorc din tunisia (nu radeti, ca sunt vraiste, si abia astept!)
16 august 2007 la 8:45 pm
@ elena – distractie placuta in tunisia, sa scrii dupa aia pe blog si sa bagi si poze (si intreaba si tu cum e vremea acolo prin octombrie, pliz
)
mersi pt oferta, vorbim, ca nu stiu cum as putea sa le iau de la tine
18 august 2007 la 4:15 pm
@stereO – Ba se gaseste, taman ce mi-am luat-o ieri de la Carturestii de pe pictor Arthur Verona (si inca cu reducere).
Citisem vara trecuta O singuratate prea zgomtoasa….intr-o perioada in care parca nu mai gaseam nimic misto de citit (ce sa fac, mi se mai intimpla…) si am sarit in sus de bucurie. Ce descoperire…. Dupa care nu am mai dat de Hrabal, nu stiu cum…astept sa-mi iasa singure cartile in cale.., Dar dupa ce am citit aici postul luciei, cum am intrat in carturesti – ce vazui? pe raftul din stinga se lafaia taman L-am servit pe regele Angliei. Acum ma delectez cu el.
Asa ca, multam mult!
19 august 2007 la 11:52 pm
Arthur Verona as in Cărtureştii ăia de la bulivar, nu?
20 august 2007 la 9:42 pm
@stereO – da, acela de linga cinema Patria
voi stiati cum a murit hrabal? am citit azi pe net: de la etajul cinci al unui spital, cu putin timp inainte saa fie externat, in timp ce incerca sa hraneasca niste porumbei.
Si asta mi-a adus aminte de fragmentul ala din carte, in care “ditie”, la inchisoarea milionarilor, luase asupra lui sarcina de a hrani porumbeii fostei manastiri…si “se roteau in jurul capului meu batand din aripi si intre mine si lumea exterioara se nastea o perdea groasa si eu ma simteam ca infasurat intr-o mantie uriasa alcatuita din pene, din puf si din opt sute de ochi frumosi ca boabele de afine”
Se pare ca in una din cartile lui (nu stiu care ca nu am citit), un personaj chiar se sinucide aruncindu-se de la etajul 5, si obsesia asta a cifrei cinci tot revine in scrierile lui (el insusi locuia la etajul cinci al unui bloc si se temea mereu sa nu cada).
Probabil, asa incrediblul a devenit realitate….
Si am mai citit ca era innebunit dupa pisici, avea 14 pisici, gazduite intr-o casa din afara orasului, la care mergea zilnic, ca sa le hraneasca…. De altminteri, toata averea si-a lasat-o prin testament pisicilor
Cica in praga exista chiar un Zid Hrabal, unde acesta e pictat alaturi de pisicile sale dragi (http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Bohumil_Hrabal_Wall_Prague_Liben_CZ.JPG). care
20 august 2007 la 10:22 pm
@ norida – multumesc pt comentariu, e o poveste intreaga cu hrabal, merita