Batalia cu Forţele Raului
J.K. Rowling, Harry Potter and The Deathly Hallows, Bloomsbury, 2007
Dap, le-am citit pe toate sapte. Acu ciţiva ani luasem de curiozitate un volum tradus, nu mai stiu care, cred ca nu primul, si-am zis ca n-are nici un farmec. E o goana continua pe firul acţiunii, fara pauza, fara sa fie nimic „scris” de dragul scrisului. Mi-am satisfacut curiozitatea si am lasat-o balta. Pe urma am luat totusi primul volum, de data asta in engleza. N-am idee daca traducerea a avut vreo contribuţie la prima dezamagire sau daca aveam asteptari prea mari sau daca nu eram intr-o pasa buna, nu-mi aduc aminte. Cert e ca in engleza le-am inghiţit pe toate, fara nici cea mai mica pretenţie sa dau peste vreo capodopera si asa am reusit sa ma distrez.
Nu e mare lucru, o chestie obisnuita cu un copil orfan si oropsit care se dovedeste a fi „special” si, dupa ce trece prin incercari de tot felul, isi cistiga o viaţa perfecta. Misto cu adevarat e, fireste, primul volum. Ala in care baiatul de 11 ani afla ca e de fapt vrajitor si e primit in lumea mai buna si mai frumoasa a magiei. Amanuntele fac tot hazul: posta prin bufniţe, maturile zburatoare, scoala Hogwarts, trenul etc. Nici asta n-ar fi mare lucru pentru fanii fantasy, presupun. Ei, io, care in viaţa mea nu vazusem fantasy pina la primul Harry Potter, am fost sincer amuzata. Pe urma abia am citit Hobbitul (da, stiu, spinzuraţi-ma!) si una de Terry Pratchett (graţie lui Jen, de pe blogul ei am aflat ca exista). N-am de gind sa citesc trilogia cu Stapinul inelului, in orice caz, nu incercaţi sa ma convingeţi. Hobbitul mi-a placut cu adevarat, n-am nici cea mai mica intenţie sa-l stric. Nici cu Pratchett nu intenţionez sa merg mai departe, pur si simplu pentru ca prea a scris multe in seria Discworld.
Pina la volumul sapte Harry e la internat, isi face prieteni, isi face de cap. Copiii de la Hogwarts scapa de chimia inutila si plicticoasa – in locul ei invaţa sa prepare poţiuni utilizabile imediat in folosul lor personal. Nici vorba de matematica sau de literatura, duca-se pe pustii 
Mai bine sa inveţi sa zbori pe matura sau sa transformi o broasca intr-un scaun, nu? Sincer, si eu as fi preferat sa fac vraji in loc de exerciţii la algebra! Incetul cu incetul, lumea aia minunata fara toceala searbada capata si o parte sumbra. Magia neagra practicata de vrajitorii rai, condusi de mega-negativul de Voldemort… oops, did I say his name? bad idea, for he is He Who Must Not Be Named 
De aici, de cind Harry devine extra-pozitiv si trebe sa se bata contra Raului, nu m-a mai distrat chiar asa de tare. Cam boring.
Ei, ultimul volum e dedicat in intregime bataliei intre Bine si Rau. Harry si cei doi prieteni devotaţi ai lui nu mai merg la scoala, nu mai folosesc vrajile ca sa faca prostioare simpatice, nici macar nu mai joaca fotbalul lor special, Quidditch (ce misto tradus cu Vijhaţ!). Avem trei drop-outs care habar n-au ce sa faca, pe care nimeni nu-i inţelege si care isi trec vremea hanging out. Sad, sad, sad, very sad. Pardon, au o misiune: sa invinga Forţele Raului. Yeah, sure! Ultimul volum e pentru amatorii de thrillere.
Ce sa mai zic? Si eu cind aveam 16 ani (si trebuia sa dau examenul de treapta, da’ ce stie tinerii din ziua de azi ) visam o singura iesire din impas: sa renunţ definitiv si irevocabil la scoala (pentru mine nu exista decit varianta cu mate-fizica, rezistenţa materialelor si alte delicii de-astea), sa ma angajez la o fabrica la care sa prestez ceva mecanic 8 ore pe zi, fara sa trebuiasca sa gindesc sau sa vorbesc cu cineva, dupa care sa ma retrag in mica mea garsoniera confort trei (pusa la dispoziţie de stat, of course – gluma proasta, nu-ţi dadea Statu’ asa ceva, nu mai visaţi!) si sa citesc ce vrea muschii mei, fara sa ma bata nimeni la cap cu scirba aia de „viitor” blestemat. He Who Must Not Be Named era pentru mine o forţa deosebit de malefica, aia care ma freca toata ziua sa-mi iau examenele, sa ma pregatesc pentru viaţa, sa obţin rezultate si sa nu mai stiu ce alte mizerii deosebit de plictisitoare si enervante.
In cele din urma, bieţii copii trebe sa puna mina pe carte, nu pe bagheta, sa faca facultatea, nu sa se lupte cu Voldemort, sa-si construiasca o cariera… aolio, ce rau imi pare, ce naspa e viaţa, ce depresie ma apuca Lasaţi bre copiii sa citeasca Harry Potter, sa scape de depresie macar cit dureaza sapte volume.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
16 august 2007 la 1:25 pm
ca tot ai zis de fabrica, stie cineva daca exista si industrial fantasy? adica un gen de-ala in care fortele binelui si ale raului sa apara prin fabrici si uzine? ceva asa, intre cronin si rowling?
16 august 2007 la 1:27 pm
pai nu stiu, alea din epoca de aur cu ingineru curajos in lupta cu birocratia si spiritu malefic al vechiului nu erau industrial fantasy?
16 august 2007 la 1:32 pm
eeeee, nu asa, sa fie cu monstri de-aia adevarati, cu aripi si colti, cu potiuni magice si cu raboteze zburatoare, cu maistrul care are basca fermecata si cu tocilara de la personal care te duce acasa cu rogojina fermecata.
16 august 2007 la 1:35 pm
ce sa faca basca fermecata? zi ca suna interesant
))))))))))))
si aia cu tocilara ai gresit genu – corect ar fi tocilarul care te duce acasa cu masi… aaaa… rogojina fermecata – si se cheama chick lit
16 august 2007 la 1:42 pm
deci la personal nu sint tocilari. ei sint, cel mult, inginerii pozitivi, care fac, de exemplu, un eleron nou de sta concurenta in coada. la propriu, ca s-a transformat in mita neagra ca sa vina sa spioneze incognito (chiar asa s-ar putea numi cartea – incognito
).
16 august 2007 la 1:49 pm
nu mai da si tu asa gratis subectele astea
16 august 2007 la 1:51 pm
de ce? crezi s-ar muta dan lungu la editura tritonic?
16 august 2007 la 1:51 pm
cyberpunk e mai aproape de industrial fantasy. si cred ca multi fani ai eroic-sf-ului ajunsi tehnocrati cu gulere albe spre asta se orienteaza. si nici manga nu e departe de astea. adica, asa imi inchipui eu, dar nu sunt cunoscatoare.
16 august 2007 la 1:51 pm
@ vic –
)))))))))))))))))))))))))))))))
16 august 2007 la 1:52 pm
@ uv – nu stiu ce sa zic, si manga nu suport, pur si simplu, ma calca pe nervi
16 august 2007 la 2:09 pm
@vic – steampunk fantasy. China Mieville – Perdido Street Station, The Scar, Iron Council; au aparut si la Tritonic.
http://en.wikipedia.org/wiki/Perdido_Street_Station
http://en.wikipedia.org/wiki/New_Crobuzon
16 august 2007 la 2:24 pm
@ ix – steampunk fantasy?! poate ca o sa iau si eu una, ca sint curioasa
16 august 2007 la 2:33 pm
@luciat – da. Chiar sunt curios ce-ai sa zici, desi am unele mici.. retineri. Sa nu dai prea tare!
16 august 2007 la 4:01 pm
@ ix: aaaa, nu steampunk, ca prea se ia in serios. si n-are nici un chichirez sa dai, de exemplu, peste o masina a timpului care functioneaza pe baza de pedale si dinam sau peste alte chestii care au explicatii chipurile rationale. eu ziceam de un gen cu bomfaiere fermecate si pilitura de fier in care se ascunde duhul pizmei.
16 august 2007 la 4:34 pm
Daca te apuci de cyberpunk, musai tre sa treci si pe la Neal Stephenson
http://en.wikipedia.org/wiki/Neal_Stephenson
Diamond Age nu e atat cyberpunk cat aventura – o societate cu reguli si moravuri victoriene traind intr-o lume in care nanotehnologia e ubicua (da, citesc si Philip K. Dick, impuscati-ma
).
Mi-au mai placut Cryptonomicon, Snow Crash si Zodiac. In ordinea asta
16 august 2007 la 4:35 pm
@vic: pai daca vorbim de bomf(l)aiere fermecate cred ca ajungem prin zona Terry Pratchett :B
16 august 2007 la 4:45 pm
Cat despre Harry Potter, am apucat sa le citesc din greaseala, inainte sa aflu ca exista o moda HP, si mi-au placut. Raman carti bine scrise, desi tanti Rowling imprumta destul de multe de pe la Sir Arthur Conan Doyle, printre altii (asta a fost impresia mea). Presupun ca in ziua de azi conteaza si cum combini elementele in ceaunul ala de vrajitoare, si daca dai focul mic sau mare… Oricum, am citit recent (si tot din greseala) o alta serie de carti teoretic pentru copii, His Dark Materials a lui Philip Pullman – ca sa aflu acum ca Pullman e super la moda, si prima carte din trilogie (ca tre sa fie trilogie) se croieste intr-un film cu Nicole Kidman printre altii.
Si daca tot vorbim de filme, apare curand Stardust, dupa cartea cu acelasi nume de Neil Gaiman. Din cauza de Stardust am citit tot ce-a scris Gaiman… asa ca abia astept filmul.
Si fiindca Gaiman a scris o carte si impreuna cu Terry Pratchett, “The Good Omens”, si Pratchett e alt autor care imi place tare (am citit tot ce-a scris el), da-mi voie sa recomand cu caldura Diskworld. Nu e o serie clasica in sensul ca romanele trebuie citite in ordine, si in fiecare carte aceleasi personaje se lupta cu balauri si mai mari si mai rai, da’ pana la urma biruiesc (cum e plicticoaaaaaasa Wheel of Time, de exemplu). Sunt carti in care apar aceleasi personaje, si exista si o oarecare ordine, dar daca vrei de exemplu sa iei o carte Diskworld la intamplare si sa o citesti cap-coada, o sa te bucuri de ea indiferent ce alte carti din serie ai citit (si in ce ordine).
16 august 2007 la 5:33 pm
Dune! DUNE!
16 august 2007 la 6:27 pm
@ all: bai dar voi de “amintiri din copilarie” nu ait auzit?:)))
16 august 2007 la 6:35 pm
@ ix: pai, da. asa ziceam ca vreau si eu. un fel de pratchett in hale ca la semanatoarea.
@ laur: si eu citesc zodiacul. in fiecare zi. de pe http://www.astroabby.com
@ andreea_none: vag. e cu o cyberpupaza, nu?
16 august 2007 la 8:41 pm
@ laur – pai stai ca nu ma apuc chiar asa, pe bune, de cyberpunk. de Terry Pratchett am citit Culoarea magiei si chiar mi-a placut.
apropo, a citit cineva Cronicile din Narnia? erau prin librarii intr-o traducere nu mai stiu la ce editura si le-as fi luat daca n-ar fi costat fix un milion, ceea ce nu m-am indurat niciodata – as vrea si eu sa stiu cum e traducerea, sa nu dau milionul pe vreo prostie – ziceti-mi si mie care ati citit, pliz
@dadatroll – cred ca am incercat la un moment dat Dune si nu am putut sa citesc, pur si simplu – acu vreo ha-haa, 10 ani, cam asa
@ andreea_none –
16 august 2007 la 9:24 pm
Andreea, e tare Pavel Stratan, asa-i?
17 august 2007 la 12:43 am
Lucia, tot eu si cu Narnia
If I may 
Narnia e o carte faina pentru copii, ceea ce pentru mine a fost chiar trist, pentru ca m-as fi vazut citind-o cu placere pe la 12 ani. Acum 3 ani, cand am pus mana pe ea prima oara, n-am trecut de prima carte. (Chestie rara pentru mine; cand ma apuc de serii, le cam si termin. Am citit pana si Wheel of Time, desi inspre sfarsit m-a cam plictisit.)
Ce se intampla, vorba unui fost prim ministru. Lewis Carroll a scris toata seria cu Narnia ca pe un fel de ghid al micului crestin. Simbolismul e destul de transparent pentru o minte adulta: ispitirea, crucificarea, pana si invierea sunt prezente intr-o forma sau alta inca din prima carte (The Lion, the Witch and the Wardrobe). Ca si copil probabil ca toate astea iti scapa, dar pe mine sincer m-au cam zgariat. Plus ca la sfarsitul cartii sunt inviati toti cei care au murit din “oastea binelui”, chestie care suna putin a cheating. Sau poate is numai eu de vina… sau faptul ca m-am apucat de ea dupa ce am terminat Black Company a lui Glen Cook -care e un soi de jurnal de razboi cu background fantasy in care mor eroii principali pe capete.
Apropo de SF & F(si ma ierti ca iti fur blogul ca sa dau eu din comments, promit sa scriu linistit chestia asta mai pe larg la mine acasa). Sunt doua soiuri de scriitori “de nisa”: cei care scriu de dragul tehnologiei, si cei care scriu de dragul personajelor. (si la care tehnologia e chestie de decor). Mie imi plac cei de la coada. Neal Stephenson chiar scrie literatura – incearca Cryptonomicon, este excelent scrisa, si face parte mai degraba din categoria “fictiune” decat SF.
Cat despre Pratchett, pot sa zic doar atat: citeste cartile din Diskworld cu Granny Weatherwax in prim plan. Ca de exemplu Wyrd Sisters sau Lords and Ladies (ultima o recomand daca te-ai saturat sa tot auzi de ce frumosi si destepti is elfii lui Tolkien). Las aici teaser un citat din cea din urma
Granny Weatherwax seemed to generate a gyroscopic field – if you started out off-balance she saw to it that you remained there.
‘…….you stupid man!’
‘I do happen to be king, you know,’ said Verence reproachfully.
‘You stupid king, your majesty.’
‘Thank you.’
17 august 2007 la 12:45 am
… mrrr tu intrebi de Narnia cea tradusa, si ce raspund eu
De citit am citit-o in original… dar tot cred ca nu merita.
17 august 2007 la 1:58 am
@laur: Doar o corectura mica la ciclul cu Narnia: nu Lewis Carroll, ci C.S. Lewis. Dar stiu ca-i din pricina fugii condeiului.
@luciat: Pe mine “Trilogia inelelor” nu m-a prins deloc. Deloc-deloc. “Hobbitul” in schimb da. Poate fiindca Tolkien a inlocuit linguritza cu polonicul?
17 august 2007 la 9:09 am
@luciat: nu-mi prea place postul
m-asteptam sa ne zici mai multe despre ultima carte
17 august 2007 la 10:48 am
Discworld e la bascalie, nu mi-a placut.
Hobbitul da, f misto. LOTR e o carte complexa, completa, greu de citit si de urmarit, serioasa si deloc de copii.
Harry Potter citit toate, mai putin ultima. E tradusa destul de prost in romana, sunt cativa care au baghete de 4 metri sau de 6 metri etc.
Dar e f misto scrisa, mi-au placut toate. Amanuntele strecurate de genul “intra in camera si paseste peste un pachet de carti care-se-impart-singure” mi se par super misto.
Incercati Zelazny. Nemuritorul, Amber, Lord Of Light. Din cei noi Neil Gaiman si poate Susanna CLarke (mie nu prea mi-a placut Susanna). Undeva in zona asta cred ca ar intra si China Mieville cu Noul Crobuzon, e puternic influentat de Tolkien (sau asa mi se pare mie).
17 august 2007 la 10:50 am
Adaug si Roata Timpului, a lui Robert Jordan ca uitasem. Sa speram ca omul nu va crapa inainte de a termina ultima carte.
17 august 2007 la 11:10 am
mie mi-a placut f mult lotr, dar in engleza, de traducerea in rom nici nu m-am atins, am auzit numai lucruri naspa. am gasit o editie f misto la reduceri la diverta, 1 mil 200 toata seria, puteai sa-ti alegi coperta pe negru sau pe alb.
17 august 2007 la 11:13 am
am citit si lotr si hobbitul, ambele in romana, si mi-au placut amandoua. in schimb, nu m-a prins deloc silmarillion, tot de tolkien – mi s-a parut cam ametitor scrisa (e drept, aveam si numai vreo 13-14 ani cand m-am apucat de ea, poate o reiau acum).
17 august 2007 la 11:16 am
Small Gods si Moving Pictures din Discworld sint preferatele mele. Si Soul Music.
A, si The Last Continent. Neaparat.
Aleg bascalia lui Pratchett oricand in locul lui Jordan sau Mieville.
17 august 2007 la 12:27 pm
Eu ii aleg pe toti
La fel si Unfinished tales.
@alex radu: Silmarillion e altceva; esenta tare
17 august 2007 la 4:34 pm
@gheo – yesss! stiam eu ca fac bine ca m-am oprit la hobbitul!
traducerea la Cronicile din Narnia e facuta de Larisa Avram – imi cer mii de scuze ca nu stiu cine e si cum traduce, de aceea as vrea un hint: merita sa cumpar traducerea?
@ alex radu – imi pare rau ca te-am dezamagit, da’ ce sa fac? atita mi-a venit sa scriu… spune tu, te rog, mai multe despre carte, cum ti s-a parut etc. altfel vad ca nimeni nu se refera chiar la Harry Potter si eu nu stiu ce sa mai zic
@ kalkin – da, ai mare dreptate cu amanuntele – da’ astea sint mai pe la inceput, spre sfirsit a cam secat izvorul de jucarii haioase – zic si eu, asa mi s-a parut
in rest, habar n-am de cartile despre care vorbiti voi
17 august 2007 la 6:07 pm
o carte misto pentru copii&rafinati:Cornelia Funke, “Inima de cerneala”; o s-o vedeti cit de curind pe piata; e un fantasy despre carti (toata actiunea are legatura cu cartile si bibliofilia – suna plictisitor, dar nu e)
18 august 2007 la 12:31 am
pentru toata lumea, nu mai stiu cine ce a scris si luciat cred ca deja imi cam stie gusturile:
- hobbitul nu mi-a placut, lotr foarte mult, la silmarillion am cedat la jumate
- dupa juma’ de volum de wheel of time m-am plictisit
- mie nu-mi plac volumele din Discworld cu vrajitoarele, le prefer mai degraba pe alea cu city watch sau death
- mieville a fost interesant, dar nu m-am omorat dupa (am citit perdido street station acum vreo 2 ani si sunt intr-o pauza prelungita de atunci)
- zelazny is my god
laur, dezvolta ideile alea la tine pe blog, ca si eu am chef de vorba si nu vreau sa deturnam insemnarea lui luciat.
- am citit traducerea narniei, cea veche (probabil aceeasi ca editiile de acum), dar din pacate aveam vreo 12-13 ani si orice traducere mi se parea buna.
18 august 2007 la 1:03 am
Excelenta recenzia…as always
18 august 2007 la 1:32 am
@luciat: Imi pare rau, dar nu stiu cum traduce. Daca vrei totusi, eu zic sa incerci. Doar a fost aleasa totusi de o editura. E mai bine sa pornesti de la incredere. Si apoi daca rasfoiesti un pic cartea in librarie, nu cred ca nu poti sa-ti dai seama.
18 august 2007 la 2:26 am
@gheo – da, ai dreptate, sorry
18 august 2007 la 10:53 am
@luciat: de ce sorry?
18 august 2007 la 11:59 am
pt ca nu trebuia sa arunc asa indoiala asupra unei carti pe care n-am deschis-o si pentru ca nu trebuia sa te somez pe tine sa zici de un coleg, la urma urmei. da’ n-am gindit, eram decit curioasa, ca e scumpa rau cartea si cred, nu jur dar cred, ca volumele alea parca le vazusem in tipla. sau, cine stie, poate m-a intimidat cit costa si de-aia n-am rasfoit in librarie. in orice caz, am fost antipatica – mie mi-am fost
20 august 2007 la 9:18 am
@luciat: ok, o sa scriu in curand ceva
21 august 2007 la 4:05 pm
gata, am scris aici: http://alexraduland.wordpress.com/2007/08/21/harry-potter-%e2%80%93-vrajitorul-ochelarist/
21 august 2007 la 4:44 pm
@ alex – citesc acusica
21 august 2007 la 7:22 pm
off, nu, nu si aici… “da’ n-am gindit, eram decit curioasa”???
mai bine virgula intre subiect si predicat …decit asta……
21 august 2007 la 10:45 pm
@ norida – hai, ma, tu nu rizi de chestiile astea? virgula intre subect si predicat mi-e mai greu sa pun, recunosc
21 august 2007 la 11:17 pm
pai rid io de orice, mai putin de acest “decit”…care….ma zgiriie pur si simplu pe creier…
am io alergie, recunosc….
21 august 2007 la 11:34 pm
of, chiar trebe sa declar solemn ca io fac decit misto?
si io am alergie la asta, tocmai de-aia 
21 august 2007 la 11:53 pm
hei, potoliti-va, ca eu am o alergie la “io” de nu pot sa va povestesc.
22 august 2007 la 1:30 am
@vic – Am Inteles, Sa Traiti!
)
Ce Cerber…..(na, uite ce-mi mai plac cacafoniile)