Klein
Mihai Ignat, Poeme in doi, Vinea, 2003; Cangrena e un animal de casa, Vinea, 2005; Klein spuse Klein, Cartea Romaneasca, 2006
Citite o data, de doua ori, de trei ori. Pe primele le mai citisem si alta data. Concluzia: pe moment intru acolo, in poeziile alea, vad niste lucruri, explorez, dar dupa un timp, cind ma uit in biblioteca, ma scarpin in cap si ma intreb daca oi fi citit cartea asta sau nu. Problema e a mea. Mi se evapora pur si simplu din capatina. Tin minte doar ca sint poezii scurte, ca au in compozitie enunturi seci despre chestii simple si enunturi cu „figuri” despre chestii obscure. Si ca sint lucrate, bibilite, echilibrate, calibrate… asa cred, cel putin.
Oricum, pentru mine e un chin sa scriu despre poezie. Nu stiu sa fac asa ceva. Drept pt care cred ca de-acu’ inainte o sa zic doar cum arata textele in mare si-o sa pun cite un citat, ca altfel ma doare capu’.
„Pot privi orice si oricit
dar nu imediat dupa masa.
Testul suprem a fost Salo de Pasolini.
(Du-te si vezi.)
Pasiunea mea sint dulciurile.
Sint ipocrit in situatii de criza sincer
in preajma unui pahar de votca.
Sub pielea mea a crescut o foita
de staniol care ma protejeaza impotriva
artei inalte.”
(din Klein…)
„Daca nu sint originalul sint copia:
caut fetita demonica urc spre
adinc ma instalez in feeria isterica:
pulsul e un viraj periculos:
soarele stie sa ucida mai bine
decit un stilet: daca e sa mor
vreau sa mi se intimple
in toate felurile.”
(„Soarele pe lama”, in Cangrena…)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
21 august 2007 la 1:18 pm
Impotriva durerii de cap. Saptamana trecuta s-a vorbit despre apocrifele lui Paler. Acum am gasit un text, tot fals, atribuit lui Marquez:
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.
“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”
21 august 2007 la 1:25 pm
Imi amintesc un film (cu pricomigdale). Sotul angajeaza un detectiv sa-i urmareasca nevasta, pe care o suspecta de infidelitate. Treptat, intre detectiv si urmarira se creeaza o relatie. Cand ea vroia sa intre la un film, se uita in spate la detectiv, iar el facea o mutra rugatoare: nu. Nu la acel film. Au devenit cei mai buni prieteni, fara sa-si vorbeasca. El o urmarea mai departe, comunicau prin semne, la distanta. Asa si eu acum cu Klein. Fac o mutra rugatoare catre luciat: nuuuu…
21 august 2007 la 1:28 pm
@ carta – deci abia acu incepe sa ma doara capu’
21 august 2007 la 3:34 pm
ce faci, lucia, ti-ai gonit vizitatorii cu poemele lui mihai ignat de te demultiplici asa? take it easy, poti sa ma angajezi cu ziua pe blog cind postezi chestii din astea plicticoase.
21 august 2007 la 4:47 pm
@ dollypisica – mai, sa stii ca mi-e din ce in ce mai greu sa inteleg ce zici. cum adica ma demultiplic?
21 august 2007 la 6:31 pm
@ luciat: eu m-am prins, dollypisica n-a urmarit ideea carta=luciat ca pe-o fictiune subversiva, ci drept o multiplicare a ta.
21 august 2007 la 8:58 pm
vazut Salo acum cateva luni. am rezistat eroic pana la ultimele doua minute. Speaking of Pasolini, recomand “Medea” si ” Il vangelo secondo Matteo”.
22 august 2007 la 4:59 pm
Mihai e prietenul meu si coleg de Masterat. pentru ca nu aveam cum sa ma imprietenesc cu Frank O Hara l-am ales pe el. Versurile celor doi sunt inrudite, sa stii. Adica taioase, ascutite.
27 august 2007 la 10:36 pm
Mie asa de mult mi-a placut Klein spuse Klein. Am zambit de multe ori citind poeziile alea