Restaurant nefrecventabil
(Inapoi)
Klein |
Viteza, viraje, respiratie taiata, cititoare panicata (Inainte)
Incredibil! Un om gaseste cioburi de sticla in mincare, la restaurantul „La 80”. Ce i se raspunde? Ca poate si le-a pus singur! Uitati-va aici (eu am ajuns via gramo). In viata vietilor mele n-o sa risc sa mi se intimple asa ceva. Eu am tras concluzia: restaurant nefrecventabil. Adica in alte parti daca ti se aduce cafea prea fierbinte fara avertisment esti despagubit cu o gramada de bani, la noi esti insultat fara o tresarire! Jesus!
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
21 august 2007 la 3:34 pm
In America, de curand, a fost prins un cuplu de escroci ce au strans sute de mii de dolari de la diverse restaurante cu o smecherie cu cioburi de sticla pe care si le puneau singuri in mancare amenintand apoi cu proces si publicitate negativa respectivele restaurante.
Asa ca … Jesus! Hellcome to heaven!
21 august 2007 la 4:43 pm
serios? ei uite n-as pune in viata mea picioru intr-un local ai carui angajati sar sa ma faca escroaca daca gasesc chestii periculoase in mincare.
acuma, ca stiu ca asa procedeaza.
21 august 2007 la 6:33 pm
of, luciat, e invers: escrocii erau clientii.
21 august 2007 la 6:38 pm
In ce priveste restaurantele nefrecventabile, am auzit de chestii cu mult mai nasoale puse de bucatari si ospatari in mancare decat o bucata de sticla. De-atunci nici n-am mai intrat in restaurant.
21 august 2007 la 7:06 pm
Nar fi mai simplu sa scriii aici despre restaurantele frecventabile?
21 august 2007 la 10:46 pm
@ carta – of, of, of
21 august 2007 la 11:39 pm
@ dadatroll – e treaba mea despre ce scriu – iar povestea asta e din cale-afara de revoltatoare
22 august 2007 la 2:32 am
am auzit ca in tari civilizate notiunea de “parerea clientului conteaza” se aplica.
si am vazut si Filantropica domnule Hellcome. de ce nu impartasesti si cu noi cele auzit de tine…..? sau esti cumva client fidel La 80* si ti e rushine sa nu fi descoperit? dar vezi tu….eu nu cred ca america este un etalon.
22 august 2007 la 3:56 am
Ziceam numai ca fiind mai putine, ai termina mai repede treaba. Nu cred sa fie mai mult de 4 restaurante frecventabile in Bucuresti.
22 august 2007 la 7:02 am
Cand o sa gasesti o falanga de deget in salata
yuukkkk) tot asa o sa-ti spuna??or ii arati mainile??:)
J
22 august 2007 la 9:30 am
tot in tema ..non-frecventabile :
rotiseria vis-a-vis de mariott. Unul din tipii de la rotisor, scotea carnea, cu o tepusa(furculita) care tocmai ii cazuse pe jos…….
i-a cazut jos, l-am vazut, m-a vazut k l-am vazut, a stat 5 secunde cu ochii la mine is apoi a continuat treaba.
Cand le-am spuc celor de al tejghea, s-au uitat urat la mine (ar fi terbuit sa se uite la el), dar macar cativa clienti de la coada au auzit si au plecat……..
22 august 2007 la 11:42 am
Sa particip si eu : aveam de hranit o data un prof francez, venit la o conferinta in Bucuresti, si o colega mi-a recomandat restaurantul LA MAMA (undeva intre Romana si Universitate, pe o straduta perpendiculara pe Magheru), pt ca avea si terasa, preturile bune si alte argumente de acest gen. Am comandat o salata… si a venit la pachet cu niste… VIERMI. Bineinteles ca amandurora ni s-a intors stomacul pe dos, am chemat chelnerul, si el cica (era vara) : stiti, ca e sezonul, erau probabil din gradina… JESUS AGAIN! Tot ce au facut a fost sa ne ofere toata consumatia pe care o facusem din partea casei, ceea ce e poate oarecum o premiera pentru Romania, dar oricum…..
22 august 2007 la 1:56 pm
@ blogoflender – nici macar nu stiu unde e La 80 si nici nu conteaza prea mult;
– America poate fi un etalon in anumite privinte (regula asta cu etalonul se poate aplica la orice si oricine) – dar nu e cazul de fata pentru ca America este pur si simplu o tara in care s-a intamplat aceasta escrocherie asa cum Albania este pur si simplu o tara in care s-a furat ceasul presedintelui SUA;
Primul meu comentariu a fost doar un indemn la nuantarea discutiei si nicidecum un apel pro sau contra restaurante sau clienti; asa cum sunt restaurante nefrecventabile (si “La 80″ poate fi foarte bine unul … sau nu) la fel sunt si clienti “neprimibili”.
22 august 2007 la 4:33 pm
wow….clienti “neprimibili”- ma faci sa am mustrari de constiinta.
ai dreptate, sunt locuri in care exista o placuta prin care localul isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela. sunt curios daca nu cumva pe cea de la “bistro-ul” La 80* ar suna : ne rezervam dreptul sa va dam afara daca aveti plangeri referitoare la :mancare, servicii, preturi. va multumim si ne dorim sa nu mai calcati pe la noi in restaurant.
ps: america a dat drumul unui filmulet la stiri, cu ceva timp in urma , cand intr un restaurant proaspat avizat sanitar sobolanii isi facusera culcus.. ca sa vezi ce de nuante putem descoperi chiar in tarile etalon. + ca in america justitia lucreaza altfel decat in Romania. tine cont si de acest lucrur, este foooarte important.
22 august 2007 la 11:55 pm
@blogoflender: Eu nu vad unde a zis Hellcome ca America ar fi un etalon, in primul post, a dat doar un contra-exemplu; poate nu cel mai potrivit in context. No offence.
La 80 am fost o singura data anul asta si era jale, servicii si tot de f proasta calitate, acum mai aud si de cioburi in mancare. Iar faptul ca e boicotat restaurantul pe blogul “Papa Bun” e o “pedeapsa” prea blanda comparativ cu chemat OPC-ul care chiar ar fi inchis localul.
23 august 2007 la 2:35 am
am comandat si noi o cafea intr-un mic restaurant de pe linga nijmegen… vine cafeaua… cescuta mea (un super-mic-espresso) cu apa browniana vazuse probabil un strop de cafea cu citeva zile (muuulte!) inainte, ca nu avea nici gust si nici culoare de mama cafelei… sorb o data si ma infior: baaaah!! chem chelnerita, ii explic in olandeza mea furioasa dar totusi incepatoare ca noi comandasem cafea, nu ceai-de-cafea… d-soara se apleaca, se uita in canita mea si zice arogant si definitiv: atunci de ce ati baut-o? o ia, pleaca cu sorbitura mea cea de-a doua (si ultima) si nu se mai intoarce… cu simtul dreptatii exacerbat de comunismul romanesc, vreau sa ma lupt… nu apuc sa mai spun decit ceva mormait dar apasat pe romaneste ca ferd al meu ma trage pe usa afara… oamenii se uitau la mine ca la ulise intors in ithaca…
oameni buni, unde ati citit voi ca toti oamenii mici s-au strins in romania? au si EI mititeii lor, credeti-ma… si numai in circiumi… dar asta este, desigur, o alta poveste…