Cartile copilariei 3
OK, let’s get it over with, ca m-am lungit prea mult (aici insemnarile 1 si 2 despre asta).
Aventuri, capa si spada
Cavalerii Pardaillan – lui Michel Zevaco ii datorez enorm. Cartea asta m-a innebunit, eram pe bune fan, adica fanatica. Inceputa pe la 9 ani, probabil, si recitita de multe ori. Si Sartre a patit-o, zice in Cuvintele ca se cam jena dar o citea cu adevarat, pe ascuns, in timp ce se prefacea ca de fapt il pasioneaza Corneille sau nu mai stiu cine.
Dupa aia abia am dat de Dumas (cam tirziu, ca nu m-a mai pasionat), de Eugene Sue (am devorat si Misterele Parisului, dar nu l-a detronat niciodata pe Pardaillan), de Paul Feval (imi aduc aminte de Cocosatul, atit) si chiar de Notre Dame de Paris, inainte de Mizerabilii si de Oamenii marii (din asta mai tin minte doar cum se lupta unu’ sub apa cu o caracatita uriasa). Ma tem ca n-am citit niciodata altceva de Victor Hugo de la cap la coada, doar fuserit autorul, cind am aflat ca e un clasic.
Cautam disperata pe la 10 ani romane dintr-astea, de capa si spada, cu cavaleri, regi, ducese si monseniori. Mai am trei povestiri pe care le-am scris io cu mina mea in lipsa de carti noi 
Sint de mare exceptie si se cheama: Drama printesei Alexandra, Drama printului Henri si Drama altui print, mi-e lene sa caut. My significant other scria dupa Jules Verne, mai onorabil. Spre deosebire de mine, el efectua si ilustratii.
Romanele lui Ioan Dan. Pe wikipedia am vazut o bibliografie. Omul a murit in 2003 la Los Angeles, iar in 2004 a fost reeditat la Lucman Cavalerii ordinului Basarab. Nu mi-a venit sa cred, in mintea mea era doar un nume nebulos, nu-l localizam nicaieri in spatiu sau timp. Foarte misto si astea. Alte romane memorabile de capa si spada nu-mi mai aduc aminte. Dumitru Almas… dar parca erau povestiri scurte.
Regii blestemati, de Maurice Druon – ma rog, mai degraba istoric decit chiar de capa si spada, dar era tot pe-acolo pentru mine. Cred ca sint excelente romanele astea pentru un copil, o introducere misto in doua directii deodata – si in literatura, si in istorie. Acum ma gindesc ca poate am ramas asa de indragostita de literatura franceza si din cauza ca am inceput cu cartile lor pentru copii, poate nu e 100% adevarat ca din cauza unor Baudelaire sau Proust
Sovietice
Erau pline bibliotecile tuturor de ele. Si erau super-misto. Am zis de Fetita de pe Terra, un fel de fantasy cu animale ciudate – si dupa asta am efectuat o continuare, ca nu mai gasisem nimic asemanator. Am abandonat pentru ca tata s-a declarat nemultumit de cosmopolitismul meu: de ce bagasem un japonez, un rus, trei francezi (v-am zis!) si un singur roman printre personaje? A fost socant pentru mine sa aud o asemenea critica, parca avea vreo importanta?
Din Comandantul cetatii de zapada mai tin minte doar un drum de noapte cu trenul prin stepa, printre zapezi, cu luna plina, spre necunoscut. Un baiat care isi pregatea briceagul sa se apere de ursi… s-ar putea sa incurc, totusi, it’s been a long time.
Tinara Garda. Comsomolisti intre 14 si 18 ani care lupta eroic in clandestinitate impotriva cotropitorilor hitleristi. La sfirsit mor toti torturati si ni se spune ca numele lor sint reale si ca tot romanul e inspirat de adolescenti care realmente si-au dat viata pentru patrie. Am plins, am plins, am plins. Serioja era cel mai simpatic, parca, cel mai pus pe glume. Sint si povesti de dragoste, sint aventuri, sint de toate. Ciresarii e cu totul si cu totul altceva, complet neserios (nu ca nu mi-ar fi placut!). In Tinara Garda telurile erau nobile cu adevarat, pericolele reale, moartea tragica si inaltatoare. Am dat sa recitesc, de curind. Soc: imposibil! Propaganda, limbaj de lemn, spalare de creier 
Un roman fascinant despre muncitorii din America pregatind Revolutia. Cel mai tare era unul numit Thingsmaster. Construiau case, de exemplu, si lasau culoare ascunse in ziduri prin care sa se poata strecura cind va veni ziua cea mare. Secrete tenebroase, lumea aflata sub supravegherea discreta a proletarilor, bogatii rai care nici nu banuiesc ce li se pregateste… asta mi-a ramas, posibil amintiri fuoarte distorsionate, nu stiu. De aici: „MESS-MEND: Yankees in Petrograd. By Marietta Shaginian. (Ardis, $35.) A strange historical artifact, this novel, written by a Muscovite under the pseudonym Jim Dollar and published in biweekly installments in the Soviet Union in 1923, has a proletarian hero named Thingsmaster who leads the Mess-Mend union against the terrible international capitalists.”
Lista
Time’s up, ca n-o sa scriu un bildungsroman Restul listei: Elevul Dima dintr-a saptea; Vintul din luna (Eric Linklater); Cneazul Serebreanii (AK Tolstoi); Comitele Belizarie (Robert Graves – adorabila carte, ma luase valul si cu asta); Jules Verne; Cartile cu Apolodor – evident!; Morcoveata (recitita acum vreo trei ani, merge de nu se poate, it’s real); Colt Alb; Coliba unchiului Tom (si dupa asta efectuat continuare de mina mea – ceva cu o sclava alba, Isabelle, mor de rusine, rog nu psihanalizati ); Mark Twain (ciudat, cel mai mult mi-a placut Un yankeu la curtea regelui Arthur – aveam eu ceva cu regii & stuff); Insula comorilor; Fram, ursul polar (jurrrr ca o s-o citesc zilele astea!); Radu Tudoran; Omul invizibil; Sintimbreanu – Recreatia mare; Ioan Voda cel cumplit (dar si destule altele despre voievozi); o chestie chinezeasca pe care am luat-o peste cap la propriu, ca a gasit mama in ea pasaje cumplit de erotice (mai mult ca sigur ca nu-ntelegeam nimic); Taunul (E. Voinich – impresionanta productie de lacrimi) si… multe altele.
Cum am putut sa uit? Prima varianta de biblie peste care am dat vreodata. O innebuneam pe bunica Nu cred ca vor mai fi copii care sa dea intii peste asta, probabil ca acum toti invata la scoala variante oficiale si ortodoxe. Pentru mine avea o semnificatie destul de imbirligata, avind in vedere ca era „mostenire” de la un unchi care se sinucisese inainte sa ma nasc eu (se impuscase in cap) – aveam doua variante pentru sinuciderea lui, una romantica (din dragoste pentru sotia lui, care murise cu ceva timp inainte si era foarte tinara, 17 ani, se casatorisera impotriva vointei parintilor) si una detectivista (imi inchipuiam ca de fapt l-a ucis cineva si ca o sa ma fac politista cind o sa fiu mare si-o sa descopar adevarul). Biblia asta merita totusi, era amuzanta.
De la 12 ani
Mai am inca jurnalul pe care l-am tinut pe vremea aia, dar din pacate eram foarte preocupata sa consemnez cele mai mici gesturi si fapte ale personajului Cristi din clasa mea, precum si simtamintele mele legate de iel. Rar bagam cite ceva despre vreo carte citita. Ca de exemplu: „In sfirsit, Camelia mi-a adus Anna Karenina. Am citit 124 de pagini. Imi place foarte mult. Imi displace superficialitatea lui Kitty, care a preferat papusa aceea de salon, contele Vronski, in locul salbaticului de Levin. Ar fi trebuit macar sa nu dea un raspuns exact la cererea lui.” Aveam 12 ani si trei luni. Peste doua zile: „Am terminat primul volum din Anna Karenina. Imi place foarte, foarte mult. E cea mai buna carte pe care am citit-o. Abia acum imi dau seama de frumusetea literaturii ruse.” Mai sint si alte chestii amuzante pe-acolo, dar sa trecem. Ideea e ca probabil de pe la virsta aia lecturile mele sint irelevante la capitolul „carti pentru copii”. M-am straduit sa-mi aduc aminte ce-a fost inainte.
Uf! Gata! Stiu ca a fost lung, dar a fost ultimul episod, ati scapat
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
24 august 2007 la 3:24 pm
“Imi displace superficialitatea lui Kitty, care a preferat papusa aceea de salon, contele Vronski, in locul salbaticului de Levin. Ar fi trebuit macar sa nu dea un raspuns exact la cererea lui.”
Mary mother of Jesus and all the saints!
Mulţumesc! Credeam că numai eu scriam tâmpenii din astea!
24 august 2007 la 3:24 pm
btw… sălbaticul de Levin
24 august 2007 la 3:28 pm
@ zaza – aaa, asta-i nimica toata
era ceva suspect in mintea mea cu “salbaticul de Levin” 
))))))
si daa, cred ca
24 august 2007 la 3:39 pm
@luciat – Eu cred si acum ca AK e cea mai buna carte. Sa stii c-am dat in nostalgie…Mic fiind, eu m-am innebunit mai mult dupa Dumas – Cei 3 muschetari am citit-o de vreo 5 ori. Pardaillan l-am citit de-abia dupa 89 – tot ciclul – ia sa enumaram, copii, sa vad daca mai stim: CP, Epopeea dragostei, Fausta, Fausta invinsa, P si F (!), Iubirile lui Chico, Fiul lui P si parca mai era ceva.
24 august 2007 la 3:44 pm
Capitanul cetatii de zapada, iupiii
)))))
Baietii din strada Pal?
24 august 2007 la 3:52 pm
@dragos c: Mai erau “Moartea lui Pardaillan” si “Moartea Faustei”. De asemenea, de la Zevaco imi mai placea Trencavel, din “Eroina” (Mircea Ivanescu nu apucase sa citeasca volumul II si i l-am povestit intr-o lunga seara de iarna, acum vreo sapte-opt ani). Nu prea-mi placea Ragastens, nu stiu de ce. Zevaco era misto pentru ca uneori omora cate un personaj secundar, iar peste saizeci de pagini uita si il reintroducea fara explicatii. (Parca in “Doamna in alb, doamna in negru” era asa ceva).
@iamaesthetic: Uitasem de “Baietii din strada Pal”, de Molnar Ferenc, cred. Imi placeau fratii Pastor, desi erau dintre cei rai.
24 august 2007 la 3:54 pm
pai voi ati citit mai multe volume din pardaillan decit mine! n-am auzit de Moartea lui Pardaillan si nici de a lu fausta
odihneasca-se in pace, oricum
@iamaesthetic – nu stiu daca am citit baietii din strada pal
parca-parca, dar nu pot sa jur
24 august 2007 la 4:03 pm
@radu vancu – Stai ca mi-am amintit: mai erau Sfarsitul lui Pardaillan si Sfarsitul Faustei, si nu Moartea… Na! Si mai era vorba de Noaptea sf Bartolomeu – ca si in Regina Margot, si Cronica domniei lui Carol al IX-lea. Si-mi mai amintesc ca in P si F era vorba de o vârşă – mi-a placut tare cuvantul ăsta… Fausta era preoteasa parca… Si cam atat. Nu stiu nimic despre Trencavel sau Ragastens – astia nu erau din Cocosatul?
24 august 2007 la 4:36 pm
@ luciat: si eu am citit doar cavalerii pardaillan, am innebunit de placere, am recitit-o nici nu mai stiu de cate ori pana am facut-o praf (chiar am dus-o la legatorie) si cred ca si acum mi-ar placea. cand am incercat sa citesc si restul am fost cumplit de dezamagita si am renuntat. probabil era prea tarziu. sau poate le facuse omul “la comanda” cum se fac azi continuarile la filme si na, erau pur si simplu nasoale. nu stiu. le am pe toate acasa, necitite si puse in alt raft decat CP
da’ winnetou nu a placut nimanui?
24 august 2007 la 4:42 pm
@zumcititor: ba da, si comoara din lacul de argint si testamentul incasului… Ehe, ce vremuri…
24 august 2007 la 4:46 pm
@ dragos – fausta era papesa de-a binelea
si si eu tin minte foarte bine aventura cu virsa – da tu o mai tii minte pe aia cind era el prins intr-o camera-teasc, care urma sa stoarca tot singele din el? si noaptea sf bartolomeu, cu masacrul hughenotilor, normal ca e tare 
plus Catherine de Medici si cum a otravit-o ea pe jeanne d’albret, cu manusi la propriu. si astrologu Ruggieri. si cronica lu carol 9 e de merimee, nu? ghici de ce am citit-o eu 
))))))))
@ zum – eu am incercat sa citesc Fiul lui P pe la 20 de ani, n-o gasisem la 10 – n-am reusit s-o termin
winnetou a venit mult prea tirziu la mine
24 august 2007 la 4:56 pm
@luciat: marturisesc – camera teasc este o noutate, dar suna bine… Dar noaptea lui Bartolomeu a fost parfum. Dar cu otravirea, tin minte de faza cu foile cartii de vanatoare care l-a ucis pe Carol al IX-le in loc de Henric al IV-lea. Indeed, Cronica e a lui Merimee (o am acasa intr-o editie de lux, phui!). Apropo de povesti, cica bunica lui Merimee a scris povestea La belle et la bete.
24 august 2007 la 5:00 pm
Apropo, voila: http://www.dumaspere.com
24 august 2007 la 6:04 pm
Pina la urma constat ca aveam toti aceleasi carti in biblioteca
24 august 2007 la 7:01 pm
Da Povestile si Povestirile Asiei cine o are?
24 august 2007 la 7:23 pm
@iliuta: pai avand in vedere ce selectii variate se gaseau prin librarii, de ce e asa mare mirarea?
Eu sunt un rasfatat, am prins Nemira in liceu … poate de-aia si citesc inca metri patrati de science fiction
Nu-i nimic, ma fac eu mare 
24 august 2007 la 7:39 pm
Si eu am citit Baietii din strada Pall.Si Emil si detectivii.Mi-a placut mult Quentin Durward de Walter Scott .Muschetarii.Mizerabilii.Dar cel mai mult mi-au placut cartile lui Jules Verne, in special Insula misterioasa si Copiii capitanului Grant.De altfel, s-a constat ca autorul cel mai citit din toata lumea, din toate timpurile – a fost Jules Verne.
24 august 2007 la 7:54 pm
@ dragos – nu stiam de bunica lu merimee
@ iliuta – da, clar
@ isuciu – mie de la jules verne mi-a placut cel mai mult Robur cuceritorul si Stapinul lumii – cred ca erau doua romane diferite in acelasi volum. n-am nici o idee de ce le preferam pe alea. acu as zice ca doi ani de vacanta si 20.000 de leghe sub mari au fost cele mai misto, asa, dupa ureche.
si am uitat de walter scot, vai, ce sa-i fac daca nu e francez?
24 august 2007 la 8:11 pm
@luciat:almas a scris si “gruie grozovanul”,un roman de capa si spada,imitatie destul de fidela dupa “cei 3 muschetari”;imediat s-a facut dupa el si scenariu de teatru radiofonik.
,colega de clasa?genul ala propagandisky cool.
din rusi,ai citit “caietul cu scoarte rosii”,cu eleva masa nikiforova care tinea 1 jurnal si se lua la intrecere cu una natasa fomina
“comoara din insula” a lui stevenson ti-a placut?
@zumcititor:ai aici inca 1 fan “winnetou”,”comoara din lacul de argint”,”old surehand”.as adauga si james fenimore cooper – “ultimul mohican”.
24 august 2007 la 9:51 pm
terminati, dom’le, cu ‘moartea lui pardaillan’ si ‘moartea faustei’! astea-s distopii!
24 august 2007 la 11:42 pm
hai ca mi-ai trezit amintiri cu “elevul dima dintr-a saptea”
am citit-o printr-a 6a cred si nu mai tin minte exact subiectul, dar imi aduc aminte perfect cum citeam pe nerasuflate scenele de dragoste 
si saream peste pagini intregi doar-doar oi mai da peste asemenea fragmente 
. Pana atunci nu mai citisem nimic asemanator.
si da, e adevarat, vad ca toti am avut aceleasi carti in biblioteca
25 august 2007 la 2:02 am
fram ursul polar, luna betiluna si dora minodora, huck finn, tom sawyer, ciresarii, cei trei grasani (ce-am mai iubit-o), viata la tara, Curatel, Murdarel si multi alti copii la fel!, basme adunate de petre ispirescu, povesti de ion creanga, Clabucel, Iepurila varza-dulce, Ali Baba si cei 40 de hoti, Punguta cu doi bani, Copiii capitanului Grant – de astea imi aduc aminte in acest moment… superbe carti!
25 august 2007 la 10:34 am
Va amintesc versul leitmotiv din poemul lui Mihai Eminescu, un Capricorn care a a vaut zile grele in ultima vreme, din Noi amindoi aveam acelasi dascal… Non idem est si duo dicunt idem. Noi toti am avut aceeasi dascali, cartile copilariei. Si cu toate astea ne amintim lucruri diferite din ele. Mersi, luciat!
25 august 2007 la 9:06 pm
Si eu am citit carti sovietice, multe primite de mama mea la premiu: Vitea Maleev, Povestiri de Vasilenco (cu un negru ce lupta alaturi de rosii, impotriva albilor). Inca mai am Biblia Hazlie, in copilarie am fost nedusa la biserica (bunica se ruga acasa, nu-i inghitea pe preoti, iar parintii avea altele pe cap), asa ca mi-a fost de un real folos. Nu pomeneste nimeni de La Medeleni, nu v-a placut?Tot prin cartile de la bunica am dat de O mie si una de nopti, cu poze, repovestita de…nu mai stiu cine.
25 august 2007 la 9:09 pm
Copiii mei erau fascinati de o carticica De ce are iepurasul urechile lungi, am innebunit citind-o. Acum nu s-ar atinge de carti pentru nimic in lume, ciudata generatie..
25 august 2007 la 9:35 pm
@ochicaprui68: O mie şi una de nopţi, repovestită de Eusebiu Camilar
26 august 2007 la 1:27 am
inca ma intreb unde si cand au scapat ai mei de cartile astea rusesti… comandantul cetatii de zapada, din care nu mai tin minte nimic in afara de titlu, dar si timur si baietii lui, pe malurile sevanului (am suferit rau ca am intrat la scoala dupa revolutie si n-am putut sa fiu pionier ca sa fac si eu chestii misto), ceva cu svetlana (asta si mai veche, fusese a mamei) si asa mai departe… plus niste basme, dar nu alea de care zice toata lumea (ispirescu si povesti nemuritoare si basmele lumii). fat frumos din lacrima, o editie mare si ilustrata, craiasa zapezii, editia aia mare, monica aslan – basmele apelor (superba! si am regasit-o de curand.)
am citit winnetou de vreo 3-4 ori si de fiecare data am plans la sfarsit, cand incepeau sa moara. am incercat sa citesc alta carte cu old shatterhand si nu mi-a mai placut… nu mai era la persoana 1.
bleuciel, eu am citit-o chiar in a 7-a (si mi-a luat cam juma’ de carte sa imi dau seama ca a 7-a a lui nu era acelasi lucru cu a 7-a mea). imi dadeam eu seama ca poate n-ar trebui sa o citesc la varsta aia, asa ca o puneam la loc in raft inainte sa vina ai mei acasa.
si mai e o carte care s-a dus si despre care am cunostinte prea vagi ca sa o mai pot gasi… ceva cu desene, cu o padure si toti locuitorii ei (niste ursi tin eu minte), cu sfaturi despre cum sa te speli si asa mai departe… mor de ciuda ca n-o mai gasesc, si aia era cu istorie, fusese a mamei cand era mica.
26 august 2007 la 9:51 am
Hai sa-ti multumesc in primul rand ca faci recenzii de carti. Sunt convinsa in primul rand ca scrii pentru tine si-abia apoi din altruism.oricare-ar fi motivul, faci un bine. In alta ordine de idei, in ce priveste stilul tau de-a scrie, direct si fara inhibitii c-altul ar putea fi mai destept, pare-mi-se (..) ca vine de la varsta-n primul rand, 30 de ani aduce-un soi de eliberare, pot sa pun pariu ca erai o pustoaica usor complexata, cu mult timp consumat in biblioteca si ca acum bravezi usor.
Imi amintesc de-un personaj din viata mea care citea mult si-n fata caruia aveam senzatia ca trebuie sa stau inchisa vreo 5 ani in casa sa citesc inainte de-a ajunge la acelasi nivel de conversatie. Intrebandu-l ce folos are din cartile citite, mi-a spus ca intelegi lucrurile c-o secunda inaintea altora. E un personaj cunoscut din media, caruia-i datorez foarte multe. La antiteza, tatal unei colege dintr-a cincea, spunea ca el nu citeste ca sa nu-si altereze conceptia despre viata …)
Am sa-ti urmaresc blogul ca sa vad ce-as mai putea citi. Am sa-ti fac si eu recomandari. In caz ca n-ai citit deja: Milan kundera (l-am citit tot, din scoarta-n scoarta), un scriitor britanic din mediul universitar (nu-mi vine-acum in minte numele, a scris schimb de dame, ce mica-i lumea si meserie), o scriitoare din Pakistan parca, crescuta-n marea britanie (a aparut si-n colectia cotidianul cu niste nuvele, laureata
parca a premiului Pulitzer).
26 august 2007 la 10:31 am
@ maria : incerc sa ghicesc : un moment sa ma concentrez, sa-mi pun ochelarii si go :
1.David Lodge
2.Jhumpa Lahiri
26 august 2007 la 10:37 am
26 august 2007 la 11:30 am
Ba da, pe Lodge l-am citit in intregime.”Terapia mi s-a parut cea mai buna.”Cu privire la Jhumpa Lahiri, mai exista doua scriitoare de origini straine ( India, respectiv Africa ) stabilite in Occident, Monica Ali ( cu cartea Brick Lane ) si Zadie Smith ( Dinti albi ) , ultima foarte buna.Astept cu nerabdare sa apara traducerea din Kiran Desai .
26 august 2007 la 11:31 am
Ba da, pe Lodge l-am citit in intregime.”Terapia mi s-a parut cea mai buna.”Cu privire la Jhumpa Lahiri, mai exista doua scriitoare Monica Ali ( cu cartea Brick Lane ) si Zadie Smith ( Dinti albi ) , ultima foarte buna.Astept cu nerabdare sa apara traducerea din Kiran Desai .
26 august 2007 la 11:41 am
terapia e misto, si eu l-am citit in intregime pe lodge, m-am oprit la muzeul britanic s-a daramat, mult mai prost scrisa. l-am savurat, insa nu-mi vine sa-l recitesc, cel putin nu deocamdata. o sa tin cont de recomandari. tot din seria carti citite recent, iti recomand ioana parvulescu, in intimitatea sec 19, desi n-as mai citi altceva scris de ea, probabil stilul e repetitiv, am vazut ca mai are ceva cu bucurestiul in sec. 19 sau perioada interbelica, si belle de jour, cel putin pt surpriza eruditiei la o prostituata (dac-o fi)
26 august 2007 la 11:58 am
Ai dreptate cu Lodge.Ultimele carti sunt cam slabe si repeta unele teme.Nu-mi place Ioana P.Stilul este sec, reportericesc, subiecte foarte interesante tartate fara caldura.Belle de Jour – nu .Poate replica lui Dan Sociu , Belle de Nuit daca o sa-i acord timp.Recomandari de ale mele le poti afla pe “mofturi de ochelarist “.
26 august 2007 la 12:05 pm
ok, thnks, o sa studiez. pe de alta parte..stii cum e cu gusturile..eu m-am chinuit mult de ex cu dostoievski, ani in sir am stat cu fratii karamazov pe noptiera pana sa-mi vina cheful sa-l citesc. l-am citit pana la urma, tot, ca asa fac cand vreau sa-nteleg un scriitor. imi place de mor, insa ca sa am din nou dispozitia de-al citi ar trebui sa se-ntample cine stie ce minune. in concluzie, o carte-ti place cred functie de dispozitie, de nivelul de cunostinte si experienta acumulate pana atunci, de cat de mult rezoneaza cu tine. spre ex pendulul lui foucalt n-am reusit sa-l citesc..poate pt ca-mi lipsesc cunostintele necesare de-al intelege
26 august 2007 la 12:26 pm
Pendulul lui Foucault este foarte greu de citit, dar daca ai observat sunt pasaje care zboara prin fata ochilor – cele care cuprind intriga politista- fiindca este o carte scrisa de un erudit .Pana la urma trebuie sa citesti cu dictionarul in mana ( in care mana ? ) dar lectura este un castig.Merita efortul – de Dostoievski nu mai spun.Cred ca pentru cartile valoroase trebuie si putina vointa de lectura – chiar daca nu ai chef la inceput.Si poti afla care sunt importante, – cele validate de timp, cele clasice in primul rand.Eu, de exemplu, nu am terminat de citi Jocul cu margelele de sticla , si n-o sa ma apuc de Belle de noapte sau de zi.
26 august 2007 la 12:58 pm
jocul cu margele de sticla mi se pare-o idiotenie. nici eu n-am terminat-o, mi se pare ca multi elogiaza carti pe care le admira pur si simplu pentru ca nu le-nteleg. belle de jour te prinde sa stii, e scrisa alert, nu-ti pui intrebari existentiale dupa ce-o citesti, insa-ti lasa un zambet. sa nu ai idei preconcepute, doar pt c-ai citit o cronica pe undeva.
26 august 2007 la 1:30 pm
@ n-ai pt ce sa-mi multumesti, ca nu scriu recenzii
numai impresii. eu mersi de vizite. a, uneori nu-nteleg cu o secunda mai devreme, ci cu un an mai tirziu 
)))))
intre 23 si 30 de ani citeam din an in paste 
si normal ca eram o pustoaica usor complexata, dar pe la 16 ani mi-am revenit din complexe
biblioteci nu prea am frecventat, din pacate
si nici n-am citit constant de-a lungu vietii
26 august 2007 la 2:31 pm
27 august 2007 la 1:25 pm
tot zevaco a scris si Nostradamus, daca vrei si crezi ca mai ai putere, ti-o imprumut. Si in afara de Fausta si Fausta invinsa mai erau Cavalerii Pardaillan (el si tasu), Moartea lui Pardaillna si Moartea Faustei si inca una, dar nu stiu daca o mai am pe la mama. oricum, le-am vazut pe toate si inca citeva de acelasi autor acum 3 ani in anticariatul de pe Doamnei: un raft intreg!
Eram si sutn fan Zevaco si Dumas (atit tatal, cit si progenitura).
28 august 2007 la 12:27 am
Intru si eu in vorba, m-a lovit o nostalgie grozava! Ma simt ca pe vremuri cand scriam si eu minuni prin caiete pe care le ascundeam de toata lumea.
. Merita recitit, o sa radeti din toata inima
.
Ma simt de-a drpetul usurata sa descopar ca nu eu am fost singura care facea praf cartile. Noroc ca cei trei muschetari aveau copertile cartonate, si erau carti legate cu sfoara, nu doar lipite, pentru ca altfel nu aveau nici o sansa. Dar deja se deschideau la anumite pasaje….
Ca sa revin, as mai adauga niste carti dragi mie, pe care nu le-am prea vazut in mesaje (subscriu si la toti muschetarii, pana la moartea lui d’Artagnan, si toti Pardaillanii si Faustele, pe care ii citem si reciteam plina de zel)
- Cocosatul, dupa cum spuneam
- Jules Verne – Ocolul Pamantului, mai ales, Insula misterioasa, Doi ani de vacanta (deh, mai si suspinam, ca noi aveam numai doua luni jumate)
- Robin Hood – toate variantele posibile, ilustrate si neilustrate.
- Aventurile lui Habarnam
- O poveste ruseasca grozava, nu mai tin minte titlul, cu un baietel care se supara pe parinti, pleca de acasa si se facea fermier, impreuna cu un catel nebun si un motan matelot (dar caruia ii era frica de apa), amandoi vorbitori. Cartea era bestiala, cu motanul care era deprimat pentru ca il “chinuia oceanul” , si cu baietelul care comanda un soare electric, pentru a se incalzi iarna – si culmea, il si primea! A mai citit cineva cartea?
- Pe aripile vantului – tin minte ca aveam vreo 11 ani cand l-am citit, ca incercam sa tin pasul cu lecturile sora-mii, care era deja domnisoara. In perioada aia eram convinsa ca trebuie sa ma imbrac in crinolina. Stiam toate cele patru volume pe de rost
- In casa bunicilor
- mai avea Dumas una tare, razboiul femeilor. acolo aventura, dragoste, doamne, printese, donjuani, lacrimi, tot tacamul..
- m-am bucurat sa vad ca a pomenit cineva luna-betiluna.
Si lista poate continua, cred ca am ocupat deja prea mult spatiu…dar, dupa cum va spuneam, m-a lovit nostalgia
PS Mai era una in sirul Pardaillanilor, ii zicea Elixirul dragostei
28 august 2007 la 4:57 pm
Buna, tuturor!
“Luna Betiluna si Dora Minodora” a fost prima mea carte citita din scoarta in scoarta (cred ca avea vreo 30 de pagini, parca). Dupa ce am terminat-o eram grozav de mandra. Inaintea ei am incercat sa citesc “Povesti nemuritoare”. Nu m-a fortat nimeni sa citesc; imi luase mama cartea asta si eu incercam sa o descifrez. Eram in clasa I si nu terminasem alfabetul; nu intelegeam toate cuvintele, nu eram un niscaiva copil-minune, dar imi placea ce faceam, ideea ca citesc. Mi se parea o chestie grozava – EU CITESC. Mama nu a avut ce face si m-a laudat invatatoare-mii, care, in timpul unei ore, m-a pus sa citesc dintr-o carte de clasa a doua-imi amintesc lectia “Nota 10″; chestia e ca nu am vrut nici in ruptul capului sa citesc; imi era grozav de rusine sa citesc in public, in plus nici nu stiam bine toate cuvintele, ma faceam si de ras…
Scuze ca am ocupat atat spatiu cu chestii despre mine.
Alte povestioare, pe langa cele spuse de voi, care mi-au ramas in minte:
Talismanul de safir
Zanele din Valea Cerbului
Vantul din luna – supercarte, a unui englez, despre doua surori teribil de comice (o iubesc, daca mai stie cineva de ea, as vrea sa stiu)
Samurul negru, ursul cafeniu – despre taigaua siberiana
Temerarii
Colegi de banca
Lautaro – cu indieni
Ce vremuri!
Ca bine zici, Lucia!
Intre 23-30 citeam din an in paste. Acum incerc si eu sa continui bunul obicei din copilarie
28 august 2007 la 5:07 pm
@camir: Mi-aduc si eu aminte de Zanele din Valea Cerbului cu pozele alea mari si colorate ale lui Gh. Marinescu – mai tin minte si acum povestea aceea cu Zanoverbinovin… Si Temerarii, ce carte de aventuri!…
28 august 2007 la 7:28 pm
@ maria –
)))))))
@ stela – n-ai ocupat deloc prea mult spatiu, nici vorba. Mi-ai adus aminte de Pe aripile vintului, ca si eu am citit-o de vreo 2 ori
@ camir – Vintul din luna am adorat-o si eu si sora-mea
ma bucur ca mai gasesc un fan
28 august 2007 la 9:18 pm
Date fiind comentariile de pe aici, propriile mele experiente si faptul ca se apropie varsta de 30, de-abia astept sa ma reapuc de citit zdravan! vad ca pana acum am avut simptome normale
…
28 august 2007 la 10:08 pm
@ stela –
ei, si chiar daca nu, asta e, mai sint si altele pe lume in afara de carti. mai bine o carte citita cind ai timp si chef de ea, decit 10 citite cu draci. sa fim noi sanatoase 
29 august 2007 la 5:50 am
Buna!
Daca as tine mortis la clisee bloggeristice as zice ca “long time lurker, first time poster”…
Cartile de capa si spada. Descoperite in clasa a treia, in biblioteca bunicilor, intr-o dupa-masa plictisitoare. Muschetarii lui Dumas, in doua volume mici, cu coperta albastra. Tin minte ca ma scotea din sarite ca toata lumea il placea pe D’Artagnan, pe cand eu facusem o pasiune pentru enigmaticul, intunecatul, nobilul Athos.
Regina Margot si a sa iubire pentru cavalerul de Bussy.
Cei Patruzeci si Cinci si incredibilul personaj al bufonului-spadasin-confident al lui Henric al III-lea si rusine sa-mi fie ca nu mai stiu cum il cheama. Inteligent, intrigant cand trebuie, loial cu asupra de masura si proteic. Plus personajul colectiv al garzii, cu vesnicele conflicte locale intre gasconi si parizieni.
Dupa 20 de ani, dezamagire mare.
Pardaillan si Fausta. Zevaco, desigur.
Palatul diabolic al demnitarului madrilen, Esposito parca, in care Pardaillan are de infruntat usi secrete, coridoare ce dau in ziduri, incaperi sinistre pana cand ajunge intr-un cimitir. La propria inmormantare. Povestea secundara a hangitei iubite de servitorul timid, sarac si…pitic.
Cocosatul. Feval. Pe asta am ferfenitit-o de tot.
Lagardere. Mentorii lui, Cocardasse si Passepoil. Vendeta care il poarta prin toata Europa.
Astea mi-au fost cele mai dragi. Citite, rascitite, invatate pe de rost. Apoi visat cu ochii deschisi la castele, dueluri, intrigi, manusi, buchete otravite si scrisori complotiste in latina.
Si o intrebare despre cartile comuniste: isi mai aminteste cineva titlul si/sau autorul unui roman a carui actiune se petrecea la Arad, inainte de al doilea razboi? Personajul principal era o fata baietoasa, Andreea ;mai aparea si grupul ei de prieteni, cu care ajunge sa imparta manifeste, sa ascunda tiparnite si in general sa saboteze oranduirea capitalista. Tin minte ca unul din comisari se numea Tesu.
Scuzati logoreea, dar de cand citesc insemnarea, tot zambesc…
29 august 2007 la 1:54 pm
@ x-uleasca – welcome. si eu “visat cu ochii deschisi la castele, dueluri, intrigi, manusi, buchete otravite si scrisori complotiste in latina”
parca-parca mi-ar suna cunoscut romanul de care intrebi…
am facut corectura respectiva, stai linistita ca si eu meditez un pic inainte sa fiu sigura cum e bine la chestii de-astea
30 august 2007 la 1:19 am
Singurul lucru pozitiv pe care mi l-a oferit comunismul a fost timpul liber. Neavand altceva mai bun de facut, citeam. Mult, tot timpul. Acum ma intreb cum sa-l fac pe fiu-miu sa inchida tembelizorul fara scandal (eh, nu-i chiar asa, exagerez un pic, dar mi-as dori ca si el sa citeasca cu acelasi nesat cu care o faceam eu acum douazeci si ceva de ani).
Apropo, za nambar uan la mine: Un veac de singuratate. Citit de 14 ori pana acum.
Excelent blog, ma bucur ca exista. Citirea salveaza Romania (scuze, suna oribil, dar nu m-am putut abtine).
1 septembrie 2007 la 8:36 pm
@luciat: faza cu baiatul care merge cu trenul prin stepa si se pregateste sa se lupte cu ursii nu e din “Comandantul cetatii de zapada”, ci din povestirea “Ciuk si Ghek” – tot de Arkadi Gaidar. Deci erau doi baieti, Ciuk si Ghek, de unde si numele
@X-uleasca: Cartea e “Printesa din Sega” de Francisc Munteanu. A fost si un serial dupa ea, “Eroii n-au virsta”…
21 septembrie 2007 la 9:18 pm
Cartea copilăriei mele.
O ştie cineva? “Izvorul frumuseţii”, Luigi Capuana, Editura Univers, 1988?
21 aprilie 2008 la 1:35 pm
X-uleasca!
Precis esti ruda cu mine, preferatul meu era tot Athos, frumosul enigmatic!
Iar bufonul acela simpatic era Chicot, super-personaj!
29 iunie 2008 la 9:25 am
Ei, comedie… te umplu aici de comentarii ca stau cam prost cu memoria
Mi-ai amintit si de Morcoveata, si de Colt Alb… oh, frumoase lecturi ale copilariei mele… Chiar ar trebui sa fac o lista.
Ah, mi-am mai amintit si de Cavalerii mesei rotunde, o carte pe care am citit-o cu placere si o recomandam la toata lumea cam prin clasa a 5-a, dar din pacate am imprumutat-o cuiva si n-am mai vazut-o inapoi… prost obicei.
Imi cer scuze inca o data pentru excesul de comentarii din dimineata asta
30 iunie 2008 la 11:34 am
@ sheeva – nu-ti mai cere scuze, te roooog, eu ma bucur muuuult de comentariile tale, pe bune
sau nu ti-a placut?
Si Fram, ursul polar n-ai citit?
27 septembrie 2008 la 6:59 pm
X-uleasca si eu am fost fana dumas(da’ pref meu tot d’artagnan ramana:))) da’ regina margot era cu la mole si doamna de monsoreau era cu bussy(cce morti tragice amandoi:(( si acum imi amintesc cat am plans)