Bong
Alexandru Vakulovski, Bong, Polirom, 2007
fragmente (de pe site-ul Polirom si din „tiuk!”)
Mai am patru carti despre care sa postez aici pina ajung din nou la zi. Despre asta mi-e cel mai greu sa scriu, am tot aminat. Pe coperta 4, Liviu Antonesei: „Marturisesc sa nu fi citit de ceva vreme un «autor roman (si) in viata» cu atita placere, fara sa las practic cartea din mina.” Of, doamne! Nu, eu n-am citit-o deloc cu placere, dimpotriva, pe alocuri m-a oripilat sincer. Tot de pe coperta 4, Ovidiu Pecican: „Alexandru Vakulovski cresteaza adinc si presara sare peste tot, cu grija sa nu scape ceva netratat. S-ar parea ca poetul-prozator a invatat oroarea pe de rost, in ipostazele ei complementare.” Ma rog, n-am nici cea mai vaga idee care ar fi ipostazele complementare ale ororii, dar cam asa e. In plus, intuitia feminina imi spune ca oroarea ar putea fi tocmai reactia pe care a scontat autorul. De la publicul larg, „burghez”, din care fac parte si eu, nu de la un cerc de prieteni sau de fani, cerc care exista, clar.
Citisem cu nerabdare, acum citiva ani, Pizdet, primul volum al trilogiei Letopizdet. Cred ca a fost primul roman din zilele noastre, scris intr-un limbaj fuoarte dezinhibat, peste care am dat. Nu mai tin minte mare lucru. Studenti basarabeni care locuiesc la camin si trec de la incintarea ca au ajuns sa traiasca in tara de vis (pentru ei) Romania la dezgust – iluzii pierdute, cam asa ceva. Droguri, sex, mizerie, ma rog, de toate. Cactusi albi pentru iubita mea n-am mai apucat sa citesc.
Bong duce dezgustul extrem de departe. Furie cu ochi injectati. Basarabenii care erau studenti in primul volum si incercau sa se adapteze au terminat acum facultatea, sint nevoiti sa-si caute de lucru. Chestie neplacuta chiar si pentru romanii de aici 
daramite daca esti de dincolo si n-ai acte romanesti! Cel putin din acest punct de vedere, furia e indreptatita. O Romanie care-i umileste sistematic pe unii romani merita un pumn in fata. Indiferent de circumstantele istorice, indiferent de orice. Baietii astia vorbesc romaneste de mici, se simt romani, au parinti romani – de ce altceva mai e nevoie ca sa aiba exact aceleasi drepturi ca noi toti? De ce sa stea la cozi infernale, de ce sa produca periodic teancuri de hirtoage, de ce sa piarda timp si energie ca sa capete pasaport, de ce sa urmeze cursuri pregatitoare in care sa „invete” propria limba materna?
Habar n-am cit de marginalizati sint ei de fapt, cert e ca se simt dati la o parte si asta conteaza. Misto e ca, in literatura cel putin, si-au transformat porecla in renume „Basa” incepe sa sune bine, cred eu. E o realizare, imi inchipui, ca altfel parca nu era chiar cool inainte. Stie toata lumea glumitele cu accentul lor si cu arhaismele alea (hai ca e imposibil sa nu rizi cind auzi de „palitura de osinda”) etc. Alexandru Vakulovski si-a asumat ciudateniile astea, a introdus o gramada de termeni de dincolo, i-a combinat cu limbajul junk, cu hip-hop-ul, fara complexe si cit mai dur cu putinta si uite asa s-a impus aproape ca un brand (n-o spun peiorativ, dimpotriva, cu admiratie). Jos palaria!
Asta mi se pare lucrul cel mai important, ca a aparut un tip de personaj destul de puternic, care sta bine pe picioarele lui: basarabeanul furios ca e marginalizat si deloc dispus sa se „integreze” renuntind la specificitatea lui de moldovean de dincolo. Asocierea moldovenismelor cu drogurile a fost o lovitura de mare efect, ai zice ca e o chestie de marketing daca nu s-ar datora, probabil, realitatii pure si simple. Iese din asta ceva foarte la moda si foarte plin de culoare locala. Mie asa imi suna, nu stiu daca e chiar adevarat, corectati-ma daca gresesc.
Of, ma ia gura pe dinainte. Intii trebuia sa spun cum e scris. Pai, sint 109 fragmente (numerotate) in vreo 370 de pagini. Mailuri intre prieteni, povestiri, chestii poetice, limbaj adesea de nereprodus. Unele contin un fel de mic roman despre un copil conceput din greseala si crescut in violenta (prima bataie o ia inca din burta mamei, pe care o pocnesc cu voluptate si parintii ei si barbatul). De exemplu: „Bunica-ta o tine pe ma-ta de par si o loveste. Din partea stinga. Din partea dreapta e bunicu-to. Acelasi procedeu. Fata ma-tii e plesnita toata, ochii ii sint plesniti, buzele plesnite. Plinge in timp ce singele i se scurge din gura pe podea. Incepi sa nu mai rezisti. Incepi sa te saturi. Incepi sa nu mai vrei. Sa nu mai vrei nimic. Vrei sa mori.” (p. 59)
Alte fragmente sint de jurnal, despre o gasca de tineri rebeli, scriitori, artisti etc. Beau, se drogheaza, se bat, protesteaza, pe scurt. Ideea de protest e omniprezenta. Precum si, inevitabil, le-o trag unor tinere rebele care sint mai degraba curve ordinare decit rebele. As recomanda calduros tuturor fetelor cu inclinatii spre genul asta de protest sa puna mina sa citeasca Bong. Ca poate se invata minte si n-o sa li se mai para asa o mare chestie sa mearga la chefuri monstruoase si sa arate lumii intregi ce dezinhibate sint ele.
Masculii cool si artisti din cartea asta se comporta aproape exact ca masculii vazuti de Valerie Solanas, niste brute preocupate de toate secretiile corpului lor. Exista o scena de mare exceptie in care o tipa e incintata sa-i ofere o felatie unui tip beat, completind actul cu putin… aaa… cum se cheama stiintific linsul in fund? Fireste, tipul beat si drogat a defecat inainte intr-un tufis si n-a gasit decit niste frunze cu care sa se stearga. Sa nu va inchipuiti ca tipa e luata de pe centura, nici vorba! Pe scurt, toate e niste curve gretoase si proaste, cu fumuri artistice eventual, carora li se da… inclusiv bataie dupa aia. A, pardon, cu exceptia uneia, o fiinta minunata, pe care masculul o pretuieste extraordinar si o iubeste sincer si delicat. Din pacate, e departe, asa ca iubirea se manifesta doar prin mailuri si amintiri suave despre scene in care masculul o umplea de zgirieturi si muscaturi – nu gresiti deloc daca va imaginati ca ei ii placea, normal, sa fie zgiriata, muscata si brutalizata, ca doar toate sint asa, nu? Ce fel de iubire pasionala ar fi aia fara niste vinatai acolo?
Chiar era nevoie de inca o carte oribil de misogina in romaneste, ca nu aveam destule. Ce poate fi mai cool decit asa ceva? Si ce e mai la indemina, mai usor de batut, scuipat si umilit drept razbunare ca viata e asa de grea… decit o femeie? OK, pe ici pe colo se poate gasi protest la adresa wife-beater-ilor, nu la fel de explicit ca protestul impotriva sistemului, dar per ansamblu mie mi s-a parut ca atitudinea de wife-beater e asumata cu placere si voluptate. As fi incintata sa-mi demonstreze cineva ca m-am inselat.
Culmea culmilor e totusi alta scena: o absolventa de facultate naste acasa, singura; se baga dupa aia in cada cu copilul, se joaca putin cu el, dupa care il ineaca (incearca sa si-l indese inapoi!) si-l arunca la gunoi. Pe linga asta paricidul de la alta pagina e chiar… light. Ce sa mai zic? Blea… si nu ca in acel blea repetat de nspe ori in carte si explicat in glosarul de la sfirsit, ci pur si simplu ca interjectie. Sint prea burgheza ca sa-mi „placa” asa ceva, cu atit mai mult cu cit nu exista nici cel mai mic efort de a introduce putin umor, ca la Palahniuk, de exemplu, printre ipostazele complementare ale ororii. E mortal de serios.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
27 august 2007 la 3:57 pm
Ei , asta nu e doar o impresie.Este o recenzie, o prezentare de carte din care poti sa desprinzi concluzii clare.Imi place cum ai scris.Totusi ,daca autorul mizeaza pe oroare ( fara umorul lui Palahniuk) , cartea merita citita sau nu ?
27 august 2007 la 4:05 pm
ba e doar o impresie, si anume a mea
nu stiu daca merita citita – tu ce zici? ai citi-o? mie mi-a lasat impresii puternice, cum am zis
27 august 2007 la 4:10 pm
Nu , n-am citit-o.Atunci e clar, mersi !
27 august 2007 la 5:00 pm
atitudinea asta misogina e mult mai prezenta si mai acuta dincolo de Prut; si se manifesta in toate clasele societatii – de la felul cum baietii se poarta cu fetele, cum vb cu ele, ce parere au despre ele, daca le lasa sau nu sa vb (cu alti baieti!
) – asta e impresia care mi-a ramas. Am vizitat de mai multe ori Chisinaul si multe lucruri mi-a fost dat sa vad: de la un tip care a rupt-o cu prietena lui dupa o relatie de 4 ani pt simplul motiv ca prea “ii placea” politica (adica isi mai dadea si ea cu parerea de vreo 2 ori pe an 
) pana la altul care n-o lasa sa iasa sg din casa pe motiv ca “daca se intalnea cu alti baieti”. Oricum bine ca ai scris despre cartea asta – sigur n-o voi citi 
. Iar basarabenii, fie ca sunt inclinati spre est sau spre vest, nu mi-au facut cine stie ce impresie. Parerea mea 
27 august 2007 la 5:36 pm
@luciat: Deoarece am citit Pizdet (de pe NET) si nu mi-a placut, oricat de postmodernist ar scrie, n-am de gand sa mai citesc si Bong – l-am rasfoit in librarie si nu m-a convins. Poate si eu sint prea burghez ca sa-mi placa, dar nu acelasi lucru pot spune si despre Bagau a Ioanei Bradea…
27 august 2007 la 5:41 pm
Luciat, te-am taguit pentru topul 1o romane romanesti.
27 august 2007 la 5:47 pm
salutare, Luciat; am lipsit o vreme de pe-aici, da’ acum recuperez, n-am priceput niciodata cine-l crediteaza pe Vakulovski ca scriitor, ca tot ce-am citit de el mi s-a parut dizgratios; cu foarte multe probleme de text pur si simplu, inainte de cele de tema sau ideologie; logoreea agresiv-obscena e marea calitate a autorului; dupa enspe scene neverosimile – fantasme de barbati adevarati – mi-am promis sa nu mai deschid nici macar in librarie vreun pizdet sau vreun bong; cit despre basarabeni – la scriitori ma refer – sunt citiva pe care chiar ii admir – Garnet, de pilda, e unul dintre ei.
27 august 2007 la 6:14 pm
Socul se vinde, si se vinde de la Stendhal si Capote incoace; asa ca o juma de vina o purtam si noi astia mici si burghezi, care citim carti de soc si ne intoarcem dupa aia inapoi la viata noastra mic-burgheza, care acum ne pare un rai prin comparatie. Sau avem si noi ceva porniri rebele (bine refulate de un simt al responsabilitatii, de exemplu) si le dam curs prin proxy, citind cate o felie de-asta de realitate cruda si lasata 2-3 zile in soare la muste si fantazand in sinea noastra cu “ce-ar fi fost daca”.
Capitalismul pur ne zice ca daca exista cerere, apare si oferta, ca de-aia cea mai veche meserie din lume e in continuare de succes. Or fi destui care cer Vakulovski, daca omul e deja la a treia carte. Eu personal am trecut prin primul capitol din Pizdet, l-am inchis si am plecat mai departe.
27 august 2007 la 9:05 pm
de acord cu isuciu ca postarea asta se apropie mai mult de o recenzie, decit de o simpla parere. vezi ca s-ar putea sa primesti oferte s-o publici in contrafort sau, mai degraba, in tiuk.
27 august 2007 la 9:23 pm
Unii basarabeni sunt violenţi (şi misogini) pentru că sunt crescuţi violent şi “adăpaţi” cu “male chauvinistic pig”-ishness. Am trăit aproape doi ani, într-un cămin sordid, cu doi basarabeni în cameră. Unul era o mică brută, celălalt era printre primii din anul lui. Era atât de bun la suflet (ştiu cât de “Danielle Steel”-like sună!!!) încât nu-ţi venea să crezi că mai există astfel de oameni. Mă tem că orice fel de generalizare nu le face dreptate celor ca el.
Despre Vakulovski cred că, deşi nu e un geniu carpato-danubiano-pontico-pod-de-flori-peste-Prut-şcl.. e infinit mai bun decât Bucurenci sau Schiop.
27 august 2007 la 9:26 pm
@ stere0: ca o fi si greu sa fii infinit mai bun decit bucurenci si schiop. oricit de… mare ar fi infinitul.
27 august 2007 la 9:41 pm
@ bleuciel – eu n-am nici o cunostinta care sa fie basarabean si n-am fost niciodata acolo, asa ca nu stiu ce sa zic
@ dragos – n-am citit Bagau nici in ziua de azi – numai inceputul, dintr-o revista
@ poianaluiMayuma – multumesc, dar sa stii ca nu pot sa fac un top 10, chiar nu pot, mai am multe de citit. uite aici http://luciat.wordpress.com/2006/10/20/topul-lui-puck/ – nu m-am schimbat de atunci
@ sab – ma bucur ca te intorci. zici tu ca autorul are “foarte multe probleme de text pur si simplu, inainte de cele de tema sau ideologie” – mi-e foarte greu sa raspund la asta. eu cred ca daca temele nu erau atit de socante puteam sa fiu mai atenta la “text pur si simplu” si sa-ti dau un raspuns ferm. asa, nu pot sa-ti spun decit impresia mea ca scrie alert si, in general… ok
in a strange kind of way 
inca nu am citit nimic de Garnet, cel mult am “vazut” poemele lui de pe blog, dar am nevoie sa tin in mina o carte intreaga, sa o tot rasfoiesc, sa aleg ce-mi place mai mult, sa ma gindesc un pic, sa recitesc etc. ca sa pot spune ca am ramas cu ceva.
@ laur – te rog sa ma crezi ca n-am fantazat nici o clipa, absolut deloc, pe marginea cartii
@stere0 – dap, e mai cu sens decit la Bucurenci, in orice caz. Schiop n-am citit.
@ vic – cum adica o sa primesc ofertele alea? ce-ai vrut sa spui? n-am inteles
27 august 2007 la 10:41 pm
Eu am fost la FanFest la un fel de lansare a Bong-ului; a fost un fragment care mi-a placut [poate si pentru ca nu erau multe cuvinte vulgare; stii ca am probleme cu ele
], dar atitudinea autorului mi-a lasat un gust amar 
28 august 2007 la 12:18 am
ce curioasa m-a facut ionuca!:)
28 august 2007 la 12:46 am
Vic: ai dreptate, nu e mare brânză să sari peste Bucurenci şi Schiop. Dar omul are, măcar, ceva de comunicat şi o face cu un “sense of emergency” care pe mine mă atinge când şi când. Dă şuturi în vintre şi scuipă oamenii între ochi, da’ tot suflet mărinimos di moldovan are.
28 august 2007 la 12:57 am
doamne ce m-am luptat cu cartea asta cu mania mea de a nu lasa carti neterminate..noroc ca citeam si capote intre timp si a mai indulcit finalul
si doar citisem letopizdet acum vreo 2 ani parca, dar nici kiar asa…
28 august 2007 la 1:45 pm
Mie mi se pare fascinant ca mai exista misoginism din asta teribilisto-adolescentin in literatura si nu numai la Vakulovski, ci si la alti baieti de-astia de se dau destepti si rebeli. Cu cat sunt mai misogini cu atat li se pare ca au o scriitura mai masculina si mai cu cohones si sunt si multi care sa-i aprecieze pentru asta. Daca ar inlocui femeia cu un negru sau evreu sau mai stiu eu ce, i-ar sari lumea in cap ca e rasist sau facist, dar asa se zice ca e scriitura masculina.
Vakulovski, parerea mea pur personala, nu e destul de matur sa fie romancier. Il apreciez pentru felul inventiv, viu si jucaus cu care foloseste limba romana (e foarte vie romano-moldoveneasca lui!) si de asta cred ca i se potriveste mai bine poezia. Romanele lui mai vechi (bongul nu l-am citit) mi s-au parut o aglomerare de foarte multe lucruri, insa fara cap si coada si prea teribiliste. E un fel de Irvine Welsh fara personaje puternice si un William S. Burroughs fara delirul suprarealist.
28 august 2007 la 2:52 pm
Intai am citit comentariile la post, care la un moment dat chiar starneau un oarecare interes pentru scriitura.
Mai apoi am citit si postul tau, undei dai si exemple.
Ihhhhhh, mi s-au intors matele cand am vazut “cu ce se manaca” de fapt.
28 august 2007 la 5:31 pm
Mi s-a cam urat de genul asta de arta, care pune accentul pe scursurile societatii.
O societate plina de nesimtire, coruptie, badaranie, violenta, mizerie, misoginie, prostie, saracie, intoleranta, hotie, indiferenta etc.
Nu spun ca aceste elemente trebuie ignorate, dar prea mi se pare ca sunt prea exagerate. Ele sunt interesante in contrast cu normalul, dar la noi normalul nu este foarte vizibil.
Vreau mai multa normalitate in Romania (si ma refer la genul de normalitate deschisa, nu de conformism intolerant) inainte de a ma putea bucura de anormalitate in arta.
28 august 2007 la 9:40 pm
nu stiu ce sa zic, luciat. comentariile mic-burgheze la o carte anti-sistem nu suna prea fair. mai ales daca te-ai declarat asa, era normal sa nu-ti placa. pe de alta parte, habar n-am cum e cartea, inca n-am citit-o, n-am citit decat pizdet si letopizdet. carti care mi s-au parut misto la vremea respectiva.
dezamagitoare comentariile de sub postul tau, parca era o conventie de cititori fluturosi, oameni care infiereaza cu manie proletara excesele literaturii contemporane (cititi si ghilimelele acolo unde e nevoie) si alte bla bla-uri de domnisoare de pension.
mi se pare ipocrit sa vb desfiintezi o carte pe care n-ai avut nici macar bunul simt sa o citesti inainte. evident, nu ma refer la tine, luciat
28 august 2007 la 9:57 pm
uh, mama! ”bong” este una dintre cartile pe care le-am testat ”pe viu” pe un alt cititor, la prima impresie. eram intr-un personal spre constantza. o terminasem si un tip de linga mine mi-a cerut o carte, ca se plictiseam
m-am gindit daca sa-i dau ”bong” (o oarecare jena…), dar i-am intins un harms. m-am razgindit si i-am dat ”bong”-ul. pe la basarabi, am iesit la o tigara. cum e? imi pare rau ca nu am timp sa o termin, mi-a spus. iti place? nu.
poti sa spui multe despre o carte, dar si foarte putine ca sa o omori. nu neaparat in receptarea generala. ci pentru tine insuti/insati. nu cred in experiente autentice de genul convingerilor care se instaleaza definitiv in urma rasfoirii intr-o librarie (ma rog, omul da un ban, vrea sa stie pe ce), nici in extrageri din context (cum sper ca luciat le face, ca sa provoace discutia pe postare), nici intr-un misoginism basa, poate e ceva adevar in ce priveste ”brandul” (nu de putine ori am citit despre sentimentul basarabenilor ca sint intr-o tzara care ii respinge).
alexandru vakulovski poate fi comparat, in lit rom. actuala, cu george vasilievici (sintem pe net, poate ati citit fragmentele din punk sau yoyo ale lui george), nicidecum cu schiop sau bucurenci, doua scriituri diferite, tematici diferite, ”ideologii” (burghezilor! hehe) diferite.
a.v. duce catre alte zone, una foarte aproape (proza lui mitos micleusanu si grafica lui mitos si a lui roman tolici) si alta putin mai peste nistru si tot mai incolo.
ca mi-a placut cartea? nu neaparat. sint locuri de umplutura, sint iesiri din diegetic fara o dira reversibila, sint – na! futaiuri shocant de caricaturale, sint personaje fara character, sint mailuri care parca vorbesc despre criza de inspiratie a autorului… m-a surprins chiar generozitatea cu care poliromul a sarit de la caramida de teracota la una bca (dimensiunile cartii si diluarea din dtp a naratiunii, pe cele peste 300 pagini) si altele
insa, a.v. ma convinge prin toate astea ca e un scriitor. un tip care probabil va lua o pauza, ca sa vina cu ceva mai convingator. depinde de el cit de lunga va fi.
toate bune tuturor,
s
28 august 2007 la 9:58 pm
@ eugens – pai ce sa fac daca sint mic-burgheza?
oricum, nimeni nu poate sa-mi ceara sa-mi placa o carte anti-sistem SI misogina. unele lucruri mi-au placut, vezi mai pe la inceputu insemnarii.
iar comentariile de sub post sint si pro si contra, cum era si normal. Bogdan, daca la comentariul lui te referi, nu infiera nimic – spunea doar ca i s-a urit lui de anumite teme si ca vrea mai multa normalitate, ceea ce e dreptul lui, gustul lui etc.
malina a fost un pic cam prea… expresiva, dar e reactia ei – crede-ma, e destul de fireasca reactia si probabil autorul chiar miza pe ea – cum am spus, din partea publicului larg. ce sa facem, sa nu recunoastem cind ceva ne oripileaza?
mie, drept sa-ti spun, mi s-ar parea mai degraba ciudat sa-ti “placa” scene care degradeaza femeile, ca sa zic si eu cum zici tu cind discuti pe blogul tau unele reclame misogine
ma intelegi?
28 august 2007 la 10:04 pm
@ sorin dinco – eu NU vorbeam de misoginismul basa, despre care nu am nici cea mai mica idee. vorbeam exclusiv despre misoginismul din aceasta carte. si eu cred ca a.v. este un scriitor care mai are o gramada de timp. a facut si pina acum ceva, am si zis in insemnare, destul de important.
28 august 2007 la 10:35 pm
nu, nu vorbeai. vezi, insa, cum a alunecat vorba. ma rog, doar nu e aici consiliul antidiscriminare…
28 august 2007 la 10:43 pm
apropo de teme, mi se pare ca mihnea de la luna amara, personaj in Bong, spune ceva de genul: eu trebuia sa distrez lumea, cu muzica, nu sa o intristez. vakulovski se foloseste de o sugestie, acolo.
am mai intilnit chestia asta cu m-am saturat de carti triste… daca citesc, vreau sa ma simt bine… lumea reala ma intristeaza destul… e ok. mie imi place sa ma consume o lectura, un film, sa-mi solicite mai mult decit muschii faciali sau abdominali. dar, deh… de gustibus-stop
28 august 2007 la 10:57 pm
@ sorin – si mie imi place sa ma consume o lectura, sa-mi solicite mai mult decit muschii aia. nu intotdeauna, dar in general. ce nu-mi place insa e sa aplaud o carte in care protestul si spiritul anti-sistem se manifesta prin brutalizarea femeilor. atitudinea asta e inacceptabila din punctul meu de vedere. hai, in caz ca e o capodopera n-o sa resping cartea in totalitate, ca ar trebui sa resping o mie de carti bune si foarte bune. Dar conteaza enorm la o carte care se recomanda mai ales prin atitudine. in fine, in primul rind prin atitudine
poate ca un critic sau un cititor mai avizat ar gasi alte chestii de discutat la Bong – pe mine asta m-a interesat, pt ca, regret, sint femeie si chestii de-astea nu ma lasa rece.
28 august 2007 la 11:32 pm
of, am vazut pe aici ca multi n-ar fi convinsi ca esti femeie
(eu cred ca esti, mai ales ca acu e 3-1 pentru lazio) dar chiar nu inteleg de unde sustii ”teza” asta cu misoginismul…
in pizdetz, personajul feminin e cel care salveaza, are chiar o aura luminoasa (ca sa nu spun mistica), e mereu acolo, ca o sfinta maria (na, ca am comis-o), e malul pe care personajul ”principal” (e foarte potrivita selectia unui singur personaj, basarabeanul, pe care o faci la un moment dat) se salveaza. in ”cactusi” nu comentez. am textul primit pe mail, am citit fragmentar, nu ma pronuntz (draci, si cu lectura asta on-screen…). dar, vorbind de bong, de o voce prima care se distinge din acel ”eu colectiv”, reapare aceeasi aura luminoasa a femeii care iubeste si aceeasi autoflagelare a acelui care nu poate da masura iubirii pe care spune ca o primeste.
e prea mult sex aruncat in gura femeii, da. insa, cum observai, e acea gura care cauta sexul obsesiv. un ingredient cam ”abuziv” al cartii, insa e cale lunga sa pui la ”misogin” si un ”ism”, din moment ce te cam indoiesti ca nu e o ”carte mare”. eu n-as produce o pista atit de periculoasa catre o carte care mizeaza pe altceva.
(latzialii astia o sa ingroape dinamo! hehehe)
28 august 2007 la 11:44 pm
cactusi n-am citit si din pizdet imi amintesc prea putin. in bong tinerii cool se poarta mizerabil cu femeile, la fel ca tatii lor sau ai fetelor. cu exceptia acelei femei cu aura, care reprezinta exceptia mistica si de departe care nu se pune
exact asta inteleg eu prin misoginism: femeile e naspa cu exceptia lu’ maica-mea (eventual sora-mea, nevasta-mea, fiica-mea 
)
)))))))
pista periculoasa? o fi, asta am vazut eu, asta am spus. oricum, trebuie sa recunosti ca nu e o carte care sa se adreseze cititoarelor mic-burgheze
distractie placuta cu lazio ala
28 august 2007 la 11:53 pm
te alintzi cu chestia asta: “cititoarelor mic-burgheze
)))))))”
28 august 2007 la 11:58 pm
29 august 2007 la 12:23 am
luciat@: pai, apropo de misoginism. ar fi o chestie sa apara o alexandra vakulovki mizandra si la fel de obscena si violenta. mama, ce cool ar fi! in alta ordine de idei, eu de individul asta m-am plictisit deja. ai citit o carte, le-ai citit pe toate. dupa ce te socheaza la inceput, te ia somnul. violenta pura plus frustrare identitara plus spume la gura… de-mi te rog un argument pt. care durii antisistem sint preferabili mic-burghejilor. pt. ca ofera senzatii mai violente, nu-i asa?
29 august 2007 la 12:29 am
@ sorin dinco: cum adica pe la basarabi ai iesit la o tigara? unde ai iesit? pe tren? ca, in el, fumatul e interzis. sau esti si tu vreun luptator antisistem?
29 august 2007 la 12:34 am
hehe, sa nu te bazezi pe nash, desi uneori merita.
ce e chestia asta cu “luptator antisistem”? e pe undeva vreun club cu fighteri de-astia?
29 august 2007 la 12:55 am
nu-ti inteleg he-he-ul. mi se pare mie sau esti foarte mindru ca ai incalcat legea?
si nu vorbeam de vreun club. da’ am vazut ca esti admirator de vaku. care (parerea mea, evident
) nu se ridica peste nivelul valoric al lui grigore vieru. doar ca evolueaza pe palierul cool al lui “fuck the sistem”.
29 august 2007 la 1:08 am
in fine, ii dau dreptate lui vic!
poate ajunge si vaku la academia romane, ca grigore vieru, dar pe culoarul cool! la vremuri noi, seminulitati noi.
29 august 2007 la 1:21 am
– chestiile cu misoginismul nu le discutam, e clar ca ai dreptate, la modul general–
nu am citit cartea, nu ma pot pronunta.
fireste, oamenii au dreptul sa aiba o reactie, nu negam asta.
29 august 2007 la 10:36 am
mi-ar fi placut ca la postul lui Luciat sa nu comenteze nimeni nimic, dupa parerea mea asta ar fi fost raspunsul cel mai la obiect, la cata bravada imatura si narcisista gasesti in cartile lui Vaku.
29 august 2007 la 10:43 am
dodu, alexandra V ar avea niste personaje feminine in bocanci negri si grei cu care ar pocni in bot pe toti masculii care le-ar iesi din cale. la fel de kitsch.
29 august 2007 la 1:44 pm
@ dodu – pt o varianta feminina cred ca merge Virginie Despentes, Baise-moi (trage-mi-o) – suficient de naspa. altfel, durii anti-sistem nu sint preferabili mic-burghejilor, dar daca n-ar fi ei ma tem ca i-as detesta pe mic-burgheji si m-as face eu antisistem, nu chiar cit a.v., dar cam pe-acolo. asa, imi permit sa strimb din nas la cei care s-au ocupat deja de sistem
@ vic – sint 100% de partea lui sorin cu incalcarea legii respective. dupa parerea mea alexandru vakulovski este cu totul altceva decit grigore vieru. nu din cauza de paliere diferite, ci pentru ca unul e viu, altul e papusa mecanica.
@ dollypisica -
“Nici un bec pe strada. Republica Moldova doarme. Toti s-au imbatat, s-au imperecheat, care au mai fost in stare, si nani. O parte din apartamente si case sint goale, ca dupa razboi. Toti viseaza sa o taie undeva, cu sau fara pasaport. Un sfert de tara au fost prinsi pe la diverse granite, au stat in inchisori, s-au intors, si-au facut iar acte false si au disparut.
Acelasi lucru se intimpla si in alte republici surori. Uniunea Sovietica nu mai exista, dar exista milioane de cetateni sovietici. He, exista in sufletele noastre, voila, blea! Cu totii vor sa o taie. Altii ii mai viseaza pe Stalin si Lenin. Daca in fiecare zi auzi ca esti cel mai tare, intr-o zi o crezi. Acelasi lucru se intimpla daca cineva iti zice ca esti cel mai prost.
Parintii tai dorm. Tocmai le-ai trimis ultimul salariu din Spania. Cindva te vei intoarce. Poate. Acum le trimiti bani, pina nu te prind astia. Faci bani si zilele se duc.
Ciinele latra o data apoi amuteste. Se deschide o usa. 1, 2, 3, ca in poveste. Merg incet, se uita prin camere. Au ajuns la camera parintilor tai. Sciiiiiiirt… Ma-ta deschide ochii. Bezna. Poate i s-a parut. Ii inchide la loc. Sciiiiiiirt…
Il scutura pe tat-to. Se aude ceva, trezeste-te. Tat-to bolmojeste intr-o doara, apoi tace. A auzit ceva foarte aproape de el. Baga o mina sub pat si ia pistolul. Cu alta aprinde lanterna. Citiva tipi stau chiar la intrarea in casa. ”
e de la pagina 173, fragmentul 49. daca esti curios cum se termina cauta cartea
mie asta mi s-a parut excelent. mai sint si altele. asa ca nu e chiar atit de simplu – parerea mea, evident 
29 august 2007 la 3:47 pm
@ luciat: sint in complet dezacod cu dezacordul tau.
1. legile nu se incalca, se modifica. sau macar se incearca modificarea lor.
2. daca inlocuiesc oftaturile dupa patria muma ale lui vieru cu injuraturile lui vakulovscki, obtin acelasi efect estetic. ca sa nu spun ca vieru era si el foarte underground in timpul urss.
29 august 2007 la 3:50 pm
@ vic – si eu sint in dezacord cu dezacordul tau la dezacordul meu.
1. tu n-ai traversat niciodata strada prin loc nepermis?
2. ba nu
29 august 2007 la 4:01 pm
@ luciat: regret, sint in dezacord cu dezacordul tau la dezacordul meu la dezacordul tau.
1. nu tin minte. pe bune. traversez numai pe unde e permis. (iti dai seama ca, daca inlocuiesti traversatul prin locuri nepermise cu violul, nu-ti mai vine sa rizi?)
2. ba da.
29 august 2007 la 4:03 pm
1. da, bine, si eu traversez pe zebra, ca mi-e frica de masini
2. ba nu
29 august 2007 la 4:12 pm
2. sa ti-o zic pe-aia cu timpul va decide?
29 august 2007 la 4:14 pm
29 august 2007 la 4:14 pm
2. Imi recunosc nepriceperea intr-ale poeziei in general si in poezia lui Vieru in special, da’ nu-s sigur ca aceasta din urma era chiar underground. Am citit zilele astea Iulian Ciocan – Inainte sa moara Brejnev. In carte e o scena cu o inspectie scolara, inspectie la care se recita Vieru. Cam “mainstream”, nu?
1. Fumez (prea) mult, asa ca n-am mai mers cu trenul de cand cu legea aia stupida. Nu dau spaga, nu ma milogesc de naş, nu ma umilesc pentru a fuma. Prin urmare, sunt de acord cu vic.
29 august 2007 la 4:21 pm
@ Liviu V.
1. nici eu n-am mai mers cu trenul de atunci. si, daca o sa merg cit legea e in vigoare, o sa-mi inchipui ca e avion.
2. mainstreamul lui vieru era portia de antisistem permisa tocmai pentru ca sistemul sa functioneze. cam cum e cu anarhistii acum.
19 septembrie 2007 la 3:11 am
Eu sunt acord cu vic la faza cu vieru=vaku, mai ales ca atitudinea asta “fuck the system” e si ea in trend de la un moment dat. Dar Bucurenci a mai scos ceva in afara de RealK si asta de ceva ani? Ca eu am votat mai putin cu lit. rom. contemporana, doar cand imi pica ceva in mana…