Artistii
Kazuo Ishiguro, Un artist al lumii trecatoare, trad. Rodica Stefan, Polirom, 2005
S-a nimerit sa citesc cartea asta la scurta vreme dupa Cititorul a lui Bernhard Schlink. Aveam trei Ishiguro necititi si, sincera sa fiu, l-am ales pe cel mai scurt 
. Cititorul e despre o analfabeta care fusese gardiana intr-un lagar nazist si dupa razboi ii vine rindul sa faca puscarie. Un artist… e despre un pictor japonez care a fost de partea gresita in al doilea razboi mondial si ii vine si lui rindul sa plateasca. Nu cu puscaria, doar cu pierderea “reputatiei”, o chestie care-l obsedeaza.
Nu ma pot abtine sa nu compar, extra-literar, destinele acestor doi oameni pacaliti de istorie. Pe omul simplu istoria il obliga sa fie carne de tun – nu numai in sensul obisnuit. Nu neaparat sa moara el, ci si sa omoare pe altii. Pina la urma, la fel de tragic. Am vazut o data un documentar pe Discovery din care mi-a ramas in cap ca intr-un razboi doar 2% (sau pe-acolo) dintre soldati vor cu adevarat sa omoare. Cei mai multi oameni, daca le dai o pusca si-i trimiti in lupta, trag in aer, se feresc sa tinteasca spre o alta fiinta umana. (Procentul creste spectaculos, e adevarat, dupa antrenamente profesioniste.) Pare sa fie ceva intim legat de conditia umana, inscris undeva foarte adinc in noi: sa nu ucizi. Cred ca a distruge asta intr-o persoana inseamna a-i distruge un resort esential, la fel de grav ca si cum i-ai lua viata: ii iei umanitatea.
Hanna, personajul din Cititorul, nu impusca pe nimeni cu mina ei, dar e suficient ca are puterea de a hotari cine va fi gazat si cine nu. Se pomeneste cu puterea asta pe cap fara sa vrea, e razboi si asta a gasit “de lucru”. Istoria o obliga sa trimita oameni nevinovati la moarte. Am spus ca o “obliga” – ma rog, e o chestiune discutabila, delicata, datatoare de mari dureri de cap. Cert e ca pentru ce a fost “obligata” sa faca plateste cu inchisoarea.
Masuji, pictorul reputat, e scutit de aceasta obligatie. Rolul sau e altul, mai sus, ferit de actul de a duce o arma la ochi si de a trage. El picteaza. Creeaza afise, de exemplu. Indeamna. Mobilizeaza. Este consilier oficial al Comitetului Activitatilor Antipatriotice. In aceasta calitate indreapta o arma mai subtila spre alti artisti, care nu se lasa mobilizati in directia pe care Masuji o crede corecta. Cit de vinovat e Masuji? Cit de vinovat e un intelectual care s-a angajat in acest fel? Societatea nu il considera nici pe departe la fel de vinovat ca Hanna. Tot ce i se intimpla, dupa razboi, cind situatia se schimba radical, este ca isi pierde influenta dobindita cu greu intr-o viata intreaga. Este dat la o parte, e inconjurat de suspiciunea celorlalti, inclusiv a familiei. So it goes… vorba lui Vonnegut. Fiul lui a murit in razboi, impreuna cu multi alti tineri de virsta lui, poate ucigindu-i pe altii. El ramine sa imbatrineasca intr-o casa care se degradeaza pe zi ce trece, incercind cu disperare sa mai recupereze ceva din “reputatia” de altadata.
Ishiguro constuieste povestea lui Masuji ca un romancier adevarat, nu sar in ochi de la inceput chestiile astea pe care le-am insirat eu mai sus. Il vedem ratacind prin oras in cautarea celor mai mici indicii ca il acuza cineva, sperind sa mai salveze ceva din ruine, asa cum orasul incepe sa fie reconstruit. Fiicele lui il invinovatesc mereu, intr-un mod foarte subtil si japonez, fostii lui elevi il evita sau ii cer sa confirme in scris ca nu i s-au opus, vedeta zilei, cel care a facut puscarie din cauza lui, nu-i acorda iertarea. Iar el se intoarce spre vechiul lui maestru, cel pe care il dispretuise altadata pentru ca nu se implica in viata cetatii si se multumea, in mijlocul tumultului, sa picteze curtezane si evantaie. Se insira trei generatii de artisti, fiecare cu lumea lui trecatoare. Unii ramin captivati de palidele lumini ale lampioanelor din casele de distractii, altii se arunca in lupta si se angajeaza de partea care se va dovedi gresita. Care dintre aceste lumi trecatoare e mai trecatoare? “ei nu stiu ce inseamna sa risti totul din ambitia de a te ridica deasupra mediocritatii”. Cine se ridica si cine coboara? Gresesc doar unii in timp ce altii chiar sint de partea “corecta”? Sa vedem finalul: “Se pare ca natiunea noastra, oricite greseli va fi facut in trecut, are acum o noua sansa de a face lucrurile mai bine. Nu putem decit sa le dorim acestor tineri sa izbindeasca”. Mie mi s-a facut pielea de gaina.
P.S. Tot din intimplare am citit pe urma Ryu Murakami, In supa miso – si tot extraliterar vorbind, poti sa vezi cartea asta ca un epilog. Se vede aici ce au izbindit tinerii de pe vremea cind Masuji imbatrinea ros de framintari.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
6 septembrie 2007 la 4:18 pm
Scuze, Schlink.
6 septembrie 2007 la 5:21 pm
@ mihaela – mersi, eu scuze, corectez acu – aveam programare la cosmetica si m-am grabit
6 septembrie 2007 la 5:48 pm
si-ai plans? e cineva care nu plange la cartile lui ishiguro?:) ca asta provoaca in om ventricolul cel mai masochist, anume ala care se simte raspunzator de conditia umana in toata mizeria ei,dupa modelul budist (desi nu cred ca el e ), pana nu se elibereaza si ultimul fir de iarba, suntem responsabili cu totii si varati pana in gat.
6 septembrie 2007 la 5:59 pm
nu stiu cum e cu ventricolul budist, da’ eu era cit p-aci sa bocesc la finalul postarii. numa’ ca m-am abtinut, ca doar barbat sint, nu?
6 septembrie 2007 la 6:05 pm
@ uv si vic – ce-aveti, ma? am fost asa patetica?
6 septembrie 2007 la 6:10 pm
eu sunt patetica, intrebam daca mai sunt si altii.
6 septembrie 2007 la 6:15 pm
@ luciat: ce-ai, ma? nimic nu-ti convine. daca rid, zici ca te iau la misto, daca pling, ca asa si pe dincolo.
ai fost patetica, na, da’ cum sa fii cind scrii despre ishiguro?
6 septembrie 2007 la 10:27 pm
@luciat – Nu am citit absolut nimic de Kazuo Ishiguro, nici macar Ramasitele zilei (desi am vazut filmul
), dar ma gandesc apriori ca nu merita comparat cu Schlink, ale carui Cititorul si Evadari din iubire, sunt cu-adevarat capodopere. Ia zi, ma-nsel?
6 septembrie 2007 la 11:08 pm
@ dragos c: nu stiu ce-o sa-ti spuna luciat, dar eu zic ca te-nseli.
7 septembrie 2007 la 2:34 am
Imi place mai mult titlul original :”An artist of the floating world” . “Lumea plutitoare” e o metafora mult mai frumoasa si in plus insemna si altceva ptr cultura japoneza ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ukiyo ). Probabil Ishiguro s-a gandit la toate sensurile.
7 septembrie 2007 la 3:17 am
@ dragos – vai, mie mi-a placut “Sa nu ma parasesti” de-am murit! Cred ca o sa-ti placa si tie – si asta e misto, o sa vezi. Evadari din iubire n-am citit, dar vreau.
@7 whispersz – a, daaa. mersi de comentariu
7 septembrie 2007 la 8:52 am
dragos , eu n-am citit Schlink, dar ce-am citit de ishiguro mi-a placut foarte tare si mie!
7 septembrie 2007 la 10:01 am
Ok, m-ati convins…
7 septembrie 2007 la 11:49 am
offf si pe mine m-a facut praf “sa nu ma parasesti”… m-am tot gindit de nenumarate ori la ea dupa ce am citit-o si am recomandat-o tuturor prietenilor, colegilor. ma bucur ca si tie, luciat, ti-a placut!!
“cititoarea” am citit-o mai demult si mi s-a parut tare pentru ca e ceva trist si nelinistitor de la inceput. nu te astepti nici o clipa ca lucrurile sa o ia in directia in care o iau etc.
7 septembrie 2007 la 2:15 pm
Am vrut sa scriu un comentariu dar blogul tau nu admite diacritice !!!! Sau imi permite sa zic doar ÎÎÎÂÂÂ… Pai tu nu citesti carti cu diacritice ????
7 septembrie 2007 la 2:55 pm
@luciat cu referire la mesajul lui Roby: Blogul permite diacritice, dar probabil ca baza de date din spatele lui n-a fost creata cu codificare UTF8. (scuze pt limbaj
)
Baza de date se poate converti la una care sa accepte diacritice, doar ca trebuie sa ai (sau sa stii pe cineva cu) “skill-uri” informatice.
7 septembrie 2007 la 4:25 pm
@roby – uite ca nu stiu daca se poate cu diacritice la comentarii – o sa ma consult cu prietenul care ma ajuta la chestiile astea tehnice. imediat ce-l prind in toane bune
eu nu postez cu diacritice pe blog doar pentru ca nu vreau sa le fac viata grea celor care vad bazaconii pe ecran in locul lor. as fi si eu multumita sa postez cu diacritice, ca oricum asa scriu textele initial.
@ liviu v. – mersi, evident ca n-am inteles, dar am pe cineva cu skill-uri, cineva pe care il exasperez cam de vreo 10 ori pe zi – apropo, salut Victor, n-am terminat lista aia
7 septembrie 2007 la 9:54 pm
Victor zice muuuuuuuuuuuuuuuu
7 septembrie 2007 la 9:59 pm
Tot eu zic:
ĂăÎţŢâÂ
8 septembrie 2007 la 11:32 am
Mersi mult, Victore, așa mai merge, acum poate omul să scrie așa cum îl duce tastatura. Lucia, eu cred că n-ar fi probleme dacă ai scrie cu diacritice, Internet Explorer 7 (sau derivatele de genul Maxthon2), Firefox și Opera toate afișează bine diacriticele. Oricum poți să faci un test ca să vezi dacă protestează multă lume, dar eu cred că nu va fi nici măcar un singur protest. Blogul tău va fi mult mai ușor de citit dacă ai pune diacritice, eu m-am obișnuit atît de mult cu ele, că dacă văd un text fără diacritice mi se pare extrem de ciudat.
E o mică greșeală în textul tău cînd zici : “fostii lui elevi il evita sau ii cer sa confirme in scris ca nu i s-au OPUS”. Cred că de fapt ai vrut să zici : “fostii lui elevi il evita sau ii cer sa confirme in scris ca nu i s-au SUPUS”.
Ai dreptate în cealaltă însemnare, despre japonezi și americani, însă Japonia este o țară ocupată chiar și acum (au baze americane) la atîția ani după terminarea războiului. Evident că a avut loc și o “ocupație” culturală, în special în ceea ce privește cultura maselor, populară. Ce să mai zici de România, care a fost ocupată cultural și fără prezența trupelor americane ? Urmează “In ciorba miso” ?
8 septembrie 2007 la 3:04 pm
Deci, asadar si prin urmare, adica cum incercam sa spun pe scurt fara sa o mai lungesc, de la inceput aaaa ce ziceam…. Bre! fuse UTF-8 de la Geneza ca sa ma exprim…
8 septembrie 2007 la 3:34 pm
Da măi Victore, ai dreptate, eu folosesc vreo șapte programe așa prin rotație și s-a nimerit ca atunci cînd am vrut să postez să fiu în GreenBrowser (o clonă de IE) și ăsta deși avea codarea de pagină la UTF-8 nu mergea decît cu î și â. Acum scriu din TheWorld Browser (tot o clonă de IE) și merge perfect. Dar ce iese nu cred că-i UTF-8 că eu scriu din Vista și am Ș și Ț corecte, alea cu virgulă dedesubt, dar în blog apar cele incorecte, adică alea cu sedilă dedesubt (vezi toată povestea la http://www.microsoft.com/romania/diacritice.mspx ). În sfîrșit tot e bine că se poate scrie, că eu văzusem că nu scrie nimeni cu diacritice și am crezut că nu se poate (mai ales că nu se putea din programul pe care-l foloseam eu atunci).
Toată chestia asta seamănă întrucîtva cu ocupația culturală a japonezilor de către americani, adică limba română e ocupată ortografic de cea engleză, pentru că puțini au “curajul” să scrie cu diacritice deși o pot face foarte ușor. Lucia, te așteptăm în rîndurile Frontului de Eliberare a Diacriticelor, unde luptăm folosind bombe cu virgule și circumflexe.
8 septembrie 2007 la 5:59 pm
roby, la mine (in omea reader), toate diacriticele tale apar ca patratele.
e foarte frumos sa scrii cu diacritice, nu e greu sa te obisnuiesti, dar risti ca o parte din cititori sa nu mai inteleaga nimic (din vina lor sau nu – adica probleme de encoding la site sau la browser).
8 septembrie 2007 la 8:05 pm
Se poate Jen, însă dacă e cineva de vină este populația României care a acceptat să scrie atîția ani fără diacritice fără să spună nimic. Ca să nu mai spun de Ministerele Educației, Culturii, Parlamentul, Președinția, etc. care ar fi trebuit să impună prin lege vînzarea de tastaturi cu diacritice românești pentru că așa e limba corectă. Dacă s-ar fi făcut asta cu mulți ani în urmă n-ar mai fi apărut acum incompatibilitățile de afișare, care nu apar la francezi, unguri, cehi, polonezi, turci și alte popoare care au alfabete cu diacritice și pot să-și cumpere tastaturi adaptate pentru limbile lor.
Faptul că unele litere scrise de mine apar ca pătrățele se datorează faptului că nu a fost instalată actualizarea de fonturi de la Microsoft apărută acum cîteva luni care adaugă sub XP suport pentru S și T cu virgulă, suport care este integrat în Vista. Actualizarea e gratuită și se poate descărca de la : http://www.microsoft.com/downloads/details.aspx?FamilyID=0ec6f335-c3de-44c5-a13d-a1e7cea5ddea&DisplayLang=ro
Părerea mea este că aceia care iubesc cărțile ar trebui să iubească și limba română și să o scrie corect, adică cu diacritice. Și ar trebui să fie primii care să promoveze folosirea diacriticelor mai ales că eu nu știu cum poate cineva trece cu ușurință de la o carte tipărită cu diacritice la ecranul fără diacritice.
Eu nu prea mai suport textele fără diacritice, dar le citesc totuși după ce le adaug automat diacritice cu AutoCorect ( http://autocorect.lx.ro/ ), un program gratuit, care poate fi folosit de cei care scriu fără diacritice dar vor să publice pe internet texte cu diacritice.
8 septembrie 2007 la 8:10 pm
Blogul mi-a mîncat însemnarea pe care am scris-o probabil pentru că a considerat-o spam (aveam două adrese de situri în ea). În sfîrșit, reiau pe scurt :
Jen, ca să nu mai vezi pătrățele instalează actualizarea de fonturi de la MS pe care o găsești la adresa :
http://www.microsoft.com/downloads/details.aspx?FamilyID=0ec6f335-c3de-44c5-a13d-a1e7cea5ddea&DisplayLang=ro
În concluzie, cine are XP trebuie să instaleze actualizarea de mai sus, cine are Vista nu trebuie să-și mai facă probleme cu afișarea diacriticelor.
8 septembrie 2007 la 8:12 pm
Hmm, se pare că pînă la urmă blogul nu mi-a mîncat însemnarea ci doar a gustat-o un pic, pentru că văd că a apărut după cîteva minute.
8 septembrie 2007 la 8:53 pm
diacriticele (ş si ţ) pe care le folosesti tu sunt ciudate. si arata altfel. comparam:
ş de la mine / ș de la tine (luat cu copy paste)
ţ / ț
8 septembrie 2007 la 9:29 pm
Bineînțeles că diacriticele folosite de mine arată altfel, pentru că scriu din Windows Vista, care folosește diacriticele corecte (S și T cu virgulă dedesubt, nu S și T cu sedilă dedesubt). E o poveste întreagă care poate fi citită pe situl Microsoft România (adresa am dat-o mai sus, cînd i-am răspuns lui Victor), dar pe scurt MS a băgat în XP caracterele Ș și Ț turcești (cele cu sedilă) pentru că standardul românesc (Ș și Ț cu virgulă) a venit prea tîrziu din punctul lor de vedere. Dar acum în Vista au reparat greșeala.
8 septembrie 2007 la 10:53 pm
@ roby – pe mine ma enerveaza sa vad patratele in loc de litere si stiu ca i-ar enerva si pe altii. de-aia nu folosesc diacritice si nici n-am de gind. sint prea multe incompatibilitati intre prea multe programe si browsere si alte alea. lupta pt diacritice pe net nu ma pasioneaza. sorry
8 septembrie 2007 la 11:55 pm
saracu’ ishiguro! chiar ca nu merita toata discutia asta despre virgula si sedila.
9 septembrie 2007 la 12:03 am
Nici o problemă. E alegerea ta, greșită după părerea mea, dar în sfîrșit e blogul tău, faci ce vrei. Un test n-ar fi stricat, dar văd că ai luat deja hotărîrea de a nu folosi diacritice.
Pătrațele nu se văd decît în situația cînd cineva scrie de pe Vista un text care e citit de altcineva care are Windows XP fără actualizarea de fonturi de care vorbeam mai sus (Jen a pus actualizarea și a văzut corect). Cine are Vista va vedea în orice situație fără pătrățele, la fel cum vede cineva care are XP și a instalat actualizarea.
În 6-12 luni majoritatea românilor vor avea Vista deci problemele de afișare vor dispare încetul cu încetul și în maximum un an diacriticele vor fi folosite de majoritatea celor care scriu pe internet. Asta e tendința și sincer odată ce te-ai obișnuit să citești cu diacritice ți se pare neplăcut să citești un text fără diacritice (se poate totuși folosi AutoCorect pentru a-i adăuga diacritice, așa fac eu cu însemnările care n-au diacritice).
În sfîrșit, eu credeam că scriitorii, criticii și cei cu bloguri culturale ar fi trebuit să fie primii care să militeze pentru folosirea diacriticelor, dar se pare că standardul ăsta dublu cărți-cu-diacritice / ecrane-fără-diacritice este acceptat de multă lume care are tangență cu literatura. Straniu, dar adevărat. Poate că totuși MS o să vrea să-și spele păcatele (și să cîștige niște bani buni în același timp) scoțînd pe piață niște tastaturi adaptate limbii române. Dar pînă atunci se poate folosi varianta artizanală, a lipirii cu scoci a unor bucățele de hîrtie (cu diacriticele) pe taste.
9 septembrie 2007 la 12:05 am
@ vic – da, chiar!
9 septembrie 2007 la 12:32 am
@ roby – scuze, acum am vazut ca mi-ai atras atentia asupra unei greseli
“E o mică greșeală în textul tău cînd zici : “fostii lui elevi il evita sau ii cer sa confirme in scris ca nu i s-au OPUS”. Cred că de fapt ai vrut să zici : “fostii lui elevi il evita sau ii cer sa confirme in scris ca nu i s-au SUPUS”.”
ai dreptate, era un “nu” in plus – voiam sa spun ca “i s-au opus”, cam cum ziceai tu.
multumesc frumos, am corectat in insemnare
9 septembrie 2007 la 12:49 am
jen nu si-a pus nici o actualizare. pur si simplu omea reader vede patratele in loc de ş-urile si ţ-urile tale, iar opera vede pur si simplu niste litere care arata ceva mai ciudat. singurul lucru pe care l-am facut a fost sa imi instalez limba romana, cand am pus windowsul (xp – tare nu cred ca o sa aiba toti romanii vista intr-un an, avand in vedere cerintele).
la fel ca pe luciat, subiectul diacriticelor ma lasa complet rece. cine vrea sa scrie cu ele, minunat, dar sa ma lase pe mine in pace.
10 septembrie 2007 la 12:35 pm
Au inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult japonezii – pe Ishiguro nu l-am citit insa cred c-am sa-mi cupar cartea dupa ce am citit aici.
10 septembrie 2007 la 3:45 pm
@ Sky-Hunter – eu as zice sa incepi cu “Sa nu ma parasesti”… vezi si tu
11 septembrie 2007 la 4:32 am
(Am postat comentariul gresit, e pentru “Cartea ignorantei”. am incercat sa-l sterg, n-am reusit. ia-l ca atare.)
E frumos asa, luciat? am zis eu ca esti legiune pentru ca, citez, “altfel e imposibil sa existe pe lumea asta un singur om care citeste doua carti pe saptamina, asta e nemaipomenit, nemaiauzit si nemaiintilnit.”
Asa de la prima mina n-as construi un rationament nici macar …scriind pentru un ziar ca Ziua ori grabindu-ma sa platesc cit mai multe polite in dreapta si in stinga cum am citit ca m-a acuzat prietenul vic.
Stai linistita, te cred ca daca ai fi una singura ai putea citi cit zici ca citesti. Nu mi-a dat nici o clipa prin cap sa pun la indoiala asta. Ma minunez, insa, pina aproape de indoiala de faptul ca o persoana poate fi atit de laxa in opinii: ca in gustul tau pot incapea la gramada asa de multe, bune/rele, emisiuni culturale asa de intristatoare – vezi Nocturnele – dar asta ai citit deja, nu-i asa.
Iertare ca ma repet. E intr-adevar deosebit de neplacut sa te repeti si sa faci si pe cititor sa repete lectura.
11 septembrie 2007 la 5:12 am
@adriana – nici tu nu dormi la ora asta?
uite citat din articolul tau: “(da impresia ca citeste non stop, din aceasta pricina s-a lansat si ipoteza ca “luciat” ar fi …legiuni si nu o singura tanara cititoare cum se doreste)”
partea cu permisivitatea, sa ma ierti, m-a bagat in ceata:
“in opiniile lui luciat si in discursul ei si in gusturile ei, sa-i zicem “ei”, incap foaaaarte multe. Si tonul e colocvialo-prietenesco-leneso-mondeno ce vreti voi. Uneori domestico etc. Si acesta nu e un repros, e clar ca luciat e un construct corect politic care sa imbie la dialog sacrificad individualitate si autenticitate (desi n-ar recunoaste ca sacrifica ceva, dimpotriva baga la greu detalii “autobiografice”), altfel spus fiind atat de permisiva, sau mimand atata permisivitate, imi e din ce in ce mai greu sa cred ca exista de-adevaratelea, si mi-ar fi placut sa cred asta.”
deci eu nu stiu ce sa-ti spun ca sa te asigur ca exist – si fireste ca nu recunosc ca sacrific chestiile alea, deoarece nici macar nu stiu daca insemnarile mele pe blog beneficiaza de vreo “individualitate” sau “autenticitate” pe care sa le pot sacrifica apres
individualitatea si autenticitatea unui text nefiind tocmai acelasi lucru cu individualitatea si autenticitatea persoanei mele fizice, pe scurt – da’ ce cuvinte lungi, frate!
nu-ti placea Nocturne, altora le placea. da’ Lumea citeste iti placea?
a, recomandarea mea catre oamenii indignati de laxitatile mele e tujur: re-lax!
face bine, pe cuvint
11 septembrie 2007 la 6:13 pm
@ adriana: nu sintem prieteni. slava domnului, n-am prieteni la ziua.
13 octombrie 2007 la 8:03 pm
Intr-adevăr, ai fost foarte inspirată când ai legat cartea lui Ishiguro de aceea a lui Murakami…Sunt aici două faţete – aş spune – ale civilizaţiei japoneze: rafinamentul haiku-ului şi al stampelor japoneze – pe de o parte, brutalitatea şi sexualitatea duse la extrem – în cea de-a doua…Pe undeva, mă gândesc că este vorba de două modalităţi de a reacţiona la ofensiva americană, occidentală în general…
13 octombrie 2007 la 8:10 pm
Ai mare dreptate să legi cartea de volumul lui Ryu Murakami…În ambele vedem, aş zice eu, două ipostaze ale civilizaţiei japoneze de după război: rafinamentul şi minuţiozitatea stampei japoneze, dar şi agresivitatea unei civilizaţii, concretizată în sexualitate, violenţă – “tribut” adus practic lumii occidentale…
Cred că ambele sunt definitorii, dar şi că ambele derivă într-adevăr dintr-un mod de gândire care scapă…Frank din romanul lui Murakami şochează deoarece părând a fi cu totul din lumea aceasta (într-un fel îşi trăieşte viaţa ca şi când ar fi în ultimele ceasuri), aduce cu el ceva din altă lume – atât geografic, cât şi metafizic…El însuşi se simte cu bucurie şi timiditate în acelaşi timp în altă lume, de aceea îşi permite o transcendere prin gesturi aflate în afara oricărei moralităţi…Ghidul lui se află şi el la graniţa dintre două lumi – occidentală şi orientală – iar destinul lui Frank o fi…un avertisment? P.S. N-am terminat de citit In supa miso, deci părerea mea despre aceasta poate fi oricând amendată…
24 martie 2009 la 5:37 pm
Exista o versiune mai noua de AutoCorect diacritice mult imbunatatita, procentul de aplicare automata de diacritice a ajuns la 97 %. Actuala versiune este bestiala.
Recomand cu caldura sa puneti diacritice cu AutoCorect diacritice