Lorgean
Jean-Lorin Sterian, Lorgean, Polirom, 2007
Starshitting si downshifting, “Playboy” si Ana lui Manole, Iisus din Berceni si flirturi “light, de sms”, Sziget si Maroc. Sint foarte curioasa ce parere ar avea Dan C. Mihailescu despre cartea asta, nu de alta, ca sa vad daca Vic a avut dreptate aici . Ma intrebam eu de ce nu se scrie la noi si despre “marketeri, shopaholice, bloggeri, piarite moderat dezinhibate, yuppies, urbani de tot felul, consumeristi relaxati” – Vic zicea: “pen’ ca, daca tot te strofoci sa scrii o carte, vrei macar putin recunoastere, macar in lumea mica si cu miros statut a literatilor, ca de ailalta nici vorba. si cum s-o capeti cu asa subiecte vulgare? tu nu-ti inchipui ce ar zice, de ex. dan c. mihailescu despre o carte cu d-aia de care vrei tu?” Mergeti la linkul de mai sus, ca mai avea Vic niste explicatii.
Pina una alta, am vazut in niste interviuri ca autorul e cam iritat de faptul ca se pune accent tocmai pe partea de lifestyle a cartii lui si ca restul e lasat in umbra. Sau, mai clar, de aici: “Cred ca receptarea mea corecta ca scriitor va intimpina intotdeauna probleme din cauza imaginii mele mondene.” Inteleg iritarea, numai ca si mie imi vine sa ma refer mai intii si mai intii la chestiile mondene, urbane, actuale etc. E simplu: umple un gol. Ca nu cred ca am mai citit romane cu d’astea 
Oi fi ratat eu niste titluri, foarte posibil, corectati-ma.
Avem deci o autofictiune cu un tip care a lucrat la “Playboy” si-a mers la o gramada de lansari si receptii, chefuri cu “destroy”, intr-un Bucuresti plin de viata si de evenimente. Se indragosteste – da, sint citeva povesti absolut suportabile si… normale. Isi ia o casa impreuna cu iubita lui, se simte prins in capcana si se smuceste sa scape. Are atacuri de panica (ce-o mai fi si cu panica asta? parca toata lumea are atacuri de panica in ultimul timp, mai putin eu 
, ca incep sa ma simt… nesimtita). Se imbolnaveste si se trateaza. Isi da demisia. Pleaca voluntar in Maroc, fascinat de desert. Dar, ce sa vezi: “Era prea mult. Ma aflam in Sahara la miezul noptii si faceam conversatie cu un tuareg despre telefoane mobile.” (p. 229)
Pe linga asta sint si destule evadari in… fantastic sau ceva de genul. E misteriosul “lorgean”, o treaba care e cind o fundatie umanitara, cind o piatra verde venerata de musulmani, pe linga altele (inteleg ca lorgean mai apare si in alte carti ale autorului) – cam pretentios. E starshitting-ul, cea mai interesanta poveste, chiar interesanta: o miscare de protest soft pornita de pe un blog (aaah, uite, are si bloggeri! mult, mult mai realist decit in Derapaj-ul lui Manolescu!), impotriva starurilor. Starshitterii (oi fi scris bine?) nu fac altceva decit sa se duca in casele VIP-urilor (case memoriale de scriitori, locuinte ale presedintilor de state sau ale actorilor de la Hollywood etc., fara discriminare) si sa le foloseasca WC-ul, inarmati cu laxative. Fara sa traga apa dupa aia.
O petrecere in Maroc se incheie cu un masacru comis de membrii unei asociatii de voluntari. “Marocanii ramasi in viata gemeau si se rugau lui Allah. Omar avea o taietura de sabie pe obraz. Samir isi privea cu stupoare testicolele taiate.” Dupa care: “In acest moment, sfios, am vazut zorile mijind si m-am dus la culcare.” Ca un banc sec, mi-a placut. Ma rog, poti sa te gindesti ca e efectul drogurilor dar nimic nu te obliga sa cauti explicatii. Ramine asa, sec si misto.
O secta de femei care zidesc barbati de vii, pentru ca “Barbatii sint niste animale, care nu merita sa traiasca. [...] O lume a femeilor e unica sansa de mintuire a civilizatiei umane.” Confreria Sfinta Ana e, de fapt, o inventie a personajului. Tot dintr-un interviu: “La un moment dat, in prima parte, personajul afirma in timpul unei sedinte de redactie ca are un subiect bun, despre o secta de femei care oficiaza sacrificii masculine. Personajul vorbeste despre el ca fiind un scriitor care nu se poate manifesta pentru ca face jurnalistica. Povestea sectei este o mostra din proza lui, exemplificarea modului in care trateaza literar un subiect de presa.” Hm… ori nu e destul, ori e prea mult, una din doua.
E placut de citit, per ansamblu, desi i s-ar putea gasi destule defecte. Un dialog despre Elvetia suna pur si simplu penibil. De ex: “Totusi, acest sector are nu mai putin de 150.000 de angajati si contribuie cu 9% la produsul national brut” – recita la un moment dat o fata. N-am inteles ce-a fost dialogul acela, sper ca e o parodie – lui Sterian pare sa-i placa sa lase incerte chestiile astea, nu marcheaza deloc clar trecerile de la un registru la altul. Uneori e foarte bine asa, ca de exemplu in povestea cu lansarea unui CD idiot, la care participantii se transforma in lighioane, dar alteori m-am intrebat daca a vrut el sa faca misto de cititori sau i-a scapat una alta.
Nu stiu ce sa mai zic, nu e o mare capodopera, dar e o carte relaxata, interesanta si, culmea!, fara (prea multe) fitze. Ca sa nu mai spun ca mi-a placut foarte mult ce zice Sterian in diverse interviuri. Va mai dau doar doua mostre si gata (sorry, am ratacit linkurile): “Cred ca, peste zece-douazeci de ani, romanul va avea o oarecare valoare documentara despre fenomenul yuppies autohton al anilor 2000.” Si “Eu sint adeptul downshiftingului si al petrecerii timpului intr-un mod placut, chiar daca asta nu aduce beneficii materiale la fel de consistente.” Downshiftingul rulz! Stiu ce spun
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
10 septembrie 2007 la 3:57 pm
m-ati facut curioasa, tu si mircea pricajan (care tot azi a scris despre lorgean). cred ca o sa o iau data viitoare cand mai am bani de lasat in librarii (sau prieteni dornici sa imi faca un cadou).
10 septembrie 2007 la 4:54 pm
@ luciat: bai, da’ tu chiar tii minte toate prostiile pe care le spun eu? ca m-ai lasat bujbeu.
10 septembrie 2007 la 5:10 pm
@ jen – m-am dus sa vad. cred ca am postat amindoi cam in acelasi timp, culmea
sint perfect de acord cu ce zice Mircea Pricajan:
“Dacă Jean-Lorin Sterian ar fi ales să-şi construiască mai apăsat întregul roman în jurul acestei găselniţe, cu siguranţă altul ar fi fost impactul asupra publicului. Aşa voalat cum o face – căci şi restul firelor narative vorbesc tot despre lumea din high-life-ul revistelor glossy şi-am putea considera că starshitting-ul este încununarea activităţilor mondene ale personajelor – proza lui ratează în bună măsură miza, presupun, propusă.”
http://mirceapricajan.wordpress.com/2007/09/10/inca-o-camera-de-garda/
@vic – pai era cum nu se poate mai la obiect acuma. si tu stii f bine ca zici chestii memorabile
10 septembrie 2007 la 6:19 pm
@ luciat: eu n-am nici o indoiala ca zic chestii memorabile, da’ sa fie intr-adevar memorate mi se pare excesiv.
10 septembrie 2007 la 6:21 pm
macar stiu ce-am pierdut, dupa ce am citit ce-ati scris voi despre Lorgean
am rasfoit putin cartea in librarie si am dat peste un fragment care nu mi-a placut deloc si… am lasat-o la locul ei. incerc sa-mi amintesc, him, erea ceva
10 septembrie 2007 la 6:22 pm
pardon, era o voce cam afectata, dar acum m-ati facut curioasa
10 septembrie 2007 la 6:32 pm
presupun ca stii blogul lui lorin – http://www.ublog.ro/ ? btw, si mie mi-a placut cartea.
10 septembrie 2007 la 6:50 pm
aaa, si-mi pare rau, n-am vrut in nici un caz sa stric momentul de tandrete
10 septembrie 2007 la 8:16 pm
am sa cumpar cartea pt ca mi-am intrezarit menirea: ma fac starshitter!
10 septembrie 2007 la 9:25 pm
10 septembrie 2007 la 10:21 pm
@ vic – pai ce, le-am memorat eu? le-a memorat hard-disku
plus ca am inceput sa caram insemnarile de pe weblog.ro aici si am dat si de asta 
@ ramona – deci mie mi-a placut, sa stii
@ hnu – stiu blogul lui si il am si in reader
@ ramona – ce tandrete?
@ uv – ai fi in stare!
10 septembrie 2007 la 10:21 pm
Ca orice cititor, caut o concluzie : este cartea de cumparat si de citit ? Acuma, oricum discutia despre o carte este interesanta, indiferent de valoarea ei (a cartii ).Interventia lui PoianaluiMayuma m-a edificat.
10 septembrie 2007 la 10:24 pm
@ isuciu – mayuma s-ar putea sa aiba pretentii foarte mari de la o carte
mie nu mi-a parut rau nici o secunda ca am cumparat-o si am citit-o. as mai vrea si altele care sa se ocupe de mediul acela, care sa nu fie pompoase aiurea sau caraghioase, care sa se poata citi cu placere etc.
10 septembrie 2007 la 10:46 pm
@ luciat : Carti caraghioase care se pot citi cu placere ?!
10 septembrie 2007 la 10:48 pm
@isuciu – aolio da’ cum ai citit tu comentariul meu? ca mie mi se pare c-am zis clar ca NU e caraghioasa, tocmai
10 septembrie 2007 la 10:50 pm
si m-am referit la carti caraghioase gindindu-ma la altele oarecum pe subect, ca am mai auzit vag de incercari, alea pareau (din cronici, zvonuri, nu mai stiu) caraghioase
10 septembrie 2007 la 11:44 pm
ma trezisem sa scriu ceva exact cind tu si vic aveati schimbul de replici
, de tandretea aia era vorba hahaha
11 septembrie 2007 la 12:20 am
uv, tocmai ti-am lasat un offline:)))
jen, o cumpar eu si o poştim
11 septembrie 2007 la 2:57 am
politicianshitter, anyone?
11 septembrie 2007 la 9:18 am
pe mine ma intereseaza mai mult starurile deocamdata, ia tu politicienii:)
nu e o idee geniala?
n-am vrut sa sune obraznic, cum ca nu mi-as cumpara cartea decat pt atat, m-a luat gura pe dinainte din entuziasm, mi s-a parut deodata urgent sa fac rost de ea:)!
11 septembrie 2007 la 11:48 am
Ce inseamna downshifting ?
11 septembrie 2007 la 2:15 pm
Sorry, s-a inteles pe dos. Eu am vrut sa spun ca am citit cartea in 3 ore, adica tocmai faptul ca mi s-a parut interesanta si am terminat-o in acest timp. Cred ca e bine scrisa pentru genul ei.
11 septembrie 2007 la 2:26 pm
@ PoianaluiMayuma : Inteleg, dar nu pricep nimic
– vorba lui Cristoiu 
11 septembrie 2007 la 2:42 pm
@mel: Daca engleza mea nu-mi joaca feste, downshifting inseamna atunci cand, la o masina, schimbi dintr-o viteza superioara intr-una inferioara. Altfel spus, atunci cand “o lasi mai usor”…
Termenul denumeste, mai nou – eu am auzit termenul acum vreo doi ani -, si o filozofie de viata in care, in loc sa alergi dupa tot mai multi bani, dupa tot mai multe posesiuni, incerci sa-ti definesti mai bine nevoile, sa stii mai clar cat iti trebuie pentru a fi fericit (fericirea se presupune ca e scopul existentei).
Cam atat stiu fara sa ma uit pe net. Daca ai chef de wikipedisme, citeste
http://en.wikipedia.org/wiki/Simple_living
11 septembrie 2007 la 4:43 pm
Lucia – spune-mi sincer, tu scrii undeva ?! Adika in vreo revista sau ziar ?!
Foarte tare textul de mai sus … alta constructie frazeologica nu-mi vine in cap.
11 septembrie 2007 la 5:09 pm
@ mel – eu vad downshiftingul ca in povestea aia cu pescarul pe care-l bate la cap un afacerist sa-si cumpere mai multe barci, sa-si eficientizeze afacerea etc si el refuza indignat, pt ca stie ca dupa eficientizare altii o sa se ocupe cu pescuitul in locul lui si el n-o sa mai aiba nimic de facut. nimic care sa-i placa, vreau sa spun.
sau, altfel: ca pe un tip care are o afacere cu nave de pescuit si asta il plictiseste de moarte si atunci da dracului afacerea, isi ia o barcuta si o undita si se duce sa-si petreaca zilele pescuind cu mina lui de dimineata pina seara
11 septembrie 2007 la 5:12 pm
@ sky hunter – hai mai, de ce faci misto de mine? textul de mai sus e o treaba grabita despre o carte cu care nu mi-am batut capul foarte mult. cam ca majoritatea insemnarilor de aici, ca nici nu intentionez altceva. aia care scriu in ziare si reviste ar trebui sa intentioneze altceva, clar
12 septembrie 2007 la 8:38 pm
As vrea sa spun mai multe despre Lorgean, caci mi-a placut mult, am citit-o cu foarte mare placere, poate si dpv personal – sunt de-o varsta cu autorul, sunt si eu un provincial in Capitala etc. Dar altceva decat ca e o carte romaneasca bine scrisa cum demult n-am mai citit – poate de la Ecovoiu – nu stiu a scrie. Poate, cand voi reciti-o, voi fi ceva mai critic, voi fi atent mai mult la amanunte de ordin literar. Sau poate nu, imi voi pastra aceasta prima impresie.
13 septembrie 2007 la 1:11 pm
Multumesc Liviu V si Luciat. Domne, cat traiesti inveti