Cind pisica citeste "Motanul incaltat"
T. O. Bobe, Darul lui Mos Craciun, Humanitas, 2003
Nu stiu cum e sa stai seara linga un pusti somnoros si sa-i citesti despre pisica Bianca si soricelul Clopotel si catelul Abtibild si despre Gabi, Mihai si Matei si despre nasucuri inghetate lipite de geam si despre o poza, o compunere si-un prieten si despre un ren nerabdator si-un Mos Craciun cu scame pe haina.
Nu pot sa spun decit cum e sa ai o mie de ani, sa fumezi ca turcu’ si sa citesti vreo 25 de pagini printate de pe calculator, la inceput cu un aer usor amuzat si foaaaarte superior, ca doar n-o sa te astepti, la virsta ta matusalemica, sa te lasi prinsa intr-o poveste pentru copii prescolari. Era sa scriu ca incetul cu incetul iti pier ifosele de cititoare cu blog, dar era numai un cliseu: asta nu se intimpla “incetul cu incetul” ci brusc si dintr-odata.
“De uimire, Bianca nu poate sa zica nici pis. Are in fata cartea Motanul incaltat, din care tocmai a aflat ca pisicile maninca soricei. Cu toate ca este cea mai agera persana care a existat vreodata, Bianca nu s-a hranit pina acum decit cu biscuiti Kiticat sau Purina si cu diverse conserve pe care i le-au dat stapinii ei. Fireste ca are un soricel de plastic, insa asta nu e decit o jucarie pe care o urmareste cu sufletul la gura cum intra sub canapea. Acum, Bianca nu stie ce sa mai creada. Se uita la bradul de Craciun de linga fereastra si se gindeste ca n-o sa fie niciodata suficient de indeminatica pentru a prinde un soricel adevarat.”
De aici incolo am stat si eu pe sub o canapea si-am pindit: catelul de plus se transforma intr-un prieten adevarat, soricelul bun de vinat capata un nume, Bianca devine suficient de indeminatica sa aiba grija de puiul Celestina. Iar baietii, Gabi, Mihai si Matei primesc tot ce si-au dorit: dragoste. Intr-o lume in care bunica da carne pe masina de tocat, animalele de companie maninca de la supermarket, iar copiii vor aparate de fotografiat drept cadou.
Despre Mos Craciun ce sa zic? Are un laborator fotografic in casuta lui din Laponia, in ochii lui se vede reflectat un copil care se ascunde, in cizmele lui lustruite se oglindeste tot si, pina una alta, nu intra el pe horn in casele copiilor, ci copiii vin la el pe horn.
Acuma, sincer, nu-mi aduc aminte mare lucru din carticelele pentru copii, dar parca de regula morala e ca trebuie sa fii cuminte, ascultator, viteaz, harnic si alte alea. Nu neaparat ca daca esti in stare sa iubesti o sa ai prieteni, o sa-ti iasa compunerile si desenele sau o sa fii fericit. Downshifting curat, pentru copii si pentru adulti.
Adultii, btw, cei care au citit cu incintare Cum mi-am petrecut vacanta de vara, capata un bonus la final. Nu stiu ce sa va sfatuiesc, daca vreti bonusul asta, ca nu mai e de gasit pe nicaieri Darul lui Mos Craciun (eu n-am vazut volumul, de fapt, doar textul). Poate sa va rugati frumos de aia micii sa va imprumute si voua cartea?
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
11 septembrie 2007 la 5:33 pm
io de ce n-am vazut cartea asta in librarii?
unde mi-a fost capu’?
da’ poate o reediteaza cineva! poate concurenta
11 septembrie 2007 la 6:19 pm
@ white noise – si eu vreaaaaauuuuu – sa se gaseasca din nou in librarii, adica, mi se rupe cine o reediteaza, ca vreau s-o AM la mine in biblioteca – un teanc de foi nu e la fel
11 septembrie 2007 la 6:53 pm
vai, ce frumos! vreau si eu! am gasit-o la librarie.net si acolo zice ca nu e disponibila in stoc dar ca la cerea clientului o pot achizitona. mi-au pus-o in cos si imi cer datele. sa am incredere? n-am comandat niciodata de la ei. si nici nu stiu cum e cu expedierea in afara romaniei, asa ca ezit nitelus.
11 septembrie 2007 la 7:20 pm
Ma alaturi si eu vocilor care cer sa se reediteze cartea!!! O vreau!
11 septembrie 2007 la 7:26 pm
@ zum – deci sa stii ca si io o comandasem la un moment dat de pe net (nu mai stiu de unde) si nexam
nu stiu ce sa-ti zic, incearca si tu – banuiesc ca iti cer datele adica nume si adresa, nu? sau se poate plati acolo direct cu cardul? ca in ultimul caz ma indoiesc…
@ionuca – “te alaturi si tu vocilor”?
vezi ca degeaba te-ai intors tu la Bucuresti, nu mai iesim in strada si de dragu tau 
11 septembrie 2007 la 7:35 pm
si eu am vazut-o in librarie, da’ n-am luat-o. si m-am gindit ca trebuie sa munceasca bietii copii ca in oliver twist ca sa-si permita s-o cumpere.
11 septembrie 2007 la 7:36 pm
eu am comandat de la librarie.net de vreo cateva ori si mi-au venit cartile, nu au fost probleme dar nu stiu cum e cu strainatatea.
daca nu o au disponibila imediat nu credca o vor mai gasi la humanitas
aolio 30RON
vreau si eu cartea, mai ales ca e cu… pisic?
11 septembrie 2007 la 7:46 pm
@ vic – bai, nu mai stiu cit costa, da’ gindeste-te ca e pt aia mici si-are poze, chestii, nu poa’ sa fie ieftina ca braga
aa, vad de la puck ca 30 ron – da’ trebe comparat cu cit costa altele pt copii, care io habar n-am
@ puck – n-am vrut sa zic ca ar fi probleme de la librarie.net, doamne fereste – decit ca nici io nu cred ca mai au de unde s-o comande – de-aia ziceam ca probabil nu e cazu de platit cu cardu in avans, nu de altceva
11 septembrie 2007 la 7:54 pm
@ luciat: m-am gindit si ai dreptate: sigur e cu foita de aur, ca palatul lui becali, care am vazut eu un reportaj cu el la realitatea.
11 septembrie 2007 la 7:56 pm
apropo: daca mai stie cineva cit costa braga si mai ales pe unde se gaseste sa-mi spuna si mie.
11 septembrie 2007 la 7:56 pm
mda. ma las pagubasa. pe langa pretul cartii se mai adauga 15 euro taxa de intocmire a declaratiei vamale (sau asa ceva) plus 10 euro / colet de aprox. 2 kg. valeleu! sa tot cumperi carti asa…
11 septembrie 2007 la 7:58 pm
@ zumcititor: astea sint facute expre, ca sa ti se para, prin comparatie, cartile ieftine.
11 septembrie 2007 la 8:10 pm
@ vic:
da’ nu e buna strategia, fiindca evident ca primul gand e “cum sa platesc taxe de 3 ori mai mult decat costa cartea?! n-o mai comand!” am uitat sa spun si de taxa de 5.9 ron pt. posta romana. nesemnificativa.
da’ io iar ma enervez ca nu poti sa-ti iei o carte romaneasca daca nu traiesti in romania. adica de putut poti, da’ nu-ti mai iei nu stiu cate de aici ca sa acoperi gaura din buget. pfuiiii!
11 septembrie 2007 la 10:34 pm
@ luciat : ai scris atat de bine incat eu nici nu mai am nevoie de cartea asta de care nu am auzit pana acum ! As putea sa-ti printez comentariul si sa-l pun in biblioteca in loc de carte, dar ar fi ridicol ! Asa ca ma multumesc cu ce am citit aici !
12 septembrie 2007 la 10:55 am
eu am cartea si i-o citesc baietelului meu, cu mare succes, in fiecare decembrie; ii lipsesc deja niste pagini, iar cotorul este mincat; o sa-mi cumpar alta, cind se-apropie Craciunul, si Humanitas-ul o sa scoata iar niste exemplare; nu de-alta, dar cartile autohtone pentru copii – interesante, bune – sunt o marfa rara; iar Darul lui Mos Craciun are gratie, caldura si alte ingrediente care nu sint la indemina oricui
12 septembrie 2007 la 11:29 am
@zumcititor: N-am nici un motiv sa-i apar pe librarie.net (sunt, pana la urma, in concurenta directa cu ei, doar ca ei sunt deocamdata muuult mai mari), dar taxele nu-s vina lor. Probabil ca stai peste ocean – pentru tarile UE nu se mai intocmeste declaratie vamala.
Comisioanele mari pot proveni si de la plata cu cardul – eu n-am implementat plati online la librariaeminescu.ro pentru ca piata romaneasca de operatori de card e aberanta, mi s-a cerut un comision de peste 10% din tranzactie (ma rog, intre timp s-a mai schimbat, dar nu suficient ca sa-mi convina). Se pot face totusi plati din strainatate prin virament bancar, doar ca majoritatea oamenilor renunta, un drum la banca li se pare prea obositor.
Scuze pt offtopic.
12 septembrie 2007 la 2:50 pm
@ Liviu V: pai un drum la banca poate fi obositor, mai ales daca banca are liber fix cand ai si tu
)
oricum, cea mai simpla solutie ramane tot rugamintile fierbinti adresate prietenilor (aoleu! cum se face acordul aici? solutia ramane sau rugamintile raman?
12 septembrie 2007 la 2:54 pm
@ isuciu – deci tot e bine ca ai aflat acum de cartea asta! eu ma bucur, chit ca faci misto de insemnarea mea, care e decit o maimutareala dupa o frumusete de carte.
@ ioanan – cred ca e cu totu si cu totu altceva sa-i citesti unui baietel in pijama! pe de alta parte, nu regret prea tare ca n-am cui s-o citesc si eu, in fond pot sa ma bag singura in pijama si sa-mi citesc mie, ca tot nu m-a mai rasfatat nimeni asa de un secol. spuneai tu de gratie si caldura – pe mine m-a facut sa ma gindesc si la o poezie pentru stefana de mazilescu – o s-o caut si-o s-o postez aici, ca tot mi-am adus aminte de ea (nu mi-e clar daca chiar se potriveste, eu m-am gindit la asta si-atit)
12 septembrie 2007 la 2:55 pm
@ zum – tu n-ai primit mailul de la mine?
12 septembrie 2007 la 2:59 pm
uite poezia lui Virgil Mazilescu – “a treia poveste pentru stefana”
“noapte de noapte se aud pasi grabiti prin bucatarie/
si uite asa ne trezeste cu mersul si cu scincetele ei steaua/
ratacita la noi in casa – aveam eu oarecum banuiala/
ca prea de timpuriu s-a desprins din navoadele cerului/
astazi primejdii mari o pindesc: motanul nostru de pilda/
ar putea sa-i rontaie intr-o clipa urechile nasul cit zmeura”
16 septembrie 2007 la 7:30 pm
Vreau si eu cartea lui Teo! In anul respectiv nu eram in tara si nu am vazut-o prin librarii. Poate ne-o aduce Mos Craciun in iarna asta inapoi!
25 septembrie 2007 la 2:39 pm
Pe cand ” Cum mi-am petrecut vacanta de vara?”
Eram tare curioasa ce parere ai.
25 septembrie 2007 la 5:46 pm
@ mel – pai imi tot rod unghiile sa recitesc vacanta de vara, de vreun an sau cam asa, si o amin ca prea mult mi-a placut, nu stiu daca intelegi
o s-o recitesc, ca nu ma mai pot abtine mult timp, asa ca mai treci pe-aici
26 septembrie 2007 la 3:26 pm
Si eu care credeam ca “terorizezi ” tot ce citesti. Chiar ma mirasem ca ti-a scapat.
Vino in clubul de carte dupa 2 octombrie ca sa iti dai cu parerea.
Inteleg, inteleg
cred ca ma mai duce capul 
inca. Eu nu recitesc nimic, viata este prea scurta, sau timpul 
26 septembrie 2007 la 4:17 pm
@ mel – pai sigur ca “terorizez” tot ce citesc, da’ numai ce citesc foarte de curind – ca trebuie sa-ti fie fresh in cap o carte ca sa zici ceva mai pe larg despre ea
si mersi de idee cu clubul de carte… hm… sa vedem