Sadic si rafinat
Javier Marias, Miine in batalie sa te gindesti la mine, trad. Catalina Vasile, Univers, 2002
Am mai citit Romanul Oxfordului, care mi-a placut. Placut si asta, desi am citit-o greu, n-am reusit mai mult de 30 de pagini pe zi. E dens si cu multe divagatii, cu fraze elaborate, cu meditatii pe tema mortii. De altfel, incepe asa: “Cum si-ar putea imagina cineva vreodata ca s-ar putea trezi cu o moarta in brate si ca nu-i va mai vedea niciodata chipul al carui nume si-l aminteste.”
O intilnire de dragoste care sfirseste cum nu se poate mai grotesc: femeia moare subit in bratele celui care tocmai urma sa-i devina amant. Sotul e plecat, copilul a adormit, e noapte tirziu. Asta se intelege destul de repede si te astepti la o gramada de aventuri dupa aia, dai pagina dupa pagina din curiozitate, sa vezi ce se mai intimpla, cum face fata Victor, amantul caruia i-a picat o asemenea pleasca pe cap. Marias face tot ce poate sa iti pastreze curiozitatea treaza si sa te “pedepseasca” pentru ea in acelasi timp. Iti promite o super-poveste, pe alocuri politista, pe alocuri telenovelistica, si pe urma, cind tu te repezi ca la un film, iti pune frina dupa frina. Cind totul pare ca incremeneste si textul devine atit de dens incit simti ca te-ai impotmolit si nu mai poti inainta, mai baga putina benzina, apare inca o intimplare senzationala (de exemplu intervine regele Spaniei, care are insomnii si isi da cu zarurile, sau o noapte cu fosta sotie devenita prostituata) si iarasi mori de curiozitate.
Aproape sadic cu cititorii lenesi si disperati sa afle 
Un sadism pe care nu pot sa nu-l etichetez drept super-rafinat. Poate ca regele e un tip complex si tragic, sau poate ca nu e decit un natarau coplesit de rolul pe care trebuie sa-l joace. Poate ca prostituata de la coltul strazii e fosta sotie sau poate ca nu e decit o femeie care-i seamana. Poate copilul ramas in casa cu un cadravru o sa pateasca ceva ingrozitor sau poate ca o sa se uite linistit la tv. Poate ca e un roman metafizic sau poate ca e un roman senzational. Aaaaahhhh! Sa-ti smulgi parul din cap periodic, cam la 50 de pagini
As zice ca are cite o bomba la inceput, la mijloc si la final si intre ele temporizari chinuitoare si, la urma urmei, delicioase. Dar trebuie sa te lasi pe mina lui si sa renunti la orice speranta ca vei putea pastra tu, cititorul, un oarecare control. Rasturnarile de situatie de la sfirsit pe mine m-au lasat cu gura cascata, recunosc. Continua despicare a firului in patru in legatura cu amintirea unui chip sau a unui nume cred ca o sa-mi ramina pe veci in creierul reptilian. Personajele feminine care mor din dragoste pentru niste barbati cruzi si indiferenti m-au innebunit. Si as da orice sa stiu din ce film isi amintea Victor blestemul: “Aceasta nefericita Ana, sotia ta, care niciodata n-a dormit un ceas in pace cu tine, umple acum somnul tau de neliniste. Miine in batalie sa te gindesti la mine si fie ca spada ta sa cada fara tais: mori in disperare.” O fi vreun pasaj celebru de undeva?
P.S. 1 Redactarea sucks! Pe fiecare pagina sint greseli. Pur si simplu nu a existat macar corectura la cartea asta. Ma rog, le-am corectat eu, automat, dar e criminal sa tot recitesti cite o fraza si din acest motiv, ca sa te prinzi ca sint cuvinte omise, de exemplu, dupa ce ca oricum recitesti ca sint frazele in sine suficient de imbirligate.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
17 septembrie 2007 la 9:56 pm
Consideri ca divagatiile sunt un balast, sau chiar asa ,introducand o dificultate de lectura, implinesc naratiunea ?
In alta ordine de idei , Luciat, ai vazut articolul din ZIUA , ” Dupa bloguri suntem noi…”
17 septembrie 2007 la 10:49 pm
deci asa, zici ca e misto nenea asta…
ca pe mine m-a dovedit rafinamentul lui. desi imi placea mult pe alocuri (parindu-mi-se oarecum c-ar semana cu saramago), m-am chinuit o vreme cu “chipul tau maine” si l-am abandonat, in cele din urma.
17 septembrie 2007 la 11:19 pm
@ isuciu – pai divagatiile sint la subiect, ca sa zic asa, si ele fac mare parte din roman, adica asa merge povestea inainte, prin divagatii, altfel ar fi fost naspa
am vazut articolul acela si pe cuvint ca n-am inteles nimic. nu stiu ce-a vrut sa spuna nenea care l-a efectuat, in afara de faptul ca blogurile e naspa
@ ondinna – pai am zis si eu ca n-am putut mai mult de 30 de pagini pe zi. si avind in vedere ca are 300 de pag per total si ca nici n-am citit chiar in fiecare zi, cred ca a durat vreo 3 saptamini si la mine
chipul tau miine n-am citit dar o sa-l citesc probabil
bine, nici eu n-am fost tocmai intruchiparea puterii de concentrare
si sa stii ca si mie mi s-a parut ca seamana cu saramago, dar saramago e mai zglobiu
18 septembrie 2007 la 8:35 am
pai explicatia ar putea fi ca tu ai mai mult timp liber decit mine
18 septembrie 2007 la 9:49 am
unde-i terorista? unde-i sunt acolitii? zau ca-mi pare rau ca n-o mai si nu-i mai pot gasi. o noua iluzie se destrama, nu-i bai. nu cred sa mai vin p’aci, cu toate c-o fac de vremi bune.
18 septembrie 2007 la 9:54 am
Nu seamana cu Orbitor?
18 septembrie 2007 la 11:45 am
suna interesant domnu’ asta – spre rusinea mea a trebuit sa-l wikipediez, nu auzisem de el; insa ce ma face sa ma simt mult mai prost este ca voua (luciat si ondinna) v-a placut saramago – de obicei am mare ambitie sa termin cartile pe care le incep, insa la “pluta de piatra” n-am reusit in ruptul capului sa trec de pagina 20…sau 25?
inutil sa adaug ca n-am recidivat cu alta incercare catre saramago…sper sa fie chestie de gust, nu ca sunt eu tampitzicka… 
18 septembrie 2007 la 1:26 pm
luciat, eu am fost innebunita dupa marias. ultimul aparut, febra si lancea, nu am reusit sa-l termin, treceam si printr-o perioada proasta, ma rog. dar la romanul oxfordului, la inima ata de alba si la asta am fost de-a dreptul vrajita.
si, nu, nu seamana, dar absolut deloc, cu orbitor. e mult mai cald, e mult mai uman si deloc arogant.
18 septembrie 2007 la 1:57 pm
@ elena: de cald si uman nu zic nimic, dar arogant nu mi s-a parut Orbitorul.
18 septembrie 2007 la 2:07 pm
cometariile de pe blog m-au determinat sa mai fac o tentativa la Orbitor… macar din cauza ca mi se pare greu de crezut ca o carte slaba sa nasca atatea controverse; nu fac pariu ca-mi va placea, totusi
nu ma bateti, va rog!
18 septembrie 2007 la 3:01 pm
pt. Elena
te pomenesti ca versurile Elenei V. sint pline de caldura, umanitate si deloc arogante! 
ca doar asa trebuie sa fie cartile bune, nu?
ce-are a face Marias cu Orbitor?
18 septembrie 2007 la 3:08 pm
in romanul oxfordului e ok, tipul stie sa povesteasca, e ochiul indiscret – care am vrea noi insine uneori sa fim – uitat intr-o lume a snobismelor si distinctiei rituale dedesubtul careia viata bruta bolboroseste ca orisiunde. dar cu aceasta lapidara prezentare m-ai desumflat – neverosimul ala confectionat, imaginatia medie a lumii e mai rafinata: ma grabesc si eu cu vba lui borges – aceasta carte poate ca n-a fost scrisa si pentru mine – multam de timpul economisit
18 septembrie 2007 la 3:55 pm
@ ondinna – pai cred ca si este, nu doar ca “ar putea fi”
@ mihaela –
@ flo – nope, nu seamana
@ elena – vreau si eu inima atit de alba, ca am tot auzit
mie mi s-a parut exact cald si uman Orbitorul – vrei sa spui ca e rece si extraterestra faza cu cartierul floreasca ramas intr-o vara eterna pt ca acolo s-a petrecut copilaria? doar un exemplu. arogant? cum adica? e cartarescu arogant? sau cine?
@ capricorn – e dreptul tau inalienabil sa nu-ti placa o carte, stai linistita. mie Orbitor mi-a placut foarte, foarte mult
@pymm – nu stiu ce sa zic, poate oi fi gresit eu, ca stie sa povesteasca si aici – si sint faze neverosimile si confectionate si in Romanul Oxfordului, pe cuvint, nu sint altfel “neverosimile” aici
18 septembrie 2007 la 4:08 pm
@capricorn – sa stii ca nici mie nu mi-a placut Saramago din prima – am citit “Evanghelia dupa Cristos” si dupa aia n-am mai incercat. dar m-au convins altii sa pun mina si pe altceva si nu-mi pare rau
18 septembrie 2007 la 5:13 pm
@luciat: exact, este unul dintre lucrurile care ma si determina sa citesc opiniile altora pe blog, sunt convinsa ca pierd o gramada de carti potential frumoase si relevante pentru mine daca ma iau numai dupa impresiile de moment sau anumite carti nepotrivite; iar din experienta anterioara, pot confirma ca mi-au placut in mai mare proportie cartile recomandate de prieteni sau de oameni mai mult sau mai putin simpli decat cele recomandate de critici; nu prea rezonez cu o mare parte dintre domnii care practica aceasta nobila meserie; imi place mai degraba sa-i citesc pe ei decat cartile recomandate de ei
18 septembrie 2007 la 5:16 pm
19 septembrie 2007 la 1:14 am
“Pasajul celebru” e din Richard III.
19 septembrie 2007 la 1:55 pm
@ victor – a, mersi
25 septembrie 2007 la 12:38 am
de javier marias mi-a plăcut inimă atât de albă, a apărut la rao cu mult timp în urmă (prin 97)
25 septembrie 2007 la 4:04 pm
sint trist. nimeni n-a reusit sa termine chipul tau miine, care mie mi-a placut cel mai mult.
25 septembrie 2007 la 5:16 pm
hai ca-ncerc si eu s-o citesc
sper s-o gasesc prin librarii.
25 septembrie 2007 la 5:20 pm
@ mia: faci tu asta pentru mine?
o gasesti sigur, ca s-a vindut asa de bine, de-a ajuns la reducerea reducerilor.
25 septembrie 2007 la 5:44 pm
ce sa fac, daca-mi plac oamenii veseli.
ti-as zice dup-aia si cum mi s-a parut, da’ are sa fie offtopic.
oricum, purced, wish me luck.
25 septembrie 2007 la 5:49 pm
@ mia – hai sa facem asa: imi trimiti mie pe mail ceva despre carte, dupa ce o citesti, si eu postez, ok? ca si-asa n-am avut niciodata vreun “blogger invitat”. aceasta e o invitatie oficiala, deci
hai, te rog, nu ma refuza
25 septembrie 2007 la 5:50 pm
@ mia: luck!
25 septembrie 2007 la 7:08 pm
oh, ce oferta
n-as vrea sa te refuz, dar ma tem ca parerea mea nu merita atentia atator oameni. am sa-ncerc, totusi, sa-ncropesc un text si, daca-mi place, ti-l trimit, ok?
eu greu de scos ursul din pestera
26 septembrie 2007 la 1:18 pm
lucia, zi si tu o vorba sa stiu daca te-ai razgandit.
a, ieri, de semispeechless ce eram, am uitat sa-ti multumesc.
26 septembrie 2007 la 1:40 pm
@ mia – cum o sa ma razgindesc? esti culmea! si ce mare oferta? e un blog cu pareri despre carti
stai linistita ca exact asta ne intereseaza, ce pareri avem despre o carte sau alta. despre aia a lui marias chiar sint curioasa. nu te stresa sa-ti placa textul, ca nici eu nu ma stresez cu textele mele, pe cuvint
n-ai pentru ce sa-mi multumesti, eu iti multumesc tie (cu anticipatie
, astept mail)
26 septembrie 2007 la 2:52 pm
@ mia: ghinion. n-ai scapat.
26 septembrie 2007 la 3:57 pm
@luciat: cool
@vic: damn!
4 octombrie 2007 la 10:43 am
Cei din El Pais spun ca a terminat trilogia “Chipul tau maine”. Ma intreb pe cand traducerea romanesca.
4 octombrie 2007 la 12:23 pm
@ fedra: pe dupa ce termin eu de invatat spaniola (inca nu m-am apucat)
4 octombrie 2007 la 4:11 pm
Sa inteleg ca dupa ce iti vei fi insusit aceasta limba vei purcede chiar tu inspre o “talmacire”?
Curajoasa intreprindere!
4 octombrie 2007 la 4:37 pm
fedra nici n-aude, nici nu le potriveste.
28 octombrie 2007 la 2:44 am
am dat un search pe blog si am gasit postul despre Marias…il uitasem pe Javier
. Am devorat “Maine in batalie….” de doua ori. M-a scos odata dintr-o pasa extrem de proasta. Astept sa apara continuarea la “Chipul tau maine”…Sunt incantat ca place si altora; recomandarile mele in ceea ce-l priveste pe Marias au fost intotdeauna privite cu reticenta.