Fotbal, Mizil si gua
Cosmin Manolache, Ce fata cumplita am, Polirom, 2004
Baieti care joaca fotbal, fac armata, repara acoperisul, petrec intre ei in fundul gol (distractia principala e un concurs de frizuri pubiene), isi fac o asociatie numita “Spatiu si timp” (din greseala, ca trebuia sa se cheme “Fiinta si timp”) etc. Ce ziceam eu c-o sa scriu o insemnare cu titlul “Am terminat-o cu barbatii”? (N-am curaj totusi pentru asa un titlu
) Asta mi-a sarit mie in ochi inainte de altele (ca e vorba de Mizil, eternul si fascinantul Mizil; ca e multa munca investita in oralitate; ca sint “tot felul de compensatorii expeditii imaginare si de megaviziuni distopice” sau “jocuri fictionale ample si antiutopii parodice” – din prefata lui Paul Cernat).
E OK, cum sa spun, dar m-a lasat rece. Proza scurta destul de legata prin personaje care revin, teme, idei, decor, stil. Cele care ies in evidenta (pt mine) sint povestirile mai lungi “Gua” si “Salutul” (50 si respectiv 30 de pagini). In “Gua” e totusi foarte obositoare oralitatea aia cu “ba” si “ma”, cu “pe bune” si “esti sonat la cap” – bine lucrata, suna corect, e absolut in regula, dar e obositoare, na, ca sa spun drept m-a plictisit. Finalul e si el corect, face povestirea sa se tina, tot ce vrei, dar (numai dar-uri pe ziua de azi!) e teribil de previzibil – nu stiu daca e un repros, incerc doar sa explic de ce m-a lasat rece. In “Salutul” o gramada de muncitori si ingineri construiesc o statuie uriasa la marginea unui oras sovietic – apar in fine niste femei, vreo 30 de menajere-kaghebiste (daaaaaaaaaaaaaaaar
nu fac mare lucru).
Nu e pentru mine, cu alte cuvinte. Poftim linkuri:
prefata
o cronica de Mircea Pricajan
prezentare (ampla) a editurii si a autorului
A, Cosmin Manolache tocmai a fost la Festivalul International de literatura de la Berlin. Au fost doar doi romani, el si Dan Sociu. De aia am si citit cartea, mi-am adus aminte ca o cumparasem (e la reduceri, costa un euro) si participarea asta m-a facut curioasa. La festivalul acela au fost alde Llosa, Palahniuk etc.

Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
21 septembrie 2007 la 7:44 pm
pliz help!
am citit in articolul la care ai dat link cum ca “Ca sa va faceti o idee, la editia din anul acesta, a saptea, au fost la Berlin si au citit din operele lor, printre altii: Isabel Allende, Attila Bartis, David Grossman, Wladimir Kaminer, Antonio Lobo Antunes, Michael Ondaatje, Chuck Palahniuk, Elif Shafak, Wole Soynka, Mario Vargas Llosa, Kiran Desai.”
si apoi vine asa: “si nu i-am enumerat decat pe cei mai cunoscutilor cititori romani, pe cei care au carti traduse sau in curs de traducere, asa cum este “Mostenitoarea taramului pierdut” de Kiran Desai, care va aparea in curand la Polirom.”
pritii pliz: ce e cu wladimir kaminer? s-a tradus/ se traduce in romaneste?
faceti-va mila si pomana din simplu motiv caci am fantezii cu el:D:D
senkiu!
21 septembrie 2007 la 8:15 pm
se spune ca s-ar fi tradus, dar eu n-am vazut cartea-n librarii. asta nu inseamna ca n-a fost.
http://www.idea.ro/editura/index.php?nv=2&pr=10&sl=76
21 septembrie 2007 la 11:38 pm
mersi, white noise!