Terorism de cititoare

Un blog si o poezie

Emil Brumaru s-a mutat, ati vazut? Zice el aici: ” Forma de prezentare e profesionista, dar fondul ramine de amator din ce in ce mai neserios, mai pus pe mosorele… pe rele demne de condamnat in tara adultilor… Promit marea cu sarea si maneaua cu bidineaua…”

Pe noul site se mai gasesc poze, linkuri, un filmulet si altele in afara de blogul sau tinut la zi, cu raspunsuri la comentarii, cu update-uri, cu tot ce trebuie. Şi-o să mai fie şi altele.

Nu stiu eu sa vorbesc despre poezie si poeti si nici nu-mi pare rau. Mai ales cind e vorba de poeti adevarati si de poezie adevarata, cel mai bine e sa taci din gura si sa recitesti:

“Acum citeva saptamini ma uitam nemiscat
si-abia respirind, ca sa nu le trezesc,
la cele doua bile adormite pe masa:
una galbena, de fildes, cealalta alba, de
marmora. Deodata, exact in clipa in care
lumina a cazut prin geamul din fata mea
in oglinda din spate, invapaind-o, am fost
ispitit de diavol sa le pipai! O roua de
dupa-amiaza, fina si senzuala, imi imbrobonase
fruntea, la git jugulara se zbatea
delicios. Printr-un efort supraomenesc am
facut doi pasi inapoi, bagindu-mi miinile
intr-o ladita cu cenusa rece.”

Eu recitesc des poezia de mai sus si altele de Brumaru. Cind vreau sa evadez din oribila tara serioasa a adultilor “profesionisti”. Cind vreau poezie adevarata.