Compunerea lui Luca (3)
T. O. Bobe, Cum mi-am petrecut vacanta de vara, Polirom, 2004
N-o s-o mai lungesc. Nu stiu sa spun exact de ce mi-a placut atit de mult cartea asta. M-am repezit odata, intr-un comentariu la nu mai stiu ce alta insemnare, sa spun ca e un roman super din toate punctele de vedere si v-ati si apucat sa faceti misto de mine, sa ma bateti la cap sa enumar punctele astea de vedere. OK, suna ca dracu’, da’ ceva-ceva aveam eu in tartacuta, chit ca nu puteam sa ma exprim 
Poate ca voiam sa spun ca e rarissim sa gasesti intr-un singur roman atitea surse de placere. Sa-ti placa si fiecare pagina in parte, si ansamblul; sa-ti placa si la modul naiv (curiozitate sa vezi ce se intimpla, simpatie-antipatie pentru personaje etc.) si la modul mai… putin naiv (constructia, profunzimea viziunii, amploarea experimentului); sa-ti placa si cum incepe si cum se termina; sa-ti placa si critica implicita a “sistemului” si povestea. Si sa nu te deranjeze chiar nimic, oricit i-ai cauta nod in papura ca sa nu zica lumea dupa aia pe blog ca prea mult te ambalezi Nope, ce sa fac, n-am nici un repros. Poate cind l-oi citi a treia oara, om trai si-om vedea.
Dintr-o cronica a lui Alexandru Matei:
“Faptul ca T.O. Bobe asaza piatra tombala peste o anume idee de literatura mi se pare de netagaduit. Tintele proiectului lui sint multe: o data, tema copilariei, abordata cu o cruzime la care nimeni nu s-a gindit pina acum. Vom avea in literatura romana copilaria inainte si dupa T.O. Bobe. Corolar: ipostaza malefica a literaturii, nebunia ei contagioasa, intr-o abordare lipsita de orice fior mistic, obiectiva [...] in cele din urma, savoarea compunerii este data de continutul realist al romanului, de reprezentarea realitatii sociale a unei familii romanesti de tranzitie realizata de catre privirea mimetica, inocenta si in acelasi timp incapabila de selectie a unui copil. [...] Desi aceasta e dimensiunea care atrage cel mai mult cititorul, a doua, dupa umor, care confera romanului o valoare comerciala, e un mizilic in comparatie cu cea lingvistica si cu cea naratologica.”
Si, apropo de mizilicuri, o sa inchei teasing-ul de acum citeva luni, in care ma dadeam eu mare ca stiu care e cartea despre care se intrebau unii la tv mai de mult. Si nu pentru ca asta ar fi fost intentia autorului sau miza romanului, dimpotriva, e doar un efect secundar. Se vede perfect, pe linga povestea lui Luca, pe linga virtuozitatea autorului, pe linga toate alea, si cum arata lumea in care traim. Noi cu totii, nu doar un copil sarit de pe fix. Tot din cronica lui Matei: “Autorul se abtine de la cea mai mica interventie, cu o incapatinare ce nu are echivalent in literatura romana.”
P.S. Ca n-am chef de insemnare separata pt atita lucru: imi iau vacanta, cred ca ma intorc peste vreo 10 zile, cam asa.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
4 octombrie 2007 la 4:32 pm
io abia astept sa citesc cartea asta! (inca n-o am
). vacanta placuta (madrid?)! si eu plec tot cam pe-atata. credeam ca nu mai merge nimeni in vacante in octombrie 
4 octombrie 2007 la 4:36 pm
@ luciat si zumcititor: sa faceti compuneri frumoase in vacanta si pe urma sa le postati.
4 octombrie 2007 la 5:15 pm
io am citit cartea asta doar o data si tot n-am reprosuri de facut
cat despre vacanta iti/va doresc una cat mai frumoasa
4 octombrie 2007 la 5:22 pm
@ zum – eu nu suport soarele, asa ca octombrie e luna mea preferata – vacanta placuta si tie
@ vic – eu n-o sa fac, vreau sa nici nu ma gindesc la litere, ma rog, numai la majuscule pe indicatoare rutiere
@ white noise – stiu ca ti-a placut si tie, ai mai scris parca
4 octombrie 2007 la 5:30 pm
@ luciat: in cazul asta, ai putea s-o faci si numai din cifre.
4 octombrie 2007 la 7:30 pm
Alta vacanta?! Asa curand dupa cea anterioara?! Retrag ce am spus: Luciat nu poate fi Mugur Isarescu, mai sigur ar fi ca are legaturi cu Bill Gates sau cu sultanul din Brunei (ca sa nu mai spun ca, daca e sa ma iau dupa titlul site-ului/blogului, se mai iveste o sugestie…)
4 octombrie 2007 la 8:15 pm
Luciat ! Atentie la lazi de scule suspendate cu scripeti.La pirati si la extraterestrii acolo pe unde te duci .La teroristi – ei, cu astia te vei intelege ca de, aschia nu sare departe de gard.Sa nu spui tabla inmultirii sa nu faci rau cuiva .Vacanta placuta !
4 octombrie 2007 la 9:11 pm
noi tot asteptam compunerea, decat ca tu esti egoista si vrei sa te bucuri numa tu si sa nu zici si la altu care sta la calculator toata ziua si ii trimite Sefu lui email tot timpu din ora in ora. atata bucurie ar avea si el, o compunere frumoasa!
pe acolo pe unde te duci uita-te sa vezi cum e nisipul. eu am vazut la mediterana mai mult nisip de-ala facut din piatra macinata, gros, surogat! nu de-ala frumos ca al nostru, din scoici adevarate! conteaza, zic eu!
drum bun!
4 octombrie 2007 la 9:18 pm
@ uv: doar din ora in ora? pare un sef calm.
4 octombrie 2007 la 9:46 pm
ha! si mai tresar si cand intra tonele de spam in inbox, ca cred ca e tot Sefu.
4 octombrie 2007 la 9:51 pm
sefu-i sef si in slipi, cu burta cu par pe-afara
4 octombrie 2007 la 10:27 pm
@ uv & vic: auuu, nu mai vorbiti de sefi, va rog io frumos! al meu e in vacanta, da’ ma bantuie. si cred c-o sa ma bantuie si cand o sa fiu io in vacanta, nu-l aduceti si aici!
4 octombrie 2007 la 10:59 pm
@ zumcititor: ok. s-a marcat.
4 octombrie 2007 la 11:25 pm
@ vic: desi treaba aia cu slipul si cu burta e misto, de-acum cand ma bantuie o sa ma gandesc la asta
. uite cum i-ai stirbit din prestanta si i-ai distrus influenta sefului meu.
4 octombrie 2007 la 11:28 pm
@ zumcititor: n-a fost cu intentie
ca nu stiam daca are burta sau nu. 
e citat din carte, dar si din memorie 
5 octombrie 2007 la 12:20 am
ca tot e un subiect de pre-vacanta.
o recomandare pt zumcititor: imagineaza-ti ca ai in fata ta un sef dezbracat, gol, chiar si atunci cand te apostrofeaza sau iti da indicatii pretioase. e usor, haios si prinzi mult curaj, iar el e ridicol fara sa stie…
7 octombrie 2007 la 2:09 pm
nu o sa uit prea repede expresia “japita ordinara’
))
7 octombrie 2007 la 10:04 pm
Cum mi-am petrecut vacanta… e una din cele mai frumoase,destepte, impresionante carti de proza din literatura romaneasca a ultimilor douazeci de ani; nu stiu de ce a fost nevoie de atita vreme – in care s-au lansat puzderie de poliromisti, unii cu premii internationale, cu premii pe-aici si chiar cu traduceri! – ca sa inceapa sa se vada; ma bucur, Luciat, ca ai scris despre ea;
8 octombrie 2007 la 7:20 pm
Ia uite domne’ unde erau comentariile la carte
Pe bookaholics unde cartea lunii a fost aceasta ( de fapt chiar i-am lansat o intrebare LucieiT despre carte si i-am spus ca o citim) domneste o mare liniste.
S-a facut o singura recenzie/cronica/cum doriti sa o numim si cateva mici comentarii.. in rest lumea comenteaza din greu aici.
Cartea mi-a placut si nu mi-a, dar mai mult da
Revin mai tarziu
8 octombrie 2007 la 9:42 pm
Am revenit
La inceput m-a enervat stilul de compunere clasa a 4-a si m-au obosit greselile de ortografie. Incet, incet m-am obisnuit, desi eram comnvinsa ca stilul acesta va “dura” vreme de 1 capitol sau 2. Nici nu mi-am dat seama ce s-a intamplat pt ca am luat-o razna impreuna cu Luca, la un moment dat eu m-am trezit si mi-am zis: Hopa asta micu’ a innebunit
Dupa cum m-am tot exprimat peste tot ( diverse bloguri si site-uri), putin tras de par stilul de exprimare pentru un copil premiant si din famelie de entelectuali, dar explicatia s-ar putea sa o fi gasit Raskolnokiv ( vezi pe bookaholocs- nu stiu sa pun link).
Exprimarea cu decat, este tipic bucuresteana, numa’ pe la meltenii de p’aici poti auzi o astfel de exprimare. si dupa cum mi se arata in carte Luca sta intr-o mahala- vezi cucoanele la poarta si mama mare care spioneaza pe la porti etc. Un fel de Pipera ( zona rezidential) inainte sa plece bastinasii si sa vina belferii.
8 octombrie 2007 la 10:18 pm
@ mel: eu am citit-o mai demult, da’, din cite mi-aduc aminte, e o singura greseala de ortografie: aia cu “-i”, care se tot repeta. pare un fel de hipercorectitudine.
9 octombrie 2007 la 12:56 pm
@vic: s-ar ( sa-r
) putea sa ai dreptate. Chiar am sa arunc o privire.
10 octombrie 2007 la 11:10 am
io creca LuciaT a plecat la Nobeluri, poate pune de un live blogging
11 octombrie 2007 la 8:35 am
http://www.andaa.ro va lua Nobelul
Philip Roth o va urma…doar scriem Complex Portnoy impreuna…
11 octombrie 2007 la 3:56 pm
Premiul Nobel – Doris Lessing .
13 octombrie 2007 la 9:44 am
sevraaaaaaaaaj! hai, intoarce-teeeeeeeee!
15 octombrie 2007 la 8:50 am
We miss u!
15 octombrie 2007 la 9:19 pm
@ sab – eu ma bucur ca am citit-o
@ mel – err… ma simt un pic vinovata, ca de la bookaholics m-a apucat si pe mine pofta – si am vrut sa ma joc si eu cu bookaholicii la inceput da’ pe urma am zis ca mai bine nu ma bag eu acolo sa nu zica lumea ca uite, asta nu mai incape pe blogu ei, vrea sa terorizeze peste tot
si stilu nu e deloc tras de par – of, eu am auzit asta cu “decit” inclusiv la o eleva super-premianta de clasa a… si anume… clasa a DOISPEA
cit despre entelectuali… plus ca stilul lui Luca, indiferent daca respecta vreun DOOM 
sau nu, e stilul unui copil foarte inteligent, extrem de inteligent – la care trebuie sa vezi si faptul ca se “deterioreaza” pe parcurs, pe masura ce o ia razna din ce in ce mai tare. nici nu vreau sa ma gindesc ce aiurea ar fi iesit o compunere a unui copil premiant constipat si care invatase perfect pronumele reflexive 
@ monica si mayuma – ma enerveaza ca n-am aici disponibil un emoticon cu pupici da’ ziceti si voi ca l-am pus
24 ianuarie 2008 la 6:40 pm
22 iulie 2008 la 7:39 pm
Tocmai ce-am terminat-o si eu si… nu pot decat sa multumesc cuiva, nu stiu cui, ca ti-am citit blogul si am ajuns sa-l citesc si pe Luca, cum s-ar zice.
Pentru mine a fost destul de frustranta joaca asta a lui Luca de a aduce pirati si teroristi in compunerea sa, cand vad SF parca-mi vine sa ma las de citit, dar pana la urma m-am obisnuit si cu piratii, si cu teroristii, si cu Luca cel care scria cu majuscule din ce in ce mai des… si mi-am dat seama ca mi-a placut intr-adevar.
M-a trimis si pe mine putin inapoi la 10-11 ani si m-a facut sa ma intreb daca asa gandeam si eu pe-atunci…
Si ma enerveaza acum ca nu pot sa fac si eu un comentariu dragut despre cartea asta incat sa-i fac si pe altii sa citeasca, parca prea bine ti-a iesit tie!
22 iulie 2008 la 7:55 pm
@ sheeva – ma bucur ca ti-a placut cartea! sa citesti si cronica lui Alexandru Matei, daca ai rabdare, ca are dreptate in ce zice
20 octombrie 2008 la 3:51 pm
[...] atunci, va repet parerea mea: da, avem un roman minunat din care, printre multe altele, se vede foarte bine tranzitia noastra romaneasca. Se [...]
17 februarie 2009 la 4:57 pm
de ce te crezi tare cu excuria si cartea asta ?:-) si io am citito