Comunism si sex
Almudena Grandes, Virstele lui Lulu, trad. Mihai Elin, Humanitas, 2007
Erotism, Sade, best-seller, recomandare de la Llosa. M-am cam chinuit s-o termin. Nici n-am prea citit chestii de-astea “erotice” (slabut cuvint in cazul de fata), pentru ca ma intereseaza la fel de putin ca romanele catalogate direct drept SF sau politiste sau de dragoste.
Lulu e o tinara care scapa de acasa (unde, fireste, e plicticos si nasol, mai ales ca are o familie enorma si ii lipsesc multe lucruri: o mama iubitoare, o camera a ei etc. etc.) alegind calea pe care o aleg, presupun, vreo 90% dintre femei – ati ghicit? un barbat, evident. Ma rog, relatia ei cu Pablo, barbatul matur, experimentat, fascinant etc. etc. n-o duce initial prea departe, concret vorbind, pentru ca el pleaca dupa doar 23 de zile de sex inventiv, neconventional etc. etc. (dap, abuzez cu placere, ma tem, de etc.-uri). Dar psihologic o duce departe din prima, reuseste ca prin miracol (pentru mine) sa anuleze tot ce era pudoare, self-respect… etc. etc. (v-am avertizat!) in ea. Bine, unii numesc combinatia asta de pudoare-self-respect mult mai simplu: inhibitie. Deci, pe scurt, Lulu se dezinhiba total in 23 de zile.
Dupa care trec niste ani, ea acumuleaza ceva experienta sexuala (destul de dezamagitoare, per ansamblu) si se intoarce fascinantul Pablo, detinatorul secretelor fericirii ei. Urmeaza iarasi niste sex inventiv si neconventional (OK, de data asta va scutesc 
), dar… ce sa vezi? Troubles in paradise! Stiu ca n-aveati emotii, totusi hai sa va linistesc pe aceia dintre voi cu inima mai slaba: se termina cu happy-end fericit Nu inainte de o fulminanta scena S&M care probabil i-a tinut cu sufletul la gura pe unii cititori si care pe mine m-a scos din sarite, deoarece, Jesus!, de cite ori se poate lasa omu’ impresionat de clestisori care trag de sfircuri, de sodomizare cu ghimpi, de biciuiri si atirnari in lanturi? De vreo doua trei ori, zic eu, si ma tem ca am citit deja mai mult de doua-trei carti cu de-astea. Sau poate imi lipseste mie vreo aplecare pentru chestiile inventive si neconventionale, posibil.
N-o sa fiu ipocrita sa spun ca m-a lasat rece chiar mereu 
. Nici la modul… aaa… direct, dar nici ca roman pur si simplu. Un exemplu: “nu-mi inchipuiam acel cuib de comunisti transformat intr-un local gay” (p. 165). Asta mi s-a parut chestia cea mai interesanta, muuult mai interesanta decit scenele de sex propriu-zis: legatura mereu si mereu subliniata intre “comunism” si sex (incercati sa cititi “comunism” mai pe larg – activism, atitudine, ideologie in general etc. etc.). Pablo si Marcelo (am uitat sa spun ca Marcelo e fratele lui Lulu si ca pina la urma se petrece incestul anticipat “subtil”) sint intelectuali angajati, studenti (cred) prin ’68, in pas cu vremea. Natural ca au orizonturi largi si in privinta sexului. Aventurile lui Lulu in cautarea fericirii, dupa despartirea de Pablo (e deja o femeie matura, de 30 de ani, are si un copil), se petrec dupa ce varianta “comunismului” a disparut din peisaj, nu mai e cool (sau nu chiar asa de cool). Ramine valabil doar sexul, atita tot. Si, dupa cum se vede, nici sexul nu e mare lucru, ca mai mult de clesti, ghimpi, biciuri si catuse ce s-ar mai putea inventa? A, nu, exista o noutate: o heterosexuala dependenta de homosexuali. Depinde de gusturi, ce sa zic? Ca tipul de femeie care adora sa vada barbatii umiliti si, pardon, fututi in cur nu e citusi de putin nou? (A nu se intelege ca vreau sa ma leg de homosexuali! E doar o explicatie a comportamentului lui Lulu, sugerata sau furnizata pe sleau in carte.)
In rest, ma uimeste ca bietul creier al lui Lulu nu se deranjeaza sa se mai ocupe si cu altceva, ca abia daca se pomeneste in carte de traducerea ei din Martial, de alte interese, de alte interactiuni cu oamenii in afara de alea sexuale. De fapt, ar trebui sa ma gindesc mai bine, poate ca e si satira pe acolo pe undeva, poate ca legatura intre coolness-ul unei ideologii si coolness-ul S&M e mai strinsa decit mi-a parut mie. Sau poate e doar wishfull thinking. Sau, poate, once again, sint eu defecta
Si, please, a se scuti cu “dragostea si sexul e doua lucruri foarte diferite”, maxima maxima emisa de fascinantul Pablo! Daca vreti sa stiti, pentru mine Pablo e un dobitoc, Lulu e o ingramadita, iar Almudena Grandes poate sa scrie si mai bine, sint convinsa.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
16 octombrie 2007 la 4:48 pm
de mare exceptie inceputul parantezei de dupa barbatii fututi in cur: “a nu se…”
desi, parca pluralul corect era altul 
16 octombrie 2007 la 4:55 pm
a? n-am inteles, care plural? ca se prea poate sa fi bagat eu plurali incorecti, dar trebe sa ma luminezi
16 octombrie 2007 la 5:05 pm
Mie unul mi-a placut cartea, si nu neaparat datorita subiectului, am citit romane si mai “tari”, dar e scrisa bine – si tradusa bine -, un buildungsroman erotic feminin. E un Sade “contemporan”, as zice. Am mai citit si Castele de carton care, desi e vb. de un menage a trois, e mai cuminte, dar nu la fel de buna.
16 octombrie 2007 la 5:43 pm
n-am citit cartea, m-a ferit de ea o prietena hispanista. dar detaliul asta m-a linistit: “nu-mi inchipuiam acel cuib de comunisti transformat intr-un local gay”. are bietul Lenin pe unde bantui, in caz ca-l alunga din mausoleu.
16 octombrie 2007 la 6:03 pm
@whitenoise – n-am inteles, cum adica te-a ferit prietena hispanista?
O citise-n spaniola si nu i-a placut? Sau cum?
16 octombrie 2007 la 6:09 pm
@dragos c- mi-a zis ca nu merita. adevarul e ca stie si cam ce-mi place mie, asa ca nu-mi recomanda orice.
16 octombrie 2007 la 6:51 pm
cele mai multe romane de astea sunt de-a dreptul plictisitoare si superficiale in primul rand din perspectiva sexuala pe care tocmai ca accentueaza. asa ca nu ma mira ca nu esti foarte incantata. dupa cum prezinti subiectul, ma mir cum de ai reusit sa citesti cartea pana la capat. din cele scrise de tine, individul ala este enervant la culme, e un dobitoc foarte enervant, iar gagica e o putoare iluzionata.
daca iti face placere, arunca un ochi pe blogul meu: http://www.ironistul.blogspot.com.
16 octombrie 2007 la 7:15 pm
@ luciat: pai, n-am vrut sa-ti ixplic lucru’ formal ca sa nu te rusinezi.
16 octombrie 2007 la 9:31 pm
Ma bucur ca nu am apucat sa citesc cartea. O fi si ceva interesant pe acolo, dar nu sunt sigura ca vreau sa aflu.
16 octombrie 2007 la 9:43 pm
eu abia vazui filmu’ de vreo citeva zile… si, in afara de sinii chiar misto ai francescai neri, chiar n-am retinut nimic demn de interes. nicidecum indeajuns cit sa ma faca sa citesc cartea…
16 octombrie 2007 la 9:44 pm
a, yeah, vezi cum uita omu’ (adica eu): mi-a fost dor de tine
16 octombrie 2007 la 11:07 pm
felicitari ca ai mers pana la capat cu Lulu. O amica mi-a marturisit ca a aruncat pur si simplu cartea la gunoi.
16 octombrie 2007 la 11:37 pm
@ dragos c. – a, bine ca mi-ai spus ca ailalta, Castele de carton, e cu menaj a trois si nu e la fel de buna, ca sa stiu sa n-o incerc
si, daca ti-a placut, e perfect ok, ca doar i-a placut si lui llosa 
@ white noise – dap, misto, cred ca bietu lenin bintuie cam de multisor tot felu de cluburi de esanjisti
@ vic – abia acu ma rusinez, sa stii, ca nu m-am prins la timp
ce ma enerveaza cind sint fraiera 
@ hnu – aha, bine de stiut.
ai fost la frankfurt? zi-ne si noua cum ti s-a parut, ca am citit ca a fost o porcarie, cu poze cu peisaje romanesti si cu editura ministerului de interne la loc de cinste!?!?!
@ raul –
16 octombrie 2007 la 11:45 pm
@ ironistul – ma uitasem deja pe blogul tau, sa stii, dar rapid si in diagonala. l-am bagat in feed reader, in orice caz
17 octombrie 2007 la 12:08 am
nope, no frankfurt for me this year. am facut sacrificiul de a sta acasa cu un motiv foarte serios… dar o sa vezi pe blog mai multe detalii miine
17 octombrie 2007 la 12:29 pm
@luciat: Sa stii ca, dupa comentariile la acest post, in general negative, ma gandesc ca romanul ar trebui abordat altfel. Cand ma gandesc la Varstele lui Lulu, nu-mi vin deloc in minte orgiile si gusturile aberante ale eroinei – pentru pederasti, de pilda – ci etapele prin care trece, de la virgina inocenta la o adevarata isterica sexual, felul cum se raporteaza ea la sexualitate ca mod de viata. In fine, cu ocazia asta, poate ar fi mai bine sa postez si eu despre cartea asta… Mi se pare nedreptatit romanul asta, care, ma repet, cred ca-i un roman bun.
17 octombrie 2007 la 2:44 pm
tocmai mi-am comandat-o…si mi-a fost cumparata…inainte sa citesc postul tau; sa speram ca n-o arunc de nervi
mai ales ca le-am cerut pe ambele, si castelele!
17 octombrie 2007 la 3:23 pm
@ dragos – pai scrie si tu
@ capricorn – sa vii sa spui cum ti s-a parut, dupa ce citesti
17 octombrie 2007 la 4:19 pm
@ luciat: cu drag, numai ca voi fi ceva mai lenesa, abia saptamana viitoare vin in tara sa le iau; tu cred ca mai postezi despre vreo 10 carti pana atunci
de dragul tau, al celorlalti bloggeri de aici si al jurnalului lui MC, pe care tocmai am reusit sa-l termin, am decis sa continuu si Orbitor…o sa ma cocosheze valiza inapoi 
17 octombrie 2007 la 6:59 pm
@ capricornk13: daca nu esti peste mari si tari, exista si variante in care nu te cocosheaza valiza.
18 octombrie 2007 la 1:04 am
@ capricorn – pai nu e nici o graba, poti sa vii sa spui oricind, ca eu am rabdare
ti-a placut Jurnalul lui MC?
18 octombrie 2007 la 8:44 pm
am citit-o acum 1 an in italiana, ca asa am gasit-o. Apoi am vazut filmul.No fuckin big difference.Anul asta am citit Castele de carton. Nush care e worse, ca totul are o limita..
19 octombrie 2007 la 10:16 am
@vic: era doar o figura de stil, ca valiza are roti
nu sunt chiar peste mari si tari, destul de aproape, la ce varianta te gandeai?
@luciat: mi-a placut foarte mult, formidabila “Golgota” pentru “Orbitor”; creeaza niste imagini ale dispretului de sine de-ti zgaltaie creierii – daca el, care e genial, are astfel de indoieli despre sine insusi, noi astia “necreatori” ar trebui sa ne autodesfiintam; bine ca suntem suficient de orbi, indolenti, autosuficienti si nesimtiti… brrrrr…
19 octombrie 2007 la 11:45 am
@ capricornk13: la varianta pe roti, evident. pachet autoadresat printr-o firma de-asta de plimba omu’ cu autocaru’.
19 octombrie 2007 la 12:35 pm
@vic: multumesc, e o idee buna, insa in general profit de prietenii care vin aici cu masina, viena e un fel de placa turnanta pentru concediile tuturor si se pare ca sunt o gazda buna, toti trag la mine
21 octombrie 2007 la 12:45 pm
Ezit, de o vreme, să spun ceva despre “Lulu”… Mi s-a făcut pur şi simplu milă de cartea scrisă de o fată de 28 de ani (curajoasă, aş zice), disecată poate cam prea la rece. Să nu uităm: a fost romanul de debut!
Pe de o parte, ce zice Dragos mai sus mi se pare ok: etapele prin care trece Lulu sînt importante – de la fetiţa ca un mielusel cu fundă roz la gît, oferită bărbatului iubit, la femeia în lanţuri, aproape torturată.
Pe de altă parte, nu 23 de zile, dar şi 23 de secunde pot fi de ajuns pentru a fi pervertit…
Sînt totuşi contradictorii şi impresiile mele; n-aş zice că romanul e aşa bun pe cît ne face să credem recomandarea lui Llosa, dar nici demn de coşul de gunoi. Nicidecum!
Mai degrabă e bun de citit cu sufletul, şi nu cu un cuţitaş în mînă.
21 octombrie 2007 la 1:38 pm
Cred că nu ar trebui să uităm – vorbim despre un roman de debut!
Mi s-a făcut cumva milă. Poate cartea nu e chiar la ce te-ai aştepta citind recomandarea lui Llosa, dar nici demnă de coşul de gunoi nu e. Nici pe departe!
Pe de o parte, mi-a plăcut ce-a spus Dragoş; e vorba de un traseu, eu l-aş descrie ca mergând de la fetiţa-mieluşel cu fundă roz ce se oferă bărbatului iubit, până la femeia din lanţuri, torturată…
Pe de altă parte, nu 23 de zile, ci 23 de secunde sunt de ajuns pentru a fi pervertit. E credibil.
Cartea, cu toate exerciţiile ei de echilibristică erotică, are un soi de inocenţă. Mieluşeii o vor savura!
22 octombrie 2007 la 3:22 pm
@ vera – pai mie nu mi-a fost mila deloc. ca a avut slava domnului destul succes
n-am vrut sa spun ca e incredibil sa se dezinhibe tipa in 23 de zile – doar ca e convenabil
30 octombrie 2007 la 12:03 pm
Am promis ca revin sa scriu dupa ce o citesc – am terminat-o aseara si, ca sa fie treaba completa, am luat si Castelele si le-am citit si pe-alea. Concluzia e ca o invidiez teribil pe luciat pentru ultima fraza din comentariu, fiindca nu stiu sa reformulez la fel de elegant! Mi se pare ca romanul are mult prea mult sex si prea putina poveste, iar eventualele capacitati narative ale scriitoarei se consuma in descrieri…prea descriptive de acte sexuale, facandu-te s-o banuiesti de saracie prin alte parti. Mie Castelele mi s-au parut ceva mai ok. Acolo, desi povestea este oarecum neverosimila, macar exista, iar oamenii aia trei au o viata, spre deosebire de Lulu… Nu-mi pare rau ca le-am citit, insa, absolut deloc. E cert ca fata asta are ceva, in nici un caz demna de cosul de gunoi.
30 octombrie 2007 la 2:05 pm
@ capricorn – hm… cred ca s-ar putea sa fiu un pic curioasa de Castelele alea…
7 martie 2008 la 12:40 pm
Murdara.Dar plina de forta si lipsita de teama,ca o feminista adevarata. Cred ca pe viitor voi putea scrie si altceva despre Almudena Grandes decat…Murdara
23 mai 2008 la 4:23 pm
stiu ca asta e postat de mult si ca ma cam aflu in treaba cu un reply asa tardiv.
autoarea e mai misto in “castele de carton”
altfel despre “varstele…” – cartea e scrisa in 89. cred ca asta poate reconsidera multe din afirmatiile tale. sunt 20 de ani de atunci si lumea asta toata s-a mai dezinhibat. atunci nu era chiar asa.
23 mai 2008 la 5:36 pm
@ condeierul – si ce daca nu era lumea “chiar asa” de dezinhibata? in fine, poate ai dreptate, stiu si eu…