Terorism de cititoare

Stephen King

Stephen King, Misterul regelui. Despre scris, trad. Mircea Pricajan, 2007

Are doua parti mari si late: o autobiografie de vreo suta de pagini si un fel de curs de creative writing (daca am inteles eu bine despre ce e vorba in cursurile astea). Plus niste anexe: un exemplu de ciorna corectata, o lista de carti (vreo suta) care i-au placut lui King.

Eram curioasa numai in legatura cu partea “Despre scris”, pe care oricum voiam doar s-o rasfoiesc. Pina la urma am citit tot-tot-tot. Nu ca ar fi o capodopera, dar e relaxant intr-un sens bun. Nimic deosebit de interesant la “Despre scris”, doar ca Stephen King porneste intotdeauna de la o situatie pe care o dezvolta, ca se apuca de o carte fara sa stie exact ce-o sa se intimple in ea pina la sfirsit si ca la revizie scoate adverbe, taie cam 10% etc. Misto cum vede scriitorii: exista aia “rai”, pe urma vin competentii, urmeaza scriitorii cu adevarat buni si “geniile, accidentele divine” (spune el: “deasupra noastra, a tuturor”). Cartea li s-ar adresa in primul rind celor competenti care vor sa fie chiar buni, altfel: “daca sinteti un scriitor prost, nimeni nu va poate ajuta sa deveniti unul bun sau macar competent. Daca sinteti bun si vreti sa fiti excelent… lasati-o balta.” Sigur ca da, dar spuneti-i asta unui scriitor prost

“Intriga este, cred, ultimul lucru la care trebuie sa apeleze un scriitor si prima alegere a nepriceputilor”. O banalitate care merita: “Cel mai bine inveti ce sa nu faci citind proza de calitate proasta”. Si o naivitate, despre scriitori foarte buni (Lowry, Harper Lee, Joyce) care au scris putine carti: “ce-au facut in restul timpului? Au tricotat? Au organizat actiuni bisericesti de binefacere? Au divinizat prune? Poate ca sint putin rautacios, dar sint, credeti-ma, si sincer curios. Daca Dumnezeu ti-a dat ceva ce stii sa faci, de ce, pentru numele lui Dumnezeu, n-o faci?”

Sfaturile sint destul de amanuntite si foarte OK, mi se pare mie, da’ cine sint eu sa-i dau note lui King?! Stiu sigur ca am citit pe vremuri Carrie, The Shining, parca si Christine si mi-au placut, chiar as vrea sa mai citesc una, sa vad daca mai merge si acum. Ma gindisem, pe la 20 de ani, ca nu le lipseste mult ca sa fie in intregime pe gustul meu. Apropo, cred ca din toate genurile astea tematice, horror-ul mi-ar placea cel mai mult – ma rog, nu stiu cit e “horror” King, nu ma pricep si nu-mi amintesc decit vag. Dintre filmele clar comerciale, de exemplu, pe astea le suport cel mai bine, cu conditia sa nu vireze foarte tare spre thriller (oare face sens ce zic? ca habar n-am).

In fine, am aruncat un ochi pe partea autobiografica, pe care o presupuneam plicti – de fapt, e antrenanta si se citeste ca pe apa. Si are destule chestii horror de-a binelea. O baby-sitter adolescenta… ii facea niste lucruri pe care pur si simplu nu pot sa le povestesc S-a sters odata cu urzici la fund A scris in scoala un roman de 8 pagini pe care l-a vindut colegilor (romanul se chema Hruba si pendulul, era scris dupa… filmul omonim ). Mama lui lucra ca spalatoreasa sau menajera. A prestat si el munca fizica, clasicul model american. Sotia lui scrie si ea (ii citeaza o poezie) – ea l-a impins sa scrie Carrie, a scos de la gunoi prima ciorna de citeva pagini pe care el o aruncase. A fost alcoolic si dependent de droguri, in ultima faza scria cu tampoane de vata in nas ca sa opreasca hemoragia provocata de cocaina. Si-a revenit. Per ansamblu, umor si bun-simt, autoevaluari fara fitze, misto.

Coperta romaneasca mi se pare deosebit de hidoasa, din pacate. Vazusem mai de mult pe blogul lui Mircea Pricajan o varianta mult mai decenta, pacat ca editura a preferat kitsch-ul asta!

P.S. M-am captusit cu un virus super-naspa, cred. Nu mai pot sa intru pe mail deloc, nici pe messenger. Ultimele mailuri pe care le-am vazut erau niste anunturi ca nu s-au putut expedia mesaje de-ale mele pe care nu le-am compus eu niciodata. Asa ca daca primiti ciudatenii de la mine, sa stiti ca nu eu le-am trimis, ci virusul Si, bineinteles, IE nu-mi merge deloc, iar mozilla functioneaza de zici ca dau de manivela. Probabil foarte curind n-o sa mai mearga nici atit si nu stiu ce-o sa ma fac. A, mai nou nici pe google nu vrea sa intre (coperta ramine pe altadata).