Citit, plictis, dor
M-am apucat in sfirsit de jurnalul lui Jeni Acterian. Are cam 550 de pagini, dintre care abia daca am citit vreo 75 – in citeva ore. Asta ca sa stiti ca o sa mai treaca niste zile pina mai postez ceva despre o carte. Apropo, pe 4 iulie 1934, cind avea vreo 18 ani, Jeni calculeaza ca a citit 400 de pagini (380 Anatole France si 20 Nietzsche) in 4 ore, “mai mult de o pagina si jumatate pe minut”. Chestie care o distreaza:
“daca prin hazard intr-o buna zi ii va trasni unuia in gind sa instituie un concurs de lectura, cum se instituie concursuri de viteza pentru dactilografe, eu m-as putea prezenta si poate as avea sanse cu 1,666666 pagini pe minut. Asta ar fi un concurs mult mai interesant decit cel al celei mai lungi durate a unui sarut, de pilda. Nu e nevoie sa rideti, va asigur. E un concurs care a avut loc si se pare ca fericitul cuplu care a cistigat s-a sarutat pe gura timp de 3 zile si nu mai stiu cite ore, fara intrerupere. Am citit asta acum citva timp intr-o revista [...] Eu, cel putin, in urma unei asemenea intreceri, sint sigura ca mi s-ar face rau doar vazind o gura de barbat.”
Cred ca as iesi pe ultimul loc la un concurs de asta de citit-viteza, din moment ce abia daca reusesc o pagina din jurnalul ei in 3-4 minute (asa cred, n-am calculat exact). E adevarat ca a mers destul de greu la inceput, ca nu e extrem de colosal de nemaipomenit de incitant, e vorba, totusi, de jurnalul unei fete care se plictiseste cum eu nu-mi aduc aminte sa ma fi plictisit vreodata, desi, evident, m-am mai plictisit si eu la viata mea 
Din Simona Popescu (“Plicty – III”):
“Ma uit in jurul meu
si casc
am 20 de ani
am 30 de ani
am 40 de ani sau citi ani oare am
nu mi-e foame
nu mi-e sete
dar simt un gol
in stomac
si-un fel de ameteala destramind orice-ncercare…
(ce zi e azi?
ce zi e azi?)”
Precum si din John Berryman (pe care il ador):
“Life, friends, is boring. We must not say so.” (continuarea aici)
Ei bine, nici eu nu stiu prea bine citi ani am, dar parca a trecut ceva timp de cind m-am plictisit ultima oara asa, la modul ala teribil, total, existential. Presupun ca de fapt e vorba de altceva, nu neaparat de “plictiseala”, poate mai degraba de… neimplinire, de tinjire dupa ceva. Sint oarecum socata sa constat ca nu “tinjesc” dupa nimic! Gasisem la cinabru o lista de lucruri de care ii este dor, cele mai multe din tineretea lui. M-am gindit daca mi-e dor mie dupa ceva din tinerete. Surpriza: dupa nimic (cel putin asa cred acum). O fi vreo forma mai neconventionala de depresie?! 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
24 octombrie 2007 la 2:27 pm
Grabeste-te cu Jeni. FF curioasa cum ti se pare…eu sentimente/impresii amestecate
24 octombrie 2007 la 2:33 pm
cum , nu ti-e dor nici de vreo iubire ? (absurda sau nu, iubire sa fi fost…)
24 octombrie 2007 la 4:24 pm
citeste-o p jeni pana la capat, o sa iti placa.
Trec in fiecare zi pe langa casa ei, e chiar langa biroul meu, asta a facut lectura mult mai placuta si mai palpabila, cumva
24 octombrie 2007 la 6:24 pm
sper s-o citesc pina la capat, ca n-am zis ca nu-mi place. dar o sa dureze un pic
24 octombrie 2007 la 10:34 pm
Mie imi este dor de multe lucruri din copilaria mea, dar imi aduc mereu aminte ca abia am implinit 22 de ani si o sa ajung la o varsta in care o sa le spun altora de varsta pe care o am eu acum ca viata e atat de frumoasa la 20 de ani, sa profite de ea… Sunt constient ca orice etapa a vietii are partile ei bune si pe cele rele. Totul e sa le constientizam la timp…
25 octombrie 2007 la 2:26 am
ah, m-ai lovit cu cartea asta,
eu halisem cu fulgi cu tot editia din ’91 [fulgii tuturor interbelicilor "recuperati" pe atunci...]
ce-o mai iubeam pe jeni… apoi am imprumutat cartea, n-am tinut minte cui si-am pierdut-o…
in alta dezordine de idei,
treci vineri-sambata-duminica seara prin clubA, la no name festival? fa-ti [si fa-ne] o bucurie!
25 octombrie 2007 la 9:10 am
Cred ca am citit jurnalul în prima ediţie. Mă intrigă kestiile astea cu viteza lecturii. Cititul e o delectare, nu o probă de pistol viteză… Deseori autori care m-au plicitisit profund (şi a trebuit să fac un efort ca să-i citesc) mi-au devenit foarte apropiaţi. Aşa mi s-a întîmplat cu Cehov… Interesant e şi că Luciat nu “tînjeşte” după nimic, sau aşa cel puţin declară… Eu m-aş alarma în locul ei… De fapt şi ea se întreabă dacă nu cumva e un soi de depresie. Dar se pare că o face în glumă… N-ar fi cazul… Poate e chiar o formă de depresie indiferenţa asta faţă de trecut, de tinereţe etc.
25 octombrie 2007 la 10:29 am
Pana acum nu am citit integral jurnalul, doar pasaje la BCU, pe vremuri. Plus ca reeditarea are un pret nesimtit. Si pe mine m-a socat viteza cu care citea Jeni Acterian. Incredibil, dar parca se pierde ceva din mireasma cartii, doar nu pontezi la fabrica. Enfin… pe mine ma interesa mai curand viata familiei Acterian si in special ce spune Jeni despre fratii ei. Este genul de jurnal care te face sa te apuci de citit memorialistica.
Ma bucur ca ti-a placut lista linkuita.
25 octombrie 2007 la 10:39 am
Domnule Hobbit, respectele mele. Dorurile sunt igiena si regenerare sufleteasca, chit ca ne chircim supt ele uneori. Rau cu rau, dar mai rau fara rau. Cititul e intr-adevar o delectare de savurat lent cam ca pipa lui Cinabru (frumos, ca l-ai descoperit, Lucia, si frumos ca te-am descoperit:) ), cu exceptia datilor cand se apropie capatul scarii rulante (pe care citesc frecvent), sau trebe sa trec strada (pe trotuar merge cititul, de la metrou spre casa, da pe zebra ma injura soferii. Si – nu, nu dau din groapa-n groapa).
Poate ca plictiseala vine doar din incapacitatea noastra de a vedea plinatatea dinlauntru si din afara?
25 octombrie 2007 la 10:44 am
@ hobbitul : Scuze , maestre , dar pe net palavrageala despre carti este DELECTAREA ! Iar Luciat furnizeaza materia prima ! Acum, de exemplu , Nosia ii spune sa citeasca mai repede despre Jeni Acterian …
25 octombrie 2007 la 11:12 am
cartile alea pe care le citea in viteza erau majoritatea lecturi usoare, romane. si nu e de mirare ca le parcurge repede. in plus, in primele 75 de pagini e inca in perioada adolescentei. putin mai incolo, in studentie, j.a. da de lecturile filozofice si lucrurile nu mai merg asa usor. si nici plictisul nu va mai fi atit de crunt. mie mi-a placut mult.
25 octombrie 2007 la 12:01 pm
isuciu@: un soi de poiana lui Iocan? (Dar cîţi au citit cu voluptate Moromeţii? Nu obligaţi de manualele şcolare…)
25 octombrie 2007 la 12:28 pm
Aky@ : sub ele, nu “supt ele”… că altfel se crează confuzii!
25 octombrie 2007 la 12:38 pm
@ puisorul – ce intelept esti!
@ mugur – ei, as trece, dar nu e pt mine, prea multa lume etc. lasa ca va fac putina reclama acusica
@ hobbitul – mie mi-a placut ca Jeni e perfect in stare sa se autoironizeze. si mie mi-au placut carti care pareau plictisitoare la prima vedere sau la prima citire. cititul repede nu garanteaza nimic, ba chiar mi s-a intimplat sa detest carti care au mers extra-rapid – numai ca acum nu-mi vine nici un exemplu
Cred ca nu voiam sa spun ca ma lasa rece trecutul si tineretea, doar ca in nici un caz, la ora asta, nu mi-as dori sa se intoarca.n-as vrea sa “retraiesc” nimic din ce-am trait pe la 20 de ani, vreau sa fiu exact unde sint acum. poate si pt ca am pierdut vremea la modul lamentabil atunci. am mai degraba regrete ca la 20 de ani nu citeam mai mult, nu ma ocupam serios de nimic, poate doar de discoteca
si ca mi-am pierdut mult prea multi neuroni gindindu-ma la amor si la “din ce-o sa traiesc, vai, sa-mi gasesc de lucru, sa nu mor de foame”
@ cinabru – sigur ca mi-a placut lista, ba chiar am invidiat-o un pic, cum ziceam
@ elle g. – da, am ajuns la pagina 200, ea nu se mai plictiseste atit de crunt
si citeste mai incet 
@ hobbitul – exact! eu NU am citit cu voluptate Morometii! ma innebunisera la scoala cu cartea asta, cind am deschis-o deja o antipatizam din suflet
25 octombrie 2007 la 12:53 pm
@ hobbitul : Da, cam asa ceva ( poiana lui Iocan ) ; se discuta amanunte din carti, uneori se toaca marunt, ceea ce mi se pare minunat ! Nu stiu prin ce miracol a reusit Luciat sa provoace oamenii sa comenteze aici, doar mai sunt si alte bloguri ( despre carti ) ! Uneori se mai spun si prostii ( cred ca am si eu o contributie in acest sens) dar mie mi se par si alea defulatoare si incantatoare !
@ luciat : mie nu mi-ai raspuns !
25 octombrie 2007 la 1:10 pm
Eu am citit prima editie cand eram foarte aproape de varsta lui Jeni. I-am inteles plictiseala, voi nu ati trait astfel de plictiseli in vacante, in adolescenta? Stateam in camera mea si citeam din plin ( doamne cat imi este de dor de zilele mele pline de lectura) si din cand in cand aveam o senzatie ca as vrea mai mult… Ma ridicam de pe canapea, ma duceam la geam si apoi inapoi la lectura. Ce plictiseala frumoasa..
Mi-a placut mult Jeni Acterian, mi-a placut ca am intrat foarte usor in atmosfera interbelica prin memoriile ei. Citeste-le/ citit-le si pe cele ale fratelui sau Arsavir Acterain, din cate stiu acesta din urma mai traieste.
Sunt foarte curiosa ce s-a intamplat cu Jeni dupa perioada acestor memorii. Ati mai gasit ceva despre ea? A mai scris ceva ?
25 octombrie 2007 la 1:24 pm
25 octombrie 2007 la 1:36 pm
@ hobbitul : da, să vrea şi ea dar preferă titlurile comerciale.Terorismul excită !
25 octombrie 2007 la 1:56 pm
@ isuciu – las’ ca la capitolul prostii am si io o contributie insemnata
si la ce nu ti-am raspuns?
@ mel – a murit tinara, pe la 40 si ceva de ani. a apucat sa se ocupe un pic de teatru. nu a mai publicat nimic. in editia asta de la humanitas mai sint niste scrisori. (daca gresesc, corectati-ma!)
@ hobbitul –
multumesc de vizite in umila mea sufragerie!
@ isuciu – deci nu de-aia am zis io de terorism, sa stii. ci fiindca va terorizez pe voi cu parerile, aberatiile, prostiile si “desteptaciunea” mea
25 octombrie 2007 la 2:05 pm
@ luciat : n-ai raspuns daca nu ti-e dor de vreo iubire .Nu daca ai vrea s- o retraiesti, ci daca nu te gandesti cu placere la acele timpuri.
Iar teroarea ta ne place, te asigur ! Nu maestre ??
25 octombrie 2007 la 2:11 pm
@ isuciu – aaa, intrebarea aia asa de direct de biografica!
Ma gindesc cu placere la multe lucruri din trecut, placerea fiind cu atit mai mare cu cit au trecut! 
Si nu intentionez sa fiu prea serioasa, oricum, cu chestiile astea 
25 octombrie 2007 la 2:22 pm
@ luciat : mersi, n-am inteles nimic dar nici nu trebuie.Nu era vorba de nimic concret, ma miram doar ca nu se poate sa nu-ti fie dor de ceva in viata.Inchid aceasta paranteza, chiar daca n-am deschis-o.
25 octombrie 2007 la 9:24 pm
Băi, io am fost şi medic! Vă bag pe toţi la balamuc şi scap lumea de-o belea!
12 ianuarie 2009 la 5:00 pm
[...] batrinete nu mai poate decit 500 pe ora – literatura serioasa, nu benzi desenate. Jeni Acterian calculase ca a citit 400 de pagini in patru ore. Anatole France plus un pic de Nietzsche. 100 pe ora. Iar eu [...]