MOARTEA. Si altele.
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit. 1932 – 1947, Humanitas, 2007 (ed. a II-a)
Of, Doamne, ce m-a mai chinuit jurnalul asta! N-am rezonat aproape deloc cu Jeni Acterian. Stiam ca e un jurnal plin de intimitati si de depresii, plin de amanunte despre oameni importanti si idei de pe vremea aia, deci ma asteptam sa impusc citiva iepuri dintr-un foc. Viata unei femei inteligente si lucide, atmosfera dintr-o perioada dramatica. Speram sa fie si scris misto, ca doar de-aia a facut atita vilva. Nimic de zis, are din toate astea din belsug. Si totusi… m-a obosit si m-a plictisit ca naiba.
Dintr-o cronica a lui Paul Cernat (mai utila decit impresiile mele, asa ca cititi-o): “Nimeni, la noi, nu a mai trait/marturisit cu atita autenticitate fobia cotidiana a mortii ca extinctie absoluta.” Fratilor, fobie e aia! Asa de des scria fata asta despre Moarte ca risca sa devina o carte de self-help care sa-i vindece pe altii obsedati, la rindul lor, de subiect. Pentru ca refuz sa cred ca se poate citi ATITA despre asta si sa nu te saturi pina peste cap. Ma rog, oi fi eu mai nesimtita, in orice caz acum ma lasa rece ideea ca o sa mor si io intr-o buna zi. Ma intereseaza la fel de mult ca Basescu. (Trebuie sa va previn ca pe mine m-a plictisit Cioran… m-a plictisit de moarte, vreau sa spun, nu asa.)
N-am fi putut fi prietene o mie de ani, Jeni si je. Ea s-ar fi uitat la mine ca la o ginganie stupida, fara elevatie spirituala, iar eu m-as fi uitat la ea ca la o isterica exasperanta. Zic si eu, dar una scrie omul intr-un jurnal si altfel se poarta zi de zi. Din scrisorile de la final (citeva adresate prietenei ei Clody Berthola), pare totusi ca isi innebunea si anturajul cu obsesii morbide si cu suferinte metafizice. Clody ii scrie despre tot felul de chestii de toata ziua, Jeni ii raspunde cu fraze de genul: “E un diavol lucid in mine care are oroare de creatie imperfecta.”
Apropo de luciditatea de care s-a facut atita caz: ce sa zic, mare luciditate iti trebuie ca sa trintesti mereu “ce rost are, ca tot o sa mor”. Sint rea si bagatelizez, recunosc, dar intelegeti-ma si voi, dupa 550 de pagini de suferinte tocate si rastocate… Si, in afara de asta, cind isi traieste povestea de iubire cu un nene (filozof, evident) care e recalcitrant si o tortureaza ca n-are cum sa-i fie fidel pen’ca are prea mult succes la femei, ce replica credeti ca-i toarna ea in taxi? “Oamenii sint singuratati paralele.” Vedea-m-as cu unu’ indragostit de mine la modu’ pisalog, care sa-mi spuna panseuri de-astea! Saraca Jeni se intreaba “De ce s-a facut ca nu m-a auzit?” Doh! Nici eu n-o mai sunam vreo citeva saptamini dupa asa aforism! Cinci pagini mai incolo, cind in sfirsit filozoful e dragut si-o tine in brate ca lumea, ii mai ofera una: “Alex, isi bat joc de noi zeii, teribil isi rid de noi…” Mda, o fi fost nenea ala filozof, da’ sa te bagi in pat cu Cioran… scuzati, sint deplasata si nu pot sa ma abtin sa fiu deplasata, e prea urit afara 
Povestea asta de dragoste cred ca e ceea ce m-a facut sa continui jurnalul. Stiam ca e si asa ceva, ca initierea ei are loc abia pe la 29 de ani (pentru ca pina atunci s-a straduit sa-si pastreze “curatia” – deci admirati-mi autocontrolul: nu comentez nimic la asta, ab-so-lut ni-mic!). E intr-adevar aici un document interesant. Nici urma de luciditate, de altfel. Ti se rupe inima de mila ei, sa vezi in ce hal a tratat-o “filozoful”. Desi, uneori… atita se lamenteaza ca e cu siguranta un porc (textual, il face “porc” de-a binelea) pentru ca nu stie sa vada ce fiinta superba e ea… M-a socat cum spune ea ca nu se poate indragosti pentru ca domnii pe care-i cunoaste sint cu totii vulgari si ei ii trebuie un domn mai… altfel, mai… fin! O sa fiu culmea vulgaritatii, dar mie mi se pare exclus sa te poti indragosti de un “domn fin”!
In concluzie, daca vreti sa cititi ceva despre jurnalul asta, mergeti la linkul de mai sus, e o cronica pe bune, eu nu sint in stare. N-am chef, la ora asta, sa fiu serioasa. Nu-mi doresc decit sa fiu suficient de “lucida” sa-mi ard melodramatic propriile mele jurnale inainte s-o mierlesc, sa nu umble prin ele nesimtitii asa cum am umblat eu prin jurnalul lui Jeni Acterian 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
29 octombrie 2007 la 4:02 pm
Asta nu e carte de citit pe ploaie de octombrie, Lucia, trebuia s-o lasi pe aprilie, mai, incolo, e antidot de astenie
Eu raman deocamdata cu Nabokov (acu is prin Apararea Luzhin, pe la jumatate), am descoperit ca-mi place numai melancolia ruseasca, aia care cere inca un pahar de votca si nota, va rog. “Vorbeste, memorie” urmeaza, am sa mai citesc o data ce-ai scris tu despre ea dupa ce o termin, sa vad daca se potriveste cu ce-am vazut eu
29 octombrie 2007 la 4:17 pm
ce fel de Terorista esti tu daca nu-ti place moartea?…pe de alta parte, te inteleg. de ce ar trebui sa ne gandim tot timpul la asta? personal, cred ca te-a enervat mai mult lipsa de autenticitate a panseurilor ei si mai putin moartea ca atare. in acelasi timp, trebuie sa te gandesti totusi ca discursul despre moarte este inevitabil patetic si usor ridicol intotdeauna. citeam zilele trecute un comentariu al lui Harold Bloom la Montaigne, in care il acuza pe Pascal de plagiat (chiar din Montaigne). iti dai seama ca e lipsit de seriozitate sa-l acuzi pe Pascal de plagiat. ceva totusi este adevarat. Montaigne este o cale prin care Pascal cel angoasat poate fi luat in ras, poate fi ironizat. este foarte important felul in care iti razi de cineva care se gandeste la moarte.
29 octombrie 2007 la 4:45 pm
eu nu pot citi cap-coada nici un jurnal. In toate regsesti o obsesie-doua care e invocata constant pana te scoate din minti. Ai citit Jurnalul portughez al lui Eliade? Sentimentul pierderii tineretii si a celor mai “volubili” ani mi s-a parut mai sugrumant decat fitzele lui Jeni…:)
29 octombrie 2007 la 4:52 pm
De cand am zarit titlul cartii asteia in librarie am mirosit ca despre asta e vorba (!!), si se pare ca am avut dreptate. E exact genul de carte care m-ar exaspera, asa cum m-a exasperat si Papini cu Un om sfarsit (numai noi sitm cat il uram pentru cartea aia). Dar banui ca la Jeni s-ar mai adauga si lamentatiile de domnisoara de pension si exasperarea ar creste exponential. E greu cu oamenii astia prea destepti.
Din pacate am o prietena careia ar trebui sa i-o cumpar cadou, sunt absolut convinsa c-o sa-i placa…
29 octombrie 2007 la 5:05 pm
Ca sa’ti treaca greata, iti recomand scrierile “porcului”, caci de Alexandru Dragomir e vorba.
29 octombrie 2007 la 5:14 pm
Nostim la fata asta (vb de luciat) e c-o doare-n pîrţ de ce zic alţii!
29 octombrie 2007 la 5:50 pm
mie imi place de luciat ca nu foloseste cuvinte ca “diarista”. cred ca Jeni ar preferat sa o faca fitzoasa:)
29 octombrie 2007 la 6:00 pm
apropo de fitze, sa nu scapam din vedere, ca, totusi, pe vremea lu’ jeni oamenii traiau intr-un alt cod cultural si de manere si ca nu aparuse inca nici macar expresia “fata, te fac un cearsaf?”, care, intre timp, a iesit complet din uz si nimeni nu mai stie ce inseamna. poate doar hobbitul.
29 octombrie 2007 la 6:03 pm
iar eu cred ca pt vremea aia Jeni trebuie sa fi fost o rebela interesanta. ce distrusa ar fi sa vada ca luciat o crede
asa demodata!
29 octombrie 2007 la 6:55 pm
asa-ti trebuie, daca citesti ce-ti recomanda Dan C. si Cernat
29 octombrie 2007 la 7:02 pm
credeam ca am scapat de interbelici si n-o sa mai aud in viata mea de ei, dar vad ca humanitas inca nu tine cont de parerea mea
29 octombrie 2007 la 7:13 pm
da’ nu povesteste si cum era la pension si chestii mai intime? pe mine ma intereseaza perioada aia, am prins cateva doamne in viata.
sociu, buna gluma:)))
29 octombrie 2007 la 7:44 pm
@ puck: da, sociu e o gluma, da’ inca nu sint sigur ca-i buna.
29 octombrie 2007 la 7:49 pm
vic, eram si eu subtila si draguta, mi-a ieşit?
29 octombrie 2007 la 7:54 pm
@ puck: indubitabil.
29 octombrie 2007 la 7:59 pm
eu am rezonat cu Jurnalul… ba chiar am citit cartea de mai multe ori, si mereu recitesc fragmente, ba chiar stiu unele pe de rost
.
cred ca atunci cand e vorba despre un jurnal, e chestie de rezonanta si nimic altceva: te regasesti sau nu in cuvintele propuse de autor. ca imaginile pot fi altele, desigur…
29 octombrie 2007 la 8:47 pm
este foarte posibil ca jurnalul sa fie productia mediocra a unei afectate. daca zice Terorista, o cred. totusi sunt surprins ca se face bascalie asa de mare. si ceva imi spune ca nu despre carte este vorba, ci despre moarte. de moarte se face bascalie aici. iata de ce eu as vrea sa-i propun Teroristei sa nu mai scrie despre carti, ci sa deschida o tema. sa vedem ce zice lumea despre moarte, de exemplu.
29 octombrie 2007 la 9:03 pm
eu n-am facut bascalie. daca o compar pe Jeni cu matusile noastre batrane, chiar si cu cele mai tinere si mai destepte matusi, e moderna si lucida.
nu te mai chinui, te asteapta atatea carti sa le incerci. eu am lasat derapaj la jumatate si nici ca ma mai apuc de ea
29 octombrie 2007 la 9:08 pm
fie. comparatia cu matusile imi place. toti suntem mai mult sau mai putin ridicoli pentru epoca noastra sau pentru cea care urmeaza.
29 octombrie 2007 la 9:34 pm
mie mi-a placut de jeni. mi s-a parut un om cald, cu toate afectarile ei. obsesiile ei legate de moarte mi-au dat un sentiment straniu: jeni era obsedata de moarte si a murit si ea (evident). incercam sa mi-o imaginez in momentul mortii (o fi fost la inaltime?
).
zaraza
29 octombrie 2007 la 9:43 pm
Cu privire la cărţile în discuţie, pe mine mă interesează două variante , ca şi în cazul lui Jeni Acterian : să citesc cartea , sau să n-o citesc.Cu Jeni m-am lămurit : n-o s-o citesc niciodată.Am cu ce s-o înlocuiesc , berechet .
29 octombrie 2007 la 9:47 pm
@ isuciu: cu gramatica limbii romane? s-ar impune, dupa cum folosesti punctuatia.
29 octombrie 2007 la 10:01 pm
tuturor:
parca de cind m-a apucat iar o durere de spate si un pic de febra, Moartea nu mai e chiar asa un subiect plicticos.
@ ironistul – vai, multumesc ca te gindesti ca pot eu sa particip la o discutie despre Montaigne si Pascal! din pacate acum chiar nu sint in stare
si cind ma gindesc ca am citit si Montaigne si Pascal pe vremuri! 
((((((
@ raul – nu, n-am citit nici un jurnal de-al lui Eliade
@ conglomerat – mie mi-a fost jena sa spun numele omului, ca a murit prea de curind. si am inteles ca oricum ce s-a publicat din el e f incert cui ii apartine de fapt. aaa, ca sa nu mai vorbim ca daca m-ar pocni elevatia spirituala si m-as reapuca de citit filozofie, i-ar veni rindul lui dragomir peste vreo 20 de ani. el n-are nici o vina, evident.
@ vic – normal ca era alt cod cultural, dar eu am avertizat ca nu pot sa fiu serioasa azi
@ uv – ai dreptate, era probabil rebela si moderna. facea nudism, de exemplu, mergea la o sala de gimnastica, a practicat totusi amorul liber. ca sa nu mai spun ca se revolta impotriva “literaturii” si a “esteticului”, nu numai in materie de filozofie. suferea de nevroza generatiei ei, in orice caz. dar m-a lasat rece.
@ puck – nu, jurnalul incepe cind iesise deja de la pension si isi pregatea bacalaureatul invatind singura.
@ ironistul – nu zic ca e productia mediocra a unei afectate. se putea afectare mult mai naspa. ea chiar era o fata desteapta si citita. de fapt, nu zic nimic despre jurnal, ce sa zici de un jurnal intim, scris doar pt sine? nu e pe gustul meu, atita tot.
si nu prea as vrea sa deschid o discutie despre moarte, ca am turna, multi dintre noi, o gramada de prapastii si prostii
29 octombrie 2007 la 10:03 pm
@ vic : îmi recomanzi ceva pasionant ? În rolul principal, în loc de Anna Karenina, miss Gramatica ? Ce anume îmi reproşezi cu punctuaţia ? Mă interesează. Oricum, mersi, esti drăguţ!
29 octombrie 2007 la 10:57 pm
e-adevarat ce zici. despre moarte ne apucam sa tot peroram. e un subiect dificil si inutil. dar mie imi place subiectul asta, din cauza ca am atacuri de panica.
si ma gandeam ca o sa mi se dea idei. 
30 octombrie 2007 la 11:20 am
nu pot sa cred ca nu v-a placut jurnalul; mie mi-a placut mult.. si la 17 ani si la 27..o fi tragic?
oricum, imi plac jurnalele la nebunie, iar persoanele ca jeni si mai mult;
30 octombrie 2007 la 11:28 am
Iertat sa imi fie, dar nu voi mai putea privi niciodata Jurnalul lui Jeni Acterian cu aceiasi ochi. Nu de alta, dar sunt plini de lacrimi. De ras. Cred ca este cea mai faina si mai sincera cronica despre aceasta carte. Personal, cat am citit din ea (pana acum nu integral) mi-a lasat o impresie de alintare, de falsitate, de roz si afectare. Asa ca sunt de acord cu tine, Teroristo, e o carte placuta, chiar amuzanta, dar nu poate fi luata in serios. Cel putin io nu pot.
30 octombrie 2007 la 11:37 am
Mie mi-a placut jurnalul – am sa fiu si eu putin vulgara si-am sa recunosc, mult mai mult partea de dupa 29 de ani, ca parca se umanizase un pic filozoafa tatii:)) Insa analiza propriilor sentimente in raport cu relatia cu iubitul mi s-a parut extrem de profunda si de sincera. M-a scos din minti cu obsesia despre moarte si, ca si pe luciat, cu “panseurile” aruncate tuturor ca nuca-n perete. Iar relatia aia cu Alice Botez cu care sa intalnea sa se-nnegureze / sa-si adanceasca reciproc depresiile mi s-a parut de-a dreptul morbida. Toate astea nu m-au impiedicat, insa, sa citesc jurnalul pe nerasuflate! Ba, mai mult, acum o saptamana cand l-am luat in avion sa i-l returnez prietenei din Romania care mi-l imprumutase, am mai citit o data primele 200 de pagini! Cam contradictoriu ce scriu eu, stiu:))
30 octombrie 2007 la 12:32 pm
vic, din cind in cind insulti pe cite cineva de pe aici la modul radical (ca acum, “sociu e o gluma”), dar o faci, intotdeauna, ascuns dupa nickname-ul tau de taximetrist. m-am intrebat si eu, ca si ceilalti, sa fie oare pentru ca esti un cacacios? si pe urma mi-am dat seama: de fapt nu are nici o importanta. deloc.
30 octombrie 2007 la 1:01 pm
@ dan sociu: asta e insulta? da’ de ce? ca, in contextul dat, insulta era daca ziceam ca esti panseu, maxima sau cugetare adinca
30 octombrie 2007 la 1:43 pm
@ roxanasty – de ce sa fie tragic?
foarte bine ca ti-a placut, nu vad nici o problema
@ cinabru – err… mersi…
@ capricorn – pai lasa ca sintem toti plini de contradictii, oricum
@ dan sociu – eh, vrei si tu sa-ti fringi gitu, ca altii, in lupta cu vic? be my guest
iti admir curajul 
de altfel, oricine compara comentariul lui cu al tau vede instantaneu cine insulta radical
30 octombrie 2007 la 1:52 pm
daca vic nu exista? poate nu e decat mr hyde al lui luciat, care isi ia un nick cu care sa poata zice orice vrea ea? ca tot credeau multi ca luciat e barbat, poate vic e femeie
inca o enigma de dezlegat, hihi
vai, poate si eu sunt doar un nick a lui luciat
30 octombrie 2007 la 1:54 pm
@ uv – e fumata varianta asta, sorry
30 octombrie 2007 la 1:58 pm
zau? pfuu, n-am fost atenta.
30 octombrie 2007 la 1:59 pm
@ luciat: am frint eu gitu’ cuiva? poate numa’ logicii, citeodata.
@ uv: sa ma uit ca sa ma dumiresc ce sint si sa-ti zic?
30 octombrie 2007 la 2:01 pm
@ uv – pai cred ca s-au terminat cam toate variantele deja
@ vic – si elocintei
30 octombrie 2007 la 2:02 pm
@ luciat: elocintei nu. nu numai citeodata.
30 octombrie 2007 la 2:09 pm
@ vic –
30 octombrie 2007 la 2:23 pm
@ vic : te astept si eu cu o explicatie
( recomandare ) !
30 octombrie 2007 la 2:27 pm
de ce, luciat, ce o sa-mi faca, o sa ma ingroape in emoticoane?
30 octombrie 2007 la 2:28 pm
vic, avem o comanda la unirii, poti s-o preiei tu?
30 octombrie 2007 la 2:35 pm
@ dan sociu – spre spitalul obregia, cumva?
30 octombrie 2007 la 3:25 pm
@ isuciu: gratis? nu se poate, monser.
@ dan sociu: vine baiatu’. cacao, ca de obicei?
30 octombrie 2007 la 3:29 pm
@ vic : pai spune-mi tariful ! Sau dupa ceas ?
30 octombrie 2007 la 4:44 pm
@ vic : daca esti taximetrist , nu e nici o rusine si platesc daca am nevoie de o cursa. Eu ma refer la acuza ta privind punctuatia mea, facuta tam-nesam, ( ti-o fi scapat mana spre volan ! ). Da-mi un exemplu, doua , doar n-o sa-mi ceri bani pe ele ! Doar n-oi fi spus asa de … de… nu stiu ce sa spun , las …
30 octombrie 2007 la 6:15 pm
Ironistul, habar n-am cine esti si nici nu ma intereseaza, insa un individ care afirma ca jurnalul lui Jeni Acterian “sa fie productia mediocra a unei afectate”, ma scuzi, dar acel individ e ori incult, ori e semidoct – si e mai rau. Mai bine pune mana si citeste biografia ei si nu mai fa afirmatii nefondate.
Nu cred ca tot ce se afirma in blogul acesta este lege in critica literara. E doar parerea ei si atat.
30 octombrie 2007 la 7:01 pm
vic, mai tii minte faza cu vakulovski? ce-or avea baietii astia?
chestia e ca frumusetea unei astfel de dispute consta in abilitatea de a matura cu adversaru’ pe jos fara sa apelezi la injurii directe.
30 octombrie 2007 la 7:19 pm
@isuciu: daca nu l-ai platit inca pe vic
In primul rand pui spatii inainte de semnele de punctuatie sau nu pui spatii dupa ele. E-adevarat, asta e greseala de editare, dar este enervanta. In al doilea rand, in textul “incriminat” ai pus o virgula inainte de “sau”, desi acesta lega direct, fara intercalarea vreunei alte subordonate, doua propozitii subordonate subiective. E ca si cum ai scrie “Eu, si tu mergem la teatru”.
30 octombrie 2007 la 7:37 pm
Sau, ma rog, unii mai puristi ar spune ca sunt atributive, nu subiective, dar e acelasi lucru: sunt la fel
30 octombrie 2007 la 8:26 pm
@ capricornk13: rusine sa-ti fie ca dai lectii moka. de la 21.36 la 21.38. pe urma, gata, poti sa-ti revii la culoarea normala din obraji.
@ puck: da’ nu e vorba, duduie, de nici un maturat pe jos. ridem si noi, glumim, ca doar sintem in interiorul incintei.
30 octombrie 2007 la 8:56 pm
@ alma – bineinteles ca e doar parerea mea si e absolut normal sa aiba altii alte pareri. da’ de ce sa ne facem unii pe altii in toate felurile? ne gindim si noi pe-aici, ne razgindim, ne intrebam unii pe altii, si tot asa.
30 octombrie 2007 la 9:25 pm
luciat: nu-ti doresc sa sfirsesti ca jeni, si spre binele tau ar fi bine sa treci prin viata fara sa simti deep inside ce-i moartea. daca pentru tine chestia asta e doar un subiect livresc, atunci chiar ca “nu mai e nimic de facut”. mie mi se pare ca dai dovada de snobism pe dos, ai vazut ca e uncool sa vorbesti despre chestii grele si vrei sa destinzi atmosfera.
trebuie sa fii nesimtit ca sa nu-ti dai seama ca in jurnalul asta nu-i vorba de fitzele unei duduci cu probleme.
30 octombrie 2007 la 9:32 pm
@ lizuca – ok, ok
30 octombrie 2007 la 9:43 pm
cred ca si aici se vede conflictul intre feeling type si thinking type
din ce s-a vorbit, eu sunt pro-feeling=pro Jeni. desi cartea nu pare genul meu, dar pt ca am declarat ca sunt pro, am sa o incerc si eu.
30 octombrie 2007 la 10:14 pm
draga alma, n-am citit jurnalul. m-am bazat pe opinia Teroristei, care mi se pare destul de cinica, astfel ca ar putea, dupa mine, sa exprime o opinie corecta. desigur ca este opinia ei, dar noi comentam si acceptam jocul asta. ca as fi incult sau semidoct, eu ce sa spun? ar trebui sa-ti dau dreptate? pana una alta, daca ma iau dupa felul in care scrii, as putea sa-ti spun ca m-ai citat incorect si ai facut si cateva greseli de scriere. numai ca eu nu ma iau dupa felul in care scrii, ci dupa ideile tale. iar tu, care ai citit jurnalul, n-ai spus nici o idee. astept sa-ti spui parerea.
30 octombrie 2007 la 10:22 pm
@ capricornk13: sa fim seriosi, a deranjat opinia mea, nu o virgula (nod in papura). A vorbi de punctuatie pe blog mi se pare exagerat – se incep propozitii cu litera mica, se foloseste k in loc de ca , etc. Dupa acuza atat de violenta a lui vic ma asteptam la demascarea unor carente grave gramaticale.
)
E trist ca unii ca puck privesc in felul asta ( aproape fotbalistic ) o disputa de idei pe un blog despre carti.
@ vic: sa nu-ti lipseasca popcornul sau semintele la asemenea distractie. Sper ca n-ai pierdut nici “Mondenii ” pe Prima tv (reclama
30 octombrie 2007 la 10:47 pm
d-le isuciu, eu nu sunt trista (this is a pun, just in case), daca randuri de genul acesta “@ vic: sa nu-ti lipseasca popcornul sau semintele la asemenea distractie. Sper ca n-ai pierdut nici “Mondenii ” pe Prima tv (reclama
” pot fi numite schimburi de idei, apoi eu chiar incep sa ma uit serios la fotbal. hai şti’nţa! şi gata ca m-am plictisit.
30 octombrie 2007 la 10:47 pm
@ isuciu: mai jos sint citeva citate de pe blogul tau. din cele trei insemnari de pe prima pagina. chiar nu crezi ca e cazul sa rasfoiesti o gramatica? pe bune.
“la asta poate fii folosit internetul”
“Oi fii eu prost, nu zic”
“aşa a luat fiinţă filozofia şi morala ca discipline distincte”
30 octombrie 2007 la 10:48 pm
ma bucur sa vad o delicata floare=puck inseland asteptarile cuiva. de ce ne asteptam ca fetele sa fie mereu mimoze? protestez!
30 octombrie 2007 la 10:19 pm
@ vic: creaza-ti si tu un blog sa vezi cat de usor este sa ai timp putin si sa nu faci inerente greseli. As prefera sa comentezi ideile pe care le exprim, nu sa vanezi greseli la cei cu care nu esti de acord. In plus ai o satisfactie de a insulta, nu de a polemiza cordial.
@ puck: scuza-ma ca ti-am rapit din pretiosul tau timp. Tin sa te anunt ca si randurile citate fac parte din polemica, deoarece i-am raspuns in acelasi stil. De ce nu taxezi si la vic genul asta de comentarii ? Am incheiat si eu, erai ultima persoana cu care doream sa ma angajez intr-un dialog.
@ luciat: credeam ca esti impartiala si ca militezi sa nu sarim unii la altii cu atacuri. M-ai dezamagit de felul in care ai intervenit in disputa vic – Dan Sociu netaxandu-i lui vic ironiile ieftine.
30 octombrie 2007 la 10:22 pm
@ vic: creaza-ti si tu un blog sa vezi cat de usor este sa ai timp putin si sa nu faci inerente greseli. As prefera sa comentezi ideile pe care le exprim, nu sa vanezi greseli la cei cu care nu esti de acord. In plus ai o satisfactie de a insulta, nu de a polemiza cordial.
@ puck: scuza-ma ca ti-am rapit din pretiosul tau timp. Tin sa te anunt ca si randurile citate fac parte din polemica, deoarece i-am raspuns in acelasi stil. De ce nu taxezi si la vic genul asta de comentarii ? Am incheiat si eu, erai ultima persoana cu care doream sa ma angajez intr-un dialog.
@ luciat: credeam ca esti impartiala si ca militezi sa nu sarim unii la altii cu atacuri. M-ai dezamagit de felul in care ai intervenit in disputa vic – Dan Sociu netaxandu-i lui vic ironiile ieftine.
30 octombrie 2007 la 10:41 pm
@luciat: mesajul meu, cronologic trebuia sa apara ultimul dar s-a plasat mai sus !!
30 octombrie 2007 la 10:44 pm
@luciat: mesajul meu trebuia sa apara ultimul dar s-a plasat mai sus !
30 octombrie 2007 la 11:28 pm
@luciat: mesajul catre vic, puck si catre tine trebuia sa apara ultimul, dar probabil ti-ai reglat ceasul. Poate faci, te rog, aranjarile necesare.
30 octombrie 2007 la 11:29 pm
Este vorba de mesajul de la ora 10,22 pm
30 octombrie 2007 la 11:43 pm
Jeni Acterian imi pare o persoana pasionala si, deci, chinuita. Oricare dintre noi care este mancat pe interior – voi stiti care sunteti – de o idee (v. Jocul Ielelor de Camil Petrescu), o urmariti obsesiv intreaga viata. Daca ideea implica o finalitate (respectiv moartea, in cazul lui Jeni), o putem suprapune mai devreme sau mai tarziu realitatii din viata noastra (s-a intamplat sau nu), cum a fost in cazul lui Jeni, care a murit de tanara, cum a fost convinsa ca se va intampla. Personal, o admir pana la cer si inapoi pentru perseverenta (de fapt impusa, pentru ca nu putea face altfel) cu care a urmarit acea idee, acel punct miscator din fata ei. Eu zic: slava damnatilor, obsedatilor de o viziune/idee, celor care IUBESC ceva! Orice.
31 octombrie 2007 la 12:48 am
Luciat: exact, si aceea e parerea mea, nu fac pe nimeni in vreun fel inainte de a se face el insusi.
Ironistul: arata exact ce greseli de scriere am facut.
31 octombrie 2007 la 8:18 am
am lipsit un timp si, cind m-am intors, am constatat ca prea multe nu s-au schimbat.
vic continua sa muste reflex vintul cu dinti bine ascutiti, ceea ce transforma repede o discutie despre sensul vietii in raport cu moartea, intr-una despre sensul folosirii virgulei in exprimarea pe blog.
31 octombrie 2007 la 9:43 am
alma: o sa-ti arat dupa ce o sa bagi doua idei de la tine despre jurnal.
31 octombrie 2007 la 12:11 pm
Ironistul: ok, iti voi lasa un anunt pe blogul tau cand e gata.
Luciat, scuze de oooofftopic.
31 octombrie 2007 la 12:14 pm
@ isuciu – nu stiu ce-a fost cu comentariile defazate, ca s-au defazat mai multe ieri, nu numai ale tale
altfel, eu nu stiu ce te-a apucat in ultimu timp, da’ tare tifnos ai mai fost! si vezi de ia in serios ce recomandare ti-a facut vic, fara rautate spun
lu dan sociu nu i-am loat apararea ca n-aveam de ce, eu nu iau apararea nimanui cind scrie chestii de genu “cacacios”
@ patti – obsesii avem cu totii, cum bine spui.
@ val – pai, face bine sa ne lamurim cu virgula inainte sa ne lamurim cu sensu vietii
pt toata lumea – time out, ok?
31 octombrie 2007 la 12:17 pm
si jeni se amuza de undeva toate rautatile astea…
31 octombrie 2007 la 12:23 pm
oare se amuza? sa o intrebam pe luciat cum se simte la venirea serii
31 octombrie 2007 la 12:28 pm
aaaaaaaaa, de-aaaaaaaaaaaiaaaaaaa sint io gripata? ca ma bintuie jeni?
31 octombrie 2007 la 1:26 pm
partea cu fobia cotidiana a mortii ca extinctie absoluta m-a lasat rece, ca sa zic asa
pentru mine jurnalul asta e cea mai impresionanta istorie a ratarii, l-am citit, l-am recitit si m-am bucurat ca am lasat balta elevatia spirituala si m-am facut sofer de camion
)
rili, mi-a placut jurnalul si destul de rar mi s-a intamplat, de-a lungul vietii, sa-mi pierd timpul cu mai mult folos.
31 octombrie 2007 la 3:19 pm
luciat, sa spui despre cineva ca e “cacacios” – si mai ales ca reactie – e o palida intepatura (iar in cazul asta un truism); sa zici despre cineva ca e “o gluma”, o gluma proasta, nu ca face glume proaste, ci ca e, ca individ, o aberatie, ca existenta lui e o greseala si ca ar trebui sa dispara – asta e abia, tanti, o insulta radicala.
31 octombrie 2007 la 6:26 pm
@ dan sociu – pai, nene, tot asa, ca reactie, o fi zis si el un truism, de unde sa stiu io? ca mie, in nimicnicia mea, mi s-a parut un joc de cuvinte, o virtualitate care nu se realizeaza decit in momentul in care reactionezi la ea – tu singur i-ai dat sens, ai interpretat. parerea mea
31 octombrie 2007 la 9:23 pm
[...] Acterian, desi eu amenint de o groaza de vreme ca o sa postez. vad ca a starnit multe discutii (aici si aici). pana vineri seara postez si eu. nu de alta, dar am pareri nitelus diferite si acum chiar [...]
1 noiembrie 2007 la 1:29 am
Vai de mine, genială cronică, am trăit cinşpe ani în minciuna că aş fi fost eu singura defectă.
Se va pune la aplauzele furtunoase de luna asta, zău.
Mulţumesc.
1 noiembrie 2007 la 10:31 am
da, ar fi interpretabil daca n-ar sti sa foloseasca virgulele si ar iesi o amfibolie; dar se pare ca stie, asa ca mai lasa-ne cu interpretarea – esti rationala numai cind ai tu chef
si la ce anume ar fi reactionat? am spus ca m-am saturat de interbelici, in ultimii 20 de ani discursul public a fost plin pina la greata de isteriile lor.
si btw, cum de nu ti s-a parut si jurnalul asta “groaznic de scump” (e acelasi pret ca la Bukowski)? ca e mai gros? sau pentru ca nu e poezie? sa-ti vind un pont: cartile de poezie sint cele mai bune investitii fiindca, spre deosebire de proza sau orice altceva, poti sa le re-re-re-re-citesti de cite ori ai chef, fara sa te plictisesti (cu conditia, bineinteles, sa fii cititor de poezie; or, nu cred ca se poate considera cineva cu adevarat educat cita vreme nu citeste poezie)
1 noiembrie 2007 la 1:36 pm
@ dan – nu, pe bune, omu’ a facut un joc de cuvinte pe baza unui comentariu al lui puck dinainte – si nush ce-i aia amfibolie
la bukowski m-a deranjat pretul nu din cauza lui bukowski, cum puteai sa fi observat si tu (da si tu observi ce vrei), ci din cauza lui gorzo.
1 noiembrie 2007 la 1:41 pm
@ zaza – ah, m-ai uns pe suflet. eu multumesc
11 noiembrie 2007 la 11:13 pm
[...] multe citate (si nu numai) la luciat, aici si aici. Explore posts in the same categories: [...]
26 mai 2008 la 11:36 pm
27 mai 2008 la 8:17 am
@ adelaide – nu stiam de preferintele feminine ale lui patapievici – ce autoare sint pe primele doua locuri? de curiozitate
8 februarie 2009 la 2:33 am
probabil ca ar fi trebuit ca primul comentariu pe blogul tau proaspat descoperit sa fie unul cat se poate de savant, pertinent si problematizant…asa …de prima impresie. dar eh, marturisesc ca la postarea asta am ras ca spartu’ (iertare), mai tare decat la orice comedie vazuta in ultimii 2 ani pe putin. delicios, savuros, genial. e drept, imi si imaginam mecanismu’ rostirii, e si ora tarze, oboseala o fi contribuit, dar cand am ajuns la partea cu “Clody ii scrie despre tot felul de chestii de toata ziua, Jeni ii raspunde cu fraze de genul: “E un diavol lucid in mine care are oroare de creatie imperfecta” ” am ras, 5 minute, fara oprire. ma uitam la monitor, si izbucneam din nou. dupa, it got better and better. Multumesc, ma inclin!:)) ps: n am citit jurnalul, dar m-a innebunit,candva, simion in “fictiunea jurnalului intim” cu referiri. probabil de aici defularea.
9 februarie 2009 la 6:00 pm
@ mg –