Citate
Jeni Acterian, Jurnalul…
p. 27. “Sint nervoasa si par rea. In fond sint foarte buna. Daca nu eram atit de buna n-as suferi pentru atitea lucruri care nu ma privesc in nici un fel. “Buna” nu e cuvintul propriu. Eu nu sint buna, sint sensibila. Sensibila si fina: ar trebui un cuvint nou care sa le includa pe amindoua.”
p. 84 “Eu insami, in aceste zile, am descoperit o America. Mi-am dat seama de prostia oamenilor. Pina acum am crezut ca exista oameni de reala valoare. [...] Ceea ce e sigur e ca nu mai pot admira. Vad limpede ca nu exista nimic de admirat. Pina acum nu m-am crezut niciodata inteligenta. Dar acum imi dau seama ca sint. [...] Nu exista nimic in oameni, iata descoperirea. Inteligenta m-a facut sa descopar asta [...]”
p. 118 “Exista in aceasta intreaga lume doi ochi negri, profunzi si oblici. Nu sint decit doi. Ce ciudat! Sint alti ochi mai frumosi, mai negri, mai profunzi. Dar toti acestia nu ma privesc. Eu vreau sa-mi scufund ochii in singurii ochi negri pe care-i iubesc. Si ochii acestia nu sint la capatul lumii. Ei sint in acelasi oras in care ma aflu si eu. Nimic nu ne separa. Nimic si totul.” (dec 35)
p. 184 “Cind ma-ntilnesc cu E[mil] C[ioran] sau ma gindesc la el, am totdeauna un fel de mirare-regret. Mirare ca, in linie generala, simte atit de identic cu mine. Are aceeasi “structura”, as zice. Si regret pentru ca am impresia – nu stiu de ce – ca asta ma bagatelizeaza. Ideea ca cineva “seamana” cu mine imi displace teribil. Asta e orgoliu, probabil.”
p. 195 “Umilinta? N-am putut niciodata intelege de ce cere Dumnezeu umilinta. Si probabil tocmai asta mi-e pacatul.”
p. 286 “La ce serveste luciditatea decit la a-ti otravi viata si a te face incapabil pentru altceva decit pentru suferinta [?] Este adevarat ca asta ne da un fel de satisfactie superioara. Faptul ca vedem limpede in unele colturi unde oamenii in general nu fac decit sa se impotmoleasca in prostii si iluzii ne da o constiinta oarecum a superioritatii noastre. Amara insa superioritate, si asta numai cind ne confruntam cu vulgul.” (ian 40)
p. 341 “Nu voi face niciodata nimic important in nici o directie. Nu am vlaga, sint prea desteapta… si cred in moarte. Asta m-a nenorocit cu precadere.” (nov 41)
p. 346 “Am conformatie de om ce va rata. Sint lenesa, comoda, egoista si fara prea mare energie. In “absolut” nu cred in nimic si deci organic n-am entuziasm pentru nimic; n-am nici un fel de talent literar si deloc fertilitate. Sint in schimb foarte inteligenta si lucida, am spirit logic sintetic si cu discernamint critic.”
p. 361 “Simt in creierul meu neintrebuintat exasperare… Se tes in jurul meu lanturi de sclavie. Mi-e mila de inteligenta mea si nu pot face nimic.”
p. 363 “Voluptatea gindului la moarte in fata plebei vulgare de la C.A.F.A.”
p. 364 “O uimire ca frica mea de moarte este atit de inutila… Si stiind atit de limpede, lucid lucrul acesta, stiind ca n-am nici o perspectiva, ca existenta imi este o durere continua, totusi nu ma pot sinucide si-mi este o sfisietoare frica de moarte. Fara solutie totul. ”
p. 373 “Nu pot ride in fata fricii de moarte. Desigur, pentru ca este singurul lucru care m-a nenorocit si ma nenoroceste dintotdeauna.”
p. 376 “Dar stiu bine ca nu-s eu sucita. Viata e sucita. Viata, cata, cusuta cu ata. Putea oare intimplarea sa fie mai rea cu mine? Sigur ca putea. Trebuie totusi sa multumesc hazardului pentru toate bucuriile inteligentei si luciditatii, pentru mai totdeauna proaspetele placeri ale lecturilor timp de ani intregi, pentru cei citiva prieteni si frati care mi-au ingaduit sa nu vad umanitatea in totala ei abjectiune.”
p. 391 “Nu indraznesc sa intrevad momentul cind nu voi mai avea sanatate fizica. Pentru oamenii la care restul este la fel de putred ca la mine, chiar ca este o nenorocire. Infern al infernurilor, al tuturor infernurilor!! Aceasta panica nebuna care coboara ca o sageata peste mine. Obiectiv vorbind, sint o lasa. Mi-e groaza in fata mortii ca ultimei dintre fiinte.”
p. 396 “Tremur literalmente de frica. Moartea asta, ce sperietoare! Ma intreb si ma rasintreb fara incetare cum fac oamenii pentru a avea acea indiferenta in privinta mortii. [...] Daca as putea sa ma obisnuiesc cu ideea mortii. Daca as putea sa cred in Dumnezeu.”
p. 397 “Am inceput sa mor inainte de a incepe sa traiesc.”
p. 399 “Tocmai ma intrebam daca toata lumea este in acelasi fel nefericita, in mod constant. N-au aerul sa fie. Dar eu, oare, am acest aer? Cind ma privesc in oglinda, in general vad un ten infloritor care dezminte toate pesimismele din lume.”
p. 400 “Vreau sa zbor printre sfere. Zeii sint satui de mii de ani. Lumea merge in deriva, dar, avind un temperament moliu, salveaza aparentele.”
p. 410 “N-are nici un sens sa fac nelinisti si drame pe faptul ca un copilandru oarecare n-a avut adincime si sensibilitate suficienta sa vada ce lucru exceptional i-a scos viata si intimplarea in cale. Pentru ca o fata ca mine este un lucru exceptional. Sint un om prea nenorocit si simplu ca sa fiu modesta nelalocul meu. Am refuzat vesnic promiscuitatea si m-am pastrat om intreg, curat si clar. [...] Nu vreau recompense pentru asta, dar de ce sa mi se dea intruna la cap pentru ca nu sint lichea, pentru ca am simtul onoarei, pentru ca sint dreapta, leala, putin idealista si copilaros de romantica? Nu este de ajuns ca sufar chinurile iadului necrezind in nimic, avind panica mortii, a descompunerii, a neantului? Trebuie sa sufar si din ratarile astea cotidiene?”
p. 438 “Are sa sufere si asta cum au suferit si altii. Un om ca mine nu intra in viata unui barbat fara sa lase urme.”
p. 421 “Ce sa fac daca nu pot uita niciodata ca tragedia, adevarata tragedie este numai in jurul mortii si a diverselor descompuneri? Asta pune orice alte suferinti la locurile respective. Ecce homo! Adica eu. Incep sa descopar ca perspectiva asta a mortii, pe care o am de cind ma stiu si pe care o acuz pe drept cuvint de a-mi fi otravit sistematic existenta, de a ma fi dezechilibrat si insingurat si toate celelalte, mi-a dat pe alt plan un fel de certitudine, un fel de ciudat echilibru. Pe planul vietii, viziunea mea m-a stilizat, m-a armonizat, m-a axat. [...] I-am spus simbata lui S. sub revelatie: “Stii, eu sint omul care vede semne de intrebare pretutindeni.” ”
p. 427 “Primul om cu care vreau si totusi nu ma pot intelege. [...] Trebuie sa caut cu rabdare sa-l cunosc pina-n maduva. Pentru asta vad ca e necesar sa-l recitesc pe Kierkegaard si sa citesc Heidegger.”
p. 435 “Lipsit cu desavirsire de viziune majora tragica, neavind la ce sa raporteze cotidianul in ultima instanta, este in felul acesta incapabil de filozofare si ramine in margine de cultura ca atitia altii. Si omului asta i-am adresat eu scrisoarea aceea si i-am spus atitea [...] I-am azvirlit unui troglodit pe neasteptate in brate o piatra magnific pretioasa si se uita neutru la ea ca la orice bolovan.”
p. 457 “Sint viciata pina-n maduva de ratiune. Ma-ntreb daca voi depasi vreodata. (Atit de rationala, incit vad limpede ca notiunile “viciata” si “depasi” sint exprimari tendentioase. M-am exprimat din plan nerational. Dar asta nu schimba nimic si nu inseamna ca am patruns vreodata in altceva decit ratiune.)”
p. 481 “E o incapacitate in mine de compromisuri, de lucru pe jumatate de masura. Imi trebuie maximum, imi trebuie infinitul marii, orizontul; imi trebuie claritatea cristalina, curatie, lumina peremptorie de soare cald. Nu pot face decit o mare dragoste sau nimic. Sint exigenta cu viata, asa cum am fost o viata intreaga cu mine [...]”
OK, nu stiu daca se vede din citatele de mai sus de ce nu mi-a placut Jeni Acterian. Ma gindeam sa caut prin alte jurnale lucruri pe aceleasi teme – care mi-au placut sau chiar m-au innebunit de-a binelea. Dar mai am totusi si altceva de facut 
Doar ceva din cea mai celebra (probabil) poezie a Sylviei Plath (ca sa raminem intre femei):
“Dying
Is an art, like everything else.
I do it exceptionally well.
I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I’ve a call.”
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
31 octombrie 2007 la 12:09 pm
aaaa pai am bagat si noi la greu insemnari din astea pe blogurile personale. ce sa mai zic, e de-a noastra:D
plus Sylvia
31 octombrie 2007 la 12:16 pm
31 octombrie 2007 la 12:17 pm
@puck, asa ma gandeam si io, bloggerita !
si nu e fitzoasa, e chiar simpatica:)
31 octombrie 2007 la 12:21 pm
phiii, voi primiti toate reeditarile de comentarii prin mail, ca mine? nasol de noi, astia nehotarati!
31 octombrie 2007 la 12:22 pm
@ uv – DA! eu, cel putin, le primesc pe toate
31 octombrie 2007 la 12:28 pm
bleah! n-ar trbeui sa lasati contorul asta, ca pe mine ma oblig sa reeditez intruna
31 octombrie 2007 la 12:29 pm
reediteaza, draguta, cit vrei, ca doar clientu nostru e stapinu nostru
31 octombrie 2007 la 12:30 pm
“OK, nu stiu daca se vede din citatele de mai sus de ce nu mi-a placut Jeni Acterian.”
Se vede si nu prea. Mie jumatate din citate mi-au facut-o simpatica, jumatate m-au indispus, in special prin lipsa din modestie – adica, daca mi-ar spune cineva “o fata ca mine este un lucru exceptional”, “sunt prea desteapta” s.a. probabil ca i-as rade in fata. Dar nu uit ca e vorba de un jurnal, unde cred ca iti poti permite luxul de a fi sincer.
Retin totusi comentariul tau despre ansamblul jurnalului si nu ma bazez pe citatele pe care le-ai extras – asa m-am pacalit cu “Bong”, pe care l-am citit desi nu-l recomandai, doar pentru ca din fragmentele pe care le-ai citat reiesea ca autorul are ceva stil si forta, chiar daca nu erai de acord cu ideologia lui. Ma rog, n-am chef sa redeschid discutia aia – cine stie, ma trezesc acusi amenintat – dar, citind cartea, ti-am dat dreptate, iar stilul si forta nu le-am regasit…
Alegi citate prea misto, zau asa. :p
31 octombrie 2007 la 12:59 pm
de acord cu Liviu V. adica, luciat e putin defecta.
ori pentru ca nu i-a placut jeni, ori pentru ca a ales citate prea misto 
din ce-am vazut aici (ca inca n-am citit cartea, desi imi tot propun), jeni pare mai mult decit ok. adica pare umana. cu disperari si dezamagiri de-alea cam de scara blocului, de care avem cu totii. plus ca se vede si ea buricul lumii, ceea ce mi se pare absolut firesc pentru oricine, idiferent daca o spune (intr-un jurnal intim) sau nu. altfel, nu stiu de ce, antipatia fata de ea mi se pare ca seamana cu antipatia lui dan c. mihailescu fata de cartarescu, de dupa jurnal.
si, in afara de asta, cred ca e vorba, asa cum spuneam si ieri (ei, da, si eu cred ca eu am dreptate
), de diferente de cod cultural. ca, pe vremea ei, inca nu se generalizase ca mod de comportament si exprimare flegma. era la moda moartea, asa cum bine ne arata si ideologia trendy a anilor respectivi.
31 octombrie 2007 la 1:05 pm
Asta suna chiar foarte bine: “Am inceput sa mor inainte de a incepe sa traiesc.”
Ca si asta: “Nu voi face niciodata nimic important in nici o directie. Nu am vlaga, sint prea desteapta… si cred in moarte. Asta m-a nenorocit cu precadere.”
dar cred ca fata asta mai mult vroia sa se gandeasca la moarte, decat o facea de-a dreptul. semnul ca te gandesti la moarte este simplificarea limbajului si viziunea in alb si negru. or, ea e cam colorata totusi, chiar daca in culori tomnatece. nenorocirea este ca, tot gandindu-te, pana la urma chiar iti iese. cunosc genul, nu faci niciodata ceva cu ele, chiar daca sau mai ales ca se apuca sa-l citeasca pe Kierkegaard. in orice caz, e dusa…si asta o face totusi simpatica.
31 octombrie 2007 la 1:26 pm
bene, oi fi eu defecta. ca nici nu stiu ce sa mai zic. daca voi nu vedeti ce vad eu, asta e. ce vad eu e… plat, obositor, lipsit de insight, trendy (pt vremea aia) si nu mai stiu cum.
ca antipatia mea seamana cu antipatia lu dcm fata de jurnalu lu cartatescu – care jurnal e… bogat si plin de insight si are un ton extrem de personal si simti imediat acolo ca nu e vorba de derapaje in gol, ci de the real thing. in fine, poate ca asta e, la jeni nu vad nimic “personal” cu adevarat, doar vorbarie. in gol. e un jurnal, in fond, e dreptu ei. da’ mie NU-MI PLACE, na! 
binenteles ca ma enerveaza cel mai rau ce zice vic
31 octombrie 2007 la 1:26 pm
fac urmatoarea legatura, off topicul de-aici, recunosc: jurnalul apare prima data in 1998, editat de Asociatia armenilor -sper ca-mi amintesc bine- Alex, Sanduc, etc. Dragomir moare in 2002…
31 octombrie 2007 la 2:24 pm
nu te necaji, luciat
ai reusit, zic eu, sa surprinzi bine, prin citate, motivul rezervei tale fata de jurnalul lui jeni.
dar poate tocmai zbuciumul acesta prea adolescentin, prea tipat, cumva studiat, ar trebui sa ne-o faca simpatica. distanta intre trairea, pe care o poti presupune autentica, si cuvintul care o exprima e, la ea, prea mare ca sa nu ramii rezervat.
dar, daca stam sa ne gindim, scria pentru ea, nu pentru circotasii de noi. in intimitatea scrisului ai voie sa fii cit de fitos iti permite natura ta sa fii.
31 octombrie 2007 la 2:28 pm
@ val – nu ma necajesc, mai, decit as vrea sa ma fac cumva inteleasa
ca sa vorbesc si eu ca jeni 
, am oroare de vid 
)))))))))
nu de moarte, ca ea, ci de… vid
31 octombrie 2007 la 2:39 pm
@luciat: tocmai ma pregateam sa-ti scriu cam ce-a scris val, dar a fost mai rapid
Si sa-ti spun si un motiv personal care mi-o face simpatica indiferent de patetisme si cuvinte prea livresti pentru “real feelings”, un motiv simplist. Jeni s-a nascut, cred, in 1915 (daca in 32 avea 17 ani). Bunica mea inca in viata este nascuta in 1916, deci erau contemporane…presupun ca si bunicii multora dintre cei care scriu pe-aici cam la fel (probabil nascuti mai tarziu putzin 
). Nu mai comentez ce diferenta fenomenala intre gandirea, preocuparile, prejudecatile etc. lor exista, ca sunt sigura ca intelegi 
Si nu cred ca numai cultura (avantaj major Jeni) face aceasta uriasa diferenta, ci si (poate mai ales) sensibilitatea. Ca inteligenta nativa are si bunica-mea, o gramada… Dar ce te faci cu restul?
31 octombrie 2007 la 2:46 pm
@ luciat: hai sa te mai enervez un pic.
ca, parerea mea, in jurnal tocmai derapajele sint the real thing.
31 octombrie 2007 la 2:54 pm
@ capricorn – da, ma rog
@vic – nu ma enervezi chiar asa de usor
normal ca derapajele sint the real thing, da’ nu astea
31 octombrie 2007 la 2:59 pm
@ luciat: da’ care?
31 octombrie 2007 la 3:01 pm
te lamuresc io mai incolo, acu ma duc sa trag un pui de somn
31 octombrie 2007 la 9:23 pm
[...] desi eu amenint de o groaza de vreme ca o sa postez. vad ca a starnit multe discutii (aici si aici). pana vineri seara postez si eu. nu de alta, dar am pareri nitelus diferite si acum chiar vreau sa [...]
6 noiembrie 2007 la 5:12 pm
Cred că exasperarea a determinat-o pe Jeni Acterian să vadă astfel lumea şi moartea…Exasperarea faţă de ceea ce o înconjura, dar poate şi oarecare poză (vecinătatea cu Cioran?). Să citeşti Kierkegaard şi Heidegger pentru a cunoaşte un om! Asta da, este exasperant!
7 noiembrie 2007 la 9:47 pm
mboon. nu inteleg de ce sa lasi atatea si atatea citate din jeni.
cine vrea sa o cunoasca n-are decat sa puna mana pe cartulie. ca sa starnesti interesul nu era mai ok sa comentezi jurnalul in loc sa il transcrii aproape? zic si io. 
iar pentru cei care nu au citit cartea, zic doar atat: este era autobiografiilor si a jurnalelor. sunt la moda. asta e! in democratie oamenii simt nevoia sa citeasca memorii si marturisiri, in timp ce in autocratie, ei doresc sa evadeze in fictiune si utopii. mi se pare si normal.
dulcea jeni este asemeni restului personajelor care populeaza bucurestiul interbelic. fascinanta, cocheta, delicioasa si fermecatoare. de o finete tipic feminina dar inzestrata cu un intelect masculin, care o faceau apta pentru ore si ore de studiu, fara intrerupere. la fel si scriitura ei, desigur. e o carte dintre acelea pe care le inchizi la sfarsit cu un oftat. oftatul meu a fost asa:Off, fata… apoi le mangai oleaca si le asezi in biblioteca, promitand sa revii candva la ea. va recomand cartea pentru ca e frumoasa. si nu doar atat.
mai mentionez cateva date biografice, cum ar fi faptul ca jeni a murit tanara, in urma unei crunte maladii, hodgkins(cancer limfatic), dupa ce a fost ingrijita cu religiozitate de dragul ei frate, arsavir. si a avut strania presimtire a acestui sfarsit crunt. fapt care se poate gasi si in jurnalul ei.
si p.s. stati pe-aproape. urmeaza o reeditare a jurnalului fratelui ei, arsavir, la humanitas. deci keep up the good work
8 noiembrie 2007 la 12:06 am
@ mariuca: tu sigur nu suferi de hda?
8 noiembrie 2007 la 1:09 pm
hda?
8 noiembrie 2007 la 1:22 pm
@mariuca: cum e asta cu “intelectul masculin”?
8 noiembrie 2007 la 1:32 pm
Asta cu intelectul masculin e simpla. Femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte. La modul figurat. Dar si mai concret, cercetatorii in domeniul neurologic au aratat ca barbatii si femeile isi folosesc arii diferite ale cortexului, atunci cand analizeaza probleme. Femeile au o predispozitie la utilizarea unei grile emotionale de interpretare, iar barbatii au acces mai greu la acea zona. Asta la modul general. Cazurile particulare nu sunt luate in discutie. Ideea e ca, si asta o stiu si barbatii, chiar daca nu recunosc, exista avantaje si dezavantaje la ambele variante. nu vreau sa intru acum in dispute legate de idei misogine, ca femeile is slabe, emotive si plang usor, dar nici feministe, de principiul, imaginatia si iubirea vor salva lumea. Dar in toata istoria-literara daca vrei-sunt cateva femei, care imbina in mod fericit calitati feminine cu intelectul masculin. Jeni e una dintre acestea in opinia mea.
Si pentru o explicatie mai directa, si amuzanta, un indiciu al unui intelect masculin poate fi dat de situatia in care o persoana e in stare sa isi amane o nevoie fiziologica, doar pentru ca are in mana o carte prea buna ca sa o lase jos din mana. That was ment to be funny
8 noiembrie 2007 la 1:47 pm
@ mariuca – pai nu citi citatele si gata. in ce ma priveste, comentez cum vrea muschii mei o carte, pe lung sau pe scurt, cu citate sau fara citate, serios sau la misto. ca de-aia mi-am facut blog.
“de o finete tipic feminina dar inzestrata cu un intelect masculin, care o faceau apta pentru ore si ore de studiu, fara intrerupere” – da, mi-a luat-o sab inainte, ca voiam si eu sa ma mir.
(De altfel, ore si ore de studiu, fara intrerupere, pot sa duca la rezultate de o timpenie remarcabila, la nici un fel de rezultat sau la rezultate OK spre minunate.)
Si nu stiu nimic, ni-mic, ap-so-lut ni-mic despre intelectul masculin. Nici despre finetea tipic feminina.
8 noiembrie 2007 la 2:01 pm
a ok. i get it. si atunci de ce ai comentarii? ca sa comentez tot “cum vrei, ca de-aia ti-ai facut blog”? sau care e problema comentariului meu de ti-a stranit o reactie asa veninoasa?
da-mi voie sa adopt si eu principiul “cum vrea muschii mei” si sa imi scriu ideile proprii, chiar daca te deranjeaza. altfel nu inteleg sa imi dau cu parerea, decat din propriul punct de vedere. stii tu o alta modalitate?
care e point-ul pe care vrei sa il faci? de data asta nu inteleg eu de ce te miri de citatul de mai sus. in afara ca dai in paranteza toate variantele posibile: ore de studiu cu rezultate proaste, bune si foarte bune.
eu am apreciat ca datorita acestei inzestrari, jeni era cum era. adica o persoana extrem de inteligenta, foarte apreciata de cei din cercul ei.
cat despre faptul ca admiti ca nu stii nimic despre finetea feminina dar nici despre intelectul masculin, ce pot spune altceva decat, cu atat mai rau pentru tine. I realy feel for you.
8 noiembrie 2007 la 2:01 pm
@ mariuca: “ca sa starnesti interesul nu era mai ok sa comentezi jurnalul in loc sa il transcrii aproape?”
hda = hiperactivitate cu deficit de atentie
te-ai uitat mai jos?
8 noiembrie 2007 la 2:02 pm
vic? ca sa zic asa….
8 noiembrie 2007 la 2:06 pm
@ mariuca – pai eu ti-am zis clar de ce am pus citate, ti-am zis ca ma mir de ceva din comentariul tau, ca nu stiu nimic despre altceva si ca nu ma impresioneaza “orele de studiu fara intrerupere”. ce-i asa de veninos?
acuma o sa-ti raspund la faza cu ” I really feel for you”: tipic feminin
8 noiembrie 2007 la 2:26 pm
Pai….ia sa vedem…compasiunea poate fi incadrata la reactii tipic feminine?
Uite aici punctele noastre de vedere s-ar parea ca se intalnesc. Unde mai pui la socoteala ca eu si sunt de sex feminin.
Veninos e modul in care reactionati, cam ca in curtea scolii. Cand vine noul elev al clasei, toata lumea se ia de el….si da-i si da-i pana intelege el cine-i sefu’.
8 noiembrie 2007 la 2:28 pm
pai intelectul masculin o fi chestia aia de care se socheaza barbatii cand constata ca o poseda femeile; cum, domle, e desteapta? o fi barbat…
8 noiembrie 2007 la 2:30 pm
@ mariuca – of… hai ca reactionez si io tipic feminin
lasa supararea, gata, trece
@ capricorn – sa stii ca ai dreptate!
8 noiembrie 2007 la 2:39 pm
@mariuca: “veninos” e mult spus pentru raspunsurile pe care le-ai primit, in primul rand luciat are un post anterior acestuia in care a comentat jurnalul – deci premisa de la care ti-ai pornit comentariul era gresita; iar apoi ai bagat treaba aia cu inteligenta masculina – care este un comentariu de-a dreptul …misogin!
sa stii ca eu am fost elev nou, ca mi-au desfiintat clasa intr-a treia, si colegii mei cei noi au inteles repede cine e seful, fara sa se ia de mine
8 noiembrie 2007 la 2:41 pm
mariuca, ma bag si eu ca musca in ciorba fina a feminitatii aflata in fierbere, cu gind sa torn o picatura de ulei.
good for you ca-ti place jeni, c-o vezi inteligenta, si rafinata, si fina.
dar citatele alea au si ele rostul lor.
mie mi-au folosit; citisem comentariul initial, fara citate si, doar pe baza lui, am avut tentatia sa nu-i dau dreptate luciatei in rezerva ei ( sorry, luciat:cry: )
dar dupa ce-am parcurs citatele, am zimbit a intelegere catre luciat, si i-am dat dreptate.
mie mi-au folosit citatele (alese cu intuitie feminina, sau cu inteligenta masculina?)
cum tie, evident, ti-a folosit sa citesti cartea. de ce-am avea motiv de enervare?
8 noiembrie 2007 la 2:47 pm
Caprikorn13
Care e premisa de la care am comentat jurnalul? Eu am comentat comentariul lucieit. Adica mai precis metoda de a comenta.
Simplu si la obiect. In ce fel e misogin sa spui despre intelect ca e masculin sau feminin? Cam in acelasi fel in care ai spune despre un costum ca e barbatesc desi il poarta o femeie. Asta o face sa fie mai urata sau mai frumoasa? Nu cred. Nu am facut nici o distinctie, nici o apreciere, tocmai pentru a nu deveni un comentariu misogin ori feminist. NU am spus ca e mai BINE sa ai un intelect masculin, nici mai RAU.
Si daca eu spun ca aceste comentarii mi-au parut de genu curtea scolii, ori veninoase, aceasta e aprecierea mea si trebuie respectata. E ca si cum tu mi-ai spune ca te doare capul rau, dar rau, si eu as spune, fugi de-aici, ce-ti mai place sa te prostesti. Cum pot eu aprecia gradul durerii tale? Nu pot. SI nu o fac.
8 noiembrie 2007 la 2:55 pm
@mariuca: ai scris, asa cum remarca si vic mai sus “ca sa starnesti interesul nu era mai ok sa comentezi jurnalul in loc sa il transcrii aproape?”; luciat il comentase intr-un post anterior; apoi a pus citate; de aceea am considerat ca premisa ta era gresita, dar se poate sa gresesc eu, ca oameni suntem
mie mi s-a parut misogin; asta nu inseamna ca, obiectiv, este un comentariu misogin; este numai parerea mea, pe care ai dreptul s-o combati, asa cum o faci foarte frumos
aprecierea ta este respectata, insa poate fi, la randul ei, combatuta…sau nu? tu nu poti aprecia gradul durerii mele de cap, pentru ca nu o simti; insa eu pot aprecia un comentariu pe care tu il impartasesti cu noi – spre deosebire de durerea mea de cap, neimpartasibila
8 noiembrie 2007 la 3:00 pm
val. cine s-a enervat? urmareste ordinea cronologica a posturilor. eu sunt oricum extrem de zen, in aceste momente, in care redactez comentarii si nu ma pot gandi la altceva decat la faptul ca afara e frig si eu am de facut cumparaturi si mancare: felu 1 plus felu 2. de asemeni mai am de calcat o tona si 300 de kg de rufe….etc etc
si nu stiu ce sa zic. uite, eu intru aici sa citesc despre anumite carti pentru ca uneori nu stiu ce sa mai citesc. la urma urmelor omul are un numar limitat de zile de trait si n-as vrea sa imi irosesc multe dintre acestea pe carti care sa nu le merite. Again, e o optiune personala. Si ceea ce urmaresc intr-un comentariu al unei carti sunt referintele vis-a-vis de subiect. Daca ala ma intereseaza, iau cartea. Mai departe nu caut sa ma las influentata de comentariile asupra cartii. Daca mie mi s-a parut o carte foarte buna, tie s-ar putea sa iti para mediocra. Si nu are nici un sens sa incerc sa te conving de contrariul parerii tale. Fiecare vede lucrurile in modul lui. Si cum as putea eu sa te conving pe tine ca albul e negru si vice-versa? Nu cred ca rostul unor discutii asupra unei carti este acordul. Sa cadem cu totii de acord ca aceasta carte e asa sau asa. In plus, atingerea consensului nu e o chestiune asa de simplu de realizat.
In tot cazul, eu nu am o concluzie de final. asa ca discutia ramane deschisa.
8 noiembrie 2007 la 3:02 pm
caprikorn13
din punct de vedere zodiacal noi doua suntem maxim de compatibile. asta asa, ca o paranteza.
revenind la subiect. tu ai comentat comentariile voastre. ai spus ca de ce spun eu ca sunt veninoase, ca ele nu sunt. de aceea e acelasi caz ca durerea de cap. nu poti aprecia cat de veninoase mi se pare mie comentariile voastre, pentru ca asta e durerea mea de cap. ca sa zic asa.
8 noiembrie 2007 la 3:05 pm
val
colesterolul meu, cu mult peste limita normala, nu admite ulei in ciorba:) cu toate astea, am zeci de retete de ciorbe si in unele, admit, mai pun si ulei. ce sa ii faci daca tot ce e bun e ilegal, imoral sau ingrasa?:P
8 noiembrie 2007 la 3:06 pm
corect, nu pot aprecia sentimentele tale; hai s-o terminam ca suntem off topic rau, scuze luciat
8 noiembrie 2007 la 3:36 pm
@ val – ma bucur ca m-ai inteles. adica ma bucur nespus, ca m-am simtit neinteleasa la cartea asta
@ capricorn – ce scuze? fii serioasa
12 decembrie 2007 la 8:25 am
[...] Check it out! While looking through the blogosphere we stumbled on an interesting post today.Here’s a quick excerptp. 396 “Tremur literalmente de frica. Moartea asta, ce sperietoare! Ma intreb si ma rasintreb fara incetare cum fac oamenii pentru a avea acea indiferenta in privinta mortii. […] Daca as putea sa ma obisnuiesc cu ideea mortii. … [...]