Dancing in the dark
Deci Doris Lessing pe bune se inspira din sufism in The Making of the Representative for Planet 8, drept pentru care, desi cartea e mica, inca n-am terminat-o. Ma bucur ca imi spune ceva sufismul ei, cit de cit, ca auzisem deja de dervisii rotitori (err… cel putin asa retinusem eu ca se cheama). De unde sint eu asa de cultivata si de elevata spiritual? Ei bine, din niste ghiduri turistice, regret sa va dezamagesc. Mai precis, am fost o data la Istanbul la un fel de show (nu cred ca e cuvintul potrivit da’ altu’ nu gasesc) – o demonstratie cu dervisi care se invirt ca sa simbolizeze… ca totul e un dans in jurul a… na, fill in the blanks 
A durat cam o ora si a fost chiar frumos. Plus ca demonstratia era intr-un muzeu al literaturii din Istanbul, un pavilion rotund, chiar intrai in atmosfera. Din pacate, nu mai am pozele facute atunci (cu telefonul mobil, ca tot turistu’). N-am rabdare sa caut ca lumea pe net, dar uite un link.
Lessing face tot soiul de meditatii si conexiuni intre sufism si ceea ce au gasit microscoapele si calculele de neinteles ale savantilor in miezul particulelor din care sint facute particulele din care sint facute particulele din care… toate sint facute. Acolo e un dans de flashuri luminoase intre care se intind spatii ametitoare, iar in centru ce se afla? “I would see a universe of space in which faint shapes drift and form and dissolve – I, nothing, run forward towards nothing, weeping as I run – and where live the emotions that make these tears, Johor? Where in the great spaces in the faint mist that I am, where in the fluid flowing structure of the dance of the atoms, where… and how… and what, Johor?”
Cel care se intreaba si-l intreaba pe Johor e o fiinta acoperita cu blanuri, tremurind de frig pe o planeta care moare strivita de gheturi. Poate sa gindeasca si sa puna intrebari doar un timp scurt, dupa care adoarme. Se trezeste si adoarme la loc, incearca sa reziste tentatiei irezistibile a somnului si a mortii. Afara e viscol, ceilalti locuitori ai planetei zac si ei in letargie, in hrube intunecoase acoperite cu nameti. Iarasi imi scapa ceva, ca intotdeauna, nu reusesc sa vad una dintre chestiile scrise pe coperta 4: “A metaphor of our own times, presented in a most extreme form”. Vad foarte bine, in schimb, alta: “This is what life is about”. Hm, oare ma apuca si pe mine sufismul?
Oricum, vorba hobbitului, “mai bine maniac decit depresiv!”, asa ca daca tot am ajuns la dancing in the dark ca “metafora” 
, voila.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
5 noiembrie 2007 la 3:43 pm
place!
5 noiembrie 2007 la 7:30 pm
“deci” la inceputul frazei?!
5 noiembrie 2007 la 8:13 pm
Si eu care ma asteptam s-o vad pe Björk, insa nu-i bai…dimpotriva !! Iar din ce povestesti tu acolo despre planeta 8, mie imi suna a racire globala
Totusi, din “Time Bites” am inteles ideea- sufista, desigur-ca ar trebui sa citesti toata seria canopos, ca sa intelegi “lumina/absolutul/adevarul etc etc” 
Si a propos, stii ca Idries Shah are o carte “The Elephant in the Dark”??…hihi
5 noiembrie 2007 la 8:44 pm
@ hobbitul – a, ma bucur!
@ harap – pai e minunat ca te deranjeaza “deci”-ul asta. era si mai dragut daca te facea sa rizi un pic
@ lilanda – vai, sa n-aud de racire globala, ca asa-s de plicti alarmele astea! cred ca tre sa citesti toata seria, da’ se vede destul de bine si dintr-un singur volum – ma rog, asa, ca sa-mi fac eu o idee…
da’ imi place potrivirea, oricum, desi sper ca nu-l faci pe Bruce Springsteen elefant 
eu mor dupa el in clipu asta, asa de ne-sofisticata sint 
iti dai seama ca nu stiam ce-a scris Idries Shah
5 noiembrie 2007 la 9:41 pm
protestez: http://uk.youtube.com/watch?v=d9zFt6M_GLo
5 noiembrie 2007 la 9:54 pm
@ raul: bine-ai facut c-ai protestat.
5 noiembrie 2007 la 10:03 pm
deciul de la inceput este ironic, daca n-ati inteles. textul este ca un fel de continuare in scris a gandurilor Teroristei.
literatura imi trezeste melancolie. o sa ajung sa incep sa plang cand vad o carte.
5 noiembrie 2007 la 10:06 pm
altfel ar trebui sa criticam si ca a scris “pe bune”. ca ce cuvant e asta, nu?
6 noiembrie 2007 la 1:55 am
Daca opinia publica tot a fost atat de surprinsa de faptul ca Dorin Lessing a fost cea care a primit Nobelul anul acesta, poate o sa citesc si eu ceva din ce-a scris. Oricum, m-ai facut curios.
6 noiembrie 2007 la 9:41 am
@puisor, eu nu mai gasesc asa surprinzatoarea inNobilarea lui Lessing; ba chiar simt un oarece damf politic
Fiindca vorbeam de “The Elephant in the Dark”, de care vorbea Lessing in “Time Bites” 
… ei bine, cartea asta are ca tema, citez: “Salvation as a total surrender to God; an attempt at dialouge between Christians and Muslims”!!! q.e.d.??
Alminteri nu contest ca o plac pe Lessing…are o imaginatie bogata, insa un stil cam sec!! Tu ce parere ai luciat de stilul ei??
6 noiembrie 2007 la 9:19 pm
Ai vazuto pe Doris asta cum arata? Nu arata deloc a surfista.
7 noiembrie 2007 la 12:18 pm
@ lilanda – mai, mie stilul chiar mi-a placut, adica e evident ca stie sa scrie, asa, cu impact. Tu ai citit Time Bites? de ce n-ar fi ok “an attempt at dialogue between Christians and Muslims”? mie asta chiar mi s-ar parea interesant
@ dadatroll – pai a surfat pe valurile alea ale -ismelor, tot surfing e si asta
7 noiembrie 2007 la 5:24 pm
Da. Am citit de ea “Time Bites” si “The Cleft” si pot sa spun ca tipa are o minte brici…asa la 88 de ani
Mesajul cu dialogul e absolut OK; vroiam doar sa arat ca “politica” Nobelului a fost, de data asta, subtila, insa tot pe linia Pamuk, de reconciliere religioasa. Doi dintr-o lovitura: premiem o scriitoare talentata, dar si apropiata unui ordin religios musulman, eminamente pacifist (conflictul crestini vs musulmani are o rezonanta speciala in tarile nordice, cam de vreo doi ani, de cind cu scandalul caricaturilor!!).
Insa tin eu minte bine din “Ma numesc Rosu”, ca dervishii erau cam marginalizati? E interesant de stiut cum sint priviti ei acuma in tarile musulmane!!
7 noiembrie 2007 la 7:06 pm
@ lilanda – a, nici nu stii ce rau imi pare ca uite, nu stiu cum se face dar n-am intrat pina acum pe blogul tau, care e foarte misto si mi-a placut si o sa-l trec imediat la blogroll. am vazut ce-ai scris despre Cleft si suna interesant, as citi si eu.
– intr-o buna zi sper sa am chef de ea).
Ma numesc Rosu n-am citit, asa ca nu stiu ce sa spun (ar trebui sa pun mina s-o termin, ca o incepusem si am lasat-o – dar acum mi-e cam frica de cartea asta, ca e asa de maaaare
7 noiembrie 2007 la 11:25 pm
@luciat, multumesc de aprecieri
…insa trebuie sa-mi declin competentele literare si sa recunosc faptul ca citesc carti, avind in minte mai degraba o perspectiva antropologica/etnografica, decit una literara…
Cit despre “Ma numesc Rosu”, te-nteleg…nu figureaza printre cartile mele favorite, by Pamuk. Cartea, scrisa de el, care mi-a placut cel mai mult (si din cele pe care le-am citit, fiindca nu i le-am citit pe toate) este “Istanbul – Memoriile unui oras”.
Si ca sa nu mai postez si la “She wants out”, iti spun aici ca mi-a placut prezentarea…muuult…chiar daca nu te intereseaza sociologia