Terorism de cititoare

Melci, lei, microbi, rechini…

Alessandro Boffa, Esti un animal, Viskovitz, trad. Alexandra-Maria Chescu, Polirom, 2006

(fragmente)

Din prezentarea editurii, Boffa pare un scriitor de la care ti-ai dori autofictiune (sau autobiografie romantata, mai degraba – ca m-am plictisit de cuvintele astea noi). “Alessandro Boffa s-a nascut la Moscova. A lucrat doi ani ca biolog intr-un laborator de genetica animala, pentru ca ulterior sa se dedice studierii creierului uman. In timpul crizei financiare din 1986, a cistigat la bursa o suma considerabila si a plecat intr-o calatorie de unsprezece ani in California si in estul Asiei. Si-a luat diploma in gemologie la Bangkok si a inceput sa faca afaceri cu pietre pretioase, dupa care a petrecut cinci ani pe o mica insula thailandeza. In 1998, debuteaza cu Esti un animal, Viskovitz, carte ce va avea un succes rasunator.”

Intr-o alta viata mi-ar placea foarte mult sa fiu biolog si negustor de pietre pretioase si pustnic pe o mica insula exotica si sa mai si scriu o carte ca asta – multumesc anticipat forurilor care decid repartizarea vietilor viitoare, daca imi vor lua in consideratie prezenta candidatura.

V-ati prins ca nu prea stiu ce sa zic? Sint 20 de povestiri-fabule, cu Viskovitz in rolul principal. Roluri secundare: Lopez, Zucotici, Petrovici, precum si Iana (nevasta urita si pisaloaga) si Liuba (iubita minunata). Absolut suficient pentru o trecere in revista a celor mai importante relatii pe care le poate avea un om. Chit ca nu e vorba de oameni, ci de: pirsi, melci, scorpioni, lei, elani etc. (leul e indragostit de o gazela si povestea se termina prost, dar nu neaparat din motivul previzibil – si el, si ea, de altfel, sint satui pina peste cap de turistii si ecologistii care-i innebunesc cu atentiile lor).  Distractive si amuzante cum si trebuie sa fie fabulele, cu finaluri la care rinjesti sau ramii un pic visator. Inclusiv sex, situatii gretoase, lupte pentru putere, sentimentalisme tratate ironic, faze dure de sa se sature amatorii de filme de groaza, de toate. Scrise frumos, fiecare in felul ei, dar toate in primul rind amuzante. La fiecare ceva m-a impiedicat sa iau lucrurile in serios; am trecut mereu peste admiratia pentru un amanunt sau o fraza si am citit cu calm si relaxare mai departe. E o carte inteligenta si simpatica. Morala suprema pare sa fie: mai bine sa rizi decit sa plingi – dar fara sarcasm, cu bunavointa. Misto, mi-au placut, am si citeva preferate (linkul de sus, de la fragmente, e chiar una dintre ele).

Alina Andrei mi-a lasat la alta insemnare un comentariu (pt care multumesc): “Esti un animal, Viskovitz – de Boffa – merita citita macar pentru prima povestire. In toate e vorba despre Viskovitz si Liuba, care apar in felurite chipuri; in prima, cei doi sunt parshi. Incepe cu Viskovitz care tocmai se trezeste din hibernare. Dormise intr-un fost cuib de ciocanitoare, langa sotia parsha, odrasle (14), socrii, unchi, matusi. Ttoata iarna a visat-o pe prea frumoasa Liuba (amanta onirica). Parshul acesta visator avusese nevoie “de ani intregi traiti in uratenie si frustrari” pentru a reusi sa-si imagineze “acele trasaturi soricesti de o perfectiune absoluta, acea imbinare desavarsita de sfintenie si pacat”. Liuba e “frumoasa precum somnul, seducatoare ca un cascat, molcuta ca o perna”. Gandul la Liuba il facea imediat sa-si doreasca sa adoarma, pentru ca acolo in somn il astepta fidela ca o Penelopa cautatoare de ghinde. Nu s-au dedat la acele treburi pe care le fac parsii cand sunt singuri. Adormitul isi dorea sa impartaseasca cu ea motzaitul,” viclenia cascatului, pasiunea toropelii, contopirea finala a trupurilor intr-un unic si devastator somn, fuziunea sufletelor intr-un vis triumfator, comun”. Un alt text despre carte, tot de ea, e de gasit aici.