Comentarii la: Anunt poetic

De către: vic

vic — Wed, 28 Nov 2007 15:15:38 +0000

@ zum: saracii!

De către: zum

zum — Wed, 28 Nov 2007 13:56:41 +0000

@ vic: ia uite mai, chiar ma intrebam de ce or fi fost atatea nume p’acolo, ce i-o fi apucat sa ingroape asa multi oameni la gramada cu poetul ala . de altfel, cam neingrijit. nu tu o panseluta, nu tu o lumanare la borcan, nimic. piatra.

De către: vic

vic — Tue, 27 Nov 2007 21:43:27 +0000

@ zum: si cum arata? are luminari, flori, tot ce-i trebuie? si e si mormintul lui ricardo reis prin preajma sau pe asta nu l-ai vazut?

De către: zum

zum — Tue, 27 Nov 2007 21:25:22 +0000

@ vic: pai te-am snobat (scuze ca raspund asa tarziu, cred ca ai si uitat despre ce-i vorba – vezi ceva mai sus) fiindca mi-a placut atat de mult fragmentul ala al tau incat am dat un google si am gasit poezia in limba in care s-a nascut. ce, nu suna bine asa? eu de cand am venit din portugalia tot imi propun sa citesc mai multi “de-ai lor”, ca am inceput sa prind gust . n-am ajuns sa citesc prea mult pessoa. ma laud doar ca i-am vazut mormantul. si ca sa mai tai din ingamfare, recunosc ca l-am vazut intamplator, nu m-am dus acolo stiind ca o sa dau peste el.

De către: mariuca

mariuca — Tue, 27 Nov 2007 17:41:41 +0000

Vio, Turtureanu e grozav

De către: vio

vio — Mon, 26 Nov 2007 22:00:21 +0000

Ca nişte ochi care ard
scufundaţi în propria fântână
ca nişte mâini
care nu se întind
de teamă să nu se frângă
ca două păsări care şi-au pierdut graiul
şi îşi vorbesc prin semne
ca o boală tainică şi
ruşinoasă
ca o vrajă care te cuprinde
fără să vrei
ca o poezie nescrisă
ca merii ca perii
în mijlocul verii
ca o voluptoasă infracţiune
ca un blestem
ca o iarbă de leac
iute ca săgeata
şi înceată ca broasca ţestoasă
umilită şi victorioasă totodată
(astfel a fost dragostea noastră)

Nicolae Turtureanu, Ca nişte ochi…

De către: mariuca

mariuca — Mon, 26 Nov 2007 12:45:50 +0000

Pablo Neruda
Cine moare

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei,urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul
unui vartej de emotii,acele emotii care fac ochii sa
straluceasca,oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din ei el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin ,amintindu-ne intodeauna ca
“a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti,infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi,plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti,minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi,pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in
fiecare zi…

De către: raul

raul — Mon, 26 Nov 2007 12:15:15 +0000

@ white noise: in ultimul timp…dar inainte?