"Particule fine de feminitate"
Ana Maria Sandu, Din amintirile unui Chelbasan, Paralela 45, 2003
Abia dupa Fata din casa vagon m-am gindit ca poate ar fi cazul sa citesc si poemul autoarei. Mi-a folosit aminarea macar ca sa pot spune, celor care au citit tot asa, doar romanul, sa ia cu incredere poezia, ca n-o sa fie dezamagiti. E scrisa aproape ca o proza, “poetizarea” vine in primul rind din montaj, din scurtaturi, din concentratia mare a pasajelor, care merg drept la tinta, fara ocoluri. Dar si fara sa se produca vreun scurtcircuit care sa te oblige sa stai pe loc si sa cauti sensuri, figuri, intentii/mesaje mai mult sau mai putin ascunse. Totul e pe fata. Se citeste fara probleme de la cap la coada. Arata cam asa:
“Nu ca as fi avut ceva impotriva calificativului “bleaga”,
de altfel mi se aplica destul de des,
si cind scapam platoul cu salata boeuf gata ornat
direct pe covorul din sufragerie,
si cind ma faceam una cu pamintul invatind sa merg cu bicicleta.”
Uneori textul o ia usor-usor spre poezie cu figuri, dar nu mai departe de o limita respectata cu consecventa.
Sint trei parti: “Giorgi”, “Chelbasan” si “Iubiri primejdioase”. In fiecare dintre ele cite o Ana la o virsta, definindu-se prin raportarea la cei din jur. Ana cea indragostita de o fetita negricioasa dintr-o familie de maturatoare – o fuziune cu un tip de feminitate foarte natural, fara complicatii, nud si crud. Apoi Ana devenita Chelbasan – feminitatea traumatizata (fetita pleaca in tabara la Navodari si trebuie sa se tunda chilug ca sa scape de paduchii capatati in colectivitate; baietii fac mistouri crunte). Si, in final, proba suprema a feminitatii, confruntarea cu barbatii – primul “tip” cu care se culca trebuie sa patrunda prin toate trupurile ei de pina atunci, si cel de bebelus, si cel de fetita, si cel de adolescenta. End of story, identitatea e completa, cu acul masculin se cos una de alta toate Anele. Avem o femeie definitiva, care nu se mai poate intoarce spre etapele ei intermediare. Dar care se intreaba ce o asteapta, in ce rol o sa intre.
“Ana, ce mai crezi azi despre eternul feminin?”
“Nu-mi ramine decit sa ghicesc ce se va intimpla
cu trupul meu rahitic de copil,
care dintre specimene ma va cuceri,
cu cine voi semana, voi avea parul ca o gogoasa,
ma voi certa cu vecinii punindu-mi miinile in solduri,
cuvintele imi vor iesi din gura ca niste ardei iuti,
iar copiii ma vor trage de fusta
in timp ce-si vor inghiti lacrimile si mucii…”
Mie mi-a placut finalul. Ana cea adulta nu renunta la Chelbasan, se iau amindoua de mina si pleaca “haihui prin lume”. Dupa ce au supravietuit. Haihui, refuzind specimenele enumerate dupa faza cu “eternul feminin”. Si mai scot si limba. E o poveste frumoasa, cu toate cruzimile ei. Empowering 
Un poem al supravietuirii dupa coliziunea intre multele “particule fine de feminitate”.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 noiembrie 2007 la 10:54 pm
ei, ai vazut ce frumos ai povestit?
27 noiembrie 2007 la 1:40 am
ah!
mersi de comentariu, ca vad ca nimeni nu zice nimic
27 noiembrie 2007 la 9:30 am
pai… nu am citit cartea. ce sa zic?:D
27 noiembrie 2007 la 10:11 am
N-am citit “Chelbasanul”, si eram tare curios ce o sa zici – a placut mult unor oameni destepti, ca Paul Cernat, de pilda. Acum, din “povestea” ta si din citatele date, am devenit si eu fan Chelbasan, si o sa-mi pun pilele in miscare ca sa-mi fac rost de carte. Uf, textele tale imi fac gauri in buget…
27 noiembrie 2007 la 10:11 am
LluciaT, eram convind ca nimeni nu mai stie de cartea asta. Am luat-o chiar atunci cind a aparut si mi-a placut. Poate pentru ca nu seamana cu multe dintre cartile de poezie de pe la noi si pentru ca nu am vazut acolo teribilisme din alea de care nu mai am nici un chef. Ma bucur ca ai dat de ea si uite ca sint niste ani de cind am citit-o, dar n-am uitat-o. Si baietii, uneori, se descurca cu “particulele fine de feminitate”
27 noiembrie 2007 la 10:19 am
ei, lasati. ca nu saraceste nimeni daca ia chelbasan. sa fiu mindru ca am citit-o acum vreo trei ani? sint.
27 noiembrie 2007 la 11:40 am
chiar ca frumos ai povestit, acum sa vedem daca mai gasim si cartea
27 noiembrie 2007 la 12:00 pm
am vazut-o la tirg. asa ca, poate o mai au la editura. singura speranta pare comanda pe net.
27 noiembrie 2007 la 12:27 pm
Poate ar merita s-o reediteze cineva, mai ales ca asa cum vad ca scrie si LuciaT, multi au citit intii Fata din casa vagon. Mie mi-a placut foarte mult si romanul si m-am bucurat ca o descoperisem pe Ana Maria Sandu de la prima ei carte. Bag de seama ca si Vic e in aceeasi situatie
27 noiembrie 2007 la 2:33 pm
@ radu vancu – ei, lasa ca la una dintre urmatoarele despre care-o sa scriu o sa faci economie, ca sigur o ai pe-acasa
@ catalin – ma bucur ca ti-a placut si imi pare rau ca eu n-am citit-o mai de mult
@ capricorn – uite
http://www.edituraparalela45.ro/fictiune/detalii_carte.php?titluID=605&sess=5cd85f4661b40e9fbbdfeafee351291d&uid=0
27 noiembrie 2007 la 9:30 pm
e una din cele mai frumoase carti de versuri din ultimii ani; mai buna decit multe titluri culegatoare de lauri in varii circumstante/din varii motive.
27 noiembrie 2007 la 9:43 pm
@ Catalin: nu sint in aceeasi situatie, ca eu n-am citit “Poeme in tranzit”.
29 noiembrie 2007 la 11:06 am
@luciat: multumesc frumos pentru link; sper sa reusesc sa gasesc pe cineva amabil prin ro care sa fie acasa pentru livrare
29 noiembrie 2007 la 12:40 pm
luciat, nici nu stii ce bucurie mi-ai facut
mi-am mai comandat vreo 10 carti de pe site-ul de la Paralela, ca n-am putut sa ma abtin 
in cazul in care te intereseaza, apropo de postul putin mai vechi despre jurnale, am gasit si jurnalul Ioanei Em. Petrescu acolo; multumesc inca o data
29 noiembrie 2007 la 12:42 pm
aaaa, si pentru ca esti in faza poetica: tot de acolo mi-am luat si integrala (sau cel putin asa pare) poeziilor lui Rilke la un pret decent in opinia mea
29 noiembrie 2007 la 4:37 pm
@ capricorn – ma bucur mult ca ai gasit ce cautai – citit placut!