Tobele fricii
Eugen Suman, Arcuri electrice. Formele de sub piele, Vinea, 2006
Are 24 de ani si e copywriter, e (sau a fost) legat de clubliterar, are un blog pe care posteaza chestii din reclame, a avut altul pe care a postat poeme, si-a publicat cartea in engleza pe lulu.com – cam astea sint lucrurile pe care le stiu despre autor. De fapt, n-as fi stiut nimic daca n-as fi avut blogul asta, pe care a comentat si el uneori, in general pe un ton calm si foarte ok. Mi s-a parut ca iese cumva din peisaj dar n-as sti sa spun exact prin ce. Poate prin faptul ca nu tine mortis sa comenteze “ca poetii” (nu sariti, nici eu nu stiu ce vreau sa spun cu asta 
). I-am luat cartea de curiozitate, tocmai pentru ca nu reuseam sa ma lamuresc de unde sa-l iau pe autor, nu parea sa fie usor sa-ti dai seama cum scrie, ceea ce e o chestie.
Cartea m-a lasat tot asa, in ceata. Are citeva poeme dedicate lui Claudiu K. – mie nu-mi place Komartin, dar am rasfoit din nou papusarul si alte insomnii ca sa vad ce-mi scapa, totusi; si nu mi-a folosit rasfoirea asta. Suman e mai net, mai curat… Neoexpresionism – auci, ma doare capu’, o fi. Nici nu pot sa trintesc ceva despre “voce distincta”, ca “distinctia” e destul de greu de prins, e… difuza. Da, cred ca asta e cuvintul cel mai potrivit pt cartea asta: difuz. Daca nu ma intelegeti, e absolut normal, ca nici eu nu inteleg ce vreau sa spun
Angoasa, obscuritate, apocalipsa pe de o parte, text fara stridente si fara stingacii pe de alta parte. Monoton si nelinistitor pe de o parte, ordonat, strunit si… pus in pagina pe de alta parte. Cred ca pot sa continui mult si bine asa, fara sa spun nimic. Ce pot sa spun e ca intri repede intr-o atmosfera de fum si intuneric, in care ceva pare sa te pindeasca din spate sa-ti faca lucruri foarte neplacute De altfel, de la inceput pina la sfirsit tot felul de lucruri tremura, vibreaza, se zgiltiie, se infioara, se tulbura, se zgribulesc, stau la pinda, se zvircolesc, se unduiesc, se sufoca, transpira, se incolacesc, se surpa, tiuie, zguduie, susotesc, susura, clantane, trepideaza; sint halouri, ceturi, lumina slaba, “invaluirea slaba a fumului de tigara”, “zbateri cardiace”, “tobele fricii”, un dans “smucit”, o “apatie incordata”, zumzet, scrisnet, trosnet, “rupere de ritm”… renunt, cred ca e destul. Am facut pauze citind, ca ma apucase si pe mine tremuriciul si imi simteam creierul ca o gelatina De dedesubtul stratului asta de panica si amenintare difuza razbate totusi uneori un firicel de viata si elan, dar e repede inabusit.
In rest, sint multe chestii pe care nu le-am inteles. O sa pun doar citeva fragmente care mi-au placut dar ma indoiesc sa se vada, rupte de context cum sint, de ce mi-au placut. Sint pagini care contin un singur rind, fata-n fata cu un poem mai intins. Le compilez aici:
“simpla ta prezenta imi da fiori tine-ma-n brate mi-e frig mi-e teama”
“in cele mai negre cosmaruri capitala zanzibarului prinde viata”
“pretutindeni se cascau intrinduri neprietenoase si intunecate”
“printre gunoaie copiii capitalei si cei ai puscariei se joaca intr-o dezordine desavirsita”
“sa spun cum palmele imi erau strabatute de transpiratia apasatoare”
“pe la colturi se sopteste cum ca de fapt puscaria e o biblioteca”
“imi zimbeste cordial de la biroul sau”
Poemul care mi-a placut cel mai mult: “e blana moale si carnea frageda”. Incepe asa:
“cu adevarat am coborit azi in sufletul meu
si atunci ce rost mai are sa-ti spun
ca ai avut dreptate
si ca nimeni n-a locuit vreodata acolo”.
Ca sa ma joc putin (ce sa fac, autorul e prea serios si eu prea superficiala): iti vine sa intrebi, in timp ce te uiti pe vizor (si coridorul nu e luminat), “Cine-i acolo?” Fireste, cu o voce cam tremurata
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
30 noiembrie 2007 la 4:03 pm
serios? e “copyrighter”
adica se ocupa de drepturile de autor? 
30 noiembrie 2007 la 4:25 pm
@ vic – got me. am corectat. sa vezi ce-mi face asklepios acu
(sa stii ca de curind mi s-a intimplat sa citesc librar in loc de liberal)
1 decembrie 2007 la 7:38 am
Şi cine este acolo?
1 decembrie 2007 la 8:23 am
Nu stiu daca luciat se referea la un banc in incheierea postarii, dar cred ca bancul ii raspunde hobbitului foarte bine, asa ca o sa-l scriu.
Politistul era la el acasa. Era noapte. Deodata in usa se aud batai puternice. Politistul nu astepta pe nimeni, asa ca se duce mirat la usa, se uita pe vizor in holul intunecat si intreaba (cu o voce tremurata):
“Cine e acolo”?
De dincolo se aude: “EU”.
Politistul, atins de un fior metafizic: “Eu????”
1 decembrie 2007 la 3:20 pm
@ liviu v. – nu ma refeream la un banc. era vorba de atmosfera, atita. dar bancul pe care l-ai pus tu e cam pe acolo, cu precizarea ca ar trebui sa nu fie… banc, ci pe bune
1 decembrie 2007 la 5:30 pm
O, pai n-am avut nici o secunda intentia sa fac vreo paralela intre banc si cartea in discutie. Si sunt convins ca Eugen stie asta.
Doar ca prea se potrivea ideea bancului cu ultimele tale randuri. Si nu-i putin lucru sa-ti bata eul la usa!
3 decembrie 2007 la 7:15 pm
si să răspundă tanti aglaia!
(şi vio face bancuri, vechi, de la un revelion ceauşist)…
5 decembrie 2007 la 6:30 pm
hei, ma bucur ca ti-a placut. n-am mai avut timp sa comentez in ultimul timp. nu mai sunt legat de clubul literar, dar am cont acolo & fac misto de chestiile scortoase si de oamenii care-si iau prea in serios “menirea de autor”.
5 decembrie 2007 la 7:29 pm
ce să faci şi tu, că doar eşti copywriter, iar ăştia-s oameni relaxaţi, lejeri & funny
hai s-auzim numa’ de bine
5 decembrie 2007 la 11:28 pm
@ grig – ce sa comentezi si tu
6 decembrie 2007 la 10:38 am
grig, mi-a placut commentul tau, in ciuda faptului ca eu eram “tinta”
6 decembrie 2007 la 1:02 pm
lucia, despre ce nu este, nu se poate vorbi. citeşte şi scrie şi tu despre nimigean, daniel bănulescu, ruxandra novac, dan coman sau ştefan manasia (câţiva dintre poeţii cu adevărat mişto de azi) şi o să avem despre ce să vorovim.
6 decembrie 2007 la 1:26 pm
@ grig – clientul nostru, stapinul nostru
sa vezi promptitudine la mine – acusica (ma rog, sa-mi beau si eu cafeaua, sa fac un dus…) iti scriu despre nimigean. (de dan coman si stefan manasia n-am citit inca nimic dar evident ca vreau)
7 decembrie 2007 la 10:11 pm
da, da, neaparat ruxandra novac, e f f buna.
8 decembrie 2007 la 4:59 am
am citit aia cu steaguri pe turnuri si atit, acu vreo trei ani, cred
18 decembrie 2007 la 9:53 am
novac e misto,manasia e si mai misto, ma indoiesc insa de coman, cred ca e supralicitata valoarea lui,mie mi se pare slab(adica previzibil si plicticos…)
insa cel mai fain mi se pare teodor duna. l-ai citit?
18 decembrie 2007 la 1:52 pm
@ george – nope, nici duna n-am citit. si nici perdivara. si multi altii
18 decembrie 2007 la 2:29 pm
nu mai vorbiti despre carti care nu pot fi gasite, ca dau in depresie
18 decembrie 2007 la 2:47 pm
@ white noise: n-ai deja depresii? pai, ce fel de intelectuala esti tu?
18 decembrie 2007 la 6:12 pm
la depresivi nu vine Mosu’, asa ca-s tare vesela
18 decembrie 2007 la 6:42 pm
nici anu’ asta nu vine? pai, atunci, cum sa nu dau in depresie?
18 decembrie 2007 la 10:42 pm
pai teo duna e un dan coman mai soft, mai clorotic
19 decembrie 2007 la 10:19 am
nu. spre deosebire de coman ( care e ff artificios…) duna e foarte misto,de-abia astept sa-l citeasca luciat.