Terorism de cititoare

Idolatria

Adela Greceanu, Intelegerea drept in inima, Paralela 45, 2004

O postfata de Simona Sora, strict necesara. Ca altfel citeam cum se uita mita in calendar “suprarealism crepuscular, in care totul e semnificativ”, “mistica a scrisului”, “toate cele sapte trepte ale iluminarii (detasarea, perseverenta, umilitatea, linistea, uniunea, logodna, casatoria spirituala), unele neatinse, altele nedorite”. Sper ca nu ma banuieste nimeni ca as fi in stare sa descifrez, intr-un poem, cele sapte trepte ale iluminarii! “Albedo”, textul cu care se deschide volumul, e o replica la “Nigredo” al lui Gellu Naum. In “Pana mea” am vazut ceva de Adela Greceanu despre Iustin Panta – pre care nu l-am citit (darrr trrrebuie, urrrmeaza, sperrr sa). Declin orice competenta, cu alte cuvinte.

E un poem de vreo 30 de pagini, care incepe cu “Punctul din fruntea mea priveste punctul din fruntea lui” si se termina cu “Mi-ar placea sa-ti fac o placinta cu praz / mi-ar placea sa traiesc.” In “Albedo”: “Pasarea zboara intr-o pasare mare / pestele inoata intr-un peste imens”. Adica mari dureri de cap – daca vrei sa intelegi, incadrezi, survolezi textul (ca e “text”, nu poezie sau proza sau jurnal sau). Altfel, daca vrei doar o prima imagine ca sa te hotarasti daca te intereseaza sau nu, Intelegerea drept in inima te convinge fara probleme.

Ia sa vad eu acuma cu ce-am ramas deocamdata:

1. “E rusinos ca la virsta mea sa ma apuce idolatria. Pina acum n-am avut nimic si dintr-odata tot ce fac, tot ce gindesc trec printr-un filtru: ce-ar face idolul meu in aceasta situatie? Ma simt neputincioasa. Vreau castraveti.” (p. 34)

si

2. “El spune ca isi cauta maestrul, adevaratul. Ca pina acum a gasit doar jumatati de adevarati. Intilnirea noastra este maestrul meu. Ar putea fi si al lui.” (p. 15)

Adorabil primul citat (pentru mine – ma mir si eu cum de inca n-am obosit sa tot repet “dupa parerea mea”, “mi se pare”, “la asta ma duce capu’” etc. ). Mai ales pentru “vreau castraveti” – care suna ca o formula magica, de aparare. Nu impotriva idolatriei sau a idolului, ci impotriva disolutiei (in loc de uniune) prea bruste. “Treptele”, etapele, ma rog, trebuie parcurse intr-un ritm anume, e nevoie de rabdare, de un fel special de rabdare. “Sa ai rabdare fara sa astepti. Sa ai acel fel de rabdare cu bataie lunga  si vei constata ca rabdarea ta s-a schimbat la fata.” (p. 12) Asta pot s-o inteleg “drept in inima”, ca sa zic asa.

Dar despre ce idol sa fie vorba? Despre ce “iubire” (cuvint scris des si apasat)? Al doilea citat e clar – un idol si o iubire spre care exista un intermediar, cel care isi cauta maestrul. Cred ca se poate incepe asa, de aici sa urmaresti “alchimia”. Cu un pas inapoi, spre nigredo – voila, din Jung: “nigredo alchimic, care apare dupa coniunctio, cind femininul a preluat in sine masculinul”.

“Te las sa intri si sa iesi intreg din casa mea. Nu-mi las sucurile sa te atace. Ca pe niste fiare le-am imblinzit. Ele nu mi te vor adauga. Au invatat sa te hraneasca, sa te irige.” (p. 20)
“Cochetaria lui m-a inspaimintat. Masculinul si femininul se imperecheau cu nerusinare pe fata lui.” (p. 22)
“Intre barbat si femeie este o diferenta de jumatate de regn” (p. 24)
“Odata ne-am imbratisat in ploaie, pe asfaltul ud. Feminitatea trecea de la unul la altul printr-un suvoi luminos. Ne-o asumam pe rind.” (32)

Precum si: “Daca ai ajuns la calmul alb, piatra ta se invecheste brusc cu citeva mii de ani.” (p. 36) Piatra… “simbolul sinelui nemuritor” (tot Jung, ca de unde alte lecturi la mine?).

Mai departe… scrie-n carte. Alchimie, iluminare, drumul neincheiat, “scrierea de tot”… vom reveni