Vise, povesti, dialoguri
V. Leac, Dictionar de vise, Cartea Romaneasca, 2006
Ati baut vreodata galben gazos? Daca da, spuneti-mi si mie ce-i aia ca nu mai pot trai in ignoranta. (O fi bere? Da’ ce, berea e galbena?) Ca asta se bea cel mai des aici. Adica in Arad, presupun, unde sint citeva crisme si terase: Atlantic, Bou-Rosu, Orhideea, Podgo (cica asta e “chiar linga ditamai firma Eurostil” si ni se recomanda sa intram), Fruct stopat (dar aici se pare ca “s-au imputit lucrurile”). Mai e magazinul Ziridava (cu trei etaje), un abator, o librarie (cum se cheama?). Cred ca am gresit inceputul, trebuia sa raspund intii la intrebarea cine. Pai, o gramada de lume: niste baieti (cyborg Bogdan, Dan Muie, Liviu Japonezu, Petroman, un gras si-un slabanog, Bill, Dumnezeu), niste fete (Melinda, Pamela, Bo-bo, pictorita Dana, Roji cabiniera), niste barmani, popa Scorodin, poeti cit incape si multi altii.
Personajele noastre fac de toate: trancanesc, beau, fac sex, se injura, viseaza, fac si spun bancuri, unul isi cumpara o geaca de piele de la second hand, altul o palarie de dama, Daniela G. se lasa posedata de Poezie si tot asa. Uneori vorbesc foarte urit. A, sa nu uit ca se citeste (Dostoievski, normal, printre altii), se scrie, se asculta muzica, ce sa mai, o adevarata efervescenta culturala.
“intra dumnezeu, pune o caseta cu led zeppelin.
- pe partea cealalta, zice bill.” (pt continuarea bancului cu “intra dumnezeu intr-un bar” luati-va si voi cartea, daca sinteti curiosi)
Dictionarul de vise e de fapt un dictionar cu literati in viata. E cam expediat, adica lipsesc multi din el, dar autorul ne asigura: “am visat si cu ceilalti. aproape cu toti am visat.” Printre altii:
Constantin Vica
“l-am visat pe constantin vica,
statea cocotat pe o scara la biblioteca nationala,
selecta carti: asta e proasta, asta e proasta, asta e proasta
- de doua luni stau aici pe scara, vasile, si nimeni nu ma baga in seama.
- ma, vrei sa-ti aduc ceva de la chiosc?”
Patapievici (da sfaturi)
“ar trebui sa scrii si tu niste studii de filosofie, un studiu consistent
despre nicolaus olahus, iei un premiu si pe urma mergem cu microsoft prin tara.”
Cartarescu
“am visat ca ma plimb prin orbitor. am mai visat eu de multe ori ca ma plimb prin orbitor.
era ca-ntr-un joc. de departe il vedeam pe mircea cartarescu, cind ajungeam acolo unde era cartarescu, gaseam un bilet: gaseste-ma! gaseste-ma!
alergam, alergam ca nebunul…”
Concluzii
A autorului:
“da’ nu-i estetic
ba-i estetic
ii estetic pina-n curu’ lu Croce
si-napoi la mama noastra super-estetica”
A mea: n-am. Toate textele incep cu punct. Ce-i aia galben gazos?

Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
7 decembrie 2007 la 7:57 pm
am asistat la o lansare a volumului la timisoara. in fundal se recitau visele, bancurile, dialogurile:total indigest. next?
7 decembrie 2007 la 10:48 pm
mie mi-a placut cartea mult spre foarte mult
. mi-a placut si cum ai scris despre ea. imi plac si performance-urile lui leac. nu stiu ce e galbenul gazos, imi imaginez ca ceva gen brifcor…
7 decembrie 2007 la 10:53 pm
Galben gazos e bere. Blonda.
7 decembrie 2007 la 10:56 pm
Marea calitate a poeziei lui Leac e ca, recitata de el, face ce vrea cu sala. E sinucigas pentru (aproape) oricine sa recite dupa Leac. Intr-un fel, miza ei retorica poate fi si un dezavantaj – insa cine stie sigur daca poezia e numai textul scris, nu si performarea propriu-zisa? Eu nu, in orice caz. Mie imi place. Mult.
7 decembrie 2007 la 11:33 pm
da e straniu volumul asta al lui leac eu nici nu stiu daca-mi place dictionarul mai mult decit seymour.
sa n-ai nici o concluzie e bine pentru autor
inseamna ca a obtinut macar o mica stupoare asta e o miza buna
e greu leac pare virtos si energic dar e si plin de literatura
luciat citeste poemul marginalii sa vezi cit livresc strecurat vesel e acolo si vezi ultimele 10-12 versuri, toastul si ce-l precede
e ametitor
7 decembrie 2007 la 11:35 pm
scoate te rog
te rog
terog TEROG te rog
cuvintul bancuri din titlu
n-ai dreptate cu el
8 decembrie 2007 la 4:38 am
deci e bere
n-am auzit/vazut nimic recitat – dar imi pot imagina, oarecum
@ kata – oki, scot “bancuri”. poate trebuia sa bag “retorici”, vorba lui r.
dar ramine asa. nu stiu daca e bine pt autor ca n-am nici o concluzie – mi s-a parut ca e in genul lui 
si, sa mor eu, voi cred ca va autosubminati, intr-un fel, in acelasi timp in care va promovati – ceea ce mie imi stirneste simpatie (si o mica stupoare, exact)
8 decembrie 2007 la 7:40 am
explica-mi te rog asta cu autosubminati suna interesant
mi se pare ca m-am gindit si eu la asta dar nu pot sa explic acum
plec in excursie fara net revin luni
multumesc pentru retorici
8 decembrie 2007 la 9:44 am
@ kata – pai nici eu nu pot sa explic acum
excursie placuta!