Terorism de cititoare

Draga domnule Emil Brumaru,

Mi-am inceput anul cu dumneavoastra si cred ca o sa mai petrecem niste timp impreuna, ca vreti sau nu. Ce-ati postat pe blog in ultimele saptamini? Si unde am fost eu in vremea asta? Intr-un fel de realitate fara parfumuri si fara sens, cind puteam sa fiu fericita in lumea dumneavoastra in care “motanii n-au nevoie de duhovnic”, si puteam sa bat si eu mingea, cu Mos Craciun drept portar, si puteam, pur si simplu, sa ma bucur de sonetele, numaratorile, colindele si rugaciunile dumneavoastra laice. Mai tineti minte cind ati zis “As vrea sa scriu ceva dureros de simplu si de frumos…”?

Si, pentru ca am citit, si-am citit, si-am citit, nu mi-a mai ajuns si-am luat si o antologie pe care-o aveam prin casa si-am citit si de-acolo, despre Detectivul Arthur si despre Julien Ospitalierul si despre Robinson Crusoe… si-o sa mai citesc, toata ziua cred, tot anul poate, despre bile de fildes si iubiri deraiate si cruzimile lui Julien Ospitalierul si dulceturi si lesinuri si toate zidurile si fintinile si animalutele si crinii dumneavoastra, pentru ca nu sinteti, draga domnule Emil Brumaru, un poet de duminica de calendar, sinteti un poet de oprit timpu’ cu totu’ si de facut cititorii fericiti, nu numai in prima zi dintr-un an mai nou si mai limpede (sa speram!), ci in anul asta de la cap la coada si in anul viitor de la cap la coada si in anul 2071 la fel, ori de cite ori vrem o duminica si o luna april pentru noi, numai si numai pentru noi, cititorii dumneavoastra.

Si, ce sa va mai spun? Parca invers trebuia sa fie, de ziua dumneavoastra trebuia sa primiti cadouri, nu tot noi, tot noi!, sa primim cadouri de la dumneavoastra! Va multumesc, cu umilinta, cu o mie de reverente, pentru poeziile dumneavoastra dureros de simple si de frumoase. Pentru ziua de azi, pe care mi-ati salvat-o, nici nu stiti. Si pentru multe alte zile pe care mi le-ati salvat pina acum si stiu ca or sa mai fie inca multe de acum inainte.

Si… la multi ani! Sa fiti fericit! Pe linga dumneavoastra si noi, ceilalti.

Si… si… si… va fur ceva:

Colinde-n spaima din oglinde (1)

Motanii n-au nevoie de duhovnic,
Ci de-un dulap plin cu pirjoale, spornic
Sa-si umple lacomia si burtica.
La gaura cind iese soricica,
Dinsul sa doarma, dinsa sa danseze
Pe-ale bufetului dulci metereze,
Punindu-si, oh, rochita rindunicii
Din cauza-ntunericului, fricii,
A gastii ce-n chiuvete o invie,
Tandri, gindacii de bucatarie!
Raza de luna ii despica-n doua,
Scoate dintr-insii albicioase oua
Si le cloceste-n bruma din fereastra
Spre groaznica neliniste a noastra….

Si v-as mai fura:

Rugaciune laica 
Cintec naiv 
E ingerul de marti ce imi aduce
Ce-o sa-mi aduca oare Mos Craciun 
E un inger ce apare numai vineri 
Asta e ceata,-mi spui, si e frumoasa
Vai, ceata nu-i frumoasa, ti-am raspuns 
Si ma durea in piept, poate era
Poate-am murit si nu mai stiu sa spun 
Cind fluturii dau iama peste trupul
De ce te miri ca-ti scriu din nou sonete 
Eu cred, nu-ti fie teama, ca prin tine 
Numaratoare pentru pustoaice si babalici (5)
Numaratoare pentru pustoaice si babalici (7)
Se-ncheie anul, poate-i cel din urma 
Dragostea-si are grijile-i marunte 
Colind laic (5)

Si… multe altele. Si… ii iubesc pe toti motanii dumneavoastra.

“Motanii imi surid curtenitori
Si sclifositi din blanurile scumpe,
Si litera se-nfunda mai docila,
Mai aromata, mai neprihanita,
Ca-ntr-un fotoliu-n afinata fila”