Mesele din lemn de chitru, cu picioare de fildes
Alain de Botton, Consolarile filozofiei, trad. Veronica Tomescu si Cristina Dragulin, Curtea Veche, 2006
De popularizare, as zice. Sint sase capitole. Sase filozofi care te-ar putea consola daca suferi de:
lipsa de popularitate (Socrate)
lipsa de bani (Epicur)
frustrare (Seneca)
nepotrivire (Montaigne)
inima zdrobita (Schopenhauer)
greutatea vietii (Nietzsche)
Consolarea mea, acum: indiferent de ce suferi, las-o balta. Nu te mai ocupa de tine, ocupa-te de altceva. Sau de altcineva. Chimia are caile ei si-o sa te rezolve si pe tine intre timp, exact la fel cum ii rezolva pe toti.
Un fel de a te ocupa de altceva sau de altcineva: “Tejghelele librariilor sint cea mai potrivita destinatie pentru cei singuratici, dat fiind numarul de carti care au fost scrise pentru ca autorii nu gaseau pe nimeni cu care sa stea de vorba.” Te poti ocupa de carti 
Exact asta fac, zic eu, cei care scriu carti despre propriile lor suferinte si frustrari: se ocupa de altii, nu de ei insisi. Poate Cartarescu nu s-a ocupat de Dan C. Mihailescu cind si-a scris jurnalul, de exemplu, dar nimeni nu se poate ocupa de toata lumea. Eu sint foarte incintata ca pe alocuri s-a ocupat de mine. Pe de alta parte, nici eu nu ma ocup cu propria mea persoana (deosebit de importanta 
) cind citesc jurnalul lui, ci de el. Uimitor, nu-i asa? Cei carora le-a placut jurnalul lui Jeni Acterian o sa ma inteleaga, ca si lor li s-a parut ca ea, saraca, scria despre ei. Dar, cind au citit, s-au ocupat totusi de ea.
Lasind jurnalele la o parte, poate ca literatura ne atrage, la inceput cel putin, din acest motiv. Alain de Botton vrea sa ne atraga spre filozofie tot asa, sa ne arate ca filozofia e pentru noi si despre noi. E o idee Numai ca, ma tem, e doar un prim pas. Nu stiu care ar fi ultimul, stiu doar ca undeva, pe parcurs, cea mai mare consolare e cind te hotarasti sa crezi ca nici scriitorul si nici cititorul nu conteaza cu adevarat, ci doar cartea pe care unul o scrie si altul o citeste. Evident, nu toate cartile reusesc sa existe in felul asta. Carticica lui de Botton nu, nici vorba, dar e OK. Poate sa te trimita pe drumul spre alte carti, mai importante, ceea ce, la urma urmei… este important. Ca toate treburile umile facute cu seriozitate.
P.S. Daca o sa vi se para dezlinata, irelevanta si plina de contradictii insemnarea asta, aveti dreptate. Dar prima ei varianta era si mai si Drept consolare, uite ceva despre Seneca: “Minca bine si-i placeau mobilele scumpe, mai ales mesele din lemn de chitru, cu picioare de fildes”. Era sa ma sufoc de lacomie la asta, ca vreaaau si euuu, merit, nu se poate sa nu merit o masa din lemn de chitru, cu picioare de fildes! Si de ce n-aaam?!?! 
Seneca avea, asa ca frustrarea mea creste de da pe dinafara si tot stoicismul e inutil, nu ma poate consola cu nimic
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
4 ianuarie 2008 la 12:31 pm
asa credeam si eu: ”filosofia e pentru noi si despre noi”. dar am dat peste deleuze, peste rorty si peste alti ”filosofi” contemporani si n-am mai spus acelasi lucru. cum sa fac, luciat, sa-i pot gusta pe ginditorii astia mai noi?!
ca eu una stiu la ce-mi serveste sa citesc din cind in cind cite un dialog platonic sau niste pagini din sartre (par exemple), da’ nu stiu la ce mi-ar servi daca as citi prea mult din rorty. asta chiar ca nu se ocupa de mine 
4 ianuarie 2008 la 12:44 pm
@ lizuca – ei, na, rorty si deleuze
chestia cu “filoZofia e pt noi si despre noi” e la un nivel, rorty si deleuze la altu – inutil sa iei liftu de fiecare data 
4 ianuarie 2008 la 12:54 pm
slabute consolarile astea ale lu’ botton. sub nivelul filosofilor frantuji de televizor
4 ianuarie 2008 la 1:02 pm
Nu, nu! Nici n-am sa iau liftul!
4 ianuarie 2008 la 3:37 pm
cautasem cartea asta sa o fac cadou, avand in vedere ca am mai citit 2 Botton’uri si nu erau atat de rele….still, de unde naiba gasesti tu fildesh (saracii elefanzi, alea alea)..de chitru numa zic
we got Ikea. Slaba consolare, nu’i asha? 
)
4 ianuarie 2008 la 4:35 pm
nu cred ca e o carte de popularizare a filozofiei… sa zicem ca e un mod aparte de a concepe filozofia, ce are si un nume consiliere filozofica – Gramos, ca tot se ocupa de asta (http://consilierefilosofica.lx.ro/ ) ar putea explica mai pe larg si mai pe gratis
cum se mananca ast soi de zeama de peste…
altfel, Botton incearca sa propuna un fel de filozofie diferita de cea academica, sa faca din marul select unul accesibil, in anumite conditii tuturor…
cazul Socrate: hidos la infatisare, iscoditor si indraznet…
ce face acesta? Interogheaza. pune intrebari si pune sub indoiala lucruri aparent indubitabile, sa zicem, ce este onoarea, ce este curajul, ce este demnitatea etc…
ce-l mana pe Socrate in lupta?
ideea ca altii pot sa greseasca, chiar daca sunt oameni influenti, chiar daca credinta lor “adevarata” e o mostenire veche, secolara…adica, sugereaza Socrate, justetea unui argument, a unei opinii nu se alimenteaza din rangul celor care o sustin sau de numarul celor care cred in ea, ci tine de ratiune, de argumentare rationala…
e, aici este consolarea prima a filozofiei care poate fi formulata fie ca un imperativ: sa ai adevarul in vedere, nu pe cei care pretind ca-l detin, sau ca o solutie: nu te intrista daca esti in minoritate, important este sa-ti asumi si demonstrezi rational un adevar, ca neadevarurile, oricum cad, mai devreme sau mai tarziu. minciuna cica are picioare scurte, zice un porverb romanesc de toata frumusetea…
pana la urma cartea poate fi citita ca un set de moduri practice, pragmatice ale filozofiei, sau ca un raspuns la intrebarea: cum pot folosi filozofia in viata de zi cu zi…
4 ianuarie 2008 la 4:49 pm
@tuvia: mai bine ca n-ai gasit cartea asta, ca te faceai de ris cu asa cado.
eu as vrea sa aflu cum poate, totusi, proust sa-ti schimbe viata
4 ianuarie 2008 la 7:09 pm
pai am mai dat un Botton, dar fu apreciat…normal, Soarta a stiut mai bine.Eh ti’o schimba, chinuindu’te toata viata sa termini ceva care nu e menit sa se termine
5 ianuarie 2008 la 12:48 am
off topic
pe => http://pikchiu.haipa.ro/archives/97 . faci ce vrei cu ea.
leapsa daca vrei
arrivederci
tot n-ai zis nimi de manusi
5 ianuarie 2008 la 7:31 am
Jeni Bacterian. Hahaha.
Scuze, n-am putut să mă abţin.
5 ianuarie 2008 la 12:08 pm
@Zaza: ce ma enerveaza ca nu mi-a venit mie asta!
5 ianuarie 2008 la 2:04 pm
@ tuvia – ikea e enervanta ca dracu, dupa parerea mea
@ vic – si eu vreau aia cu proust
@ vitalie – aaa, mersi de comentariu, vazusem si eu mai de mult la gramo, dar uitasem. nu m-am gindit nici o secunda, recunosc, la consiliere filozofica
mi s-a parut doar un fel de introducere, asa, ceva mai haios si mai amuzant, da’ probabil ca n-am inteles.
@ pikchiu – gata, am raspuns. de manusi ce sa zic, decit ca mersi de intentie
da’ nu stiu de care manusi vreau, sincer – de primit n-am primit, mi-am luat eu unele normale
@ zaza –
)))))))))))))))))))))))))
5 ianuarie 2008 la 7:46 pm
mie botton imi place, in categoria cura de oua de prepelita si alte self-helpuri:)
iar ikea e democratica , de-aia te enerveaza? mai bine bun gust pe scara larga decat prost gust pe scara larga.
cred ca masuta aia ti-ar putea parea oribila azi, cine stie.
5 ianuarie 2008 la 8:44 pm
@ uv – am fost de doo ori la ikea – prima data mi-a placut, a doua oara mi s-a parut nazista. anunturile alea prin megafon – va rugam asezati produsele in carucior cu pretu inainte… si miile de indicatii si semnale si… oamenii aceia ingrozitori care mincau – MINCAU, auzi! duminica la prinz in picioare! poate o iau eu razna ori imbatrinesc de-a binelea, ca mai am putin si pling de doru magazinelor dragute de altadata… care nici nu stiu ce magazine dragute am vazut eu vreodata “altadata”, ca parca nu-mi aduc aminte de pravalii frumoase… oi fi avind ceva la cap
5 ianuarie 2008 la 8:47 pm
@ uv – masuta aia ESTE oribila. imi pare rau c-am luat-o! dar e utila, ca pot sa stau in fotoliu si s-o trag cumva peste, ca un fel de masuta de avion, nu stiu daca intelegi…
n-am luat-o de frumoasa
dar nu vreau sa spun ca sint naspa mobilele ikea, asta nu, unele sint dragute si in general, ai dreptate, mai ok decit ce era inainte la noi
5 ianuarie 2008 la 8:54 pm
eu nu am vazut asa ceva la ikea, dar toate magazinele mari sunt nashpa.
hai ca poate scriu pe blog despre o pravalie, doua care imi plac mie
5 ianuarie 2008 la 10:05 pm
[...] plac si mie pravaliile, ca si lui Luciat. mai ales pravaliile mici. ultimele descoperiri, care mi-au creat si dependenta, [...]
12 iulie 2008 la 3:49 am
Io ma-ncapatanez sa scriu “filoSofie”, poa’ sa-mi zica academicienii ce-or dori. De Zophia io n-am auzit. Iarta-ma ca m-am apucat sa vorbesc de pere, cand tu vorbeai de mere, da’-m vazut ca ai corectat-o pe lizuca si m-am inflamat.