Carver, deocamdata
Raymond Carver, Catedrala, trad. Horia Florian Popescu, Polirom, 2006
Carver imi place dar nu prea am ce sa comentez acum. 12 povestiri, “fiecare in parte, niste perle ale prozei americane minimaliste” – prezentarea editurii. Hemingway, Cehov, Kafka, se spune. Oameni marunti in situatii nasoale – ori e marit un amanunt marginal (telefoanele pe care le primeste mama unui baiat care a suferit un accident, in “Un lucru mic si bun”), ori e extirpat unul central (ca in “Trenul” – cred ca mi-a placut cel mai mult – se intilnesc trei personaje care tocmai au iesit sifonate din cite o intimplare importanta si, in loc sa aflam exact ce-au patit, aflam doar ce fac si ce spun cit asteapta trenul). E straniu si poetic si nu mai stiu cum. Am mai citit doar un alt volum de povestiri, mai e unul, tot la Polirom, o sa-l citesc si pe ala. Cica un editor l-a pus sa taie masiv din manuscrisele lui, pina cind Carver chiar s-a revoltat. Nu stiu, dar pare sa fi fost un editor super-destept.
Nu va bazati pe insemnarea asta, in concluzie. Am nevoie de mai mult Carver si de mai multi americani, in general, nu ma simt confortabil, deocamdata, cu ei. Am nevoie si de niste Cehov, a trecut cam mult de cind nu l-am mai frecventat. De proza scurta si buna, de fapt, chiar simt nevoia, am impresia ca mi-ar face bine la cap.
(“In unele zile Wes si cu mine ne duceam sa pescuim pastravi in una dintre lagunele cu apa dulce din apropiere.” p. 38 – Mi s-a pus pata si o sa fiu atenta la orice carte scrisa de vreun american, sa vad daca pescuitul de pastravi e chiar inevitabil. Daca da, de la ce li se trage? Ca doar nu de la Moby Dick!)
P.S. De pe 11 ianuarie, in Bucuresti, un film dupa Hrabal, abia astept. Un blog de pisica (Jazz) si de om (Vic Oprea – nu va repeziti, ca nu e acelasi Vic). Un baptist mult laudat pentru decenta (pe mine m-a calcat pe nervi mai de mult, intrasem de curiozitate pe blogul lui) se stropseste la Cezar si-l “sfatuieste” sa aiba grija la trecerile de pietoni, ca poate il bate dzeu ca a postat un clip despre Jesus (o prostioara destul de amuzanta, nu cine stie ce, cam de prost gust – nu ma dau in vint dupa asa ceva, dar ma scot din sarite popii isterici si credincioasele apucate de streche). La raulnecesar am vazut ceva despre romanul cu Rousseau al lui Stephane Audeguy – a mai citit cineva? ca nu stiu ce sa cred, mie mi-a placut Teoria norilor.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
9 ianuarie 2008 la 12:07 pm
destul de slabut filmul dupa hrabal. a-mbatrinit si menzel.
9 ianuarie 2008 la 12:11 pm
chiar si-asa, sint curioasa si-o sa ma duc sa-l vad – parca ai mai zis ca nu e mare lucru, n-o sa ma astept la o capodopera si gata
9 ianuarie 2008 la 12:11 pm
Buna!
daca mai vrei sa afli/citesti despre carver si editorul lui, poti gasi pe site-ul de la new yorker un articol despre relatia dintre carver si lish (editorul sau):
http://www.newyorker.com/reporting/2007/12/24/071224fa_fact
dar si fragmente din scrisorile lui carver catre lish:
http://www.newyorker.com/reporting/2007/12/24/071224fa_fact_carver
o povestire in forma ne-editata (“Beginners”, care a devenit “what we talk when we talk about love”):
http://www.newyorker.com/fiction/features/2007/12/24/071224fi_fiction_carver
si acelasi text editat (adica, este publicat pe site textul plus toate taieturile):
http://www.newyorker.com/online/2007/12/24/071224on_onlineonly_carver
daca vrei proza scurta scrisa de americani si ai la dispozitie o imprimanta (sau nu te deranjeaza sa citesti de pe ecran), poti sa incerci sectiunea lor de “fiction”; nu se plateste si de multe ori au povestiri bune (“Chekov and Zulu” a a parut pentru prima oara in NY si o gasesti pe site).
in fine, le-am facut destula reclama
. sper sa iti placa.
9 ianuarie 2008 la 12:11 pm
pai, nici n-am zis sa nu te duci
9 ianuarie 2008 la 12:13 pm
pai nu voiam sa zic c-ai zis – decit ca mersi de avertisment
9 ianuarie 2008 la 12:19 pm
@ linda – multumesc, multumesc, chiar o sa citesc alea doo, before si after editare, sint curioasa rau
9 ianuarie 2008 la 12:21 pm
am aruncat rapid un ochi pe ultimul link de la lindabelinda si cam sint de acord cu editorul.
9 ianuarie 2008 la 12:56 pm
sper sa nu fie prea bun filmul, doar concureaza cu 432 la oscarul de anul asta pt film strain
10 ianuarie 2008 la 12:48 pm
..nu m-a contrazis nimeni inca. Postul despre Fratele… l-am scris in ciuda, cu atat mai mult cu cat Teoria Norilor e o care care m-a bucurat mult. Speram sa ma determine cineva sa continuu cartea. Mi se pare scrisa la repezeala, hai sa respect termenul editorului si sa las slefuirile la o parte…
10 ianuarie 2008 la 8:51 pm
Ciudat, aceeasi impresie mi-a lasat-o si mie Carver dupa ce am citit What we talk about when we talk about love.
Am de gand sa citesc si Catedrala, dar parca nu ma grabesc prea tare. Mi-a atras atentia Popular Mechanics, insa doar pentru ca aduce putin cu Cortazar.
12 iulie 2008 la 4:35 am
Luciat, iti recomand (iaca o fac si p’asta) “Despre ce vorbim cand vorbim despre iubire”. Tot de la Polirom, unde a mai aparut si “Taci, te rog!”. Cred ca dintre cele 3 volume, “Despre ce vorbim…” e cel mai bun. E foarte dracos felul in care autorul isi vara ochiul in intimitatile oamenilor. Nu adauga niciun pic de moloz literar, fie el stilistic sau analitic.
12 iulie 2008 la 12:16 pm
@ cip – am citit despre ce vorbim. asa ziceam si eu, ca a avut un editor destept, care i-a scos molozul
12 iulie 2008 la 2:51 pm
Da, ai dreptate… Sunt distrat.