Americanii, really
Jonathan Franzen, Corectii, trad. Cornelia Bucur, Polirom, 2004
Ati ratat, probabil, s-o cititi exact cind trebuie, adica in preajma Craciunului. La mine atunci s-a indurat bunul dzeu sa-mi trimita gindu’ cel bun 
(am ramas setata pe chestii sfinte, pardon), desi uv si vic ma bateau la cap de ceva timp sa pun mina pe ea. Are 546 de pagini, format mare – btw, volumul n-are pic de sex apel, imi pare foarte rau. Arata a cartoi la care o sa casti pina o sa-ti trosneasca falcile. Si alea de pe coperta 4, avertismentele de capodopera, comparatia cu Thomas Mann, “zbaterea unei familii americane timp de doua generatii”, nu sint nici ele foarte-foarte apetisante, adica te predispun sa amini pina iese soarele, respectiv pina vin zapezile, in functie de anotimp.
Adevarul e ca am citit-o repejor, ca am ris in hohote pe ici pe colo, ca are dialoguri si scene si poante, ca sare de la o poveste la alta si de la un personaj la altul cam atunci cind ar vrea si muschii tai, ca sint rasturnari de situatie suficiente, ca se petrec lucruri si aventuri, ca efectiv mama de familie are destule in comun cu mama mea (probabil si cu a voastra daca n-aveti o mama mai non-conformista) si ca eu am destule in comun cu unul dintre personaje (destule as in “a lot”), ca sint suficiente personaje bine facute ca sa gasiti si voi unul cu care sa va potriviti binisor, ca, pe scurt, e o placere. Povesti de amor pentru fete, aventuri politice in Lituania pentru baieti Umor pentru toata lumea. Chestii “scrise” pentru critici, actiune si ritm pentru cititori lenesi. Problematizari si structura si idei pentru intelectuali, de toate.
Ce sa mai spun? Ca mie mi s-a parut o pereche buna la Underground a lui Makanin. Nu neaparat literar, cit asaaa, pe dinafara. Corectii iti da o imagine panoramica a Americii, Underground una a Rusiei .- dupa razboiul rece. Primul e clar un “mare roman american”, al doilea un “mare roman rus”. Ca doua volete (nu-mi vine un cuvint mai potrivit) ale unei ferestre. Mi-a zis cineva ca, dupa Corectii, ar merge Middlesex – o sa incerc, dar pentru grabiti si pentru cei care vor sa vada planeta mai de sus, as zice ca e buna si combinatia mea americano-rusa
Rusul foloseste ca baza a romanului imaginea unui camin cu nesfirsite etaje si coridoare, americanul e mai abstract, merge pe ideea corectiilor: medicamente si tehnici de indreptare a comportamentului, personaje care isi schimba destul de dramatic stilul de viata sau perspectiva asupra evenimentelor, caderi la bursa care corecteaza cursuri valutare, un scriitor care reface la nesfirsit un pasaj dintr-un scenariu (pina la urma face din el o farsa in loc de drama), situri pe internet in care realitatea din Lituania e falsificata in cel mai comic mod posibil etc. Plus alte corectii mai subtile si mai complicate pt care n-am rabdare acum. In orice caz, daca nu tii mortis sa faci un referat la scoala, poti sa citesti cartea si fara sa te stresezi cu asta
Rusul baga personaje marginale, doldora de sentimente si framintari, le supune comunismului, crimei si metafizicii – americanul baga personaje perfect functionale in middle-class, le supune consumismului, plictiselii si eroziunii banale. Nu va spun spre ce final isi dirijeaza ei personajele, doar ca e cam acelasi. Un singur hint: tatal de familie american are mari probleme cu “scirna”, vagabondul rus sufera de diaree – batrinetea, ma scuzati, e cam… cacacioasa, oriunde si oricui i s-ar intimpla. De altfel, si rusul si americanul scriu foarte misto despre asta, cu… insufletire as zice. Nici unul nu e cinic sau deplasat, dimpotriva, le ies pasaje foarte incitante si atragatoare dpdv literar. Diferenta, foarte mare, in privinta personajelor e la categoria femei. Rusoaicele din Underground indura – americancele din Corectii rezista; rusoaicele pacatuiesc, americancele se indragostesc; rusoaicele se caiesc, americancele o iau de la capat. Hm…
Altfel, mi-a placut mult mai mult romanul american, ceea ce, ca sa-mi revin din reveria comparatiilor, nu vrea sa spuna decit ca mi-a placut mult mai mult Franzen decit Makanin, ca de regula ii prefer pe rusi, totusi, totusi!
P.S. 1 Am o vizita, nu recitesc nimic, nu corectez nimic.
P.S. 2 Am uitat mai inainte sa ma smiorcaiesc ca mi s-a stricat aerul conditionat si ca urmeaza sa se strice si calculatorul, care merge iar ca risnita 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
14 ianuarie 2008 la 8:48 pm
hm, eu n-as zice ca middlesex si corectii merg una dupa alta. decit daca tii sa maninci un muschi de vita dupa ce abia ai terminat unul de porc.
)
(sper sa nu inteleaga cineva ca am zis de eugenides si franzen ca ar fi vita, respectiv porc
14 ianuarie 2008 la 9:40 pm
eu am citit corectii si underground in aceeasi perioada, mi-au placut la fel de mult si cred si eu ca au ceva in comun. macar faptul ca o prietena de-a mea depresiva mi-a spus la amandoua ca sunt prea deprimante , alta data sa fac bine sa nu ii mai recomand carti
.
cu middlesex nu vad ce are in comun, chiar nu vad. aia e ca si cum ia merge la cinema-nu ca e ceva rau in asta.
pe mine m-a entuziasmat “corectii”, la tine vad ca nu a avut un asemnea efect, chiar daca zici ca e un “mare roman american”(si oricum, pui asta intre ghilimele:))). si, poate pentru ca nu te-a entuziasmat, parca nici nu ai scris cine stie cu ce chef despre ea
14 ianuarie 2008 la 10:04 pm
musai Middlesex
14 ianuarie 2008 la 10:07 pm
@ uv: intelege-o si tu: a scris repede, dupa ce si-a cumparat niste manusi cu defect si a fost pocnita de doua ori de o usa in cap, plus ca era imediat dupa masa, pe burta plina, cum ar veni.
sa inteleg ca si pe tine te-a entuziasmat corectii, dar nu te-a dat pe spate middlesex? iar sintem de acord? ca incep sa cred ca nu-i ceva in regula cu mine.
14 ianuarie 2008 la 11:02 pm
Pana cand ajung sa citesc Corectii [urmeaza, urmeaza], ma declara über incantata de Middlesex
15 ianuarie 2008 la 12:00 am
vic, nu o lua in tragic, poate dimpotriva, te-ai maturizat in contactu’ cu atatea doamne si domnisoare deosebite aici pe blog
ionuca, imi pare rau ca nu m-am innebunit dupa cartea aia. dar ii sunt recunoscatoare ca mi-a tinut de urat intr-o calatorie lunga cu trenul. eugenides e priceput la meseria lui in felul lui.
15 ianuarie 2008 la 11:52 am
@ uv: daca m-am maturizat, chiar ca nu-i in regula cu mine. desi, nu cred sa fie asta. ar fi destui care sa te contrazica.
15 ianuarie 2008 la 12:42 pm
@ uv – nu pot sa spun ca m-a entuziasmat, intr-adevar. e un roman foarte bun, de acord, dar entuziasmul… nu stiu cum se obtine. poate ca “marile romane”, rusesti, americane sau cum or fi, nu au acest efect asupra mea? hm… trebuie sa ma gindesc. am pus ghilimelele pt ca era de fapt o incadrare la un anumit tip de roman, nu o valorizare. adica la romanele care vor sa-ti lase o imagine de ansamblu a unei zone geo-politice (uf, nu pot sa spun natiune, popor sau de-astea) intr-o anumita perioada. adica alea care mi se par mie scrise cu acest scop in primul rind. ma rog, parca as sti ce vreau sa zic cu “in primul rind”! nu stiu!
mai simplu ar fi sa recunosc ca nu, nu m-a entuziasmat si gata. dar mi-a placut foarte mult. n-o sa fiu innebunita acum sa citesc celalalt roman tradus, dar as vrea, clar!, sa-l citesc… err… se intelege ceva?
15 ianuarie 2008 la 5:07 pm
Musai “Middlesex”, indeed. Cred ca are in comun cu Franzen una dintre (sub)teme – familia americaneasca si demonii ei. Unde mai pui ca, spre deosebire de “Corectii”, n-are 200 de pagini in plus.
15 ianuarie 2008 la 5:37 pm
in sfarsit, scrii si tu despre o carte pe care am citit-o si eu, ca ma cam complexasesi in ultima vreme!
oi fi eu defecta, ca vad la majoritatea a generat pareri foarte bune… eu m-am enervat cand am terminat-o, iar aprecierile alea de pe coperta 4 m-au scos din minti – mi s-au parut foarte exagerate pentru calitatea romanului
mie nu mi-a placut corectii in mod deosebit…middlesex aia mi-a placut si mai putin, iar underground n-am citit-o; insa acum imi aduc aminte ca, in ciuda dimensiunii impresionante, am citit corectii in doua-trei zile – probabil m-a prins la momentul respectiv; insa n-am avut nici o secunda tentatia sa mai pun mana pe ea sa recitesc un pasaj, nu-mi aduc aminte de nici unul dintre personaje, am uitat complet despre ce e vorba! retin ca tipul scrie acceptabil, dar atat…
15 ianuarie 2008 la 6:44 pm
@ stereo – pai sper sa apuc Middlesex, mai ales ca aud ca merge usor in tren – si corectii, la citire, nu mi s-a parut prea lunga, totusi, am suportat foarte bine
@ capricorn – nu mai tii minte “cartelul nisipului” din lituania? si amorul dintre denise, brian si robin?
15 ianuarie 2008 la 9:06 pm
@ stere0: ci in minus
15 ianuarie 2008 la 9:33 pm
luciat, ar trebui sa ne dai candva, cand ai tu mai mult timp – vezi ce politicoasa sunt cand cer ceva – cateva exemple de carti care te-au entuziasmat in ultima vreme. am sa ma gandesc sa fac si eu o mica lista.
16 ianuarie 2008 la 7:07 pm
uraaa, am terminat-o si eu!! Iar daca pe alocuri m-a plictisit (nu de multe ori, e drept), per ansamblu mi-a placut. Asa ca lucia, te inteleg de ce n-ai fi innebunita, dar ai vrea sa mai citesti si altceva de Franzen
In editia mea a Corectiilor, la finalul cartii, se afla si citeva pagini cu scurte prezentari ale celorlalte volume ale lui Franzen. Imi face cu ochiul, mai ales, “The Discomfort Zone”, citez “Franzen’s story of growing up in his own, über-sensitiv skin, from a small and fundamentally ridiculous person trough a strangely happy adolescence, into an adult with strong and inconvenient passions” 
18 ianuarie 2008 la 12:13 pm
eu am declarat ca dupa corectii merge middlesex si voiam sa spun de fapt ca ele merg mana in mana…
Vic,daca muschiul e atat de bun, nu te mai saturi si nu cauti sa mananci salata!
18 ianuarie 2008 la 12:20 pm
@ raul: e adevarat, dar asta provoaca indigestie
18 ianuarie 2008 la 12:32 pm
@luciat: nu, sincer…imi pare rau, sunt clar defecta
e-adevarat c-am citit-o acum aproape doi ani