Poezii cu pisici si poezii cu catei
Terminat sondajul “Ce parere aveti despre SF?”. Au fost 266 de voturi, dintre care:
38 (14%) – E naspa, nu citesc (aproape) niciodata SF.
48 (18%) – Naspa, dar exista si exceptii, nu refuz din start sa citesc SF.
69 (26%) – E super! Sint fan SF!
111 (42%) – SF e o palarie prea mare. Unele sub-genuri sint foarte misto, altele sint naspa.
Cu alte cuvinte, e razboi 
86 de voturi (la primele doua variante), sint contra. 180 de voturi (ultimele doua) sint pentru. Ultima varianta, care vi s-a parut cea mai rezonabila multora dintre voi, e falsa. Care e diferenta intre a-ti placea un gen mai mare sau unul mai mic (ca sa simplific)? Presupun ca unora nu le place space opera, dar le place, sa zicem, speculative fiction. Tot aia e. Pentru mine asa ceva nu exista, un gen tematic misto in sine. Imi pot inchipui ca exista space opera de calitate (n-am vazut dar trebuie sa fie) si speculative fiction jenant de prost.
Cum ar suna daca as zice ca mie imi plac poeziile cu pisici, dar le detest pe alea cu catei? Sau, ca sa ma incadrez in gen, imaginati-va o societate in care poeziile cu pisici, respectiv catei, au rafturi separate in librarii, au autori consacrati, au fani, premii speciale etc. Pe linga ele exista poezii in general, in care uneori mai apare o pisica sau un catel. Si, sa vezi situatie, pisicistii ii considera pe Mircea Ivanescu si pe Emil Brumaru tot pisicisti, de-ai lor, de unde trag concluzia ca pisicismul rulz. Ei bine, altii s-ar indigna si-ar zice ca nici vorba, Ivanescu si Brumaru nu sint pisicisti, ca sint atit de multe lucruri mai importante decit pisicile in poezia lor incit e absurd sa-i pui pe acelasi raft cu autorii unor versuri de genul “Pisicuta pis pis pis / te-am visat azi noapte-n vis”. Cam asa vad eu lucrurile. Oricit de mult mi-ar placea pisicile, n-as ajunge fan de poezii cu pisici. Dar sint fan Mircea Ivanescu sau Emil Brumaru. Care, intimplator, au motani in textele lor.
(Apropo, parca sint totusi mai multe poezii misto cu pisici decit cu catei! 
)
Sa continuam. Unora s-ar putea sa nu le placa poeziile cu pisici in general, sa le placa doar poeziile cu pisici norvegiene. Sau cu pisici roscate. Sau cu pisici cu clopotei. In orice caz, sa nu deschida o carte cu catei, nici daca sint terrieri, nici daca sint cu parul cret, nici daca sint de vinatoare. Nu aberez prea tare, sa stiti. Nu e vorba numai de fanii inversunati ai SF-ului, ci si de intelectuali importanti, critici sau scriitori sau ce-or fi, care refuza sa citeasca “despre” experientele erotice ale adolescentelor dar tinjesc dupa un roman al comunismului romanesc. Sau care arunca o carte “despre” mintuire si divinitate ca o considera demodata, dar se extaziaza la una “despre” droguri si sex.
Nu mai tin minte pe ce blog am vazut ca exista un autor care isi semneaza intr-un fel cartile “mainstream” si in alt fel cele politiste. Si cit de fraieri vor fi criticii care or sa spuna ca Ian M. Banks e bun, in timp ce Iain M. Banks e naspa. S-ar putea sa nu fie fraieri deloc. Eu am citit carti foarte bune de Julian Barnes si n-am reusit sa citesc o carte foarte proasta de Dan Kavanagh
De votat am votat a doua varianta. Acum n-as mai vota deloc. E o discutie inutila. Cred ca multi dintre fanii SF au devenit fani doar pentru ca au gasit niste carti care nu le-au fost bagate pe git la scoala. Sau pentru ca le citesc usor si cu placere imediata. Guess what? Nu e obligatoriu sa citesti Dostoievski cu manualul de instructiuni in fata. Poti sa-l citesti pentru placere imediata. Mie asa mi s-a intimplat, in adolescenta. Dar, e adevarat, depasisem deja faza in care eram fan al romanelor de capa si spada. Si, incet-incet, cine depaseste fazele astea de pubertate, ajunge sa caute altceva in biblioteca decit “despre” sau “cu”, indiferent ca urmeaza “SF” sau “comunism” sau “droguri” sau “sensul vietii”. Ce sa fie altceva-ul asta? Ce sa fie?
Pe de alta parte, hai sa consider ca la SF e o situatie speciala. Genul s-a umflat atit de mult, a devenit atit de cuprinzator, incit s-ar putea sa explodeze, sa se aleaga praful de el. Cind poti baga atit de multe romane diferite la SF, inseamna ca SF si-a pierdut specificitatea. Inseamna ca agonizeaza. Ceea ce e foarte bine, fanii s-ar putea sa dea si peste literatura adevarata mascata sub denumirea asta – nu stiu, sint banuieli de dupa comentariile unor fani, ca eu nu prea am citit. In fine, nu ma pricep la SF, vorbesc doar din bunul meu simt, atit cit e. Se poate mai bine, cu siguranta.
Poate o sa va distreze sondajul nou, eu asta as vrea, putina distractie, nu razboi. Ca de copilarit cu totii ne mai copilarim, sper, si ne mai scoatem batul din fund chiar cind avem principii si idei fixe.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
16 ianuarie 2008 la 1:35 pm
dar pisiciinele?
16 ianuarie 2008 la 1:48 pm
si optiunea cu ‘nu-mi plac poeziile’ unde e?
de discutia cu sf-ul mi s-a acrit. for the record, eu am votat cu varianta aia falsa, si mie mi se pare ca analogia cu pisici si catei nu merge.
16 ianuarie 2008 la 2:45 pm
Samanatorism, dadaism, suprarealism – demodate. Passe. Lucia T. introduce in cultura romana PISICISMUL, un curent artistic revolutionar cu radacini adanci in ethosul national, reflectat in viata omului de rand inca din frageda pruncie. Cine poate sa uite nemuritoarea balada populara: “pisicuta pis pis pis/te-am visat azi-noapte in vis [...]” – o creatie anonima de o profunzime si plenitudine exuberanta, depasind cu mult in magnitudine mult-prea mediatizata “Miorita”, o insirare anosta de versuri fara sens despre oi, caini si stane.
Postmodernismul e mort. Traiasca pisicismul!
16 ianuarie 2008 la 2:55 pm
asta a fost din umorul cainicistilor
16 ianuarie 2008 la 3:10 pm
Am votat (3). Cat despre ultima varianta, eu zic ca nu e falsa, poate doar prost formulata. Prefer totusi sa citesc steampunk decat cyberpunk, historical fantasy decat space-opera (catei si pisici, uh?). Insa prefer sa citesc cyberpunk sau space-opera decat genul-obsnuit-in-care-ni-se-povesteste-(si)-despre-viata-noastra. Si bineinteles, prefer sa citesc ultimul “gen” decat sa nu citesc nimic. Prinţul Mâşkin/Idiotul sunt (si) eu. Dar lord de Winterfell nu.
16 ianuarie 2008 la 3:20 pm
io habar n’am, am zis aia cu umbrela, pt ca niciodata nu imi dau seama excat ce gen e, unless I google..in skimb, am impresia ca numarul scriitorilor cu pisici din istorie e net superior celor care aveau caini
16 ianuarie 2008 la 3:25 pm
Revenind la chestii serioase, eu am votat 4, pentru ca desi poate superficial par cititor avid de SF&F (dupa cum imi atesta biblioteca), cred eu ca citesc scriitori faini pe care diversi critici ii categorisesc in diverse genuri, ca sa stie vanzatorii de la librarie cum sa-si organizeze rafturile.
Pe scurt, scriitorii care ajung in lista “De citit” sunt acolo dintr-unul din motivele urmatoare:
1) Mi-au fost recomandati de catre prieteni
2) Sunt scriitorii preferati ai scriitorilor mei preferati
si evident
3) Oameni in gustul carora am incredere scriu pe blog chestii pozitive despre ei (hint hint)
M-am ars de suficient de multe ori cu “the best bla bla bla” – inclusiv castigatori de Nobel, Nebula etc. Timpul meu de citit e limitat. Carti is multe. Ergo, o selectie acerba e necesara. Asa ca nu citesc niciodata o carte doar pentru ca e intr-un anumit gen, fie el roman politist, fantastic sau non-fictiune. Genul este cel mult un criteriu minor de selectie.
16 ianuarie 2008 la 3:26 pm
pisici=poetry in motion.
16 ianuarie 2008 la 5:31 pm
mie mi s-au parut un pic incorect formulate optiunile: din 4 categorii, 3 sustin intr-un fel sau altul ca sf-ul e nashpa, nu exista prea multe posibilitati de a alege un raspuns, lasand anumite segmente de cititori neacoperite. De exemplu, daca nu iti place in mod deosebit sf-ul, dar nu il consideri un gen “naspa”, ci pur si simplu preferi un alt gen de literatura.
16 ianuarie 2008 la 11:01 pm
dedicatie pentru luciat cea mai faina poezea cu pisici (si caini in plan secundar)
http://www.math.uiuc.edu/~dzaharo2/curiosity.html
17 ianuarie 2008 la 12:15 am
SF e doar o eticheta, menita sa ii faca pe aia de la punctul 3 sa cumpere cartea; da, exista o categorie de cititori (colectionarii ii numesc eu) care cumpara orice poarta eticheta SF.
Problema e insa mult mai simpla. O carte e buna sau suge. Daca ne-apucam de categorisiri, nu terminam in veci. Si SF-ul se poate divide la nesfirsit. Si-ajungem ca de la literatura cu pisici vs literatura cu ciini sa discernem intre literatura cu pisici si literatura cu motani. Ceea ce e deja un soi de teorie a chibritului.
17 ianuarie 2008 la 10:29 am
Ursule, ca deobicei o opinie eleganta cu care nu o sa fie oricum de acord nici o tabara
Ce m-a deranjat in aceasta toata discutie este concluzia expusa mai sus conform careia citim un anumit gen de literatura (oricare ar fi ea
) doar pentru placere imediata…
Poate am ratat eu lectia respectiva, dar cred ca putem sa fim toti de acord ca citim de placere, nu? (si din obligatie uneori, dar e alta mancare de pisici)
Atunci cum poate fi cineva acuzat ca prefera un gen literar in defavoarea altuia doar pentru ca-i face placere sa-l citeasca?
17 ianuarie 2008 la 11:12 am
@ jen – analogia asta, ca orice analogie, nu merge pina la capat, normal
da’ asa, pe ici pe colo, cam merge 
@ alegzandra – da, ai dreptate, trebuiau facuti mai bine distractorii
da’ ce, crezi ca eu ma pricep la sondaje? le fac si io cum ma taie capu’, de distractie.
@ corwin – mersi de comentariu! tocmai asta ma enerveaza pe mine de ma scoate din papuci! ideea ca unele genuri, SF, horror whatever sint facute pt placere – in timp ce literatura “serioasa” e facuta pt altceva, elevatie spirituala, cultura de mare anvergura, spart creieri, tinut discursuri din virfu buzelor dupa aia etc. NU E ADEVARAT
nu nu nu 
literatura, inclusiv mainstream-ul, de aia s-a inventat, pt ca sa ne placa. cred ca asta e problema, de fapt, asta ma enerveaza pe mine, ca amatorii de “genuri” de-astea ramin, saracii, convinsi ca Dostoievski e pt abisali la costum, care sufera chinuri elevate in timp ce citesc.
sub nici o forma nu accept sa cedez SF-ului sau altor genuri placerea lecturii
intelegi? mie imi place de mor kafka, de exemplu, nu-l citesc pt ca sa ma elevez spiritual, ci de placere. ei bine, literatura serioasa e plina ochi de lucruri care plac, mai mult sau mai putin imediat. chestiunea e ca daca iti intra in cap ca placere produce numai si numai un gen de asta sau altul… of, cum sa spun? e ca un fetis 
ajungi sa nu mai poti avea orgasm decit cu conditia sa pupi un picior 
), da’… nu stiu… s-o faci numai si numai intr-o singura pozitie 
literatura mainstream e ca atunci cind faci de toate in pat, in timp ce SF-ul e ca atunci cind faci doar o singura chestie – nu neaparat sa pupi un picior (scuze
ceea ce nu inseamna, doamne fereste, ca pozitia aia e de evitat intotdeauna
(hai ca am emis si eu un comentariu…
)
17 ianuarie 2008 la 11:52 am
analogia asta imi place mai mult
)
sa zicem ca am o pozitie preferata. asta nu inseamna ca nu incerc si altele, dar in urma experientelor de pana acum in pozitia aia ma simt cel mai bine
17 ianuarie 2008 la 12:01 pm
Pisicile lui Hrabal:
http://www.pozitivni-noviny.cz/IMAGES-1/B.Hrabal_krmi_kocky_4.jpg
Felinele lui Hemingway:
http://www.jfklibrary.org/NR/rdonlyres/2BD8E010-97D6-4D73-8065-0602B1797CF7/33018/365E71EC577E49FB8E5EB28F072A9F24.jpg
http://www.cynical-c.com/archives/bloggraphics/hemingwayscats.jpg
http://www.hemingwayhome.com/HTML/our_cats.htm
17 ianuarie 2008 la 12:15 pm
Mi se pare mie sau pana la urma tot la “de gustibus” am ajuns? Altfeliu misto analogia, dar nu ne marginalizati pe noi astia carora le plac calestile, fie ele SF, mainstream sau interactive experimental zulu fiction.
Cînd treci prin oraş ca
Zînele prin ceaţă,
- Pupa-ţi-aş caleaşca
Pe roata din faţă —
Sufletul din mine
lese-n straie fine
Şi-o ia după tine
Pe uliţe pline,
Cu ochii cît ceaşca
Şi fluturi pe coate,
- Pupa-ţi-aş caleaşca
Pe roata din spate.
17 ianuarie 2008 la 2:31 pm
Am fost printre cei care au votat (4). Mi se par oarecum deplasate ambele comparatii, dar inteleg ce vrei sa spui. Nu am votat (4) pentru ca ma dau in vant dupa cine stie ce sub-gen al literaturii SF (pentru ca nici nu stiu aceste sub-genuri foarte bine – ce mi-a ajuns mie pe la urechi pana sa citesc conversatia de aici sunt doar cyberpunk si steampunk), ci pentru ca, intr-adevar, SF mi se pare o palarie mult prea mare. Sunt carti foarte misto in genul respectiv (vezi exemplul traditional: Dune de Frank Herbert – toata seria, nu doar originalul – sau ceva mai putin auzit: seria lui Ender de Orson Scott Card – pentru care autor mi-am pierdut tot respectul din alte cauze, ce nu au nici o legatura cu cartile – ) si carti foarte slabe, intr-adevar, proportional, mult mai multe.
Nu imi place sa spun ca sunt “fan” al unui anumit gen de literatura, pentru ca asta ma obliga sa citesc o mare bucata din el (si in cazul literaturii SF, asta ar fi o pierdere de vreme, in mare parte) dar pot aprecia carti din genul respectiv. Un exemplu mai clar pentru restul lumii este cel referitor la romanele Agathei Christie: pot recunoaste ca sunt ok cartile respective (nu neaparat bune, dar ok), dar pot sustine ca o mare parte din romanele politiste sunt bune de aruncat la gunoi.
17 ianuarie 2008 la 3:33 pm
cred ca functioneaza invers. citesti o mare bucata din el si dupa aia te hotarasti daca iti place destul de mult cat sa fii fan sau nu. ca nu poti sa fii fanul a ceva ce nu cunosti, right?
ah, si o… adaugire, sa zicem. sau o explicatie. pentru mine varianta 4) e foarte valabila pentru ca subgenuri are sf-ului (de ex. hard sf, alea cu multa-multa stiinta, din care nu pricep nimic, sau space opera) pe care nu pot sa le sufar, dar si subgenuri care imi plac (post-apocaliptic, de exemplu). si nu sunt chiar caini si pisici, dar n-am acum timp sa ma gandesc la o analogie mai buna.
dar asta nu inseamna ca vreun gen e naspa – in general. faptul ca mie nu-mi place chick-lit (sau critica literara
), de exemplu, nu face intregul gen ‘naspa’.
18 ianuarie 2008 la 12:50 pm
ce kestie…uite, eu am votat 3 pentru ca 4 mi se parea formulata ciudat, mai degraba spre negativ; insa si 3 este incorect, e foarte mult spus ca sunt fan SF, corect era sa fi scris c-am citit niste carti SF care mi-au placut la nebunie; atat de mult, incat nu le-as desprinde deloc din mainstream…nu se mai intelege nimic acum cred din ce zic eu!!!!
ba sunt fan, ba SF-ul e mainstream, ma rog, radeti cat vreti!!! si nu stiu cum sa fiu mai de acord cu luciat ca toata literatura e scrisa sa ne placa (sau ar trebui, ce te faci cu critica aia de la postul ulterior!!!!); eu m-am topit de placere la usa interzisa a lui liiceanu, desi probabil toata lumea m-ar acuza de snobism intelectual…
19 ianuarie 2008 la 12:39 am
Nu mi-a placut SF-ul pana nu mi-a pus cineva in brate Dune, dupa cum am crezut ca nu imi place critica literara pana nu m-am impiedicat de articolele Virginiei Woolf.
Si uite asa m-am dezbarat de inca doua idei preconcepute pe care le caram cu mine de prin liceu, si odata cu ele am scapat si de ideea ca nu-mi place un gen literar …
Altfel, m-am gandit intai la asta
http://www.geocities.com/ariadne_dream/arghezi2.html
si abia apoi la asta:
http://poezii.t2i.info/elena-farago/pedeapsa-matei/
24 ianuarie 2008 la 2:50 pm
chiar asa, luciato, tu ai citit dune?
24 ianuarie 2008 la 4:39 pm
@ hnu – ei bine, nu! am incercat la un moment dat si nu am putut, pur si simplu. dar nu mai tin minte de ce
25 ianuarie 2008 la 1:01 am
poate-ar trebui sa incerci iar
4 martie 2008 la 11:00 am
[...] sondajul de jucarie in care va intrebam daca preferati poeziile cu pisici sau poeziile cu catei. (Aici explicatia.) Au cistigat pisicile, cu 96 de voturi (65%). Cateii au avut 51 de voturi (35%). Abia [...]