Un mic ogor cu morcovi
Hermann Hesse, Narziss si Goldmund, trad. Ivan Denes, Editura pentru literatura, bpt, 1968
“toti trei simteau placere cladindu-si micul lor camin si infrumusetindu-l in fiecare zi. De piine duceau lipsa, in schimb mai pusera la treaba inca o capra si gasira, de asemenea, si un mic ogor cu morcovi.” (p. 215)
Nu sperati ca urmeaza sa reiasa din citatul de mai sus cine stie ce mare chestie. Am mai bagat un citat, random pe bune, care e totusi mai relevant. Nu stiu altii cum sint (hai ca n-am folosit decit o data introducerea asta, mai merge) dar eu, daca dau de ceva atit de induiosator ca un ogor cu morcovi, ma topesc. Mi se pare ciudat rau ca niciodata in viata mea nu m-am gindit ca exista ogoare cu morcovi pe lume. E ingrozitor, cumplit, adorabil de idilic. M-as topi si mai rau sa citesc un roman in care personajele sa traiasca pe linga, din si pentru un ogor cu morcovi. Plus o capra, de acord. Chiar si fara piine. Ba piinea m-ar deranja. Sa nu care cumva sa comentati ca nu se poate trai cu lapte de capra si morcovi, OK?
In lume bintuie ciuma. Goldmund se retrage impreuna cu o iubita si un prieten intr-o coliba (bine, fie! nu e coliba, e o casuta taraneasca parasita, dar eu vreau sa-i zic coliba). Stau ei ce stau acolo, fericiti si plini de ginduri bune, pina-i ajunge ciuma si fata moare – la timp, daca ma intrebati, ca altfel incepea sa bintuie plictiseala, mai mortala, intr-un roman, decit ciuma. Goldmund porneste mai departe, haladuind in cautarea intelepciunii, artei, fericirii samd prin sate si orase, strabatind paduri si pustietati, pe drumuri si pe coclauri. Sintem cam la capatul celei de a doua treimi a romanului.
Pina acum s-au intimplat o gramada. De acum inainte se intimpla mai putine. Pentru ca Goldmund, dupa ce a vazut lumea si a luat la cunostinta despre existenta, e finally ready sa se dedice artei, drept pentru care se poate intoarce la manastirea de unde a fugit in tinerete si unde il asteapta neclintit Narziss, calugarul devotat vietii spirituale, cel care l-a si trimis de fapt in lume sa-si descopere adevarata soarta. Mai multe nu va spun, sa nu ma acuzati, iar!, de spoiler.
Goldmund e Arta. Maestrul Niklaus e Arta prostituata (pentru burghezie). Mama lui Goldmund e… inconstientul fecund, natura amorala, singele, vitalitatea. Abatele Daniel e Intelepciunea. Narziss e Stiinta (si aroganta si umila, inclinindu-se in final in fata Artei) si tot asa. In peregrinarile lui prin lumea simturilor, Goldmund asista la o nastere (cutremurat, fireste) si dupa aceea… ati ghicit? omoara un om.
Ce ma enerveaza cel mai tare e ca n-am putut sa uit de comentariul lui Vic: “Jocul… lui Hesse tin minte ca-mi placuse si mie pe vremuri. da’ in rest (nu mai tin minte ce-am citit – pe-aia cu lupul si pe narcis sigur) mi s-a parut asa un telenovelist intelept de-mi venea sa ma dau cu capul de coltul mesei.” Ca mie nu mi-a venit deloc sa ma dau cu capul de coltul mesei, dimpotriva! Mi-a placut la nebunie! N-am mai citit de mult ceva atit de dragut, de naiv, de tezist la vedere 
Imposibil sa intelegi gresit, Hesse iti da toate explicatiile de care ai nevoie. De fapt… mai putin bibliografia, pe care o lasa totusi pentru profi si elevi.
Ca s-o parafrazez pe Ionuca, am citit cu zimbetul pe buze Pe bune, are dreptate Hesse, Arta cere Sacrificii. Dar ceva mai mari decit a facut el aici. Adica, daca sacrifica mai mult din bibliografie… si se concentra mai tare pe ogorul cu morcovi… Sau nu. Daca citeam eu fara sa-mi sune in cap comentariul ala al lui Vic… Damn! Asta a fost clar un post scris sub influenta. De fapt, eu ma dau in vint dupa romanele cu barbati care cutreiera lumea, seduc femei si-si implinesc Destinul. Warning: la cea mai usoara aluzie, ati auzit?, cea mai usoara!, ca aveti de gind sa faceti misto de Rosu si negru, va string de git! Rosu si negru rulz si e cu totul altceva decit Narziss si Goldmund – am zis.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
22 ianuarie 2008 la 12:48 pm
Sfaturile mele:
1. nu mai citi carti peste puterea ta de intelegere.
2. nu mai comenta carti peste puterea ta de intelegere
Primul este optional, pentru ca in spatiu tau privat pana la urma poti sa citesti orice, chiar daca nu intelegi. Problema apare atunci cand comentariile tale de scolarita apar in spatiul public sub o masca a cunoscatorului.
22 ianuarie 2008 la 12:52 pm
22 ianuarie 2008 la 12:53 pm
bai, da’ ce memorabil am ajuns
promit sa nu mai zic nimic despre cartile pe care inca nu le-ai citit 
intrebarea e: cum poate sa reziste un ogor de morcovi in apropierea unei capre?
22 ianuarie 2008 la 1:00 pm
@ vic – nu fi nesuferit! ogorul rezista mai bine la o capra decit la niste oameni!
si sa mai zici de cartile pe care inca nu le-am citit, da’ sa fii mai… plat si mai banal, pliz, fa un efort
22 ianuarie 2008 la 1:08 pm
Studiu de caz:
Un taran cultivator de morcov citeste o carte. Cartea este una in care se trateaza teme ale constiintei umane. La un moment dat autorul face o referire la o plantatie de morcovi, in contextul spatial al desfasurarii actiunii.
Intrebare: Ce va intelege cititorul cultivator de morcov din acea cartea?
Raspuns: Ca actiunea se petrece langa o plantatie de morcovi si ca morcovii sunt amenintati de o capra.
22 ianuarie 2008 la 1:09 pm
de ce? a avut de suferit coltul mesei?
22 ianuarie 2008 la 1:11 pm
@ vic – nu, mai, diafragma mea, de la ris
ca ma apuca de cite ori imi aduceam aminte. ce, nu puteai si tu sa spui “Cartea este una in care se trateaza teme ale constiintei umane.”?
22 ianuarie 2008 la 1:14 pm
@ Ionutszky:
nu-i asa ca, atunci cind iti tai unghiile, tu te gindesti ca, uite, o parte din energia universala tocmai se transforma? 
22 ianuarie 2008 la 1:15 pm
@ luciat: deci nu e vina mea daca vizualizezi excesiv
22 ianuarie 2008 la 1:18 pm
@ vic – deci e un telenovelist intelept, asta am vrut sa zic
22 ianuarie 2008 la 1:55 pm
ha, ha, ha, foarte tare, luciat! ogorul cu morcovi
. am citit si eu narcis candva nu mai tiu minte cand si am mai citit peter camezind care e de douaj’ de mii de ori mai ceva ca asta! nu am citit Jocul… si dupa experienta de pana acum nici ca ma incumet. cred ca trebuia s-o citesc mai demult. oricum, i-as da dreptate lui vic ca si mie imi venea sa ma dau cu capu’ de pereti din cauza lui hesse.
si iti dau dreptate si tie, Rosu si negru rulz si e cu totul altceva.
22 ianuarie 2008 la 1:56 pm
da’ caprele mananca morcovi?
22 ianuarie 2008 la 1:58 pm
@ zum – habar n-am daca maninca morcovi
22 ianuarie 2008 la 1:59 pm
@ zum: in caz ca nu maninca, fac barter cu iepurii pentru verze.
22 ianuarie 2008 la 2:09 pm
@ vic: ceea ce presupune existenta unui ogor cu varza. mic. iepurii pot fi doar sugerati, nu e nevoie sa fie totul asa, explicit
22 ianuarie 2008 la 2:10 pm
mai mult ca sigur o sa le mestece frunzele, dar dupa morcovi in sine ar trebui sa sape
))
22 ianuarie 2008 la 2:42 pm
cui nu ii place hesse sa ii miroasa a capra de cate ori mananca morcovi!
22 ianuarie 2008 la 2:44 pm
Buna ziua gospodari!
Aici radio Antena Satelor. Incepe emisiuneaaaaa:
Dezbateri pe teme agrare.
Subiectul zilei de astazi este: “Mananca sau nu mananca caprele morcovi?”
22 ianuarie 2008 la 2:56 pm
Apropo de Rosu si negru, nu stiu ce atata entuziasm pentru Stendhal
… Pe mine Manastirea din Parma m-a plicitisit de moarte, era sa nu ma mai apuc de volumul 2, iar de-atunci nimic… Deci impresia despre Stendhal este dintre cele mai proaste… Si-a mai si scris omul asta toptan de carti… Rosu si negru e o carte buna, dar nu geniala. Dixit!
PS Poate ar trebui s-o recitesc…
22 ianuarie 2008 la 2:56 pm
@ Ionutszky: pai da. ce, nu e un subiect serios? constiinta mea e profund framantata de intrebarea asta.
imi vine sa zic ca o sa citesc si Jocul… poate cine stie, o fi fain si imi trece “necajeala” ca am citit hesse la recomandarile cuiva care ma trimisese la tournier si imi castigase increderea si… uf! poate la anu’
22 ianuarie 2008 la 3:17 pm
@ dragos c. – Rosu si negru e plin de viata si de sensibilitate si de ambiguitate irezolvabila. e o poveste bine facuta, care rezista cu mult succes la atacuri academice, fara sa fie telenovela. Manastirea din Parma contine cel putin citeva scene care sint… hai ca nu ma complic, sint pur si simplu “wow”
la narziss si goldmund nici vorba de asa ceva. hesse spune, saracul, tot felul de lucruri despre viata si sensibilitate si ambiguitati irezolvabile, dar nu ne ofera nici o mostra. imposibil sa-l iei in serios pe goldmund cu constiinta lui cu tot, imposibil sa iei in serios cum isi descopera el amintirile despre maica-sa etc. nici nu conteaza daca e corect sau nu ce zice hesse despre constiinta umana – pt corectitudine si adevar despre constiinta umana exista carti de specialitate.
22 ianuarie 2008 la 3:17 pm
@ zum – si eu vreau Jocul, chiar anul asta
22 ianuarie 2008 la 3:22 pm
@ nor – cum sa sape o capra? cu copita? oare seamana copita caprei cu o sapa?
22 ianuarie 2008 la 3:24 pm
@ luciat: ai imbulinat-o. eu ma mai scot, cit de cit, ca nu port ochelari si pot sa ma descurc o vreme fara vitamina A, da’ tie ar trebui sa-ti miroasa a capra in fiecare zi, daca se adevereste blestemul lui uv.
22 ianuarie 2008 la 3:37 pm
@luciat: eu n-as compara stendhal cu hesse, poate si pt. ca hesse e mai recent pentru mine. E adevarat ce spui ca sub personajele lui hesse stau calapoade concepte, dar nu in Jocul cu margele de sticla, in care e vorba, dupa mine, despre initiere in interpretarea personala a vietii. Stendhal, ma gandesc, e mai mult, social…
Phui, iar spun generalitati!
Si ma mai faci sa le recitesc pe ambele…
22 ianuarie 2008 la 3:39 pm
@ vic – eu o sa ma dau bine pe linga uv, poate-poate ma absolva la un moment dat de blestem
@ dragos – pai nici nu comparam, m-am jucat. pt mine stendhal e romancier, scriitor, ma rog. Jocul… n-am citit si vreau, oricum.
22 ianuarie 2008 la 4:11 pm
Oups, ma sperie uv & blestemele…pentru ca eu o sa fiu prima pe care o sa o ajunga…ma feresc de morcovi de’acu
22 ianuarie 2008 la 4:17 pm
asta ma gindeam si eu…de unde rezulta ca nu putea atenta biata capra la ogorul cu morcovi… poate cu ajutorul cuiva…
22 ianuarie 2008 la 4:17 pm
@ Ameer: tu n-ai invatat sa stai la rind? eee!!!
22 ianuarie 2008 la 4:22 pm
luciat, mai vorbim dupa ce citesti jocul cu margelele de sticla, daca te absolv sau nu. ca Narziss si Goldmund nu mai imi amintesc daca mi-a placut si nu mi-o mai amintesc deloc.
22 ianuarie 2008 la 4:32 pm
am citit si eu in alta viata jumatate din carte si mi s-a parut de un homoerotism ascuns si plictisitor
22 ianuarie 2008 la 4:42 pm
dincolo de sofisticarii, la care nu ma dau turnul Londrei, pe mine m-a prins tema contrariilor, pe care-am surprins-o in mai multe carti hessiene. si cu rezolvari diferite.
tema prieteniei pare a fi doar o convenabila maniera de punere-n pagina a doua pulsiuni diferite. simplificand, calea spirituala vs. instinct [tema veche de cand lumea – apolinic vs. dionisiac]
Narcis si Gura-de-aur sunt doi prieteni care pornesc din acelasi trunchi. ei par sa urmeze alaturi aceeasi cale – spirituala. Narcis are nitel avans, iar Gura-de-aur se straduieste sa tina pasul. Apoi oboseste, iar drumurile lor se despart. Gura-de-aur “alege viata” si, inevitabil, ajunge la crima (simbolic spus, vietuirea in animal, cu a sa “struggle for life”, e o crima continua…) Inevitabil e prins, condamnat si pare ca avem aici un ratat. Si chiar atunci se reintalneste cu Narcis, care-a ajuns un superstar in cele spirituale si care-i tine-un discurs superconciliant: importanta e desavarsirea pe calea potrivita fiecaruia…
in Jocul cu margelele de sticla, “conflictul” e mutat in zona “intelectual vs social”. intelectualii au tot batut toba cu lumea ideala, numai a lor, iar Hesse le-o daruieste, nascocind Castalia. spre ea porneste si eroul principal, pus pe desavarsire, Josephus Knecht (knecht = sluga). si alta prietenie, de la ucenic la magister. aici “solutia”, in sarada conflictului, e sacrificiul.
pentru mine, insa, cea mai tulburatoare poveste e “Sub tavalug”. alti doi prieteni, iar diferiti, care de data asta sfarsesc prin a umbla fiecare pe calea celuilalt: apolinicul devine dionisiac si viceversa.
[scuze pt. simplificari, sunt lecturi din adolescenta!]
22 ianuarie 2008 la 4:51 pm
Intrebarea subtil omisa de Hesse e: ce soarta cruda o paste pe capra asa cum potential paste ea morcovi?
Poate o papa trollii?
22 ianuarie 2008 la 4:58 pm
Mai, nu mai aruncati cu morcovi in Hesse, ca nu-i frumos!! O sa mirositi a capre
Din pacate, am citit Narcis si Guradeaur acum multi ani; prea multi ca sa mai tin minte amanunte…dar tin minte totusi ca are de-a face cu tragedia greaca si nu cu telenovela…de asta s-a ocupat Coelho mai tirziu!!
22 ianuarie 2008 la 5:05 pm
@ lilanda: eh, poate nu-l aprofundasesi tu suficient pe coelho cind l-ai citit pe hesse
22 ianuarie 2008 la 5:11 pm
@vic, hmmm…aici nu pot sa te contrazic
22 ianuarie 2008 la 5:26 pm
incredibil ce succes are la comentarii fesse (asta apropo de tema dublului, de care vorbea Tz-shirt)
22 ianuarie 2008 la 7:48 pm
Ce dracu doamne iarta-ma e porcaria asta? M-a atras titlul blogului si cand colo am dat de o “bodega de tractoristi”.
Uite cine s-a gasit sa il comenteze pe Hesse: toti ratatii care in loc sa isi traiasca viata in lumea reala, stau toata ziua pe bloguri si ard gazul degeaba, toti frustratii care se grabesc sa isi dea cu parerea inainte sa gandeasca, care scriu de 100 ori mai mult de cat au citit de cand s-au nascut.
Tanti “luciat”-o, auzi, matale nu ai alte ocupatie? Nu ai si tu copii, nu ai un barbat care sa iti tina de urat?
Pai daca nu ai, mai lasa-l dracului de internet si de pareri, si cauta-ti unul, altfel o sa stai toata ziua doar cu gandul la morcovi. Sunt ferm convins ca atunci cand o sa il gasesti si iti rezolvi problema nu o sa mai vezi doar morcovi in cartile lui Hesse.
Citez din sectiune “Despre blog”:
). Fumez. Nu lucrez la, pentru sau cu nici o editura, publicatie, scoala sau librarie. Ador pisicile si am o pisica la care tin ca la ochii din cap. Nu-mi place sa socializez.”
“Cine sint
luciat. O cititoare. Stau in Bucuresti. Am sarit de 35 de ani (nu va spun cu cit
“Adresa mea: ter_cit[coada de maimuta]yahoo[punct]com”
Sa comentez din punct de vedere pshihologic ce inseamna asta? Era o reclama la Sprite… “Toata lumea stie ca esti dis… “
22 ianuarie 2008 la 7:54 pm
apropo de hesse, mari spirite si nemtii astia. iaca peste ce-am dat, intr-un interviu cu mircea cartarescu luat de unu de la zeit
“Adevarata mea patrie nu este Romania, ci Castalia (Nota redactiei ZEIT: O fictiva provincie de savanti din Jocul cu margele de sticla al lui Hermann Hesse).”
22 ianuarie 2008 la 8:26 pm
@ Albert Ionescu – ai comentat din punct de vedere psihologic?
dar cum de nu ai luat in consideratie si varianta ca poate sint asa de urita ca n-am nici o sansa sa gasesc vreunu? sau poate sint lesbiana cu mustata? sau poate sint paralizata in scaun cu rotile (err… nu ca asta m-ar face simpatica 
)
22 ianuarie 2008 la 8:43 pm
din postura de comentator ratat al lui hesse si mai ales a morcovilor lui, nu pot sa nu ma minunez de profunzimea neratatilor care il inteleg cu adevarat pe acelasi hesse (fara morcovi). de-aia literatura inalta e numai pentru spirite alese. nici ca mai indraznesc sa ma gandesc la Jocul, o sa ma multumesc cu o carte de bucate. asa-i ca m-am mai luminat?
ma duc sa ocup un loc la colt. brrr!
22 ianuarie 2008 la 9:13 pm
sa fac profilul psihihihologic al unor ionesti care-si boteaza copilul “albert”?
22 ianuarie 2008 la 9:32 pm
Ia te uita cum si literatura se lasa cu talibanii ei!!! Nu-ti place Hesse..esti un ratat, arzi gazul pe bloguri, psihopato…
Ironizam noi, ironizam, insa e de plins cind o parere SUBIECTIVA (despre o carte sau un autor) se lasa cu magarii virtuale din partea galeriei (a oricui ar fi ea)…tara lui Jiji, ce mai!!!
22 ianuarie 2008 la 10:27 pm
a scris Cartarescu chestia asta?
ei, vezi?
22 ianuarie 2008 la 10:44 pm
@ uv: nu vazusi, bre, ca aia de la zeit au impresia ca hesse a inventat castalia? cartarescu banuiesc ca se gindea si el, ca omu, la castalia ailalta, prima.
22 ianuarie 2008 la 10:59 pm
pai prima cica a fost o nimfa, zice in wikipedia. a doua a fost inventata de hesse. crezi ca voia sa locuiasca intr-o nimfa, intr-o fantana (aia in care a fost transformata nimfa) sau intr-o tara?
22 ianuarie 2008 la 11:07 pm
Goethe a inventat Castalia ca provincie pedagogica, in Wilhelm Meister. La asta face Vic aluzie, ca nemtii nu-si cunosc clasicii.
22 ianuarie 2008 la 11:11 pm
deci eu creca mai degraba se gindea la parnas si i-a zis castalia, ca parca era prin preajma, decit la tara lu’ hesse, care parca era un fel de lagar. sau nu mai tin eu bine minte?
22 ianuarie 2008 la 11:14 pm
@vic, am senzatia ca, totusi Cartarescu la Castalia lui Hesse si Goethe face referinta; fiindca articolul ala de care zici tu, mie mi se pare a a fi eseul “…escu” din “Pururui tinar, infasurat in pixeli” (Humanitas, 2003, cind zice, pe la pag. 203, ca pe tricoul lui nu scrie Romania, ci Castalia, ca si pe al lui Goethe )…eseu despre importanta, originea si genderul unui nume in viata CULTURALA!!! (am cartea si-ti redau tot fragmentul, daca nu ma crezi!!)
22 ianuarie 2008 la 11:15 pm
Nu, nu era un lagar, iti aduci aminte gresit.
22 ianuarie 2008 la 11:37 pm
eu n-am zis ca nu-mi aduc aminte gresit, da’ vorbeam de un inteviu, nu de un articol.
22 ianuarie 2008 la 11:42 pm
era un tinut ferice. tara pisicilor sau cam asa ceva:)
23 ianuarie 2008 la 1:01 am
Ala e fan adevarat care are tricou cu Hesse! Am zis! Pozerilor!
Altfel nu vad unde scrie ca seriozitatea e echivalenta cu cultura – pen’ ca daca ar scrie, m-as lasa de cultura.
23 ianuarie 2008 la 3:14 am
ma uit acum supt tricou si ce vad: Pastilia!
23 ianuarie 2008 la 4:21 am
@ Laur: eu nu am tricou, dar am baut o bere intr-un bar in care mergea si hesse. si m-am dus s-o beau si pe a doua, deci am revenit, deci mi-a placut, deci…poate oi fi fan
o sa-mi fac tricou. desi nu cred ca trebe’, am niste margele de sticla.
oricum, postul asta si comentariile si-au facut treaba: o sa citesc cat de repede se poate (=cat de repede gasesc) Jocul. si o intrebare: a citit cineva peter camenzind? e nasoala sau mi-a ramas mie o impresie gresita? (daca da, merg la biblioteca sa mai studiez)
si uraaa, uite ca am gasit cu ce sa imi exersez cititul in germana
de pe wikipedia: Hesse is the most popular German language author in Japan
23 ianuarie 2008 la 9:53 am
aracan de tine, albert!
aracan de nevasta care-ti tine tie de urit ce te-arati in profilele astea psihologice facute pe genunchii misoginismului de sant.
asa de rau m-ai morcovit cu suficienta ta mindra, ca-mi vine sa comentez pe loc peter camezind
23 ianuarie 2008 la 12:11 pm
cand ma gandesc eu ca tot circul asta a pornit si de la mistoul lui vic de la sfarsitul anului ca-l dezamagesc cu hesse
copii, eu zic asa: are dreptate albert impreuna cu prenumele sau princiar – suntem niste ratati; ia, luciat, de maine numai platon, aristotel, hegel si kant (pe cant?!!!), ca esti cam in urma, fetitzo…
adica sa nu intelegi tu decat morcovi si agricultura din senzationalu’ narzis und goldmund…da-o-ncolo de treaba
asta mi s-a parut cea mai slaba dintre cartile lui hesse pe care le-am citit, m-a plictisit sinistru; totusi, tine-te de planul cu “jocul”, sunt convinsa ca nu vei regreta, in opinia mea este o diferenta uriasa intre joc si celelalte, cam 10 clase asa
23 ianuarie 2008 la 12:14 pm
da-l incolo pe Albert. Nu are ce face si se da mare.
cat despre tricouri cu Hesse: eu am tricou cu Kafka si nu sunt fan
. Se vindeau la libraria de la colt anul trecut. Au desenat portretul lui K si un text pueril, dar care mie imi place (“Kafka nu s-a distrat asa de bine”).
23 ianuarie 2008 la 12:14 pm
@zum: eu am incercat sa citesc peter camezind, insa nu am reusit – este singura a lui hesse pe care chiar n-am reusit s-o termin, desi am ambitie
23 ianuarie 2008 la 12:22 pm
a, si pentru albert: taticule, fac o tocanitza…belea! la fel ciorba de fasole si de vacuta, nici la musaca nu stau rau; io zic ca tu esti visu’ meu, ca mie asa-mi place, barbatu’ care stie unde e locu’ femeii; nu facem noi doi o combinatie? eu la cratita iar tu perorand despre hesse?
23 ianuarie 2008 la 12:25 pm
@ capricorn13: a, deci eu stau bine. fiindca am citit peter camenzind din scoarta in scoarta si aproape plangand (de nervi, evident)
. cred ca am gresit amarnic ca am citit-o atat de devreme, de-aia mi s-a luat de hesse.
23 ianuarie 2008 la 1:31 pm
ce credeţi despre epatare? este cumva cuvântul care caracterizează această pagină? cum e scriitura aşa şi comm-urile… mă refer strict la “cazul” hesse
23 ianuarie 2008 la 3:56 pm
ok, am pierdut sirul aici, la comentarii
a fost fun
27 ianuarie 2008 la 10:16 pm
@luciat@ Okie, nu prea am rabdare, comentariile sunt multe… bizare, dar “Narcis si Goldmun” imi aduce aminte de Dostoievski. Am citit cartea asta intr-o imprejurare ciudata, intr-o zi, si e singura care mi-a dat masura lui Hesse. Nu-mi venea sa cred, il bagasem deja la cutiuta, cu “Lupul de stepa” si toate labutele mai mult sau mai putin triste despre existentialism. Dar cartea asta e minunata. Chiar sare din regula, zic eu.
28 ianuarie 2008 la 10:52 am
Pe mine nu ma mira atitudinea ta fata de un titan al literaturii precum Hesse. Temele acestuia precum insingurarea artistului, pasiunea pentru natura sau lupta pentru autodefinire nu pot fi intelese de o femeie.
28 ianuarie 2008 la 1:24 pm
@radu: pai da, femeile sunt niste nevertebrate agatzate de capu’ barbatului, deci nu pot fi singure (probabil nici artiste, ca n-au destula sensibilitate); pasiunea pentru natura nu exista la femei, ea fiind in mod firesc si natural inlocuita de cea pentru toale si cratita; iar lupta pentru autodefinire este prin…definitie atasata unei perechi de testicule; bravos, monser, combati bine, scrii si la gazeta?
28 ianuarie 2008 la 1:39 pm
@ bianca – okie – f bine ca ti-a placut. mie mi s-a parut mult prea ilustrativa
@ radu – hai, ma, daca sint eu inchisa in cercul meu strimt si ramin opaca la marile teme ale unui titan asta inseamna ca toate femeile e asa? uite mai sus, bianca a inteles
28 ianuarie 2008 la 2:26 pm
@radu – norocul meu ca n-am inteles ce-ati scris
. daca as fi inteles, m-as fi infuriat rau de tot 
28 ianuarie 2008 la 3:04 pm
@caprikornk13- dupa raspunsul tau in care spui ca intelegi conceptul de autodefinire ca fiind “atasat de o pereche de testicole” mi-am schimbat impresia despre femei…oao…chiar sunteti profunde, chiar puteti intelege psihologia celor mai mai autori pe care incercati sa-i comentati(intr-un mod jalnic)
28 ianuarie 2008 la 3:14 pm
@ radu – asa e, draga, ai dreptate. sintem niste toante. nu mai incerca sa ne educi, ca nu ne putem ridica la inaltimea profunzimilor tale. ce sa-i faci, asa e lumea asta, e si femei jalnice pe ea. lasa, consoleaza-te cu gindul ca tu esti superior.
28 ianuarie 2008 la 3:54 pm
Cand eroul nostru deschise usa cafenelei Artistilor (cu A mare, sa se remarce) si spuse ca l-a citit pe Hesse, o liniste mormantala se lasa dintr-odata in incapere. Pictori mari si mici, fotografi, poeti in devenire si prozatori de sertar incremenira, care cu tigara in coltul gurii, care cu paharul balansat precar deasupra mesei, care in mijlocul declamarii unor versuri nevrednice. Linistea fu intrerupta de un stol de admiratoare care dadura buzna pe erou si il declarara pe loc cel mai destept, cel mai frumos si de departe cel mai cult barbat de pe raza municipiului.
Slava tie, cititor-erou! Am convingerea ca prin veacuri canta-ti-se-vor ode nepieritoare. Lumea poate il va uita pe Hesse, luandu-l drept un existentialist plicticos trudind la morcovi, dar nimeni nu va conteni sa-ti cante nemuritoarele fapte de citejie!
Hesse Readers Fan Club
In alte stiri: nu esti ceea ce citesti. Poti fi om si fara sa stii carte. Trist, dar si reciproca e valabila.
31 ianuarie 2008 la 9:53 pm
@ luciat, scuze ca revin atit de tirziu, dar ce naiba ti s-a parut ilustrativ? ca mie mi s-a parut non-stop ca unul e celalalt si ca fiecare exista in perfecta armonie cu propria lege, minus legea fiecaruia in parte. Nartzis- dracu’ sa-l ia de popa, si Goldmund- dracu sa-l ia de killer, nu au nici o sansa. Se inlocuiesc unul pe altul ca oul batut in ciorba sau ca la acidu’dezoxiribonucleic. Ce e ilustrativ aici? Te dispera cartea asta, nici macar yin si yuang, nimica.
31 ianuarie 2008 la 10:41 pm
@ bianca – nu-i problema cind raspunzi. cum se inlocuieste oul batut in ciorba?
“Goldmund e Arta. Maestrul Niklaus e Arta prostituata (pentru burghezie). Mama lui Goldmund e… inconstientul fecund, natura amorala, singele, vitalitatea. Abatele Daniel e Intelepciunea. Narziss e Stiinta (si aroganta si umila, inclinindu-se in final in fata Artei) si tot asa.”
nu am nici o problema cu alegoriile, atita timp cit sint scrise misto si nu sint prelegeri presarate cu exemple. nici fabulele nu sint chiar asa de generale. ca sa nu mai spun ca, in primul rind, rimeaza 
cred ca literatura se ocupa in primul rind de cazuri particulare. ia Muntele vrajit, care e plin ochi de idei, dezbateri si are tot asa, doua personaje care “reprezinta” chestii – totusi, acolo e un munte! o sala de mese, stralucirea laptelui, femeia aia, clavdia sau cum o chema? un bolnav care zace invelit de paturi pe un balcon etc.
adica… ilustrativ
am pus doua citate – unul e un pasaj amoros intersanjabil cu orice alt pasaj amoros dintr-o carte oarecare in care una sufera dupa unu, iar altul e un pasaj idilic prefabricat 100% pe care-l salveaza (in ochii mei!) doar mica ciudatenie cu morcovii. si daca te uiti fara sa dai pe spate la Inaltimea “problematicii”, o sa vezi ca toata cartea e facuta din prefabricate. daca vrei, e ca o conferinta despre Arta cu studii de caz. sau, ma rog, un singur studiu de caz.
eu nu cred ca asa e bine
aici ce ai? un Artist si un Calugar. Artistul se intilneste cu diverse mostre de persoane – nici unul nu e mai mult decit mostra. ca sa nu mai spun cit de expediate si stas sint toate situatiile – care e smecheria ca seduce nenea asta femei dupa femei? ca e frumos si superior? o fi, dar daca vrei sa te cred da-mi amanunte – si daca-mi dai amanunte, pliz, nu-mi spune ca are mijlocu tras prin inel si mustacioara pana corbului, ca ma pufneste risu.
sau, apropo – Miorita, de la scoala. de unde vine interesul pt asta? de la inrudirea cu natura si de la soarta si de la alte filozofii? in primu rind e unu pe care-l omoara dujmanii din invidie – dupa aia vine filozofia. si rimeaza, repet
in concluzie, aici nu e povestea lui goldmund si a lui narziss din care sa putem noi sa deducem lucruri despre popi si killeri. ci e o prelegere despre popi si killeri cu cite un exemplu din fiecare – parerea mea.
1 februarie 2008 la 2:59 pm
@luciat Bai, dar esti culmea! Citate nu pot sa-ti dau ca n-am cartea, am citit-o intr-o dimineata, intr-o vizita, asteptind sa se trezeasca gazda.
Dar ce e chestia asta cu “datul pe spate”? As vrea io… Dar, daca vrei sa o iei asa, mie mi se pare ca Goldmund asta seamana cu Oscar Wilde care zice ca si-a pus geniul in viata si talentul in literatura… Mie mi se pare mai degraba ca Goldmund asta e forta vitala, virila si erecta, I suppose, a lumii. Narzis ar fi comis si el toate pacatele lumii, daca ar fi atras gagigicile prin feromoni, dar intrucit a ales sa contemple sufletul, s-a ales cu sufletu’. In final, Goldmund isi castiga sufletul, iar Narzis ramine sa traiasca mai departe prin povestile prietenului lui. In fond, ce ne-am face daca am ajunge la concluzia ca lumea e perfecta si ca pacatul nu exista? In orice caz, mi se pare ciudat si funny ce zici, intrucit exact asa am zis si eu cind am citit “Lupul de stepa” si nici ca m-as mai fi atins de nenea asta, daca nu era dimineata devreme, asteptind sa se scoale etc. etc. Si nu te atinge de Miorita! Ce dujmani din invidie? de aia trei sferturi din balada isi descrie dragutul de ciobanas moldovean nunta lui cu moartea. Zau asa! Daca vrei necunoscute poftim: Cum poate avea cineva “perisorul lui, spicul griului, mustacioara lui, pana corbului”? Ce pigment avea ciobanasul asta?
“Muntele vrajit” ma plictiseste pe mine si mi se pare tezista, in timp ce “Moarte la Venetia” mi se pare de departe cel mai bun text pe care l-am citit io de Thomas Mann. Parerea mea.
1 februarie 2008 la 3:19 pm
@ bianca – sintem paralele
16 octombrie 2008 la 2:20 am
Pfff… acum imi dau seama, parcurgandu-va toate comentariile, ca experienta lecturarii unei carti trebuie sa ramana in intimitate, si oricat de mult m-a incantat la inceput ideea de discutii pe teme literare, acum imi repugna total. Odata ce faci din aceasta experienta intima, una publica, se rupe tot. Vraja, mister, placere, orice.
Pacat, tocmai cand ma gandeam ca mi-am gasit locul in care sa-mi petrec tipul liber la calculator…
Oricum, ma bucur de intalnire, si salut (ce-i drept din mers) initiativa acestui site, de a aduce in discutie cartile.
19 octombrie 2008 la 12:49 am
MAGISTER LUDI
Dedicată lui Hermann Hesse,
Stau îngenuncheat la poalele cetăţii Castalia, vrăjit asemenea unui magister ludi
De minunăţiile dezvelite de natura însufleţită de suflul divin al Abraxasului cosmic,
Mi-am găsit adăpost lângă coama înfricoşătorului copac al cunoştinţei binelui şi răului
Dar sunt cuprins de fericire, de acel magic râsu-plânsu, devenit eu însumi o Axis Mundi
Şi cum ar putea fi altfel, odată ce-am cunoscut-o pe Ea, divina Evă, maica tuturor Lucrurilor, matcă primordială a tuturor esenţelor, Spirit din Spiritul lui Dumnezeu.
Am înţeles astfel calea de mijloc a marelui Buddha, durerea şi bucuria, suferinţa şi
Fericirea, au aceeaşi rădăcină, pornesc amândouă îngemănate întru acelaşi arbore
Copacul Bo al iluminării, ele îşi trag seva din acelaşi sol adânc al nemuririi noastre
Narcis şi Gură-de-Aur sunt prietenii mei cei mai apropiaţi, mereu nedespărţiţi
Etern neliniştiţi, dar oriunde ar locui în miriadele de lumi ale universului
Ei nu pot fi aflaţi decât împreună, asemenea lui Shiva şi a consoartei sale Shakti.
Într-un sfârşit, păşesc temător şi profund emoţionat în Castalia spirituală
Având drept ghid spiritual pe Demianul acela încântător şi suprauman
Fermecător, orbitor, însufleţit de lumina divinităţii logodite cu umanitatea
Ridicând amândoi privirea spre Cer, mulţumim cu glas sfios universului magnific
Ce străjuieşte deasupra capetelor noastre, apoi culcăm privirea în pământ
Aducând un ultim omagiu ţărânii, maica noastră Geea, şi încununaţi de maica
Primordială cu aura de sfinţi pământeni, aureolaţi de cunoaşterea nemuritoare
Dăruită de Tatăl ceresc, suntem acum cu-adevărat maeştri ai jocului cu mărgele de sticlă.
19 octombrie 2008 la 12:03 pm
19 octombrie 2008 la 12:08 pm
@ vic – da, si eu
19 octombrie 2008 la 1:16 pm
Imi cer scuze, dar nu am specificat ca eu sunt autorul acestui text,este un poem dedicat lui Hesse,poem aparut in volumul intitulat “LUCEFERII NEMURIRII”.
Am omis sa ofer aceste detalii,dar am vazut ca nu s-a inteles mesajul meu,vroiam doar sa raspund intr-un anume fel,celor care l-au citit pe Hesse,indiferent daca le-au placut sau nu,gusturile nu se disputa,vb unui dicton latin.
Toate cele bune.
19 octombrie 2008 la 1:19 pm
@ rotrif – multumim pt detalii. toate cele bune.