Hm
Niste carti despre care am citit pe bloguri si pe care abia astept sa pun mina. Mi-e lene azi, cel mai simplu e sa va trimit in alte parti. Adunind linkurile, am constatat o coincidenta cam creepy in preferintele mele.
Peter Beagle, Un loc placut si numai al lor – “actiunea se petrece” intr-un cimitir.
Philip Jose Farmer, Fluviul vietii (1, 2 si 3) – deduc ca e un fel de fantasy in lumea de apoi.
Jim Crace, In clipa mortii – se descompun doua cadavre timp de sase zile (mergeti la link, ca pare foarte misto).
Ce mi-a placut mie cel mai mult in ultimul timp? Intermitentele mortii a lui Saramago si cartea cu sinucigasi a lui Malaicu-Hondrari. Careia dintre cartile lui Mircea Horia Simionescu ii tot dau tircoale? Breviarului, din care voila: “situatia de om, devenita de mult jenanta, o abandonezi cu placere, astepti nu invierea mortilor, ci viata viitoare, iar in cadrul ei un loc in fata, eventual peste de balta sau musita pe carne proaspata, foarte probabil fir de busuioc pe-un maidan etc.”
In Citindu-l pe Turgheniev, de William Trevor, despre care o sa scriu miine probabil, personajele se indragostesc intr-un cimitir. Mi-a placut. Nu din cauza cimitirului, totusi. Cel putin asa sper. Din fericire, jurnalul lui Jeni Acterian m-a enervat. Uf, m-am linistit! 
(Dar daca mai are cineva recomandari cu cimitire, cadavre, viata de apoi si sinucideri, chiar va rog!)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
23 ianuarie 2008 la 4:09 pm
deci esti cam intirziata
ca pe 21 cica a fost cea mai depresiva zi a anului 
23 ianuarie 2008 la 4:14 pm
pai asta-i, ca nu sint depresiva deloc, dimpotriva, ma amuza
23 ianuarie 2008 la 6:08 pm
ce zici de “inocentul” de mcewan? stiu ca ai zis ca nu te intereseaza – eu sunt fascinata de el, e singurul scriitor pe care il citesc aproape nonstop de cand l-am descoperit, mai am doar doua – , dar e cruzime si un cadavru la mijloc si o transare. si scris impecabil. ti-as recomanda si un film, al lui terry gillian, tideland, ca un cosmar. poti incerca si “raul” de jan guillou (humanitas), dar si “fetita care iubea prea mult chibriturile” de gaetan soucy (polirom). de departe cea mai horror chestie pe care am citit-o a fost un fragment din palahniuk, mate, publicat mai demult in re:publik. m-a ingrozit, dar mi-am cumparat toate cartile lui palahniuk, pe care bineinteles ca nu le-am citit. te tin la curent la capitolul opribilitati, sunt fan!
23 ianuarie 2008 la 6:37 pm
inocentul rulz. nu doar transare, ci si plimbare prin berlin, in geamantan.
si sub piele, a lui michael faber. mmm, papa bun.
si, desigur, bacovia
23 ianuarie 2008 la 6:48 pm
Uite niscaiva carti cu sinucideri, morti si alte lucruri datatoare de vitalitate:
Aglaja Veteranyi, Raftul cu ultimele suflari.
Carlos Fuentes, Terra Nostra.
Hermann Broch, Moartea lui Vergiliu.
Mie astea imi vin acum in cap, intr-un scan de juma de minut. Toate superlative.
Sau, de ce nu, Cimitirul Buna Vestire al lui Arghezi, genial.
23 ianuarie 2008 la 8:04 pm
@ elena – “raul” clar o sa citesc, ca mi-a mai zis cineva, adica mai multa lume, cred. palahniuk urmeaza intr-o buna zi, am o vaga idee cam cum ar putea fi, dupa ce-am citit Bintuitii
sa ma tii la curent daca mai dai de vreo oroare deosebita 
desi, pe bune, poa’ sa fie si soft si iubire sfisietoare, nu decit cadavre transate
@ vic -auci, uitasem de sub piele. dar ma trec fiori, auzi, “papa bun”! cu inocentul degeaba.
@ r. – vai, moartea lui vergiliu era sa ma omoare pe mine! nu stiu ce dracu am avut de n-am fost in stare s-o termin! mi s-a parut greaaa, greaaa, greaaa. si mersi de cimitiru lu arghezi, chiar ar trebui, ca nu mai tin minte nimic
23 ianuarie 2008 la 8:38 pm
Evelyn Waugh – “The Loved One”.
23 ianuarie 2008 la 8:46 pm
stai ca am si eu o propunere. nu e cu cimitire si alte bazaconii dar e creepy pe bune: Sectantii-mamleev. bafta.
23 ianuarie 2008 la 10:05 pm
sau, Evelyn Waugh’s “Decline and Fall.”
23 ianuarie 2008 la 10:26 pm
ati uitat virgin suicides de eugenides. mi-a placut mai mult decat middlesex, e mult mai sexy:)
23 ianuarie 2008 la 10:51 pm
@ uv: iar o sa te superi pe mine, asa ca nu mai zic nimic
24 ianuarie 2008 la 12:14 am
cum sa ma supar? ca stiu ce ai vrea sa zici, e comerciala rau. dar e si sexy si e cu sinucideri
24 ianuarie 2008 la 12:24 am
@ vic & uv: e comerciala? mie nu mi s-a parut comerciala
. un pic sexy poate, dar nu sunt sigura daca nu cumva o fi influenta filmului (care nu mi-a placut). si nu e nici cu cine stie ce orori.
in schimb “fetita care iubea prea mult chibriturile” tin minte ca mi-a placut mult. da’ e cam tot ce tin minte
de altfel, multzam ca imi usurati portofelul si luna asta! am citit pe amazon un fragment din cartea lui jim crace si acu’ nu stiu cum sa fac sa fac mai repede rost de ea.
24 ianuarie 2008 la 12:33 am
@ zum: pai e comerciala, ca am dat banii ca prostu’ pe ea, dupa ce m-a pacalit o prietena ca o sa-mi placa. si banii ca banii, da’ pentru nervi n-o iert
nici sexy nu mi s-a parut deloc.
24 ianuarie 2008 la 12:43 am
@ vic: serios? o gasesti atat de enervanta? s-ar putea sa fie traducerea, in caz ca ai citit-o in romana. eu m-am enervat citind fragmentul de pe site-ul poliromului si n-as fi cumparat-o pentru nimic in lume. dar in engleza nu suna rau (e drept, nu e nici vreo minune) si un pic sexy poate e. da’ sigur filmul e de vina
24 ianuarie 2008 la 12:51 am
o fi de la traducere, ca in romana am citit-o. sau o fi fost de la mine, ca poate eram intr-o pasa proasta, da’ stiu ca m-a plictisit la culme.
24 ianuarie 2008 la 9:23 am
Eu am citit-o in spaniola si nu m-a plictisit un moment, filmul in schimb mi s-a parut dezamagitor. Cartea mi-a placut mai mult decat MiddleSex, ce m-a impresionat a fost combinatia de mister, obscuritate si inocenta. Parca citeam un…basm sumbru.
24 ianuarie 2008 la 9:27 am
Inca ceva: si Fetita care iubea prea mult chibriturile o recomand tuturor, am citit-o pe nerasuflate, foarte original scriitorul canadian, chiar sa verific daca a mai scris ceva, la noi nu cred sa se mai fi tradus alta carte.
24 ianuarie 2008 la 9:55 am
poate multi considera de un gust cam indoielnic “sinuciderea fecioarelor”. sau ciocolata cu levantica, bomboanele cu crema de violete, masinile rosii, tinerii imbracati goth, insignele si brosele cu pisici si cate altele din gama asta. mie, hmm, imi plac.
am sa caut si eu cartile astea creepy.
24 ianuarie 2008 la 10:07 am
i loved” Reading Turghienev”, am citit’o cand eram superdepressata and it was a real lift-up!
Vad ca a mai zic cineva de Fuentes, mai are o colectzie de nuvele “O companie nelinistitioare” (cu o pisica alba pe coperta, lovely).Si ar mai fi “Sfarsitul orelor” cu sinucideri si elevi precoci, de Christophe Dufossé.Enjoy!
24 ianuarie 2008 la 10:14 am
si am uitat sa marturisesc si ceaiul de iasomie:)
24 ianuarie 2008 la 10:46 am
m-ai facut curioasa cu sinuciderea fecioarelor, o sa caut. mai ales ca autoru’ m-a impresionat cu middlesex. nu ma asteptam la nimic, da’ eram intr-un autocar si mai aveam de mers muuult, si-am zis ‘why not’. dupa care ziceam ‘chiar trebuie sa coboram *acum* la masa?’.
24 ianuarie 2008 la 11:32 am
@ uv: eu nu le consider de un gust indoielnic. ca, in ce priveste lista ta, n-am nici o indoiala.
24 ianuarie 2008 la 11:36 am
da, vic, slabiciunile tale or fi classy si pline de profunzime! dar in secret iti umpli cada cu spuma parfumata pt baie
jen, n-o lua ca pe o recomandare
24 ianuarie 2008 la 11:44 am
da’ Blues pentru o pisica neagra de Vian, din colectia Cotidianul?
24 ianuarie 2008 la 12:33 pm
dupa Suferintele tanarului Werther….evit cartile cu iubiri sfasietoare…si, in plus, cartile astea trebuie citite vara…sunt mai putin deprimante:)
24 ianuarie 2008 la 12:59 pm
@ uv: te pomenesti c-am facut baie impreuna si-am uitat?
24 ianuarie 2008 la 1:26 pm
scuze, nu-i frumos sa vorbesc despre slabiciunile altora
24 ianuarie 2008 la 1:33 pm
Ce-mi aduc aminte ca am citit horror:
nemuritorul Poe – de recitit oricand
Arghezi – citat mai sus
Bacovia – proza scurta
Eliade – Domnisoara Christina – cam slabut, ce-i drept cu strigoaiele acelea
Mamleev – Sectantii – citat mai sus
Serge Brussolo – o multime
Mai era un roman de Balzac cu cineva zidit de viu, cred ca Memoriile a doua indragostite, dar nu sunt sigur
Oribil! nu-mi mai aduca aminte de altele…
24 ianuarie 2008 la 1:55 pm
pai sinuciderea fecioarelor nu e deloc de “un gust indoielnic” dar nu e nici o capodopera (vorbesc despre carte). e cumva… caldutza, dar merge. drept sa spun, nu pot s-o compar cu middlesex ca pe aia n-am terminat-o nici pana in ziua de azi
nuvelele de tinerete ale lui garcia marquez le stiti? am uitat cum se numeste cartea (e aparuta la RAO), dar povestile sunt tare sinistre, cu unul ingropat de viu care creste in sicriu (parca asa) si tot felul de nazbatii. nu mi-au placut foaaarte mult, dar de creepy sunt creepy
24 ianuarie 2008 la 3:12 pm
zum, eu cred ca e indoielnic gustul pentru ca autorul nu ofera nici o explicatie pentru fenomenul acela, e ca o nascocire gratuita si atunci cartea nu mai are acoperire pentru toti ciorapeii si funditele alea.
. iti vine sa ii inventezi o pata, doua, pentru ca cititorii nepatati sunt putin prea “mr green” 
iar eu am fost deplasata cu vic, dar am avut un motiv: nu zice si el vreodata ca ii place o carte care sa aiba si ceva naspa. prea are gusturi impecabile
uitati altfel de sinistru: sunt multe faze in literatura romana mai noua de o mare cruzime si tot de gust indoielnic, de care vreau sa ma plang: intamplari cu animale batute sau omorate, la greu!daca nu ma insel aldulescu avea multe de-astea
24 ianuarie 2008 la 3:22 pm
@ uv: ma pui pe ginduri. ca eu aveam impresia despre mine ca dimpotriva. si de-aia ma apucasem acum sa recitesc virginia woolf. s-o las si sa-l iau pe aldulescu? sau pe claudia golea?
24 ianuarie 2008 la 3:42 pm
@uv: eu in Mirii nemuririi n-am intalnit asa ceva… Poate in alt Aldulescu…
24 ianuarie 2008 la 3:47 pm
@ uv: pai ce explicatii sa dea? povestea e spusa de un grup de baieti pentru care fetele alea erau ceva magic. si probabil ca unii baieti isi imagineaza ciorapei si fundite in preajma unor fete ca alea. mie mi-au placut ciorapeii si funditele si ca scriau pe lenjerie
nu e nevoie de nici o explicatie suplimentara. cred io. e suficient sa ti-i imaginezi stand cu coatele pe pervaz si suspinand cu gandul la fetele lisbon si gata, sunt fundite si ciorapei peste tot 
cat despre vic, eu sunt convinsa ca nu are gusturi ataaat de impecabile
.
24 ianuarie 2008 la 3:56 pm
ete, na. acum am devenit topic. astept cu nerabdare parerile despre gusturile lu’ vic.
24 ianuarie 2008 la 4:07 pm
@ vic:
cred ca ar trebui un post special pentru asta, nu aici, la sectiunea “creepy”
24 ianuarie 2008 la 4:15 pm
@ zum: de ce? la creepy nu merge?
24 ianuarie 2008 la 4:34 pm
zum, pai si mie mi-au placut funditele, doar ti-am zis. dar de ce mureau fetele alea, nimeni n-o sa stie vreodata. atata mister de nepatruns devine pana la urma banal, ca in versurile de muzica usoara.
vic, tu cand spui ce iti place si ce nu, vorbesti in termeni de valoare-non valoare, asa mi se pare mie. la asta ma refeream. si nici nu prea dai cu stangul in dreptul, ca am citit acu’ de curand si Torgny Lindgren si trebuie sa recunosc. dar nu e frumos cand se suprapun valoarea cu placerea.
si nu ma lua nici chiar cu claudia golea. daca doresti o recomandare de la mine, eu zic sa iei si sa citesti si tu ilinca bernea , hihihi
24 ianuarie 2008 la 4:37 pm
retin Fetita care iubea prea mult chibriturile, in orice caz. si Sectantii. si de Evelin Waugh n-am citit nimic. si Blues pt o pisica neagra am citit mai de mult si mi-a placut, dar mie mi-a placut tot ce-am citit de Vian, fara exceptie – apropo de gusturi un pic indoielnice
(un pic, nu mult). si sinuciderea fecioarelor cred ca pot sa mai astept, in concluzie
si ca sa-l dau de gol pe vic – cica i-a placut nu mai tin minte ce chick lit
24 ianuarie 2008 la 4:42 pm
tot luciat saraca sa-mi repereze onoarea sifonata de uv
24 ianuarie 2008 la 4:44 pm
24 ianuarie 2008 la 5:01 pm
aha, pai uite, ma gandeam eu ca sigur citeste el pe ascuns niscai carti de care nu prea zice si am vrut sa zic vreun chick lit, ceva, da’ parca nu mergea aici
. poate un chick lit creepy?
@ uv: io tot sustin ca moartea fetelor alora nu trebuie luata ca atare si nu trebuie rezolvat nici un mister. e cumva metaforic. sau ma rog. nu stiu cum e cu tehnicile astea, dar a impins lucrurile la extrem ca sa se vada restul. ma rog, bat campii acum. ideea e ca mie nu mi s-a parut ca trebuie sa explic moartea fetelor. si daca trebuie neaparat – probleme adolescentine, deloc misterios. nu cred ca e deplasat.
@ luciat: fetitza care iubea prea mult chibriturile era la un moment dat la un euro la polirom. nu stiu daca mai e. dar destul de recent am vazut asta.
24 ianuarie 2008 la 5:14 pm
luciat, multumim
zum, cum o fi. mai bine ascultam air, mie tare imi plac.
http://www.youtube.com/watch?v=eLnrXNXO1FE
24 ianuarie 2008 la 5:27 pm
@ uv: si mie imi plac. singurul lucru care mi-a placut in film, de altfel…
24 ianuarie 2008 la 10:48 pm
Urme de pasi sub apa, de Stig Dagerman. Personajul principal al romanului incearca sa se sinucida (e salvat in ultimul moment), in schimb scriitorul a izbutit. S-a sinucis pe 4 noiembrie 1954. Avea 31 de ani.
27 ianuarie 2008 la 3:30 am
Ha, asa a rezultat din review-urile mele, Fantasy in lumea de apoi
)
Nu m-as fi gandit.
Oricum din seria asta iti recomand si Reaper Man a lui Terry Pratchett, cu singura mentiune ca nu o gasesti in romana. Are o gramada de morti acolo si chiar si un fel de sindicat pentru ei. Bine intreaga serie Discworld merita citita pentru ca apare Moartea (un personaj semi-filosof) in fiecare.