Telegrama
(Inapoi)
O viata |
Donez doua idei (Inainte)
Truman Capote, Mic dejun la Tiffany si alte povestiri, trad. Constantin Popescu, Univers, colectia “Cotidianul”, 2006
Bifat. Scapat grija. Parut mult supraestimat. Om destept, stiut scris, jonglat clisee, dozat efecte. Holly Golightly = gluma. Astept resemnare huiduieli. Astept citit Alte glasuri, alte incaperi si Harfa de iarba pt hotarit. Cautat in Harold Bloom. Gasit Cu singe rece punct. Zis in for interior: poate dreptate si Bloom. Weekend placut!
P.S. Despre o biografie a lui Ezra Pound, aici.

Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 ianuarie 2008 la 4:26 pm
pai de ce huiduieli? nuuu. da’ nu ti-a placut nici povestioara aia cu craciunul (am uitat cum se cheama)? cred ca asteptai mai (prea) mult si de-aia nu prea te bucuri de ea. pe de alta parte, concluzia mea e ca nu-ti displace deloc capote fiindca vad ca citesti cam tot
26 ianuarie 2008 la 5:15 pm
De ce huiduieli?
You speak the truth.
Mi s’a parut o carte usurica-dragutica, numai buna pentru tiraj mare si faima care i-a urmat
Cu sange rece, mult mai buna sau cel putin mult mai interesanta – dupa subiect si realizare.
Weekend placut (punct)
26 ianuarie 2008 la 5:52 pm
@zum – pai citesc finca e atit de celebru incit vreau sa inteleg si eu de ce. si de displacut n-are ce sa-mi displaca, adica merge usor
sa stii ca as citi eu cu mai mare drag tot ce-a scris pynchon, dar daca n-am rabdare…
@ ameer – a, nici Cu singe rece nu m-a incintat, sa stii
26 ianuarie 2008 la 5:58 pm
@ luciat: pai cred ca celebritatea se datoreaza altor chestiuni. eu cand am citit prima data habar nu aveam cine e capote asta, aveam cartea in biblioteca si am citit-o. alte glasuri, alte incaperi. care mi-a placut. aveam vreo 15 ani
. oricum, daca vrei sa intelegi de ce e celebru mai degraba citesti o biografie sau vezi un film despre el.
26 ianuarie 2008 la 6:23 pm
@ zum – am vazut jumate din filmu “capote”, chiar aseara
26 ianuarie 2008 la 8:04 pm
E mai savuroasa varianta in engleza…Mie mi-au placut, insa, mult, mult mai mult “Harfa de iarba” si “Alte glasuri, alte incaperi”…dar le-am citit long time ago so…Sper sa-ti placa mai mult celelalte
26 ianuarie 2008 la 10:42 pm
26 ianuarie 2008 la 11:00 pm
ma omor dupa stilul telegrafic, thanks!
pacat ca nu ti-a placut cartea. stiu ca nu ti-a placut nici ‘cu sange rece’, spuneai ca nu pricepi in ce consta marele truc cu cartea asta. mie mi se pare un scriitor cu adevarat formidabil, cum putini mai sunt (nu mai stiu cine spunea – mailer? – ca poti deschide oriunde o carte a lui capote, nu vei gasi nici macar o singura fraza proasta)
uite, iti dau un link cu un interviu al lui dupa ‘in conld blood’ (cam lung)
http://docs.weblog.ro/2006-10-05/101971/Truman-Capote—interview-1966.html
doamne, de ce nu folosesc si revistele stilul telegrafic cand fac o executie? le-am putea citi iar, in fine!
…a, sa nu uit, poti sa uiti de ‘harpa de iarba’, e foarte slaba, chiar si piesa iesita din ea a fost un fiasco pe broadway, ia mai bine ‘alte glasuri, alte incaperi’, care are ceva… nu stiu, tulburator, o subtiere a timpului, stii, ca-n virginia woolf. timp ductil.
27 ianuarie 2008 la 10:17 am
Capote e printre preferatii mei, dar intr-adevar ”Tiffany” mi s-a parut mai slabuta decat celelalte. ”In Cold Blood” si ”Alte glasuri” mi-au placut cel mai mult.
27 ianuarie 2008 la 10:21 am
Eu am vazut mai intai filmul Mic dejun la Tiffany si mi s-a parut minunat. Aveam asteptari mari cand am citit povestirea, dar n-am receptat-o deloc cum trebuie pentru ca aveam in cap doar personajele din film si o vedeam tot pe Audrey in loc de Holly din carte. In concluzie, acum aproape ca am uitat povestirea originala.
Cu sange rece mi-a placut mult. La un moment dat chiar am simtit ca intru in mintea personajelor si ca inteleg perfect cum functioneaza. Pe Perry am ajuns sa-l simpatizez si sa-mi fie mila de el si am plans in hohote cand l-au executat.
27 ianuarie 2008 la 12:56 pm
L-am citit pentru prima oara pe Capote in adolescenta (Alte glasuri, alte incaperi si Harfa de Iarba, Mic dejun la..). Tin minte ca ma incantase atat de mult incat imi dorisem sa intru in pagini. Peste ani, la recitire, am avut aceleasi senzatii de incantare, insa mintea mea de adult gasea si hibe. Pacat. Cat despre celebritatea lui, n-are relevanta. Cand am dat peste el habar nu aveam cine e si nici ca-mi pasa.
Asa, si de Narziss si Goldmund al domnului Hesse am numai cuvinte de bine. Fatza de Stendhal – mari retineri (din motive subiective).
28 ianuarie 2008 la 1:32 pm
@ alexandra – si eu sper sa-mi placa mai mult celelalte
@ m – multumesc pt interviu, e foarte misto. mai ales inceputul, cind explica el diferenta intre fictiune si jurnalism. o sa mai vad, sa citesc si povestirile.
@ drina – hm, cred ca exact asta a vrut capote, numai ca eu nu am simpatizat deloc cu perry si nici nu mi s-a parut ca personajele acelea chiar functioneaza. dimpotriva. posibil sa ma insel eu, nu zic.
@ ionuca – am vazut ca ti-a placut de holly. dar tu ai inteles ca e vorba de o prostituata, da? nu doar o calatoare
28 ianuarie 2008 la 6:18 pm
eu am fost prea sub influentza filmului ca sa nu imi provoace placeri nebanuite carticica (asta e, o carticica)…m-a incantat mai mult O vara de neuitat, insa…si Alte glasuri, biensur.