Pornind de la un interviu cu Ioana Nicolaie
Autoare in general
Cica de miine nr. 12 din “Noua Literatura”, “la chioscurile Rodipet din Bucuresti si din tara si la librariile Carturesti. In Bucuresti se mai gaseste si in pasajul de la Universitate si la libraria de la Muzeul literaturii romane, sau la redactie, in Calea Victoriei 115″. O sa fie si pdf pe blogul lor, mai incolo. Un interviu cu Ioana Nicolaie exista deja, preluat pe metropotam – despre poezia feminina (sau nu), despre cum reusesc (sau nu) femeile in literatura, despre romanii care pun intotdeauna, din reflex, o carte scrisa de un barbat inaintea uneia scrise de o femeie “Femeile intra greu in topuri si intra undeva la mijloc; intotdeauna exista trei barbati sau cinci care iau fata. Si nu pentru ca sint mai buni, ci pentru ca, psihologic, in mintea celui care face topul, barbatului i se cuvine primul loc.”
Si Elena Vladareanu spunea ceva asemanator, pe blogul micul ftiriadi: “Situatie reala: intr-un numar din 2002 (sau 2001, nu mai tin bine minte) din revista Cuvintul, la rubrica “Topul Cuvintul”, pe primul loc era volumul Doinei Ioanid, E vremea sa porti cercei, si pe locul al doilea Klein spuse, al lui Mihai Ignat. Un barbat (personaj important, nu spun care, scriitor, chiar bun) ma intreaba: “Ti se pare normal?” “Pai, nu stiu, Klein spuse cred ca este, totusi, mai bun decit volumul Doinei.” “Nici macar nu e vorba despre asta. Ti se pare normal ca ea sa fie inaintea lui?”
Elena Vladareanu se refera la o situatie in care erau pusi fata in fata Doina Ioanid si Mihai Ignat. Ioana Nicolaie se refera la o situatie oarecum (cu oarecum subliniat, da?) asemanatoare: Ioan Es. Pop si Simona Popescu: “M-am intrebat deseori care-i “secretul” lui Ioan Es. Pop – autor fascinant si pentru mine -, care a debutat in aceeasi perioada cu Simona si a cistigat toate simpatiile. Balanta pe care-i pun eu nu tine de universurile lor – sint complet diferiti ca autori; unul e preponderent grav, iar celalalt ludic, nuantat cultural – , ci mai degraba de ideea de valoare, in general. Cred ca, dincolo de prapastia care-i desparte, ei sint comparabili ca valoare. Simona si-a cistigat greu gloria poate si pentru ca e femeie. Dar si pentru ca literatura care se fundamenteaza cultural – si nu direct emotional – e luata mai á la légère. Si nu e cazul.”
Ei bine, mi se pare foarte interesant! N-am citit nimic de Doina Ioanid, imi pare rau si sper sa remediez. Intre Ioan Es. Pop si Simona Popescu, subiectiv vorbind, imi place mult mai mult Simona Popescu, nu ca nu mi-ar placea Es. Pop. Probabil ca, daca la altii e invers, asta chiar nu tine de… genul autorilor – dar daca totusi, cumva, pe undeva…? Nu stiu, nu m-am gindit niciodata. Cit despre literatura fundamentata cultural versus literatura fundamentata emotional… e atit de ingrozitor de complicat! Trecind peste ideologii si dispute intre grupuri si generatii, de care mie mi se rupe. Degeaba imi fortez neuronul, ca nu reusesc sa obtin nimic de la el in afara de avertismente de extenuare.
Ioana Nicolaie in particular
Apropo de Ioana Nicolaie – fireste ca e intrebata despre Cartarescu. “Cum e sa traiesti cu un autor atit de apreciat? E un avantaj, un dezavantaj?” Spune si ea ca asta ii cer revistele mondene, in primul rind: despre sotul ei. Neuronul ma doare din ce in ce mai tare. Sa nu fiu ipocrita: si eu as bate-o la cap, probabil, cu chestia asta, sau, ma rog, m-as abtine doar de rusine, dar curioasa as fi. Numai ca, sa vezi intimplare, Ioana Nicolaie chiar a scris niste carti de care e imposibil sa nu te interesezi, obiectiv vorbind de data asta. Cel putin doua: Nordul si Cerul din burta. Prima e poezie “despre” o fata crescuta impreuna cu 11 frati, iar a doua e “despre” cele 9 luni de sarcina. Dupa ele (am mai citit si Credinta) mi-am luat Cenotaf fara sa ma mai intereseze cu cine e maritata autoarea sau despre ce e vorba de data asta.
Eram la un tirg de carte, cind ma dureau deja picioarele de la umblat si umerii de la carat, am vazut Cenotaf pe un raft si l-am inhatat fara macar sa ma uit prin el, putea fi orice, eram sigura ca-l vreau. Ei, si acasa am vazut ce era: Nordul si Credinta impreuna. Damn! Ca voiam ceva nou! Am fost dezamagita, recunosc, desi e o editie revizuita. O sa citesc si Cenotaf, dar as vrea sa vad ce a revizuit, sa ma uit si prin volumele initiale, daca tot le am – intr-o zi, nu stiu cind, ca daca mi-am propus sa rascolesc prin toate e clar ca o sa fie de munca 
S-ar putea sa ajung mai intii la niste noutati - anuntate in interviu: “cat de curand, cartea pentru copii Aventurile lui Arik sau romanul Sabina”. Din roman am vazut un fragment in “Revista 22″, cred – o studenta care se angajeaza ca manechin, dar nu de podium, ci de vitrina! – abia astept romanul, evident.
P.S. Azi am postat 3 insemnari. Ei bine, mai aveam linkuri pentru vreo doua, dar sigur nu mai apuc. Poftim doar link despre un George Steiner recent, My Unwritten Books (un capitol ar fi despre cum fac dragoste poliglotii fata de monogloti ). Ba nu, si un link la niste poze cu Simona Tache 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
3 februarie 2008 la 1:33 pm
in linkul ala parca nu scrie. e vorba cumva de poliglotii si monoglotii de peste 75 de ani?
3 februarie 2008 la 5:10 pm
Nu stiu daca am inteles: scriitoarele care sunt la fel de bune, daca nu mai bune decat scriitorii sunt trecute totusi in urma lor din cauza perceptiei (misogine) a publicului? Sau din cauza perceptiei, demoralizante, a publicului incep pana la urma si ele sa scrie mai prost decat ei, ramanand mereu un pic in urma?
Poate cauza e abuzul de ‘feminin’ din scriitura lor? Nu stiu, e o ipoteza. Dar intr-adevar, nu se ‘ridica la inaltime’, habar n-am de ce. Tu ai o ipoteza? Nici in literatura, nici in pictura, nici in filozofie, nici in muzica. Sunt aproape inexistente, la drept vorbind, cand te-apuci sa citezi nume. Ce sa fie asta? Nu mai stiu cum explica Simone de Beauvoir, ceva cu conditionarea istorica… in fine, neconvingator, de la epoca moderna incoace. Si totusi, sunt cele mai mari cititoare, si au cea mai mare patrundere pentru sfera artelor, sunt publicul ideal. E chiar ciudat.
3 februarie 2008 la 7:18 pm
se pare ca treaba cu conditionarea istorica apasa greu, nici negrii si nici tiganii nu au reusit mai mult decat femeile sa se treaca de ea. insa lucrurile or sa se schimbe, le trebuie inca putin timp. deja scriitoarele femei fac treaba buna, si nu e doar pentru ca femeile sunt mari cititoare. si nu pentru ca femeile sunt mari amatoare de arta zamfira barzu e considerata cel mai tare pictor din iasi. ea e un exemplu pe care nu ma pot abtine sa il tot dau. la fel printre pictorii de biserici din iasi, gabriela drinceanu, cu zeci de biserici pictate. nu mai zic ce sculptura face. nu pot sa nu ma gandesc la maria manolescu, cu scenarii deloc feminine si mari premii mari, internationale, in teatru. astea imi vin mie in minte acum, citind comentariul tau. imi pare rau ca nu esti asa de bine informat sau macar putin mai rabdator. iti spun eu, o sa iasa bine pana la urma.
dar criticile ascutite sunt benefice, multumim
3 februarie 2008 la 10:29 pm
@ vic – auci, am uitat sa pun link la pozele lu simona tache! acusica remediez
@ m – “scriitoarele care sunt la fel de bune, daca nu mai bune decat scriitorii sunt trecute totusi in urma lor din cauza perceptiei (misogine) a publicului” – vezi mai c-ai inteles? de ce esti modest?
btw, mie mi se pare muuult mai caraghios abuzul de “masculin” din scrierile unor barbati. da’ cine sa faca misto de ei?
si cvasi-inexistenta Femeilor in arte mi se pare o problema falsa. problema adevarata e atunci cind O femeie nu e luata in serios sau e plasata dupa un barbat pt ca “se stie” ca Femeile sint in general inexistente in arta.
ia gindeste-te, cam ce roluri poate interpreta o actrita intr-un film? care e oferta de roluri pt femei, adica. si dupa ce te gindesti la asta, intreaba-te de ce sint atit de putine actrite cu adevarat bune.
3 februarie 2008 la 11:01 pm
@ luciat: eu nu linkul cu simona tache ziceam. mai citeste odata ca poate te prinzi
@ uv: maria manolescu e cumva domnisoara dramaturg care se pricepe atit de bine la personaje, ca patronul de la maxibar din romanul ei, patron care a lucrat toata viata pe santiere vorbeste despre “usoara impotenta existentialista” si despre decadenta? (zic si eu din paginile postate de editura pe net, ca dupa ce-am citit asta n-am mai vrut sa vad restul).
apropo de perceptia asupra femeilor, mai stie cineva cum il chema pe barbat-su lu’ virginia woolf?
3 februarie 2008 la 11:18 pm
@ vic – pai pe moment ma loasem cu celalalt link. despre poligloti zice ceva in linku de pe cuvintu “capitol”. si e cu amintiri din tinerete de-a’ lu steiner, din cite am dedus eu
pe barba-su lu vw il chema ca pe ea: woolf
da’ ce-o fi scris… no idea, parca niste romane
si abia astept sa citeasca zum “Her husband”, despre a’ lu Sylvia Plath, care ma intereseaza mult mai mult in calitate de husband decit in calitate de poet – na c-o patesc si ei!
3 februarie 2008 la 11:34 pm
@ luciat: hai ca m-ai convins. da’ la cat de mare e cartoiul si la cate am eu incepute acum si la cat timp am, tare mi-e ca-l citesti tu prima
3 februarie 2008 la 11:35 pm
@ zum – pai nu, ca n-am de unde sa-l iau
ca l-as citi
4 februarie 2008 la 12:22 am
“halterofilul” nu e atat de reprezentativa, vic, ma refeream la piesele ei de teatru, tocmai pentru ca nu am vazut nimic feminin acolo.
4 februarie 2008 la 12:51 am
din cate stiu eu, pe sotul Virginiei Woolf il chema Leonard. (de ce a scris el:
http://www.newyorker.com/archive/2006/11/13/061113crbo_books1?currentPage=1)
eu nu ma pot abtine sa nu dau un link la un articolas al unei tanti care e profesor de filozofie:
http://www.mit.edu/~shaslang/papers/HaslangerCICP.pdf
Nu stiu foarte multe despre filozofie, dar am inteles ca are o reputatie buna (am gasit articolul pe crookedtimber.org si cei de acolo pareau sa fie mai informati decat mine asupra ei).
acum, problema literaturii feminine mi se pare ca tine destul de mult de societatea patriarhala din Romania. Nu ma mira, pt ca aici a fi femeie parca ar fi o meserie (si se comenteaza de multe ori cum trebuie sa ramanem feminine
).
Nu le vad pe Kiran Desai sau pe Margaret Atwood clasificate ca “literatura feminina”. Ma gandesc si la carti gen “Notes on a Scandal” care nu sunt privite ca literatura feminina desi sunt scrise de femei, personajele principale sunt femei.
Ce vreau sa zic e ca nu sunt neaparat mai putine femei in arte, cat depinde de cum sunt privite, promovate, clasificate, de atitudinea societatii…
4 februarie 2008 la 2:59 am
@luciat: Interesanta discutia, dar incilcita, zau! Eu, personal, nu cred ca femeile artiste sint (sau nu MAI sint) chiar lasate in umbra de barbati la fel de valorosi sau mai putin valorosi. La fiecare autor promovat, premiat, elogiat de critici, gasesti 5 femei si 20 de barbati despre care altcineva ar putea spune ca sint mai buni.
Am pus mai multi barbati dintr-un motiv simplu: baza de selectie e mai mare la barbati decit la femei. Cu alte cuvinte, sint mai multi barbati scriitori decit femei scriitoare. Asta ar fi o parte din explicatie, dar cum se explica explicatia partiala, zau ca nu mai stiu. Stiu doar ca pe la cenaclurile sau grupurile literare pe unde m-am mai nimerit barbatii erau intotdeauna mai numerosi – proportia era cam de 3-4 “ei” la o “ea”.
Mai e ceva ce nu tine strict de valoare, ci de solidaritate (sa nu zici ca-s MCP, ca nu-s): am vazut de nenumarate ori autoare subminind mai degraba alte autoare, dar elogiind autori barbati, si rareori barbati birfind discriminatoriu scriitoare. Tocmai barbatii mi s-au parut mai indiferenti la gen in elogii sau critici.
Pe de alta parte, mai exista si public. Eu banuiesc, de exemplu, ca la ora actuala Gabriela Adamesteanu e mai citita decit Nicolae Breban.
4 februarie 2008 la 9:32 am
@ uv: n-ai remarcat ca eu nu despre feminitate (sau cum i-o zice la asta, cind e vorba de scris) ziceam, ci de profesionalism. daca nu e in stare sa faca un personaj credibil, putin imi pasa ca scrie ca un barbat.
4 februarie 2008 la 10:08 am
asa e. ar fi trebuit de fapt sa explic altfel: am citit cartea toata si am vazut ironie intentionata in felul in care a construit personajele alea. e ceva suprarealism acolo, de-aia la o prima privire nu par credibile. cred.
nu ti-o recomand, sigur m-ai injura la sfarsit:) imi place stilul ei, mai putin cum desfiinteaza si pulverizeaza totul in incheiere, parca ii e frica de concluzii si drama . cred ca e chestie de varsta si atat.
4 februarie 2008 la 12:24 pm
@gheo: pai si nu ti se pare normal ca gabriela adamesteanu sa fie mai citita decat breban?
in alta ordine de idei cred ca ai perfecta dreptate cu atitudinea barficioasa / subminatoare a femeilor autoare catre suratele lor; din pacate…
nu spun asta pentru c-as cunoaste lumea literara, nefiind cazul, o spun pentru ca generalizez…
imi cer scuze, fetelor!
4 februarie 2008 la 2:08 pm
@ uv – eu nu stiu de ce e o problema cind e ceva “feminin” intr-o carte (plus ca nu prea stiu ce e “feminin” in sine – niste teme? atunci sa le impartim clar in feminine si masculine – stil? cum poate fi asta impartit pe genuri? stilul lui proust e feminin si al lui hemingway masculin? discutia e cam aiuritoare daca ajungem aici). si nu vad nici un avantaj cind o femeie scrie ca un barbat – un barbat poate sa scrie f prost.
@ lindabelinda – mersi pt linkuri, la care n-am apucat de altfel sa ma uit, dar o s-o fac. sint mai putine femei in domeniu, daca aduni operele reprezentative de-a lungul vremii, oricum. daca te referi la prezent, nu mai stiu, dar presupun ca tot sint mai mult scriitori buni decit scriitoare. de ce – complicat.
@ gheo – da, e f incilcita, asa ziceam si eu. sint convinsa ca baza de selectie e mai mare la barbati decit la femei. sint convinsa ca in general sint mai multe carti misto scrise de barbati decit de femei. si nu mi se pare important sa se ajunga la vreo “egalitate” din acest pdv.
sincer, nu cred ca se va ajunge niciodata la o asemenea egalitate. pt ca din totalul femeilor o parte importanta e retrasa din start din orice participare la “arta” – se inscrie de la bun inceput in alta sfera de activitati – foarte utile, onorabile samd, dar consumatoare de prea mult timp si de prea multi neuroni ca sa mai ramina si pt “arta” ceva.
alta explicatie a bazei de selectie redusa printre femei este, dupa parerea mea, educatia de care au parte – cu accent pe conformism, eliminarea riscurilor, familie reusita – nu e adevarat ca performanta in domenii artistice are legatura cu non-conformismul, asumarea riscului, spargerea zidurilor si a “celulelor”? nu e vorba de viata artistilor, ci de ceea ce fac ei cind fac arta – cei buni – inventeaza, risca, parasesc incinte safe, experimenteaza etc.
asta nu e un model interiorizat de femei, sau care sa li se ofere de mici, pe care sa-l urmeze… si bineinteles ca e vorba aici de fapt si de legatura intre “viata” si “arta”. nu vreau sa spun ca toti barbatii artisti au o viata plina de experimente, inventii si relatii in afara familiei – probabil ca multi isi asuma riscuri doar in arta.
in fine, e cu dus si intors, vorba ta. si complicat si delicat si. despre solidaritate chiar nu stiu ce sa zic. nici eu nu sint solidara. n-o sa sustin niciodata o carte ok scrisa de o femeie in fata unei carti care e mai mult decit ok, scrisa de un barbat. si cred ca am niste pretentii ff mari de la o carte a unei autoare – poate ca uneori sint oribil de misogina. asta e, nu stiu, nu pot decit sa repet ca e complicat
dar:
1. ma deranjeaza sa vad ca unii considera din start ca o Ea nu poate sta inaintea unui El (vezi Elena Vladareanu)
2. pt mine Simona Popescu e mai misto decit Ioan Es. Pop
4 februarie 2008 la 2:43 pm
n-am zis ca tipa aia scrie ca un barbat. era un exemplu de scriitura si abordare lipsita de elementele feminine care il deranjeaza pe m. si l-am dat pentru ca in teatrul foarte tanar sunt acum multe tipe talentate ca ea, si inca de genul neutru pe care el il prefera.
elementele masculine si feminine, hmm. cum ar veni, barbatii au voie sa se gandeasca si sa viseze la tocuri cui si sa scrie despre ele. femeile si le pot procura cu discretie dar nu au voie sa le mentioneze pe undeva, nimeni nu vrea sa le stie mai indeaproape, hmmm. as zice ca de fapt barbatii nu vor ca femeile sa scrie, oricum nu despre ele insele.
daca era gheo mai batran, poate ne-ar fi putut vorbi de vremuri in care proportia dintre barbati si femei era si mai dezastruoasa. se vede o schimbare care vine din modificarea mentalitatii tuturor. eu, una, o vad.
4 februarie 2008 la 3:15 pm
si daca vrem altceva de la femei, putem incepe cu o chestie simpla, drept experiment: sa nu ne imbracam copiii de mici in culori stadard, baietii in bleu fetele in roz. mai sunt si alte culori pastelate pt bebelusi: orange, frez, verde, galben. sa vedem ce se intampla:)
4 februarie 2008 la 4:15 pm
@ uv: pai, ce sa se intimple? o sa creasca numarul de homosexuali si lesbiene, ce altceva?
4 februarie 2008 la 4:35 pm
lesbienele avand mai putini copii, or sa aiba timp mai mult pt scris. si atunci or sa se ridice voci sa spuna ca ele nu se pun, ca nu-s femei.
4 februarie 2008 la 4:52 pm
cum il chema pe barbatul lui Siri Hustvedt? ea a scris o carte foarte misto, “What i loved”
4 februarie 2008 la 5:40 pm
@ uv
Eu tocmai asta zic: NU MI SE PARE NORMAL ca reusita femeilor in arte nu e la fel de mare. E chiar scandalos!, dar e mai ales absurd. (Mai putin in literatura, unde scriitoarele se impun destul de serios din sec. XVIII, la francezi de pilda – deci la literatura as pune un bemol.) In schimb, in muzica, daca pe langa numele mari, categoria Bach, Beethoven, Brahms gasesti tu vreo femeie…, apoi ia pictura si sculptura, pana-n epoca moderna, si da-mi un echivalent, chiar si acolo, al lui Picasso, Chagall, Klee, Klimt sau Giacometti, apoi ia filozofia si vezi ca, in afara Hannei Arendt – dar ea nu se considera filozoafa ci – sublinia – filozof, si nici macar filozof ci sociolog, ei bine, in afara ei, a Simonei de Beauvoir si-a altor catorva, daca nu mai punem cateva singulare presocratice, care sunt totusi pe treapta a treia-a patra, la categoria comentatori, incearca sa gasesti echivalente cu numele din categoria grea, semigrea sau macar pana… Intelegi ce vreau sa spun? Mie, tocmai, toate astea mi se par DE NEINTELES.
@ lucia
Nici abuzul de ‘feminin’ nu stiu ce este, daca nu cumva disctiile despre ‘relatii’. 
E adevarata chestia cu ‘abuzul de masculin’, desi nici eu nu stiu ce e aia – discutii cu bere si testosteron?
‘cvasi-inexistenta Femeilor in arte mi se pare o problema falsa’ – ei, nu e asa, Lucia, din pacate. Pentru ca e un constat. Nu se contrazice o evidenta. Ea este – si basta. Atata doar: nu-mi pot explica DE CE este. Evident ca nu e din vina femeilor, altfel e ca si cum ai spune ca exista o esenta inferioara a femininului, si-atunci mergem toti acasa, ca e o prostie monumentala.
Deci e clar ca la mijloc e altceva, dar nu stiu ce. Tu ai gasit? Adica cum se poate ca femeile sa fie cel mai bun si mai receptiv public posibil pentru arte si IN ACELASI timp sa fie mereu in joc secund (minus literatura)? De paradoxul asta vorbeam.
Nu cred ca e o simpla perceptie generala a publicului, care ar complexa-o, blabla. Trebuie sa fie altceva, dar nu-mi dau seama ce. Adica ma intreb daca trece sau nu de istoric.
Observatiile lui Gheo sunt la fel de curioase – daca pana si la literatura e la fel… O fi o problema a noastra, locala?
Cam bizar. Si delicat. Nimeni n-a avansat o explicatie, asa ca intrebarea ramane in aer…
4 februarie 2008 la 6:27 pm
@ m – 1. nu e scandalos deloc ca reusita femeilor in arta nu e la fel de mare. dimpotriva, e logic. gheo a dat un motiv: baza de selectie e mai mica – nu ajunge asta? cu atit mai mica cu cit te intorci in timp.
2. activitatea de a citi/asculta muzica/admira picturi etc e destul de diferita de activitatea de a crea carti/muzica/pictura. intreaba-te de ce atit de putini critici sint si buni artisti in acelasi timp, ca sa-ti clarifici un pic deosebirea asta.
3. ba da, e o falsa problema. femeile si barbatii nu au nici acum acelasi background si aceeasi mentalitate. daramite pe la 1900 toamna. e ilogic sa ai aceleasi asteptari de la un cal antrenat pt curse si de la unul antrenat sa traga la plug.
4. care e problema cu discutiile despre relatii? in ce fel e mai demna de dispret o discutie despre relatii decit o discutie despre fotbal? sau: un tablou cu o batalie istorica e automat mai bun decit unul cu o natura moarta in bucatarie?
5. reciteste comentariul meu lung de mai sus, vezi ca am incercat acolo niste explicatii. contesta-le pe alea si pe urma mai discutam. daca vrei sa discutam, ia-o usurel pe puncte, raspunde la ipotezele mele, da cite una mai buna etc si tot asa. altfel nu se poate.
4 februarie 2008 la 6:52 pm
@ lucia
Fie, o iau pe puncte, cum spui.
Ea observa ca scriitoarele, in loc sa aleaga transcendentul, sa fie creative, sa sparga, asemeni Virginiei Woolf, conventionalul scriiturii si sa aduca pe lume ceva fie nou, fie adanc, se afunda in imanent, in contingent, in observatii si, in dauna intrigii, insista mai ales pe relatiile intersubiective, mai precis, pe flirturi, rezultatul fiind o interminabila insiruire lalaita de ‘dragostele’, de priviri, de gesturi incarcate cu semnificatie erotica reala sau inchipuita, din care ar fi facuta, in viziunea lor, viata. Iar acest lucru ar fi tocmai rezultatul minoratului patriarhal in care societatea le tine. In cartile lor abunda cantitativul, flecareala, impartirea la infinit a firului in patru etc., iar portretul femeii e al unei fapturi relative definita nu de ceea ce este, ci mereu de relatia ei cu celalalt, de barbat, de copil, de celalalt in general, si nu un subiect autonom pornit in constructie sau sa cucereasca lumea, ca in literatura scrisa de barbati. Nu mai stiu exact unde, dar am sa-ti caut pasajul, tin minte ca era cu adevarat extraordinar. Sa mai iau putina lecitina…
1. Asa e, ‘baza de selectie e cu atat mai mica cu cat te intorci in timp’. De acord. Forget about time. Sa luam timpul de astazi: de ce e astazi, atunci, baza de selectie mai mica? Vezi, apare mereu acest ‘de ce’. De ce ar fi azi, intr-o societate data, moderna, post-postmoderna etc., baza de selectie in continuare mai mica?
2. De acord cu punctul acesta, nu exista nici o diferenta, rationamentul meu e gresit. Mi-ar fi placut sa fie o echivalenta.
3. Corect, ‘barbatii si femeile nu au acelasi background’ si ‘e ilogic sa ai aceleasi asteptari de la un cal antrenat pt curse si de la unul antrenat sa traga la plug’. Dar astazi? De ce nu se antreneaza la fel de multi cai pentru curse?
4. ‘care e problema cu discutiile despre relatii’. Nu mai stiu exact unde, cred totusi ca in ultimul capitol din ‘Al doilea sex’, dar am sa ma uit, Simone de Beauvoir facea observatia asta, deci te rog sa te lupti cu ea.
5. De ce esti suparata pe mine, nu pricep. Oare n-am explicat indeajuns ce vreau sa spun? Explicatiile tale ‘de mai sus’, pe care ma inviti sa le citesc, sunt minunate, dar confuze totusi, nu se intelege pana la urma care e sursa. De pilda, daca ma intrebi pe mine, cred ca ea e psihologica. Adica eu realmente cred ca femeia e in continuare supusa, de la nastere, prin educatie, unui dresaj teribil in care e invatata ca rolul ei nu e in creatie, ci creatia insasi, ca e mai important sa dea nastere decat sa scrie etc. Dupa parerea mea. Cred ca feminismul, dupa cateva victorii importante, in anii 80 a inceput sa dea inapoi si ca acum asistam la un regres teribil. Cred ca femeile nu sunt nici macar unde erau in anii 60. Daca o tanara se urca intr-un compartiment de tren si acolo mai sunt 5 femei, ceea ce vor vrea ele sa stie despre ea este: 1. relatia (casatorita? da, nu, concubinaj, cu cine, cat) si 2., daca are copii. Deci e in continuare definita de natura, potrivit dresajului ei, care e in continuare teribil.
Si m-ai ‘nervat.
4 februarie 2008 la 6:55 pm
“e ilogic sa ai aceleasi asteptari de la un cal antrenat pt curse si de la unul antrenat sa traga la plug”
e ilogic sa ai aceleasi asteptari de la un gidran arab si de la un falabella, indiferent de antrenament?
4 februarie 2008 la 6:59 pm
4 februarie 2008 la 7:11 pm
@ m
1. pt ca, in general, femeile sint si educate sa tinda spre o familie safe pt copii, si isi si doresc cu adevarat sa aiba copii. si atunci cauta sa: elimine riscuri, asigure familie safe, se poarte conventional etc. e prioritatea lor. prioritatile creatiei sint altele: asumare de riscuri, parasire de spatii safe, comportamente si idei neconventionale. sint prioritati care se bat cap in cap. de aceea, de la inceput, o mare parte dintre femei se indreapta in directia opusa creatiei artistice. si nu pot spune ca fac rau. fac f bine pt copiii lor, probabil.
3. idem ca la 1
4. “Iar acest lucru ar fi tocmai rezultatul minoratului patriarhal in care societatea le tine.”
5. nu sint suparata. dar eu incerc sa spun ca nu se poate cere femeilor egalitate cu barbatii din motive obiective. si ca, totusi, aceasta inegalitate generala n-are legatura cu valoarea unei opere a unei femei.
4 februarie 2008 la 7:16 pm
@ vic – poftim? normal ca n-am inteles ce-i cu gidranul si cu falabella
4 februarie 2008 la 7:20 pm
uf, in continuare nu intelegi ca explicatia ta e in linia ‘pentru ca, deci din cauza’.
pai a spune ‘nu se poate cere femeilor egalitate cu barbatii din motive obiective’ este teribil, pentru ca tocmai aceste ‘motive obiective’ ar trebui sa nu existe, e ca si cum ai spune ca inegalitatea e ea insasi obiectiva, tu nu intelegi? tocmai ca aceste motive NU sunt obiective..
help…
In fine, nu ma indoiesc ca ai si tu dreptate, n-o s-o rezolvam noi.
4 februarie 2008 la 7:21 pm
@ luciat: poate finca esti femeie
4 februarie 2008 la 8:34 pm
@m ai dreptate, gresesti doar atunci cand tu inscrii cartea, textul in sine, in linia lui gender situation. Luciat bate cimpii cu motive obiective pentru ca in materie de educatie absolut totul este subiectiv. Probabil ca ea, copil fiind, a fost batuta pentru a fi in rind cu femeile din tagma ei si de face copii si de a fi proasta, presupun ca acesta este motivul pentru care stie ce spune cu chestiile alea “obiective”. Nu cred ca exista femeie sau barbat in materie de suflet, ca sint si femei care nu pling. In ceea ce priveste cartile este infinit mai greu pentru femei si cred, pina la urma, ca asta a vrut LuciaT sa spuna in ceea ce priveste dedicarea catre una sau alta. Nu greseste foarte tare aici, pentru ca sint multe femei foarte frumoase care, cu buna stiinta, se sacrifica pentru copiii lor. Asta nu le face mai putin destepte, doar ca nu mai au timp, pur si simplu. Iar cartea Simonei Popescu – un nume absolut insignifiant, brrrr – este o carte care merita sa apara dupa 17 ani de timpenii. Si a facut-o o femeie. Sigur ca LuciaT o sa-mi traga o chestie misogina in cap, dar este mult mai tare decit Cartarescu. Parerea mea
4 februarie 2008 la 8:42 pm
@ Si, pe deasupra, lansez un experiment. Daca avem destula incredere – eu am – sa scriem textele unii sub numele altora. Ne postam e-mail-urile si alegem. Sa vedem cit putem fi luati unii drept altii. Qui pro quod se numeste in teatru si, dupa o saptamina, ne demascam. Sa vedem cine scrie femeieste si cine scrie barbateste.
4 februarie 2008 la 8:50 pm
@ bianca: qui pro quo se numeste, nu qui pro quod. sa fie din cauza ca esti femeie?
4 februarie 2008 la 8:58 pm
“adica eu realmente cred ca femeia e in continuare supusa, de la nastere, prin educatie, unui dresaj teribil in care e invatata ca rolul ei nu e in creatie, ci creatia insasi, ca e mai important sa dea nastere decat sa scrie etc.”
sunt de acord cu tine. si cate alte determinari, cum ar fi complacerea femeilor in situatia de fiinta nevolnica si a barbatilor in postura de ocrotitori, nu? de-aia mi-a placut mie jelinek, cum a ochit ea chestia asta, care de obicei e bagata sub pres. animalul din noi se simte mai bine intr-una din pozitiile astea extreme decat in aia de om pur si simplu. si nici nu stim daca vic nu are cumva dreptate, poate daca ne indreptam n-o sa mai avem nevoie unii de altii:)
si ati trecut pe langa ce am zis eu: tiganii si negrii par sa aiba drepturi egale cu albii. in realitate si in mod subtil istoria mai veche e inca prezenta. in acelasi mod e inca la fel pentru femei.
intrebarea pe care mi-o puneai era despre femeile de la inceputul secolului. acum, desi numarul e mai mic, exista totusi nume mari. comparand prezentul cu trecutul lucrurile stau mai bine. feminismul e in regresie, poate doar pentru ca a inceput prea in forta. o sa tot revina.
era normal ca luciat si cu mine sa ne suparam cand ai inceput discutia. de cate ori nu am auzit intrebarea asta, de ce femeile nu au resuit in arte? de obicei e folosita ca sa demonstreze inegalitatile biologice, nu?
4 februarie 2008 la 9:05 pm
vic, nu erai tu mereu de partea noastra? nu erai tu tigan, femeie si lesbiana de cate ori era nevoie? au ce ai patit? nu mi-a placut chestia cu calu’, sau poate nu am inteles ca sunt femeie
luciat, falabella e un cal miniatura. nu cred ca e comparatia potrivita, cu creierele cel putin. doar daca fiecare exemplar e obtinut ca un bonsai
4 februarie 2008 la 9:09 pm
@vic Mai citeste si mataluta. Am facut vreo 15 ani de latina, dasteptule…. Of.
4 februarie 2008 la 9:12 pm
@vic si tot io ma fac singura de ris… era quid pro quo, sorrry
4 februarie 2008 la 9:18 pm
aoleu, tre sa trec insemnarea asta si la categoria “feminism”
@m – tu iti tot puneai intrebari “de ce” – eu ti-am raspuns, evident cu “pt ca” si “din cauza”. n-am spus ca mi se pare o falsa problema?
una e sa vorbesti despre femei in general si cu totul altceva e sa vorbesti despre o femeie sau alta.
@ bianca – cucoana, vrei misoginisme? pt tine cu placere
te-a batut cineva cind erai mica sa-ti intre-n cap ca esti proasta si tu din spirit de revolta te-ai hotarit sa te crezi desteapta?
mai usor cu verdictele, parerea mea, ca o iei razna.
@ vic – da, mai, ai dreptate
@ uv – tot n-am inteles, da’ nici nu incerc
4 februarie 2008 la 9:18 pm
@ NU exista literatura masculina sau feminina. Exista barbati care sunt luati in serios si femei care nu sint. Dar, deja, discutia e mutata in domeniul istoriei mentalitatilor si e inutil. M-ame de STael imi place ca scrie atiiiiiiiit de bine, Celine era barbat, George Sand era femeie si, ma rog, nu mai zic mare lucru… ce naiba, daca ai timpenia asta de a scrie e absolut in afara regulilor si iei suturi in cur se aplica si la barbati si la femei. Ce, barbatii nu trebuiau sa fie responsabili si sa aduca bani pentru a intretine o familie? Vai de capul nostru…
4 februarie 2008 la 9:28 pm
@LuciaT, ce sa mai vreau? Ca le dai din tine ca la moara. Uite de unde ai plecat si unde ai ajuns, cucoana, ca doar sintem de-o seama
4 februarie 2008 la 9:35 pm
@ luciat: deci eu ma bucur nespus ca, desi n-ai priceput, mi-ai dat dreptate. cunosti multi barbati in stare de asa o diplomatie draguta?
4 februarie 2008 la 9:38 pm
@ vic – nope. decit putini
acu explica-mi si mie cum e cu falafela sau ce era
4 februarie 2008 la 9:51 pm
@LuciaT Dar tu chiar crezi ca educatia ii poate face pe oameni mai mult sau mai putin creatori? Chiar sint curioasa..
4 februarie 2008 la 10:20 pm
quid pro quo
5 februarie 2008 la 12:29 am
@ luciat: ce sa tot explic? ma gindeam ca, daca e sa discutam, in general, de barbati si femei, poate e vorba si de diferente biologice. diferente, nu inferioritate si superioritate. si biologice, nu neaparat istorice sau de educatie. ca, daca ar fi dupa educatie, si barbatii s-ar face toti ofiteri, popi, negustori, avocati. ce suflet de mama sa ai sa-ti doresti ca fii-tu sa se faca scriitor sau pictor sau compozitor?
ca eu ma indoiesc ca mamele alor mai creativi barbati le bateau pe surorile lor la popou sa invete sa gateasca, in timp ce pe baieti ii bateau la cap sa invete despre ingambament sau sa studieze pointilismul.
in alta ordine de idei, am ipresia ca in interviul ala era vorba mai ales de perceptia de dupa ce o femeie a facut ceva, nu atit de faptul ca nu ies damele la numararea septelului de creatori.
in plus, de unde ideea cu superioritatea alora care fac mare arta mare? ca, parerea mea, fiecare cu ce se pricepe mai bine. decit sa scrii o carte proasta, mai bine faci o ciorba buna.
sper sa nu m-auda miroiu & co
5 februarie 2008 la 1:49 am
@ vic – pai e bine ca “tot” explici. cred ca pina acu n-ai mai spus de diferente biologice
si am zis eu ceva de mame care-si invata baietii sa fie creatori? e vorba de modelele oferite baietilor si fetelor pe toate caile, nu numai in familie. inclusiv la tv, daca vrei.
dar chiar e o formula buna: ce sa tot explic?
si da, in interviu era vorba despre altceva. discutia a deviat, previzibil, spre numaratoare – cite femei? cite femei?
5 februarie 2008 la 9:33 am
in contrast cu feminismul egalitarian exista altul, moderat si ceva mai nou, care cere respectarea diferentelor: femeile pot face aia iar barbatii pot face aia, iar arta la fel de importanta ca ciorba. a pornit de la carol gilligan cu cartea ei “in a different voice”. dupa cartea asta, dupa ce s-au potolit valurile mari pe care le-a facut, au pornit valurile mici gen “femeile sunt de pe venus si barbatii de pe marte”, care au inabusit mult din ce realizase feminismul, incat acum femeile sunt acum mai la locul lor decat in 70, cand a fost scrisa cartea.
partea proasta cu diferentele (si evident ele sunt, macar ca femeile fac copii si barbatii nu) si cu respectarea lor, e ca nu traim in societatea in care sa nu se profite de aceste diferente, incepand cu america si terminand cu africa: cei care sunt altfel ajung totusi undeva la fund. vorbesti de diferente, cum ca ele fac lumea mai frumoasa, dar e ca un telefon fara fir: la capatul celalalt al firului se aude: “negrii sa cante si sa danseze si femeile sa stea la cratita, ca la asta se pricep cel mai bine si pentru ca creierul lor e mai mic decat al barbatului alb.” cat de usor se extrapoleaza de la creierul mai mic cu cateva grame la creierul mai prost!
atunci cand o sa fie respectat omul, o sa fie respectata si femeia, pana atunci solutia de compromis si de 2 bani e political correctness.
pentru ca asta e situatia, pana cand nu exista un teren safe pt discutii despre diferente, ele fac o gramada de rau femeilor.
cei care iubesc diferentele dintre femei si barbati si vor sa le pastreze nu pot, din pacate, sa si lupte cu cei de la celalalt capat al firului.
5 februarie 2008 la 10:07 am
pe de alta parte, a postula diferente e nedrept fata de un mare numar de femei care nu le vad, la care nu se aplica, orice ai face, si care fara postulate s-ar dezvolta altfel. pana nu incetam cu conditionarile nu prea avem cum sa stim care e numarul lor adevarat.
5 februarie 2008 la 10:45 am
@ luciat: am “tot” zis altadata, mai demult.
@ uv: hei, ai intrat in transa?
respectu’ fata de om se dovedeste si prin dimensiunea comentariilor. 
altfel, sint flatat ca-s la fel de destept ca carol gilligan, desi, ma rog, era totusi femeie.
5 februarie 2008 la 10:53 am
pai eu am dat atentie la om si am scris comentariu lung
(cartea a aparut in 82)
gilligan, desi femeie, ti-a luat-o inainte cu vreo 25 ani
5 februarie 2008 la 11:07 am
@ uv: sufar enorm.
5 februarie 2008 la 12:17 pm
vai, scuzati, nu trebuia sa spun asta!
5 februarie 2008 la 12:45 pm
din cate stiu eu, diferentele intre sexe nu pot fi clar delimitate ca diferente biologice sau dobandite prin educatie. Orientarea in spatiu se presupune ca e o diferenta biologica (barbatii se orienteaza mai bine fiindca au fost vanatori, etc). Au fost facute niste experimente recent in care s-a aratat ca de fapt e o carateristica dobandita (http://www.economist.com/science/displaystory.cfm?story_id=9762790)
Ideea cu “femeile pot face asta, barbatii pot face aialalta “mi se pare misogina, de fapt. Nici o femeie nu s-a nascut cu un talent special la facut ciorbe, ci a invatat sa gateasca. Tocmai asta este problema – lumea presupune ca daca esti femeie, probabil ca vei fi mai interesata de literatura decat de matematica, probabil ca vrei copii, esti romantica si extraordinar de diplomata si emotiva.
Din link-ul pe care l-am pus:
“I was the butt of jokes when I received a distinction on my prelims, since it seemed funny
to everyone to suggest I should get a blood test to determine if I was really a woman. In a seminar in philosophical logic, I was asked to give a presentation on a historical figure when none of the other (male) students were, later to learn that this was because the professor assumed I’d be writing a thesis on the history of philosophy. [...]I know many women who have
interests and talents in M&E who have been encouraged to do ethics or history of philosophy”
asa ca mi se pare un pas foarte mic de la respectarea diferentelor, la incadrarea in stereotipuri si trimiterea femeii la cratita.
5 februarie 2008 la 1:13 pm
linda, cam asa e. daca esti de mica bagata in sertarul cu fundite si supitze, e usor sa dai importanta mai ales la talentele alea. eu stiu bine ca femeile nasc si au muschi mai mici. asta e sigur. dar restul poate fi determinat dupa nastere prin dresaj.
sunt, e drept, multi care cred ca diferentele ne fac superioare, zeite. dar istoria de mii de ani arata ca de fapt ne aduc intr-o conditie inferioara. intre zeita si sclava e un drum scurt de tot.
5 februarie 2008 la 1:15 pm
@ lindabelinda: da’ tu stii ca meriti sa stai la cratita pentru alte motive, nu pentru ca ai fi femeie, nu?
5 februarie 2008 la 1:42 pm
jesus!
5 februarie 2008 la 3:01 pm
@ uv: a, tu esti d-alea care isi inchipuie ca barbatii sint foarte multumiti ca-s barbati, nu? adica, dupa ce trebe sa duci gunoiu, sa faci piata, sa nu bei, ca conduci si “de-aia esti barbat” si alte alea, sa ti se spuna si ca esti un porc misogin? plus ca, daca mergi cu metroul, nu stii ce sa faci: sa-i dai lu tanti din fata ta locul sau nu? ca, daca e de moda veche si nu i-l dai, zici ca esti nesimtit. daca e feminista si i-l dai, zice ca de ce-o insulti.
5 februarie 2008 la 3:30 pm
@vic: eu nu prea stau la cratita
5 februarie 2008 la 3:38 pm
@ lindabelinda: banuiam. ca doar supravietuiesti, nu?
5 februarie 2008 la 3:44 pm
@vic: haida-de! chiar nu-mi inchipuiam sa te vad pe tine victimizandu-te din cauza ca porti nadragi!
5 februarie 2008 la 3:47 pm
@vic, linda: si nu vad de ce este privit statul la cratita intr-un mod atat de nashpa! in fond este un act…creator, nu?
5 februarie 2008 la 3:50 pm
@ capricornk13: pai sa stii ca-i creativ. fara ris. si, mai ales, cere simtul masurii.
si nu port nadragi. port kilt.
5 februarie 2008 la 3:54 pm
@capricorn: sincer, am toata admiratia pentru cei care gatesc cum trebuie si altceva decat salate – yum!
5 februarie 2008 la 3:55 pm
saracii purtatori de nadragi si de kilt! oricum viata e grea!
5 februarie 2008 la 3:56 pm
linda, eu am toata admiratia pentru cei care mananca salate. in mod normal si pt bucatari/bucatarese, dar azi nu! poate de maine
5 februarie 2008 la 3:58 pm
@vic: aoleu, ce ma enervez, c-am vrut sa contracarez kestia cu kiltul sau sarongul, am prevazut-o
categoric gatitul este ceva creator, fara nici un fel de ras! mie imi face foarte mare placere, insa mi-e teama ca aceasta placere e legata de instinctul tipic feminin de a darui
…si, oricum, toata lumea stie ca cei mai mari bucatari sunt barbatzi
5 februarie 2008 la 4:03 pm
ma calcati pe nervi cu gatitul vostru! ia sa stati la cratita si sa gatiti zilnic pt minim un barbat si doi copii, nu cind vi se face voua de-o cina romantica la luminare
creca e o mare placere si o treaba foarte creativa, sint convinsa.
si ma gindesc ca, in semn de protest fata de avalansa asta de misoginisme, sa fac greva blogului – o saptamina! si intre timp sa-mi perfectionez skillurile la cratita, ei, dracie, ca simt cum imi pierd feminitatea pe zi ce trece!
5 februarie 2008 la 4:05 pm
@ capricornk13: asta cu marii bucatari barbati ramine de demonstrat. ca n-am auzit pin-acum superlativul “mincare ca la tata acasa”
5 februarie 2008 la 4:12 pm
@ luciat: da’ ia sa trebuiasca sa scrii tu ca balzac, pentru papica, sa vezi ce treaba creativa o sa ti se para. sau sa compui, ca bach, pentru liota de copii. sau sa pictezi, ca toti talienii aia de nu-i mai stie nici dracu’, ca lucrau la firma lu’ mesteru’ care numa’ el semna.
hai, pe bune, asta cu femeia care trebe’ neaparat sa fie si ea creativa, ca altfel e naspa, nu vi se pare ca seamana cu povestile de prin revistele alea in care daca n-ai 50 de kile la 180, nu esti managerita si nu te duci seara in bamboo, inseamna ca esti o ratata?
5 februarie 2008 la 4:14 pm
cine-a zis bre ca femeia trebe neaparat sa fie creativa? ce, barbatu trebe neaparat sa fie creativ? duoamne fereste!
si completare pt mai sus: gatitul ala zilnic pt familie, din instinctul feminin de a darui, sa se petreaca, fireste, dupa ce te intorci de la servici, ca doar nu mai sintem in epoca de piatra, sa aduca barbatu vinatu de-a gata acasa
5 februarie 2008 la 4:15 pm
@uv: se intampla sa imi placa “frunzele”, asa ca nu e greu
@luciat: eu nu am sustinut ca e usor sa gatesti zilnic pentru altii; nu e usor nici sa stangi dupa altii sau sa ai grija sa fie curati si spalati, etc. Nu e usor si de obicei se invata. Nu sunt femeile programate genetic sa gateasca si invata (ceea ce e foarte bine, ca nu imi inchipuiesc copilaria fara mancarurile maica-mii – o mama ca mine ar avea copii ca in Biafra, daca tatal nu e mai responsabil). Tocmai aici e buba – ca ar putea si tatal din familia cu 2 copii sa invete sa gateasca si sa o ajute din cand in cand pe mama. Nu prea vad unde e misoginismul aici.
Personal, nu prea cred in diferentele astea biologice (ma rog, dincolo de un anumit punct).
5 februarie 2008 la 4:15 pm
@ luciat:
asta-i masochism.
5 februarie 2008 la 4:18 pm
@ linda – hai ca mai si glumeam
@ vic – masochism, si ce daca? masochismul e innascut la femei, se stie. tine de diferente biologice
5 februarie 2008 la 4:35 pm
@luciat: de ce esti rea, eu nu gatesc numai pentru cine romantice la lumanare, ci si pentru liota mea de prieteni (in romania erau in fiecare weekend la mine macar vreo patru, iar aici, cand e sezonul de ski, am si cate 12 odata!); nu e chiar atat de rau, sa stii, nici macar dupa ce vii de la birou – si eu vin cel mai devreme la 18:00
sau trebe’ sa mai creez ceva in afara domeniului culinar? 
@vic: auzi, da’ daca am 50 de kile la 167, jobu’ e cum trebe si nu ma duc in bamboo, ca ma calca nouveau richii si taraturile pe coada, ci la crasme boeme sau baruri retro ma calific?!!!
@uv: si tu de ce admiri salatistii? ca numa’ grasime nu se poate spune ca-ti prisoseste!!!
5 februarie 2008 la 4:42 pm
@ capricorn – cum dzeu sa nu fiu rea cind tu esti asa de ideala!
cica “de ce?”, auzi! de invidie, normal! 
5 februarie 2008 la 5:38 pm
caprikorn, mi-am revazut fostii colegi dupa 10 ani si m-am gandit ca singura solutie la varsta noastra e doar salata, of!
5 februarie 2008 la 6:26 pm
mi se pare mie sau maimuta a inventat roata dupa ce a trecut la friptane? asa, cu stevie, ce sa mai creeze omu’? dar-mi-te femeia!
5 februarie 2008 la 7:09 pm
sa stii ca asta o fi una din diferentele alea biologice, barbattilor le place mult mai mult friptana, de-aia creeaza ei mai mult si mai frumos ca noi
9 februarie 2008 la 1:14 pm
am descoperit cartea Doinei Ioanid [ E vremea sa porti cercei] ! a aparut la Aula, pe site pare disponibila.
http://www.aula.ro
9 februarie 2008 la 2:04 pm
@ white noise – mersi. tu ai citit-o?
9 februarie 2008 la 2:05 pm
nu inca, dar o sa remediez situatia cat de curand