Copii, nostalgie, pisica si comunism
Ce inseamna comunismul pentru mine? What Does Communism Mean to Me, editor Raluca Grosescu, trad. Vali Florescu, Curtea Veche, 2007
Copiii din ziua de azi… ce stiu ei despre comunism? Habar n-au ce greu am dus-o noi! Nu se zice asa? E, aici se vede cam ce stiu unii dintre copiii astia. Ce aud de la rude si vecini, ce invata la scoala. E o colectie de eseuri si arta grafica pe tema data de IICCR (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania). A fost un concurs cu premii in valoare de 6000 de euro, la care au participat 2000 de elevi cu virste intre 11 si 18 ani. Volumul contine 13 texte si 50 de reproduceri color.
Din prefata: “regimul comunist romanesc este studiat in patru ore la finalul ciclului gimnazial si in patru ore la finalul ciclului liceal. [...] Un curs optional de istorie a comunismului nu a fost inca introdus in Romania, desi un astfel de curs exista deja pentru Holocaust – e drept, de foarte putin timp, si anume din 2004. Profesorii, multi dintre ei absolventi de universitate in timpul fostului regim, nu detin informatiile si metodologia necesare pentru predarea comunismului. Practic, cei 40 de ani de dictatura constituie un vid in programa scolara, iar predarea comunismului este deseori considerata o forma de “politizare a scolii”.” Bine ca predarea religiei nu e o forma de “politizare” – zise luciat.
M-a frapat o reproducere dupa pictura unei fetite de 12 ani (linga pagina 33): e o tipa cu steagul partidului, asezata linga o masuta cu o colivie pe ea (cu o pasare inauntru) si cu o pisica in brate. Intr-un colt scrie “Nostalgica comunista”. Ar fi culmea culmilor sa ajunga cuvintul “nostalgie” ceva de rau pentru copiii astia! Ca sa nu mai spun ca m-as fi suparat, sa fi fost mama ei, din cauza pisicii! M-a inconfortat plansa, asocierea intre nostalgie, imaginea unei pisici si comunism. Pentru mine nostalgie + pisica e una, iar nostalgie + comunism e alta. Nu merg toate trei impreuna. Daca merg toate trei impreuna pentru o fetita de 12 ani, ceva nu mi se pare in regula – OK, e problema mea. Totusi, nu pot sa nu ma alarmez de ce soarta il asteapta pe cuvintul “nostalgie” daca mai e infierata atit de hotarit “nostalgia comunista”. N-am nici o simpatie pentru babele si mosii care suspina dupa locuinta ga-ran-ta-ta, biletele sindicale de odihna si serviciul asigurat, dar am toata simpatia pentru toti nostalgicii dupa zilele tineretii lor. Deja cuvintul “dor” e compromis, acu’ si “nostalgia”!?
O fata de 16 ani, Ana Larisa Rus: “Din fericire, nu am trait comunismul, dar traim din plin anticomunismul. [...] Eu vad lupta aceasta cu comunismul ca pe o perpetua vinatoare de vrajitoare cu chip uman [...] doar ca, de la un moment dat, nimeni nu mai intelege cine este vrajitoarea si cine este vinatorul.” Of, chiar sint confuzi bietii copii!
Altfel, ei stiu destule: si despre deportari, si despre fenomenul Pitesti, si despre Ilicit (eu aveam o colega ai carei parinti isi recuperau regulat de la Consignatia video-ul, confiscat de Ilicit), si despre decretei, si despre URSS, si despre rezistenta anti-comunista, si despre programul TV de doua ore, si despre ratii, cozi, curent electric taiat, “cotele” pe care trebuia sa le plateasca oamenii la tara, demolari etc. – ba chiar si despre Adrian Paunescu, pe care o alta fetita de 12 ani il numeste “poet de curte ceausist”. Unele texte sint chiar dragut scrise: un baiat de 13 ani face un fel de mini-roman, o fata de 17 ani o autofictiune mizerabilista care sigur ar merge la un cenaclu, una de 15 ani o insemnare de jurnal in care se proiecteaza pe sine in iepoca de aur.
O fata de 16 ani ia interviuri unui participant la greva minerilor de la Lupeni din 1977. Omul e haios, daca mi se permite exprimarea – daca nu, sorry – spune chestii de genul “Mi-a venit atunci o forta uraganica”; la asta m-am uitat repede-repede si cu un rinjet pe fata sa vad traducerea in engleza: “a huge force” – elegant, mi-a trecut rinjetul. Si inca un citat din acelasi nea Mitica Iordache: “Ei au nevoie de mine, aici, in Lupeni, pentru ca sint anticomunist. In fata mea nu ciriie nimeni. Aici eu sint sefu’. Nu ciriie nici un securist, nici un activist!” Chiar n-am ce sa spun altceva decit, eventual: bietul om!
Alta fata de 16 ani spune, in textul ei intitulat “Comunismul mi-a distrus familia”: “sintem a treia generatie a familiei care n-a avut copilarie, care am suferit si suferim inca din cauza modului in care regimul comunist a stiut sa orinduiasca lucrurile.” E o poveste cu orfani la limita extrema a saraciei, cu copii care muncesc de mici, care abandoneaza scoala ca sa aiba ce minca, la propriu. Despre mama: “Nu implinise nici 25 de ani si raminea vaduva cu cinci copii foarte mici si cu inca doua persoane in intretinere [...] Surse de existenta? Nimic.” Acum, cind comunismul a cazut, doua dintre surori sint studente, un frate e tractorist (de la 12 ani), iar celalalt cioban (a facut 6 clase). In liceu fetele nu au primit bursa sociala pentru ca aveau deja pensie dupa tata (50 de lei noi de fiecare). Sa te iei cu miinile de cap! Comunism, capitalism… sint pe lume oameni atit de saraci si de chinuiti incit…
Va recomand cartea cu virf si indesat. Copiii nu sint mincinosi versati.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
5 februarie 2008 la 1:42 pm
fiindca am pus poza din carte si nu coperta, aici link la coperta:
http://www.curteaveche.ro/bookdescription.php?book=618
5 februarie 2008 la 3:07 pm
doar atat: TU cand respiri? cand mananci? cand…
faci baie? cand traiesti?!
mi-ar placea sa fiu brilliant in momentul asta si sa gasesc in bagajelul lexical o formulare magica, care sa lase sa se vada mai mult-ul intrebarilor de mai sus…
cand?
5 februarie 2008 la 3:17 pm
@ nickname – cartea asta, textul adica, n-are nici 100 de pagini (jumatatea in romana – e bilingva, sper ca reiese – au, poate tre sa zic asta clar mai sus!)
5 februarie 2008 la 3:50 pm
niste ore despre istoria comunismului n-ar strica nici pentru astia mai mari… eu aveam aproape 6 ani in ‘89 si nu-mi aduc aminte aproape nimic, deci nu-s departe de fetele de 16 ani din cartea ta…
5 februarie 2008 la 3:53 pm
@ jen: parerea mea ca nici n-ar trebui sa-ti doresti sa stii.
5 februarie 2008 la 3:54 pm
@jen: si ce te lauzi, domne?
auzi, 6 ani… 
@luciat: cred c-am citit o prezentare pre-aparitie a cartii asteia sau o prezentare de intentie sau whatever, mai demult; sunt convinsa c-a iesit foarte interesant, am s-o citesc
5 februarie 2008 la 5:17 pm
Chiar suna interesant, in fond, nici eu nu am first hand experience cu epoca
asa ca as cam fi pe picior de egalitate cu toti copiii. Dar imi plac, in a non-nostalgic, cautionary way 
, povestile din epoca de aur 
Si nostalgia – sper si eu sa nu capete conotatii dubioase, pentru ca e un sentiment ca o paturica, uneori e placut sa te cufunzi in ea 
Now tell me how weird I am 
)
5 februarie 2008 la 6:58 pm
nu stiu daca ar trebui sa imi aduc aminte, ca la revolutie aveam si eu 5 ani, asta fiind singurul lucru care nu mi’l aduc aminte..in rest, cam tot, mai ales ca m’am mutat dintr’un orash in altul iar taica’miu fiind marinar, toti aveau suspiciuni si imi puneau intrebari, copii de 6 ani care tzipau ca “tata meu e securist!”…ar fi necesar totusi, intr’un fel sau altul..acum depinde de cine ar fi interesat..ca nu toti ar vrea, obviously.
5 februarie 2008 la 8:13 pm
stiu si eu daca pustoaica face neaparat legatura intre comunismul nostalgic si pisici?
poate ca ea credea, din cele ce-i povestisera parintii, ca toata lumea detesta amintirea comunismului…
dar a intrat intr-o zi intr-o casa unde locuiau o femeie , o pisica, si-un canar.
si-asa a aflat fetita, de la o femeie ce tinea o pisica in poala, ca exista oameni care vorbesc despre comunism ca despre un mort drag.
a mers acasa si le-a spus parintilor, uimita, ce-a aflat, iar ei i-au zis: e o nostalgica comunista femeia aia, sunt in tara asta destui.
nu e sigur daca s-au petrecut lucrurile chiar asa. ce e sigur insa, e faptul ca foarte putini dintre nostalgicii astia au pisici
5 februarie 2008 la 10:31 pm
Inca una pe lista
Merci, merci!
Apropo, ai vazut pozele din Iasi?
6 februarie 2008 la 1:55 am
@ ameer – nu esti weird deloc
a, si sa stii ca pina si mie au inceput uneori sa mi se para exotice povestile din iepoca
@ tuvia – trebuie sa fi fost pur si simplu traumatizant sa auzi de la alti copii chestia aia despre tatal tau!
@ val –
ei, ba nu, pustoaica a reprezentat OK “nostalgia” – o femeie intr-o atitudine pasiva, cu pisica-n poala. adica intelege ce e aia nostalgie, pisica functioneaza f bine ca simbol acolo
@ ionuca – daaa, vazut, bravo. am vrut sa comentez, da’ era asa iures pe-aici ca n-am apucat
6 februarie 2008 la 11:43 am
eh iti dai seama ca de mica eram 2 smart incat nu sa bag in seama toate porcariile pe care le spun ceilaltzi despre mine&my family…ignorance is sometimes bliss
6 februarie 2008 la 3:14 pm
hm e cam subiectiva imaginea aia cu pisica, desi inteleg simbolul. mie comunismul imi aduce aminte de:
- must naclait prin par, maini etc, de la strugurii culesi in practica agricola
- au! cateva fire de par, smulse din perciuni la intrarea in scoala, de unu’, gura mamii lui de utecist. ca nu aveam numarul matricol pe brat.
altfel, pe tata n-am putut sa-l conving niciodata de ce n-a fost bun comunismul.
deci eu cu ce raman?
6 februarie 2008 la 7:20 pm
@Luciat -chestia asta e ca in cruciat, mie imi place sa fiu biancas, ca in Banderas
– tocmai a venit un tip din Irlanda in vizita si imi povestea cum iubeste el hotelurile rusesti si ca e atiiiiiiit de pitoresc. Comunismul in realitate e oribil – Stalin a omorit de trei ori mai multi oameni decit Hitler, toata lumea stie – dar e atit de pitoresc… Adevarul este ca imaginea idilica exista dar, bizar, comunismul asta, dracu sa-l ia, pentru cei care i-au supravietuit, a reusit sa creeze individualitati! E asa de aiurea! Iar democratia vrea comunitati si sa ne topim toti intru dragostea universala. Poftim, mai pricepe ceva.
7 februarie 2008 la 11:51 am
Apropo de individualitati…probabil e mult mai usor sa te detasezi (sau sa vrei sa) de o masa atat de compacta. Probabil cand iti dai seama ca umbrele tale de pareri au sustinere, in pofida unui bloc care-ti demonstreaza prin toate mijloacele ca esti nebun, confirmarea (cel putin interioara) a faptului ca nu e asa, echivaleaza cu descoperirea rotii. Si cine poate sa-si renege conditia de pionier…?! Hehe, iote cum se potrivira si termenii…
Si inca ceva… cand n-ai alta resursa, citesti… cu cat citesti mai mult, cu atat vrei mai mult, cartile nu-s niciodata aceleasi pentru doua persoane, si gata individualitatea. Poate sa imi spuna si mie cineva de ce nu mai citeste lumea? Ca de explicatia cu lipsa timpului si domnia netului incerc, incerc, dar nu reusesc sa ma atasez emotional…
3 aprilie 2008 la 7:57 pm
ce pula mea ii ala comunism??
:|
nu stiu nimik despre chestia asta…la scoala profii…ne fut capul cu teme deastea…si nici ei nu au habar de asa ceva..ce ma fac?
3 aprilie 2008 la 11:04 pm
nu stiu pipibox…ai putea sa citesti
:
– Karl Marx si Friedrich Engels – Manifestul Partidului Comunist
– Friedrich Hayek – Drumul Catre Servitute
poate si putin Lenin daca vrei.
5 aprilie 2008 la 6:56 pm
sunt tot mai in ceata:|