Omul si animalul. Masina si romanul
Michel Faber, Sub piele, trad. Domnica Drumea, Humanitas, 2005
Traseul a fost asa: Dumnezeul lucrurilor marunte, cu actiunea in provincia Kerala din India – Viata lui Pi, in care un om din Kerala se confrunta si se confunda cu un tigru – Sub piele, un roman in care “om” si “animal” se confrunta si se confunda, ca sa nu mai reformulez. Asta foarte la suprafata. Imi place sa ma las dusa uneori de asociatii dintr-astea. Am citit pe undeva ca se poate face o legatura de la un om la oricare altul de pe planeta doar prin intermediul altora sase.(“Six degrees of separation refers to the idea that, if a person is one step away from each person he or she knows and two steps away from each person who is known by one of the people he or she knows, then everyone is an average of six “steps” away from each person on Earth.” – de pe wikipedia.)
Nu prea seamana (“legatura” intre doi oameni e ca trebuie sa se fi cunoscut), dar ma amuza sa ma gindesc ca poate, intre oricare doua carti, se gasesc nu mai mult de sase verigi de legatura – ca de la Ion de Rebreanu poti ajunge la, sa zicem, Teoria norilor de Audeguy, trecind prin alte patru, o topaiala in care urmaresti cine stie ce, ori o tema, ori locul actiunii, ori un tip de personaj, ce vrei tu. N-as recomanda nimanui sa joace un asemenea sotron – sau, ba nu, s-ar putea sa fie un joc bun pentru copii si batrini, pentru cei care nu stiu de unde sa inceapa si pentru cei carora nu le mai pasa unde ajung. Nu stiu de ce ma joc eu asa. Pentru ca imi plac aventurile, probabil 
Aventura asta cred ca s-a incheiat, totusi. Pasul urmator ar fi sa citesc Originile animale ale culturii (Dominique Lestel), dar ma tem ca n-o sa am rabdare.
Mi-a placut Sub piele. De pe coperta a patra: “Ca sa arate ca un om, Isserley si-a tradat specia si propria natura. Pe o autostrada din muntii Scotiei, ea iese in fiecare zi la vanatoare de autostopisti tineri si musculosi. Inceput de pulp fiction, s-ar putea crede. [...] Sa fie roman politist? [...] Science fiction? Distopie? Sau, poate, nu exista tradare intre specii, pentru ca toti suntem la fel sub piele – iar categorizarea pe specii biologice (sau genuri literare) devine un nonsens, inutila sau amorala. E limpede ca romanul Sub piele rezista clasificarilor, totusi poate fi descris ca un science fiction mundan, in sensul ca se intampla aici si acum, cu influente din proza lui Kafka, Vonnegut, Huxley sau Orwell.”
Nu vreau sa povestesc nimic mai mult, chiar e placut sa-l lasi pe Faber sa risipeasca ceata incet, in ritmul lui. Un ritm foarte bun, despre asta e vorba. Cred ca e punctul forte al romanului, dpdv al meseriei. Nu afli nici prea mult dintr-odata, nici prea putin, ci atit cit trebuie ca sa ramii curios si sa te bucuri de fiecare amanunt. Ceata initiala nu te impiedica deloc s-o urmaresti pe Isserley la volanul ei. Cu atit mai mult cu cit ea merge incet, nu depaseste niciodata viteza legala, trage des pe dreapta, face intoarceri ca sa poata studia atent autostopistii care par potriviti, pe urma ii trage de limba fara sa se grabeasca. Ce sa mai, m-a incintat de-a binelea potriveala intre stilul de condus al lui Isserley si stilul autorului. E exclus sa plictiseasca, sa nu credeti, fiecare iesire pe autostrada aduce o lamurire si o curiozitate.
Mi-a mai placut ca pastreaza pina la sfirsit o ambiguitate aproape imposibil de imaginat inainte de a fi citit cartea. E o perspectiva completa, la 360 de grade, a “omului” – si animal, si mincator de animale, si superior si inferior. Ai simultan (pe bune) un om care vineaza un animal si un animal care vineaza un om, in acelasi set de personaje. Asta pentru ca specia din care face parte Isserley e… foarte greu de explicat Renunt, trebuie citit si basta. Am vazut pe net ca unii o considera ruda cu caii lui Swift, iar lui Komartin i s-a parut ca seamana cu vulpile. Ei bine, e mai degraba vorba de o asemanare cu oile. Fizic, vreau sa spun. Isserley n-ar minca niciodata carne de oaie, e de neconceput pentru ea. De altfel, n-ar minca niciodata carnea unui patruped. Bine, cel mai mult seamana cu persanii lui Montesquieu, normal.
A, si cel mai mult si mai mult mi-a placut ca Faber le cam da peste nas amatorilor de concluzii si dezbateri de idei. Fireste, poti sa dezbati pina poimiine, dar in primul rind n-o sa uiti de Toyota rosie alunecind pe sosele, cu o ochelarista scunda si titoasa la volan. Nici de puloverele tricotate care par sa le fie impuse somerilor ca sa fie recunoscuti drept paria (atentie, daca va plac tricotajele 
). Nici de oceanul de deasupra. S-ar putea chiar sa te gindesti automat la o dieta vegetariana cind te doare un pic spatele
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
11 februarie 2008 la 4:13 pm
a, ce ma bucur ca ti-a placut.
si bine ca mi-ai atras atentia, ca uitasem din amanunte si incepusem iar sa port pulovar
11 februarie 2008 la 4:15 pm
mai stii din Tacerea mieilor cind cremenalu ii spune lu fata aia ca se vede pe ea ca e saraca? ca avea pantofi scumpi si poseta eftina. ei bine, eu am ramas cu o obsesie de atunci. sa asortez la pret pantofii si posetele
11 februarie 2008 la 5:12 pm
luciat, nu stiu la cite grade distanta esti tu de mine, dar azi, chiar la sotronul de lecturi prin asociere m-am gindit!!
Citesc Everyman a lui Roth acum si “vad” o idee care curge de la Pale Fire-n-ncoace: cum sa-ti supravietuiesti?
11 februarie 2008 la 5:46 pm
@ lilanda – sa stii ca ma intimidezi in ultima vreme
esti un model si o inspiratie, as fi f incintata de mine daca m-as putea tzine dupa tine. trrrebuie si eu Pale Fire – si culmea e ca-l am, dar mi-e frica de el 
cum sa-ti supravietuiesti? aaa… greu
11 februarie 2008 la 7:32 pm
nu-i asa greu. se rezolva cu moarte clinica. a fost si-un film odata cu niste medicinisti care parca se spinzurau sau asa ceva.
11 februarie 2008 la 7:43 pm
@luciat, nuuu..nu te lua dupa mina, ca io cre’ ca trec printr-o pasa de masochism literar, ori asa ceva
Dupa Pale Fire (care e o carte aproape criminala 
, deci merita citita, fa-ti curaj!!), mi-am propus acum sa citesc in fiecare zi macar un capitol de carte in daneza. M-am apucat de ultimul roman al lui Peter Høeg, “Fata care tace/nu vorbeste”!! Nu-s’ ce-i cu mine…da’ poate supravietuiesc..ori macar aflu cum 
Uite, vic, deja mi-a oferit o varianta!!
11 februarie 2008 la 8:28 pm
am citit de pe net că a mai apărut o carte de-a lui Faber la noi, “Petale de rosu si alb”. sunt tare curios, atâta doar că a apărut la o editură anonimă, Kobalt, şi are 800 de pagini. dar ar merita
11 februarie 2008 la 9:25 pm
editura kobalt e numarul 1 romania. sau ceva de genul asta.
are sediul in sectorul 1, are 1 angajat si, din cite am gasit pe net, a scos doar 1 carte. e drept ca in 3 ani.
http://www.listafirme.ro/catalog/j442952_editura_kobalt_srl.htm
11 februarie 2008 la 11:02 pm
am gasit si 1 cronica la “petale..”
http://www.ziaruldemures.ro/fullnews.php?ID=7910
12 februarie 2008 la 1:48 am
da’ stie cineva cine a tradus cartea?
12 februarie 2008 la 2:22 am
@vic – e tradusa de irina negrea
si poti comanda cartea aici:
http://www.librarie.net/carti/74259/Petale-de-rosu-si-alb-Michel-Faber
12 februarie 2008 la 2:37 am
@ lilanda – eu admir masochismul literar de genul asta! si l-as vrea si eu, macar citeva luni pe ani. spor la daneza!
@ white noise – m-am uitat si eu pe linkuri, si la librarie.net m-am apucat de rasfoit.
ia uite ce-am gasit
http://www.librarie.net/carti/70949/Antologie-de-literatura-daco-romana-texte-comentate-Mihail-Diaconescu
adica Antologie de literatura daco-romana?!?!?! stie cineva ce-i aia?
err… scuze de offtopic
12 februarie 2008 la 3:15 am
@ white noise: multumesc. stiam ca pot s-o comand, dar parca n-am incredere in kobalt.
@ luciat: misto scuzele pentru offtopic
si, daca vrei sa stii, nenea ala care a facut antologia de literatura daco-romana e prof universitar. la spiru haret, parca. nici nu vreau sa-mi inchipui ce-i invata pe bietii oamenii aia care au pus banu jos. tu ce zici, face trimiteri si la literatura etrusca sau nu?
12 februarie 2008 la 3:30 am
@ vic – pai trebuia sa-mi cer scuze, ca voi erati f la subiect si mi-era jena de mine
cred ca am auzit si io ceva despre univ asta, decit ca n-am dat atentie.
sau cu de-astea era unu napoleon nu-stiu-cum? of, deloc nu ma pricep 
oare literatura etrusca n-o fi o subramura a lu aia daca?
12 februarie 2008 la 9:42 am
e o descriere destul de amănunţită la pagina 109, apropo de aspectul de “vulpe” – sau altceva – al speciei lui Isserley
12 februarie 2008 la 12:07 pm
Pe siteul de la The Guradian se cer recomandari din literatura romana:
http://blogs.guardian.co.uk/books/2008/02/join_the_world_literature_tour_5.html
12 februarie 2008 la 12:53 pm
@ mr kalm – da. si nu mai stiu unde zice chiar de urechi de vulpe. dar oile ii impresioneaza rau – li se pare ca ar putea vorbi
si ca pot fi confundate cu “oamenii”, parca
@ cristina – multumesc de link. dar n-avem recomandari in engleza, ca n-avem traduceri. poate la anu
12 februarie 2008 la 1:27 pm
ar fi recomandari de facut, dar nu neaparat de proza mai noua. la capitolul asta, eu stiu doar o antologie de proza optzecista, publicata prin anii 90. dar cred ca are circulatie locala.
la poezie ar fi mai multe traduceri[Mircea Ivanescu, Mihai Ursache etc], are si “vinea” o colectie noua.
dar si teatru-n engleza ar trebui sa fie. sigur e tradus Visniec, poate si Sorescu. mai e si Saviana Stanescu.
12 februarie 2008 la 9:55 pm
… ma chinuisem s-o uit si aproape reusisem. ca sa-mi fie acum foarte proaspata in creieri, din nou
buna cartea si foarte … evocator articolul
13 februarie 2008 la 3:48 pm
@ vic – o avea Kobaltu’ doar un angajat, dar se pricepe la sportu’ asta. am vazut cartea-n librarie si arata foarte bine. pacat ca-i de 2 ori cat “corectiile” lui franzen.
traducerea-i sponsorizata de Scottish Arts Council
scuze Luciat pt. off topic
13 februarie 2008 la 4:06 pm
@ white noise: ei, n-am vrut sa jignesc pe nimeni de acolo. daca e editura traducatoarei, care a facut rost si de sponsorizare, cu atit mai bine. in principiu, imi sint mai simpatice editurile mici decit alea mari. mi s-a parut bizar numai ca in trei ani n-au scos decit cartea asta. sau, ma rog, asta e ce am gasit eu pe net.
13 februarie 2008 la 5:31 pm
@vic – mie imi plac editurile care stiu ca exista cititori si dincolo de marginile Bucurestiului.
@pt cei interesati de “Petale…”- prezentarea editurii suna interesant, adica e un scriitor in devenire care scrie un roman si o prostituata care scrie un roman despre o alta prostituata.
27 martie 2008 la 3:51 pm
White Noise, as vrea sa iti ofer un exemplar al cartii “Petale de rosu si alb”. Spune-mi, te rog, unde sa il trimit
Multumesc
27 martie 2008 la 4:47 pm
@Irina Negrea- multumesc muuult, dar mi-am cumparat cartea. am dat de ea in librarie, am rasfoit-o de cateva ori si pana la urma am cumparat-o. astept un fel de vacanta sa o pot citi.