Citeste o poveste!
Leapsa de la Zaza. O idee foarte draguta, marca gramo: “Proiectul se cheama Citeste o poveste! Il lansam sub forma de leapsa, dar nu e obligatoriu sa fiti taguiti ca sa il preluati. Ceea ce vi se cere e sa va inregistrati citind o poveste pentru copii si sa puneti inregistrarea pe blog.” Un Gramo a inregistrat primul capitol din Habarnam, celalalt pe al doilea, iar Zaza pe al treisprezecelea. Adica au citit din carte. Ei vor sa faca la final un fel de audio-book. Ar trebui sa citesc si eu ceva dintr-o carte pentru copii – sorry, no can do, nu ma pricep, n-am dictie, n-am talent, n-am microfon. Ca, daca le-as avea, as posta cu placere o inregistrare, pe cuvint. Zaza zice: “daca nu aveti chef, nu-i dati in cap la leapsa asta, dati mai departe, poate cine stie…” Dau mai departe, in concluzie, Lorenei Lupu, ca ea e actrita si presupun ca ar citi sensibil mai bine decit mine 
(Apropo, are un blog nou.) Si oricui altcuiva – cu rugamintea, in caz ca postati inregistrari audio la voi pe blog, sa anuntati la gramo, aici, sa nu se piarda. (Nu stiu cum e cu copyright-ul, vedeti si voi.)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
12 februarie 2008 la 3:35 pm
Multumim frumos!
12 februarie 2008 la 9:56 pm
luciat, ai făcut un copkil fericit…
“spărgătorul de nuci” de e. t. a. hoffmann e opţiunea mea de moment, dar până mâine când ajung la un recorder, poate optez pentru altceva 
13 februarie 2008 la 1:24 am
Săru-mâna de promo!
13 februarie 2008 la 1:53 am
n-aveti pen’ ce, my pleasure
lilanda a postat deja – a citit “Hainele noi ale imparatului”
aici:
http://acaile.blogspot.com/2008/02/citeste-o-poveste-fara-absolut-nicio.html
13 februarie 2008 la 2:50 am
pe asta ar fi trebuit sa ti-o zic pe mess, dar nu m-am putut abtine – tu ai ascultat-o vreodata pe lorena lupu recitind??? you, my friend, are entering in a world of pain
13 februarie 2008 la 4:42 am
recitatul din vlada sau nu stiu cine e una, cititul unor proze clasice etc. e altceva
13 februarie 2008 la 1:47 pm
[...] Io m-am grabit sa-i comunic printr-un comentariu ca nu sunt cea mai potrivita persoana pentru asta (in maniera LuciaT), dar banuiesc ca ce-am scris acolo s-a pierdut prin subteranele lu blogger. Deoarece nu vreau ca [...]
13 februarie 2008 la 4:29 pm
dan sociu, nu ţin minte să îţi fi văzut figura la lansarea de carte a mirunei vlada.
mi-ar plăcea să înţeleg care e satisfacţia unora, în momentul în care îi denigrează pe nedrept pe alţii. să fie răutate pură şi simplă? să fie răutate impură şi complicată? hmmm…
lucia, vom sparge aceste bârfe meschine diseară. le vom sparge cu “spărgătorul de nuci”.
13 februarie 2008 la 5:13 pm
nu, lorena, dar te-am auzit la breban. imi pare rau, citesti strident, isteric, fals. dar asta fac multe actrite, tu insa duci suprainterpretarea atit de departe, incit multora li se face jena sa te asculte. dar poate pe inregistrarea asta o sa-ti iasa mai bine. break a leg
13 februarie 2008 la 5:44 pm
eu n-am auzit-o niciodata pe lorena, asa ca nu stiu, sa vedem. suprainterpretarea s-ar putea sa fie o chestie invatata la scoala, nu? adevarul e ca mie in general nu-mi place cum recita actorii poezii. de fapt, nu-mi plac recitarile de poezii, dar nici n-am ascultat ca sa stiu ce vorbesc. a, nu-mi plac nici autorii cind isi recita textele – e posibil sa fie o idee fixa de-a mea. habar n-am, nu dati cu paru’, declin orice competenta.
o poveste e intr-adevar altceva, as zice
13 februarie 2008 la 6:09 pm
Legătura dintre ambitus vocal şi o faptă bună?
13 februarie 2008 la 6:14 pm
@ zaza – da, ai pus punctul pe i.
13 februarie 2008 la 6:28 pm
dan sociu: cei care m-au ascultat cu obiectivitate la breban, fără a fi influenţaţi prin prisma “amabilităţilor” a la ovia herbert, au înţeles ce făceam.
fragmentul respectiv din breban prezenta un don juan extrem de obraznic şi o “cucerită” mult prea docilă şi fraieră. un fragment neverosimil. eu am ales să îl interpretez după neverosimilul situaţiei: accentuând caricatural “carisma” don juanului şi penibilul de gâscă incapabilă de a se apăra, al cuceritei. a fost opţiunea mea de a interpreta – caricatural, subliniez – acel fragment. Culmea e că tot restul lumii a înţeles intenţia – şi executarea ei. inclusiv breban.
îmi pare rău că nu am materialul filmat care să îmi ateste spusele. asta oferă diverşilor “binevoitori” şansa de a mă împroşca în fel şi chip.
vizavi de miruna vlada, vă sugerez să îi consultaţi blogul, să vedeţi ce recital i-am oferit. din pură prietenie. atât am avut de spus.
13 februarie 2008 la 6:34 pm
@ lorena – suna logic ce spui tu
13 februarie 2008 la 6:40 pm
regret, mie imi suna ilogic.
habar n-am cum citeste lorena, da’ deja cind am auzit de literatura “interpretata”, mi s-a ridicat paru’ pe spate.
13 februarie 2008 la 6:45 pm
@ vic – da? pai atunci de ce sint invitati actori sa citeasca literatura? nu ca sa “interpreteze”? nu asta fac actorii?
13 februarie 2008 la 6:50 pm
pai, eu credeam ca sint invitati sa citeasca, nu sa interpreteze, ca-s doo chestii diferite. ce, voi nu citeati in clasa unele lectii o data normal si o data pe roluri?
de la actori, dictia e suficienta, nu-i cazul s-o faca pe sarah bernard sau pe vraca.
13 februarie 2008 la 6:57 pm
@ vic – se poate ca asa sa zicem noi, da’ pe cit pariem ca la scoala ii invata altfel pe actori? sau pe cit pariem ca vor si ei sa arate ce pot? si daca citesti pe roluri – ceva-ceva tot interpretezi, vrind-nevrind
13 februarie 2008 la 7:07 pm
@ luciat: hai, ma, ca asta ziceam si eu: cind citesti pe roluri, interpretezi.
si n-am de ce sa pun pariu cu tine, ca sint convins ca asa ii invata la scoala. da’ eu ce vina am sa suport?
iar pututu’ se demonstreaza prin adecvare. ce, tu nu mai stii cum recita caramitru luceafarul? olala!
13 februarie 2008 la 7:11 pm
@ vic – tocmai, ma. “pututu se demonstreaza prin adecvare”. zi ceva mai adecvat decit interpretarea prin caricatura la scene erotice din breban
13 februarie 2008 la 8:45 pm
uite, eu înţeleg ce vreţi voi să spuneţi prin “interpretare”. adică “falsificare”, “declamaţie”.
mă doare acuza lui sociu tocmai pentru că eu nu sunt genul de actor declamator şi nu am fost niciodată.
prin “interpretare” artistică a unui text înţeleg “răscolire de adevăruri” unde e cazul. adică – acces la sinceritatea cea mai sobră şi mai autentică a textului respectiv. aş fi vrut să v-o dovedesc chiar în seara asta, dar constat că mi s-a bulit microfonul. e şi mâine o zi.
sau “răscolire de ridicol”, unde e cazul. asta e!
ideea e că oricum am lua-o, nu puteţi să îi cereţi unui actor să citească “alb” un text. aşa cum nici un critic nu îl citeşte “alb”, îl vede prin prisma propriilor idei. zece exegeze la acelaşi roman nu seamănă între ele, prin simplul fapt că au fost create de zece creiere diferite. şi eu percep diverse texte prin prisma propriei mele sensibilităţi – sau lipse de
– şi le dau interpretarea – adică sinceritatea, caricatura, sau ambele 
– pe care eu o simt de cuviinţă. o lectură nu e totuna cu textul – e o re-creaţie a textului. (re-creaţie în sens de re-inventare, nu în sens de repaus. 
)
asta nu e o chestie de şcoală. e o chestie de “feeling” personal. nu mă consider un produs al unei şcoli ci un individ liber care, vreme de 4 ani, a interacţionat cu alţii – mai experimentaţi – pe care nu i-a copiat, ci a încercat să le înţeleagă modul de a lucra.
mor de ciudă că nu îmi merge microfonul, să dovedesc faptic ceea ce încerc să spun
!
13 februarie 2008 la 8:51 pm
@ lorena: lasa, nu mai plinge. chiar daca iti mergea microfonul, n-as fi avut curaj sa deschid fisierul audio.
13 februarie 2008 la 9:01 pm
@vic: îmi aminteşti de fratele meu când era mic şi mofturos. “Nu îmi p’aaaace!”
Mama: Dar nici măcar nu ai gustat…
Frati-miu: Ce dacă nu am gustat, nu îmi p’aaaaaace…
PS: Oricum, nu îmi merge ACUM. Mâine îmi cumpăr unu’ nou.
13 februarie 2008 la 9:11 pm
@ lorena: m-ai convins, o sa ascult. dar numai daca interpretezi pasajul asta:
“Thomas se uită îngrozit la ea. Deci ştia el bine că e periculos să mergi la bordel!
- Mda… Ăăă, eu aş vrea numai un blow-job, bâigui băiatul.
- Cum doreşti, da’ mai întâi să punem ăsta – şi-i flutură prezervativul.
Să-l punem, să-l punem, dar pe ce? – căci ciucuraşul lui devenise din ce în ce mai mic… Profesionista nu se lăsă însă intimidată, îi culese puţa cu două degete şi o vârî aşa cum era în prezervativ. Apoi începu să i-o frece şi Thomas simţi o vagă gâdilătură – prezervativul aluneca în sus şi-n jos. Închise ochii şi încercă să găsească ceva plăcere în chestia asta. Nu-i ieşi mai nimic. Ce naiba, era cu o femeie în bikini lângă el, care-i făcea şi laba! Înainte, doar un astfel de gând ar fi fost de ajuns să i-o facă să zbârnâie. Acum, dânsa stătea cuminte, la locul ei. Fuck!…
Tipa i-o freca de zor şi la un moment dat începu să geamă. “De ce-o geme asta?!”, gândi Thomas. “O vrea să cred că nu mai poate de plăcere… Ce idioată! Cu trucuri de-astea ieftine crede ea că m-ajută?”
Thomas deschise ochii şi se gândi să schimbe tactica – era clar că aşa nu mergea! O privi pe femeie şi abia atunci observă cum îi jucau sânii gonflaţi, care dansau cu hărnicie în ritmul labei profesioniste pe care ea se chinuia să i-o facă. Tâmpit mai era! Oare de ce nu-i dăduse prin cap până atunci să o atingă? La naiba, avea o femeie goală lângă el!!…
Îi luă un sân în palmă. Era rece. Trecu peste asta şi începu să se joace cu sfârcul, care se întări instantaneu şi deveni o biluţă neagră şi sprinţară. Băiatul se bucură de jucăria pe care o descoperi şi, în mod automat, se porni să puncteze ritmul în care i-o freca tipa, manevrând biluţa cu degetul în sus şi-n jos. Era faină treaba! Puţa lui luă exemplul sfârcului şi se trezi şi ea la viaţă… Dar Thomas nu putu să se bucure de acest lucru, pentru că fu luat pe nepregătite de un val şi simţi că nu se mai poate abţine. Îşi dădu drumul fără să simtă mare plăcere.”
13 februarie 2008 la 9:20 pm
vic, eu cred ca tu te gandeai la alt spargator, nu de nuci, cu textu’ asta
) sau la alte nuci, ma rog…asa frumos, de valentine’s…in alta ordine, si pe mine ma ingrozesc poezelele “recitate”, “jucate” sau whatever. Chiar si lecturile publice sunt uneori penibile. But let’s skip this, pana la urma scopul scuza mijloacele, chiar daca zgarie urechea 
13 februarie 2008 la 9:23 pm
@vic: tema lepşei era “citeşte o poveste”. eu am anunţat că am în ofertă “spărgătorul de nuci” de hoffmann.
dacă tu vrei să mă angajezi ca actor şi să îmi comanzi lectura unui anumit fragment, e altă discuţie. în chestiile pe care le fac benevol însă, nu ai nici un drept să îmi pui condiţii.
@luciat: cum ar fi să îţi spună cineva: de acum încolo te citesc doar dacă recenzezi umberto eco, aşa că apucă-te şi recenzează umberto eco, că aşa vrea înaltprealuminăţia mea? ce răspuns i-ai da persoanei respective?
13 februarie 2008 la 9:32 pm
@ lorena
inregistreaza tu linistita o poveste pt copii, ca e o treaba draguta si nu te pune nimeni sa dai vreun examen sau sa demonstrezi ceva. ai zis ca ti-ar face placere sa contribui la un proiect simpatic, asa ca nu vad de ce sa-ti strici placerea din cauza unor comentarii despre cu totul alte lecturi. in locul tau, eu n-as incerca sa demonstrez nimic nimanui, as citi ca toata lumea, de dragu unor copchii
iar persoanei respective i-as zice ca desigur, miine pe la prinz
13 februarie 2008 la 9:36 pm
pai, ce? era vorba de un text anume? sau de maiestria interpretativa a lorenei in general? ca eu abia asteptam sa fiu rascolit.
13 februarie 2008 la 9:36 pm
luciat:
vic: nu te contrazic, pt. că te contrazici tu singur de la un comment la altul şi nu are rost să intervin în acest minunat spectacol al contrastelor.
nu pot decât să le urmăresc fascinată.
14 februarie 2008 la 2:02 am
[...] si citit altii. din una in alta, am dat si peste cartea asta (a citit-o cineva?). apoi, de la luciat am aflat despre un foarte simpatic proiect marca gramo: “Proiectul se cheama Citeste o poveste! [...]
17 februarie 2008 la 1:24 am
[...] info By Lorena Lupu Categories: Uncategorized Tags: poveşti De aici vine leapşa, dar de aici a început. Este vorba de proiectul “Citeşte o poveste”. [...]
17 februarie 2008 la 10:18 am
am citit. nu ştiu de ce nu apare ping back-ul…
deocamdată episoadele 1 şi 2…
17 februarie 2008 la 2:36 pm
@ lorena – scuze, pingu intrase in filtrul pt moderare, nu stiu de ce. l-am eliberat de acolo