50 de designeri
Ambre Bartok, Moda psycho, trad. Raluca Mateescu, Pro Editura si Tipografie, 2007
E o carte cu poze. Inutila, de altfel, daca vrei sa… da’ ce-ai putea sa vrei de la o carte despre designeri? Asa, pentru cultura generala, sa zicem. Sint 50 de creatori, la fiecare o pagina sau doua, niste articolase despre evolutia brandurilor, despre business, despre scandaluri. Autoarea e ziarista si scrie foarte sprintar si sugubat, fara sa fie nevoie (dupa umila mea parere de profana). Intelegi cam care e ideea principala la fiecare designer, nu neaparat in privinta hainelor, cit in privinta imaginii pe care si-a facut-o. Am fost dezamagita de poze, ca nu sint ca alea din sectiunea shopping a revistelor, in general sint de pe podium, sau cu figura designerului respectiv, sau asa, generale. Dar e problema mea, ca altfel sint alese logic, cred.
Calvin Klein, Burberry (bleah! am impresia ca e cool acu’, da’ pe mine ma oripileaza), Yves Saint Laurent, Lempicka, Lacoste, Dior… astia. Oare ce sa mai spun? Din cite-am inteles, chilotii i-a inventat pe la 1918 un nene care avea 13 copii – marca Petit Bateau. Inutil sa precizez ca nu mi-am pus niciodata intrebarea de cind exista chiloti pe lume (tin minte dintr-un film dupa Un yankeu la curtea regelui Arthur ca yankeul i-a snobat rau pe cavaleri cu asta).
Cugetare de-a lui Galliano: “Prefer prostul gust lipsei totale de gust”. Duoamne fereste! Eu prefer de departe o pereche de blugi banali si un hanorac extra-banal (intr-o singura culoare si fara nici o inscriptie si cu zero accesorii), in locul unor blugi cu strasuri si a unui tricou de plastic (pfui!) cu paiete.
Uitati aici o insemnare a unei bloggerite care pare mai priceputa decit mine. A, si tot cu ajutorul lui google am descoperit ca traducatoarea e o alta bloggerita: aujourd’hui (f. OK traducerea, din cite-am observat, da’ totusi, noi zicem Torino, nu Turin 
).
P.S. Nu rezist sa nu va spun care e emisiunea mea preferata de pe Euforia (da! ma uit! recunosc! numai cind nimeresc din intimplare, n-o caut special, jur!). Nu stiu cum se cheama, dar e un concurs la care niste fete tre’ sa-si cumpere intr-o ora haine si accesorii pentru o tinuta speciala, indicata de juriu. E foarte palpitant. De exemplu intr-o ora trebuie sa aduni dintr-un mall tot ce-ti trebuie ca sa te duci in vizita sa-ti cunosti viitorii socri. Unele concurente fac niste alegeri de poti sa mori de ris. Oricum, limita de timp e criminala. Mie mi-ar trebui mult mai mult, tin minte ca ultima data cind a trebuit sa prestez la o nunta am bintuit fix 5 ore dupa o rochie, niste pantofi, o esarfa si o poseta – ingrozitor de obositor.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
21 februarie 2008 la 5:06 pm
21 februarie 2008 la 5:25 pm
duoamne (vorba ta), luciat, ce carti citesti!
lasand gluma la o parte, sa stii ca n-am uitat de alivenci. si ca burberry e misto 
21 februarie 2008 la 5:29 pm
petit bateau exista si acum, au haine f.misto pt bebei, am luat eu pt frati’miu ala mic…despre emisiunea aia am discutat o dat’ aci http://inah.weblog.ro/2008-02-13/287910/modelele-din-romania-put-a-transpiratie–extraordinar-.html#comments
se keama Shoppingul, pasiunea mea. Absolut fascinanta, mai ales juriul =)) pacat ca acu’ dau reluari…
am mai gasit intr’un articol Milan in loc de Milano…
21 februarie 2008 la 6:12 pm
@ aujourd’hui – pai si eu am fost surprinsa cind am vazut insemnarea ta. ca nu ma asteptam sa dau peste traducatoare asa aproape
te iertam si pt milan si pt turin, poftim 
@ zum – sa stii ca chiar am facut poze la alivenci cind le-am facut – da n-au iesit asa spectaculoase sa le pun pe blog sa ma dau mare. burberry stiu si io ca zice lumea ca-i misto, da’ mie nu-mi place, na
@ tuvia – ma uit acu la linku ala, desi se cheama cam neatragator
21 februarie 2008 la 6:16 pm
@ tuvia – m-am uitat. da’ si voi sinteti rele
21 februarie 2008 la 6:23 pm
De Torino ştiam, dar Milano? Cred că Tuvia vorbea despre un articol oarecare, nu unul din cartea asta. Sau cel puţin îmi doresc foarte tare să am dreptate.
21 februarie 2008 la 8:29 pm
biensur.Women have to be bad to survive here.
Milano era intr’un articol, nu in carte. Erata deci 
22 februarie 2008 la 10:53 am
uite aici carte serioasa:
http://www.nemira.ro/bonton/manual-de-stil–1097
22 februarie 2008 la 11:33 am
pai dupa “festinul” cu echenoz e foarte bun un mcdonald’s d-asta cu moda, nu?
lucia, de acord, burberry e in general naspa (alea cu patratele adica), da’ sa nu te iei de calvin klein, ca tocmai mi-am luat un costum de birou de la ei cu aproximativ juma’ din pretu’ unuia de la Zara din Bucuresti!:)) fiindca austriacu’ e mai sarac decat romanu’, de!
22 februarie 2008 la 2:00 pm
@ aujourd’hui – my bad, am inteles gresit de la tuvia. deci te iertam doar pentru turin
@ raul – hm… manual de stil? nu-mi stirneste incredere
@ capricorn – nu, nu m-am luat de calvin klein. ma bucur pt tine cu costumul. stiu ca eu mi-am dorit cu ardoare la un moment dat un tricou ck, dar era atit de scump (vreo 7 milioane
) incit mi-am pus pofta in cui 
25 februarie 2008 la 1:34 pm
intr-adevar shoppingul e al naibii de obositor, iar cand vine vorba de a cauta cate o tinuta de party din asta mai special… ufff, imi vine sa renunt la party si la tot, sa ma ascund sub o piatra… 5 ore e un timp ok si esti norocoasa
merci de link >> “Uitati aici o insemnare a unei bloggerite care pare mai priceputa decit mine. “
25 februarie 2008 la 2:34 pm
@ andres – pai 5 ore pt mine e eroism