Sa nu fim cinici!
Un blog nou: capricornk13. Despre carti, deocamdata Tihna lui Bartis si Jurnalul lui Cartarescu. Si despre altele. Mie imi place foarte mult – mi-au placut intotdeauna si comentariile lui capricorn, nu numai pentru ca si ei ii place de mine, ci pe bune. Ia uitati: “Nu ma intereseaza curente, teorii literare, ce carti sunt la moda, nu vreau decat s-apuc sa-mi astampar setea de… bine, cat pot de des, prin cea mai simpla metoda din lume (pentru mine), care este, din pacate, fictiunea 
sau, ma rog, arta… sa nu fim cinici.” Chiar asa, sa nu fim cinici!
La “Scriitori romani pe net”: Viviana Musa. E un blog dedicat unui proiect din care a iesit Scoala speciala, o carte scoasa la no name, colectie underground. “Pe cand era studenta, a lucrat timp de doi ani la aceasta scoala speciala, denumire in spatele careia se ascunde realitatea copiilor cu deficiente psihice si fizice (multi dintre ei, autisti), izolati intr-o institutie-internat intr-un sat, Tancabesti, la o ora si jumatate cu rata de Bucuresti.” – de aici. Suna interesant sa faci poezie din experienta lucrului cu copii autisti. N-am vazut cartea, sint curioasa.
Apropo de no name, nu pot sa cred ca n-am trecut pina acum in blogroll Micul Ftiriadi (unul dintre multele proiecte ale lui un cristian), o colectie de filme, poze, biografii, interviuri si alte alea – scriitori tineri.
Intr-un articol de Catalin Sturza am gasit un site bazat pe o idee mega-caraghioasa: te ajuta sa gasesti carti (in engleza) in functie de dispozitia ta, de locul actiunii, tipul de personaj etc. Sintem avertizati in articol: “Pe de alta parte, oricat de precis ar parea www.whichbook.net, acesta nu inlocuieste critica literara. Una este sa gasesti cartea cu un anumit tip de subiect, decor si personaje, si alta este sa stii daca acea carte este buna sau proasta.” Evident. M-am jucat si eu, normal, ce, puteam sa ratez ocazia? Am cautat un roman in care “locul actiunii” sa fie Groenlanda. Gasit Miss Smilla’s Feeling for Snow, de Peter Hoeg, numai ca actiunea se petrece in Copenhaga, nu chiar in Groenlanda, din cite am dedus. Dar pe un blog inspirat oarecum dupa cartea asta zice ca Smilla e o “bataioasa domnisoara groenlandeza” – suna interesant Chiar as vrea sa citesc, da’ ce nu vreau eu?
Mayuma mi-a adus aminte ca am ratat si cartea secretarei lui Proust, Celeste Albaret. Ma enerveaza ingrozitor cite carti misto a citit mayuma si io nu Glumesc, nu ma enervez deloc, dimpotriva, ma bucur de blogurile care ma fac sa ma gindesc la carti misto.
Mai astept inca unul, devoratoarele de literatura. Deocamdata doar si-au anuntat intentiile, sa vedem ce devoreaza
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
25 februarie 2008 la 12:41 am
adica pina acum tu n-ai citit cum simte domnisoara smilla zapada?
25 februarie 2008 la 12:49 am
nu
25 februarie 2008 la 1:02 am
pai, ce? numa’ pe mayuma sa-l invidiezi?
25 februarie 2008 la 1:03 am
25 februarie 2008 la 9:00 am
offf, de ce mi-era frica n-am scapat!
desi, ca sa fiu sincera, uv este poate cel mai “nemijlocit” factor de incurajare pe care l-am avut! acum urmeaza sa ma fac de ras probabil! 
multumesc mult pentru prezentarea aasaaaa frumoasa; si, din nou, pentru idee; am asa, acum, un fel de scop, de sens; si lui vic ii multumesc pentru cat de bine stie el sa te aduca inapoi cu picioarele pe pamant cand pierzi busola! si hai sa ma opresc, incepe sa sune ca la oscaruri, bleah!
ideea era, oricum, ca-mi sunteti foarte dragi voi trei; vic, nu ranji!
25 februarie 2008 la 11:16 am
@ capricornk13: pai, nu rinjesc. cita vreme nu ma cunosti, mi se pare normal sa-ti fiu drag.
25 februarie 2008 la 1:23 pm
@capricornik, felicitari si la cit mai multe-nsemnari
(asta inseamna automat si la cit mai multe carti citite!!)
…sa stii, ca exista si ceva actiune in Grønland. Si te rog, nu te uita la film inainte de a citi cartea, fiindca filmul sucks…parerea mea, de care insa astia de la Oscar nu tin niciodata seama…pacat!! 
@luciat, “adica pina acum tu n-ai citit cum simte domnisoara Smilla zapada?”
25 februarie 2008 la 2:31 pm
@ capricorn –
si mie mi-esti draga
@ lilanda – oki, n-o sa ma uit la film, mersi ca mi-ai zis
26 februarie 2008 la 2:50 pm
Draga mea Lucia T,
Imi luminezi, de ceva vreme- multe dupa-amieze insipide, in putinul timp pe care-l am liber la serv, (si numai placerea cetitului de carti m-a impiedicat sa imi pun net acasa- iar tu esti singurul regret in privintza asta, as vrea sa am timp pt a rasfoi ce-ai mai scris). Cartea cu Smilla aparu la Univers, mai demult, are o atmosfera speciala pe care filmul a distrus-o complet. Intriga, in carte, este aproape secundara (dar ce descrieri de zapezi..). In fine, mi-esti draga, cu adevarat.
26 februarie 2008 la 5:58 pm
Ehh, chiar si cind te cheama Bille August e greu sa redai atmosfera cartilor lui Høeg!! La fel e si in “Fata care nu vorbeste”, iar personajul principal, Kasper, are un simt special pentru sunete….si ca tot venii vorba, mi s-ar fi parut mai potrivita traducerea “Simtul pentru zapada al domnisoarei Smilla”!
26 februarie 2008 la 8:02 pm
@ ioana – multumesc frumos. sa stii ca niciodata nu mi-am imaginat inainte ca chiar poa’ sa le placa la oameni prostiile mele, ma gindeam ca poa’ sa fie vag interesant si-atita.
@ lilanda – of, nu mai zice ca-ncepe sa-mi para rau c-a trecut iarna
26 februarie 2008 la 8:06 pm
@ lilanda: hai, ma! tu ai cumpara o carte care se numeste asa?
26 februarie 2008 la 8:27 pm
@vic, de ce nu?? Mi se pare si mult mai poetic. In plus se departeaza de la intelesul original. Exista simturi pentru ceva (de exemplu pentru afaceri – hehe) care insemna cu totul altceva decit “cum simti” acel ceva, nu???
26 februarie 2008 la 9:51 pm
@ lilanda: mai poetic? scuze, da’ mie mi se pare ca suna ca la telejurnal.
ca sa nu zic ca nici n-are ritm. in fine, sa-i zica oricum.
26 februarie 2008 la 10:11 pm
@vic, pai mie de telejurnal (adica sec) mi se pare exact traducerea care este…careia nici nu-i gasesc vreun ritm – io-personal!! Da’ in fine, asta chiar tine de simtul pentru-o limba sau alta, ori de simtul muzical!!
28 februarie 2008 la 7:01 pm
ia te uita, ce dragut, vorbiti de Smilla!
trebuie sa spun ca blogul in sine nu e inspirat dupa carte, dar numele este – si mi-a placut si zapada pana sa fac alergie la frig
)
eu cred ca titlul a fost bine tradus in romana; practic pentru titlul asta am cumparat eu cartea si-am citit-o si m-a zapacit si mi-a placut si-am recitit-o (pentru ca prima oara mi s-a parut foarte incalcita, drept sa spun) si mi-a placut si mai mult si-mi place in continuare. desi am mai incercat sa citesc de acelasi autor “Femeia si maimuta”, tot de la Univers, si nu mi-a mai placut. E un titlu destul de neobisnuit si prea lung si-i lipseste un semn de intrebare si vorbeste despre “domnisoara Smilla”, nu despre “Smilla” pur si simplu, ca titlul englezesc. Pe mine m-a atras, recunosc.
Filmul reflecta doar o mica parte si-si ia multe libertati – e o poveste paralela intr-un fel: inspirata din carte, dar nu o ecranizare propriu-zisa… Insa Julia Ormond e draguta si Gabriel Byrne
de asemenea.
28 februarie 2008 la 9:49 pm
@smilla, crocodila
Is putin confuza, ca nu stiu la care titlu te referi atunci cind zici de semn de intrebare si de domnisoara. Din cite stiu eu, titlul in engleza (in editia din UK, nu cea din USA) include “domnisoara” care exista si in tiltul original (Frøken Smillas fornemelse for sne). Iar in daneza, formule de politete ca “domnule”, “doamna” ori “domnisoara” sint pur si simplu …extraordinare!! Adica ele chiar vor sa evidentieze ceva; ca persoana e realmente diferita, ori ca impune un respect greu de cistigat. Oricum, inteleg ca (si) tie ti-a placut titlul in romana…asa ca probabil circotesc io degeaba 
Si hai sa vezi subiectivitate; mie in film, taman de Julia Ormond nu mi-a placut: mi s-a parut falsa, artificiala…
29 februarie 2008 la 8:02 pm
Lilanda, ziceam de “Smilla’s Sense of Snow”, da’ ai dreptate, ala e filmul si cartea include “domnisoara”, adica “Miss Smilla’s Feeling for Snow”.
Scuzeeee!
Julia Ormond e draguta
Dar sigur s-ar fi putut gasi o alta Smilla, eventual groenlandeza; ce frumos ar fi fost!
Iar cu semnul de intrebare, ziceam ca titlul in RO suna ca o intrebare: cum simte domnisoara Smilla zapada? – doar ca semnul lipseste, pentru ca, evident, nu e o intrebare. Hahaha, si aici am vorbit prostii – cred ca m-am emotzionat
Acum ai inteles?
) [nu ca ai fi avut ce!!]
nu mai zic nimic.
29 februarie 2008 la 8:21 pm
@ lilanda & smilla: pai titlul cartii e si Smilla’s Sense of Snow (editia americana), si Miss Smilla’s Feeling for Snow (editia britanica). is o gramada de discutii pe tema asta, a titlului si a traducerii in cele doua editii. eu am prima varianta, ca era mai ieftina
. de-abia dupa aia am aflat ca mai exista o varianta si inca nu m-am lamurit care-o fi mai buna. voi stiti?
si sa stiti ca mie imi place titlul romanesc. simtul pentru zapada al domnisoarei smilla suna bine in engleza, da’ in romaneste…
29 februarie 2008 la 8:54 pm
@ smilla: se poate si cu doua semne de intrebare. asa: cum? simte domnisoara smilla zapada?
6 martie 2008 la 7:12 pm
[...] discutie dintre bloggari mi-a amintit de domnisoara Smilla si zapada ei. si de existenta a doua variante in [...]