Betivi, lenesi, curve – ce facem cu ei?
O discutie caraghioasa la insemnarea de ieri, despre Moscova-Petuski a lui Erofeev. O fata zice ca aia e o carte naspa fiindca e cu un betiv. Un poet ii spune ca habar n-are sa citeasca. Alte fete sar in apararea primeia. Poetul se simte supus unei agresiuni pasive parsive ca raspuns la reactia lui directa, emotionala, onesta. O fata ameninta ca o sa dea foc cartii daca nu-i place. Poetul e oripilat de micutele naziste. Acu’ nici nu mi-am baut bine cafeaua si nu-mi vine sa reactionez direct, emotional si onest, ca mi-as umple tastatura de cafea de la atita ris si mi-as aburi ochelarii de la atita plins 
Ceva mai tragi-comic inca nu s-a petrecut pe blogul meu. E in cartea Simonei Popescu, Lucrari in verde, ceva despre niste tineri care nu citesc poezie. Unul zice “Prefer ceva mai realist. Apoi, poetii provin din medii discutabile (puscariasi, sinucigasi, homosexuali)”. Cam asa ceva au zis si fetele ieri, desi poate nu si-au dat seama. Cum citim o carte in care personajul principal bea prea mult si isi neglijeaza copilul? Infieram personajul? Avertizam despre ravagiile alcoolismului? Punem cartea pe foc? Cum citim o carte in care un barbat matur rapeste o pubera si-si face mendrele cu ea? Da’ una in care o femeie maritata risipeste averea sotului ca sa cumpere cadouri la amanti (basca neglijarea copilului!)?
Intreb si eu, ca fraiera. Aprobam numai cartile in care personajele se poarta exemplar si-si fac datoria fata de familie, patrie si societate? Dom’le, eu recunosc ca traim intr-o epoca ingrozitoare, in care nu se mai poate fuma in filme, dar nici chiar asa. Cu atit mai mult cu cit in Moscova-Petuski betivul e pedepsit la final pentru ratacirile lui: e omorit cu sadism de o banda de necunoscuti – o sa zica fetele ca asa merita? Ce vreti mai mult? Cum e posibil sa respingi o carte bine scrisa (cea mai suparata dintre comentatoare recunoaste ca e bine scrisa) pentru ca iti este antipatic personajul? Care e greseala aici?
Si in Lolita vorbeste pedofilul, aici vorbeste betivul – intre noi fie vorba pedofilia e totusi mai naspa decit alcoolismul, cel putin din punctul meu de vedere. Shopaholismul lu’ madam Bovary e cam la fel de aiurea ca alcoolismul lui Venea, as zice. Iar lenea lui Oblomov e tot pe acolo. Si Emma si Venea si Oblomov sufera, in fond, de o greata fata de lume. Nu le place deloc cum arata lumea asta. Si fug din ea, prima in amoruri penibile si in cumparaturi, al doilea in alcool, al treilea in dormit si mincat. Cica n-ar trebui sa aiba copii daca sint asa de neseriosi. Frati si surori, adevar va zic voua: lumea asta e naspa 
Iar pe copii nu-i facem noi, ei vin pur si simplu pe lume. Numai ca sa constate, unii dintre ei, ca le e greata de ea. Si o si vad mai bine cum arata, cu ocazia asta. Personajele “pozitive” si exemplare sint perfect capabile sa vada ceva complet neinteresant, apropo.
Nu m-ati inteles cind am racnit ca Botton ma enerveaza pentru insistenta cu care aplica invataturi din opere celebre la viata unor conformisti mediocri si preocupati doar de binele lor personal. Iaca, de aia ma enerva Botton-cochon: ca nu la asta e buna literatura. Nu ca sa invatam din ea ca alcoolismul e daunator sau ca lipsa de comunicare distruge un cuplu. Nu sfaturi pentru viata de zi cu zi sint de gasit in poezia simbolista.
Pe de alta parte, e la fel de caraghios sa lesini de placere la o carte pentru ca e cu betivi ca si sa arunci cartea aia pe foc. Simpatia pentru alcoolici e la fel de irelevanta ca antipatia cind e vorba despre o opera literara. Sa aduci in discutie Lolita incercind sa justifici pedofilia e fix la fel de jenant ca si sa interzici Lolita incercind sa condamni pedofilia.
Si-acuma, cu dedicatie de la mine pentru toata lumea: “Le vin de l’assassin“, poezie de Charles Baudelaire, un dezaxat care zicea ca niste creier de bebelus, prajit, ar fi yummy. N-am gasit pe net o traducere romaneasca, din pacate, poate o are cineva si-o posteaza la comentarii?
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
29 februarie 2008 la 2:50 pm
me se ri e, luciat! n-am nimic inteligent de zis, da’ mi-a placut postarea asta la nebunie si trebuia sa comentez
29 februarie 2008 la 3:24 pm
oh, in sfarsit, luciat, gasesc si eu o insemnare pe care sa reusesc sa o parcurg pana la capat. bravo! (trec pe blogul tau zilnic si nu e post din care sa fi citit mai mult de 3 randuri dupa care sa nu-mi vina sa ma dau cu capu de pereti, ai un mod absolut infiorator de a citi cartile, sa-mi scuzi francheţea. ei bine, uite ca ai reusit. ma bucur ca am avut rabdare.) desi finalul e discutabil (cartile ca material strict estetic, din asta se trage probabil si felul in care le citesti), dar macar asta ar fi o discutie interesanta.
. succese!
sper sa nu fie cu suparare interventia, dar am tinut sa punctez momentul
29 februarie 2008 la 3:32 pm
@ zum – nu ma mai lauda, bre, ca uite ii stirnesti pe altii
@ pax – oh, mi-ai frint inima! si eu care speram in aprobarea ta! sint distrusa
29 februarie 2008 la 4:11 pm
M-am distrat cand am rasfoit intr’o librarie cartea de la Humanitas cu “Povesti politic corect” (sau ceva in genul asta, mi’e lene sa caut acum), da’ n’am crezut ca unii vor asta for real.
M’am distrat citind comentariile de la insemnarea dinainte, si mi’a placut insemnarea asta. That’s all, ca zum, n’am nimic inteligent de zis 
29 februarie 2008 la 5:00 pm
@luciat – eh, acuma nu punea la suflet, chiar daca nu e aprobare in totalitate, macar mi-a placut insemnarea de azi. asa ca de maine poti sa-ti reiei ciopartirea harnica a cartilor
29 februarie 2008 la 5:10 pm
@ ameer –
@ pax – mersi de incurajare. stii ce mare nevoie aveam?
reiau de miine, daca ma indemni. vezi ca o sa-l ciopirtesc pe ilie cazane al lui razvan radulescu. io, sincer, as vrea sa supravietuiasca operatiei, da’ la modu meu infiorator de a citi, parca poti sa stii… sa vii sa-mi zici dup’aia daca l-am distrus, ca uite, imi dai emotii 
29 februarie 2008 la 5:28 pm
luciat, eu am mai citit carti cu betivi. “underground” mi-a placut mai mult decat tie. e ceva in atitudinea lui erofeev care m-a rapus: o poetizare excesiva a metehnei, pana la melodrama si dincolo de ea. in lolita nu. si nu cred ca merita sa fie omorat la sfarsit, pt ca pt mine eroul nu traieste, ii lipseste o dimensiune.
o sa dau cartea la toti prietenii mei, sa imi zica mai multi “adevarul”. o prietena a vazut deja piesa de teatru moscova-petuski, un monolog, si mi-a zis ca i-a placut si ca eu sunt cam dilie. stiu insa sigur ca, din motive foarte vechi, nici ei nu ii place nabokov. eu am inteles si ea a inteles. nici o pretentie la obiectivitate absoluta. si daca subiectul e delicat, de ce am avea atatea pretentii la lumea larga? sa ii privim de sus pe toti cei carora nu le place lolita? nu m-as incumeta!
pun pariu ca pe vreun alt site, de arta plastica, se discuta cat sunt de prosti/caraghiosi unii carora nu le place actionismul vienez. adica tu si eu.
29 februarie 2008 la 5:31 pm
@ uv – actionismu vienez – iac!
29 februarie 2008 la 7:46 pm
am ajuns la pag 205 din Complexul lui…si realizez ca acest Portnoy e un personaj totalmente …nici nu am cuvinte…cred ca ar trebui infierat, cumva…
29 februarie 2008 la 8:10 pm
la capitolul “curve misto” (si-un pic mistice, c-asa-i la rusi) mi-am adus aminte de “Frumoasa rusoaica”, a lu’ celalalt Erofeev, si anume Victor.
)
(moscova -petuski n-am citit inca, da’ acum chiar ca sint curioasa
29 februarie 2008 la 11:35 pm
Cei mai mari scriitori romani sunt Emil Garleanu si Ioan Alexandru Bratescu Voinesti, pentru ca inteleg sentimentele frumoase din sufletele oamenilor si chiar ale animalelor. In timpurile noastre, cel mai bun poet e Corneliu Vadim Tudor, pentru ca scrie poezii cu sentimente frumoase despre patrie si chiar despre mama. Scriitorii ca acest Erofeev sunt niste oameni ingrozitori si nu inteleg de ce trebuie sa fie publicati, citit si chiar comentati pe un blog. Imi pare rau, daca nici literatura nu se mai ocupa de lucruri serioase…
1 martie 2008 la 12:12 am
luciat, pai, parca ziceai ca o sa ne comentezi si Complexul lui Portnoy…caci si Alex Portnoy e o figura!!…cine stie ce discutii haioase ar aparea la comentarii si dupa cartea asta!!
M-ai speriat cu Baudelaire, sper ca nu chiar zicea el asa ceva…Baudelaire e poetul meu francez preferat, sper ca nu era chiar asa de intr-o dunga. De fapt un lucid ca el nu poate fi prea mult intr-o dunga.
1 martie 2008 la 12:54 am
Blogul dumneavoastra a fost selectat de http://www.blogos.ro
Mai multe detalii la
http://www.blogos.ro/respirsicitesc.aspx
1 martie 2008 la 4:21 am
my dear, ce legatura are intelegerea cartii, mai mare sau mai mica, mai adanca sau mai superficiala, mai subiectiva sau obiectiva cu atacul direct si personal? fireste ca toti simpatizam cu, sau chiar iubim, personaje sau scriituri cel putin “amorale” sau de-a dreptul “imorale” in raport cu judecata curenta a societatii; in masura in care empatizam cu autorul/ideile/exprimarea/sentimentele lui; asta nu inseamna c-o sa-i inghit pe toti mitocanii ce-si exprima frustrarile in mod atat nearticulat, cat si neargumentat, numai de dragul libertatii de opinie; indiferent cat dezaprobi pe cineva, e preferabil sa nu emiti ritos judecati de valoare; in special atunci cand vorbim, totusi, despre o experienta esentialmente subiectiva, ca cea a perceperii unei carti
1 martie 2008 la 1:36 pm
luciat, pana la urma, ma enerveaza mai mult cel care sare in sus si ii face pe ceilalti “prosti” din cauza ca nu le-a placut o carte. Sunt unele carti care ating puncte sensibile si nu le poti citi. Pentru mine, cartea asta a fost “Greata” lui Sartre. M-a enervat la culme – ceea ce nu s-a intamplat cu Lolita sau cu “Winnie si Wolf” sau …. Mi se pare mai naspa ca sa faci pe cineva prost numai ca nu are aceleasi gusturi ca si tine. Pana la urma, o carte buna e o carte care imi place, nu o carte decretata de “buna” de critici, prieteni sau poeti.
1 martie 2008 la 1:54 pm
@ anca c – vine si portnoy
baudelaire facea si el misto 
@ capricorn – pai n-are legatura. eu am vorbit despre intelegere/neintelegere a cartii. nu despre atacul direct, pe care poetul l-a explicat ca fiind o reactie emotionala – ce sa mai comentez? e o reactie emotionala si gata. o dezaprob, normal, ca eu incerc sa nu reactionez asa pe blog, dar si reactia lui uv a fost emotionala. ce e de discutat aici? pe mine ma interesa intelegerea/neintelegerea
@ linda – da, sigur, si pt mine exista carti care ating puncte sensibile si nu le pot citi. dar nu le condamn pt asta. nu le citesc eu si gata. nu e vorba de gusturi, e vorba daca avem dreptul sa condamnam o carte pt ca are personaje imorale
1 martie 2008 la 2:48 pm
Vinul asasinului
sunt liber!caci femeia mi-a murit!
deci voi putea sa beau chiar punga toata;
de glasu-i n-oi mai fi iar asurzit
de m-ar vedea fara-o para, c-al’data.
mai mult decat un rege-s fericit;
e-un aer pur si cerul de minune;
era un timp de vara-asemuit
cand de amor pornisem a ne spune.
zaduful groaznic care ma rapune
ar trebui neaparat infrant,
tot cu atata vin- orice s-ar spune-
cat ar putea cuprinde-al ei mormant.
am aruncat-o-n funful unui put
si-am azvarlit indata peste ea
toti bolovanii ghizdului, s-o crut;
o voi uita-o, daca voi putea?!
si pentru-ale iubirii juraminte,
din care-a ne desprinde n-o sa poata
nimic, pentru-a le face si mai sfinte
-betie de placeri ca alta data-
eu o rugai sa-mi dea o intalnire
mai pe-nserat, pe-un drum de bezna plin;
si ea veni! o, ce naiva fire!
suntem nebuni, mai mult sau mai putin!
era frumoasa, chiar fiind firava;
si o iubeam cat nu se poate spune;
iata de ce o ridicam in slava
si ii spuneam: Dispari din asta lume!
sa ma-nteleaga nimeni n-o sa poata-
gandit-a-ntre betivi, cat de putin,
vreunul, ca in noaptea-mpatimata,
sa poti sa faci lintoliul de vin?
asemenea masinilor de fier,
invulnerabila mea desfranare,
nici vara si nici iarna- ce mister!-
n-a cunoscut a dragostei chemare,
cu-ncantatoarele ei umbre noroase,
cu-al ei cortej de lacrimi infernale,
otrava ei si alte osanale,
cu straluciri de carne si de oase.
-iata-ma-acuma liber, solitar!
neinfricat si fara remuscare,
deseara, mort de beat, fara habar,
ma voi culca de-a lungul pe carare.
si tolanit dormi-voi ca un caine;
carutele trecand in lung convoi,
ducand in ele piatra si noroi,
cu roatele putea-vor foarte bine
sa franga-n doua trupu-mi de ateu
sau vinovata tidva; nu-mi mai pasa
atunci nimica, nici de Sfanta masa,
nici de Satana, nici de Dumnezeu!
(trad. C-tin Stelian)
1 martie 2008 la 2:59 pm
dar nu a propus nimeni interzicerea cartii. Eu nu vad de ce cineva nu are dreptul sa zica “aceasta carte ma dezgusta prin continutul ei”.
Nu vad de ce nu as avea dreptul sa ard un exemplar al unei carti pe care l-am cumparat – gestul mi se pare foarte diferit fata de strangerea unui intreg tiraj si arderea lui, sau de intocmirea unei petitii care sa interzica o carte sau o condamnare publica a cartii.
Nu e tot o forma de “continut politic corect” daca nu ai voie sa spui ca o carte sau idee te dezgusta? Pe tine, personal, ca individ. Mi se pare o cenzura mult mai mare si total diferita de “tiganii sunt hoti”.
1 martie 2008 la 3:05 pm
@ papuqiu – multumesc!
@ linda – ei, aici e problema. a arde o carte e o chestie highly symbolic, ca sa zic asa. si daca pe tine te dezgusta o carte doar pentru ca in ea e un pedofil atunci, clar, n-ai citit-o cum trebuie. chiar nu. ce te faci daca te dezgusta tot ce nu e frumos si roz? literatura e plina de personaje ne-roz, daca nu stii sa le citesti, asta e, nu stii sa citesti. sorry, nu exista variante la asta.
1 martie 2008 la 3:31 pm
mai, daca tot repeti chestia asta cu arsul cartii, trebuie sa scriu si aici: as arde orice carte care baga zazanie intre prieteni, uite asa. iar romanul de la care a pornit discutia mi-e perfect indiferent. o sa il citesc si gata, mare lucru. m-am enervat. vorbim discutii, de parca acum as fi luat prima carte in mana si m-am si ofilit ca lupu a spintecat-o pe bunicutza.
1 martie 2008 la 3:58 pm
@ puck – “as arde orice carte care baga zazanie intre prieteni”. ok. eu n-as arde nici o carte buna, pt nici un motiv. ca altfel, ar trebui sa ard cam tot, avind in vedere citi prieteni cu cite gusturi am avut.
si oricum, n-am repetat eu chestia asta – i-am raspuns lindei.
ma enerveaza discutia asta despre prietenie si conflicte personale. e vorba despre o carte, nu despre relatii. am un blog despre carti, totusi
1 martie 2008 la 4:09 pm
luciat, e un pas imens intre a te dezgusta o anumita carte cu un personaj pedofil sau betiv si a te dezgusta toate cartile cu betivi sau pedofili. Cel putin mie asa mi se pare.
Un pas si mai mare intre a nu citi cartile care iti apasa butoanele sensibile (bineinteles ca depinde si de cate butoane sensibile ai
– daca te deranjeaza orice literatura lipsita de “pilde”) si a incerca sa le interzici (sau a batea prietenii la cap sa nu le citeasca in cazul in care nu iti permiti sa le interzici).
eu sunt pentru acceptarea zonei gri aici, in care linia e trasata de bunul simt.
a propos de arsul cartilor: lumea e foarte sensibila la capitolul asta, desi cunosc foarte multi care voiau sa isi arda manualele dupa un examen
.
1 martie 2008 la 4:19 pm
@ linda – ok
conteaza vehementa cu care sustii ca o carte e naspa, in orice caz
eu nu mai am nimic de zis, am tot zis
2 martie 2008 la 3:01 pm
Omul de bun simt gasete multe lucruri de care sa se oripileze sau lucruri ce i se par ridicole, omul rational – aproape nimic. La fel e si in arta, asta imi aminteste de o maxima care suna parca ceva de genul maimuta ce se priveste in oglinda nu poate vedea imaginea unui apostol, oglinda fiind opera de arta.
Frumosul in general e limitat cultural. E greu sa spui ce e frumos si ce e urat. Adica ce preferam, poezile cu pisici sau cele cu catei? Nici macar asupra a ceea ce este arta nu s-au pus prea multi de acord…
Oricum, frumos blog.
2 martie 2008 la 11:27 pm
eu cred in dreptul meu de a nu imi placea o carte!
dar am fost prea vehementa.
uite, nici lui luciat nu i-a placut pasajul ala cu femeia carpita, din breban, dar n-a facut praf cartea intreaga. sau a facut-o? nu mai tin minte, intreb ca tocmai am citit si eu bunavestire.
totusi, ce diferenta mare e intre un poem bun-bun dar aproape dedicat betiei si o carte buna-buna cu misogini si machos? misoginismul nu e la moda si nu e viciu ci inchipuire? tu cum te simti cand citesti despre machos si femei carpite? nu ai si tu un buton sensibil? nu e normal sa il ai?
nu m-am putut decide daca am chef sa imi placa cartea aia, bunavestire, desi, pana la urma mi-a placut chiar mult.
puck, sa stabilim, cand nu iti place o carte o pui mai bine la radacina unui pom, apa in loc de foc, nimeni nu se va supara.
n-am fost vehementa, nu? m-am exprimat decent, da? ca mi-am cam pierdut increderea in simtul meu social:)
2 martie 2008 la 11:48 pm
lindabelinda, ce ciudat! “greata” mie mi-a schimbat viata cand aveam 20 ani, singura carte care s-a intamplat sa aiba o asa de mare putere, e drept, in niste imprejurari mai ciudate! nici nu m-as mai atinge de ea acum, de parca daca odata m-a zdruncinat si m-a trezit, a doua oara cine stie ce ar putea sa imi mai faca, sa ma trazneasca sau ceva:) sau sa para fada si sa ma lase rece, nici asta nu mi-ar conveni.
2 martie 2008 la 11:57 pm
@ uv – nu, n-am facut praf Bunavestire, ca nici macar n-am scris despre ea. de altfel, m-am certat cu criz de la cultura vura acu o suta de ani exact ca credeam eu ca ea n-ar fi de acord ca Bunavestire e un roman OK. ma rog, atunci am sarit in sus total fara nici o dreptate, nu intelegeam de ce nu mi-a aparut un comentariu la ea (proasta eram io, ca nu bagasem textu antispam).
una e sa vorbesti despre un roman, si alta e sa vorbesti despre “viziunea” unui autor asupra erotismului sau asupra astrologiei sau asupra scopului pt care ne-am nascut – romanu’ poa’ sa fie misto, viziunea sa fie naspa – sau viceversa
pe motive de misoginism
am respins categoric alta carte, a lui Alexandru Vakulovski – mi s-a si reprosat atunci, oarecum pe buna dreptate, ca n-am judecat-o dpdv estetic, literar. am considerat (gresit sau nu, e alta problema) ca aceea nu e o carte cu miza literara, ci de atitudine – de aia m-am referit la misoginismul din ea. pina la urma, fiecare carte trebe judecata la categoria ei. iar a lui Erofeev e literatura curata – in primul rind, inainte de a contine atitudine
a, uite, de la Sylvia Plath:
“Perfection is terrible, it cannot have children”
3 martie 2008 la 10:04 am
@uv: mie mi-a fost facuta cadou de cineva cu aceeasi atitudine ca si tine. Mi-a facut capul calendar ca n-am inteles-o
, dar raman ferma pe pozitii 
14 iulie 2008 la 4:13 pm
Unul din marile avantaje ale internetului este ca fiecare poate sa isi exprime parerea, fara a exista posibilitatea de a fi impiedicat, drept pentru care ne izbim de o democratie mai mult decat exagerata cel putin din punctul acesta de vedere. Acum in ceea ce priveste “nazistele de mai sus” mi se pare normal ca sa reactioneze asa atata timp cat nici macar programa de la bacalaureat nu au avut rabdare sa o parcurga iar abonamentul de la “Libertatea” este pus in casa la loc de cinste (cu toate ca in aceste maculaturi ordinare se gasesc numai trivialitati).
14 iulie 2008 la 6:14 pm
@ cadouri – vax! unul din marile avantaje ale internetului este ca poti tu sa postezi aici un comentariu in care se gasesc numai bla-bla-uri, fara sa fi parcurs macar cei 7 ani de-acasa