Aiud
Am de raspuns la o leapsa despre “un oras ca o femeie”. Pentru raulnecesar Viena este Clarissa Dalloway – pentru mine Viena nu e, din pacate, un personaj fictiv, ci o tipa in carne si oase care m-a enervat ingrozitor vreo doi ani si a carei existenta mi-a otravit una dintre vizitele in orasul ala frumos.
Un oras ca o femeie… hm… poate Aiud. Am ajuns o singura data in Aiud si a fost ca si cum as fi intrat in alta lume. Era duminica inainte de prinz, soare si liniste, o liniste care nu exista decit in orasele mici. Am parcat masina chiar linga cetatea aceea din care pareau sa se desprinda pietre – e mare si se poate vizita. Intr-unul din turnuri crescuse un copacel. E o capela inauntru, parca. Nu era nimeni, m-am invirtit pe-acolo si nu-mi venea sa plec. Imediat in spatele cetatii, o piata cu o biserica ortodoxa (mare), o cafenea cu terasa, citeva magazine la parter si deasupra pareau sa fie apartamente, cu balcoane. Pustiu si in piata, doar un nene la terasa, isi bea cafeaua si citea un ziar. Si muzica frumoasa de la cafenea, umplea spatiul. Se vedea pe o latura deschisa un riu, cu un pod cam darapanat. Mi-am zis ca acolo as vrea sa ma mut la batrinete, sa locuiesc intr-unul din apartamentele de la etaj, sa cobor sa-mi beau cafeaua la terasa aia, sa ma plimb prin cetate, sa ma odihnesc pe balcon dupa masa.
Acuma, cu ce femeie ar putea semana Aiudul? Nu stiu, ma face sa ma gindesc la o povestire (nu mai stiu din ce carte sau cine e autorul) in care un tip merge cu masina, opreste intr-un orasel si viziteaza un muzeu local ca sa-si umple timpul. In muzeu e o sala cu un singur tablou, o camera, o masa, doua scaune – e cineva asezat la masa? Nu mai tin minte. Trebuie sa existe o prezenta feminina in povestirea aia, oricum. Vizitatorul asteapta sa se deschida muzeul tot asa, la o terasa din orasel, sub platani. Se intimpla ceva in tablou, cred. Va spune ceva? Ma tot intreb unde am citit asta.
N-am stat mai mult de o ora si nici n-am mai ajuns niciodata pe-acolo. Mi-ar placea sa cred ca e cineva in Aiud, poate o fetita, poate o doamna batrina, cu care o sa ma imprietenesc intr-o buna zi 
Ii dau leapsa mai departe lui zum, indiferent cit e de ocupata 
Cica urmeaza sa scrie despre un oras destul de urit – ei bine, ia sa scrie ea si despre un oras… ca o femeie (poa’ sa fie si muma padurii, nu?).
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
18 martie 2008 la 4:11 pm
ha! daca memoria nu ma inseala, este o proza scurta a lui cortazar, dar in care vizitatorul e femeie si sta si la o terasa la un moment dat, e singurul vizitator din muzeu, parca e pauza si e rugata sa se intoarca etc… si e un singur tablou! paca asta e! din pacate sunt la biuro si nu am biblioteca, dar verific “manuscris gasit intr-un buzunar si alte povestiri” cand ajung acasa si revin! sau era strigatul lui laurent graff? m-am confuzat de tot!
18 martie 2008 la 4:18 pm
mersi de leapsa, o sa raspund cu siguranta. azi-maine. problema e l’embarras du choix
18 martie 2008 la 4:20 pm
18 martie 2008 la 9:01 pm
iata ca am gasit: “Sfarsit de etapa” a lu’ Cortazar!
Cel putin, pe mine la asta m-a dus cu gandul. Dar am un feeling ca e aceeasi! 
18 martie 2008 la 10:01 pm
in drum spre Viena, am trecut si eu prin Aiud si am avut aceeasi senzatie atemporala de calm. Calmul a trecut insa cand un preot ne-a rugat sa stingem tigara pentru ca “ne vad copiii”.
18 martie 2008 la 10:20 pm
E cam tricky chestia asta cu oraşul-femeie: îmi vine în minte Pula in Croaţia, îmi vine în minte Condom in Franţa, dar nu-mi vine în minte nici un oraş feminin. Sau poate fi luat(ă) în calcul Feteşti? Dar Băbeni?
19 martie 2008 la 12:08 am
@ iulia – daa, mersi, uite c-am recitit-o acuma. personajul e o femeie, o cheama Diana, ea vede tablourile acelea in muzeu. angoasanta povestirea dar f misto. cortazar, cum de-oi fi uitat?
@ raul – eu am avut noroc, nu era nici urma de popa cind am trecut eu pe-acolo
@ r. – ok, ok
se vede ca tu nu-ti faci teste pe net sa vezi ce fel de pantofi ai fi daca ai fi pantofi sau ce culoare te caracterizeaza mai bine si mai bine 
19 martie 2008 la 9:14 am
19 martie 2008 la 10:31 am
Un oras ca o femeie e un oras cochet, calm dar insufeltit, in care se intampla tot timpul ceva nou dar care reuseste sa ramana totodata si neschimbat. Un oras care nu te dezamageste, care e statornic in relatia cu tine insuti, cu un aer pronuntat de “camin”. Probabil toate orasele natale ale fiecaruia dintre noi e ca o femeie. Ca o mama. Altele vizitate pot fi ca o amanta. Care te atrage, te seduce si te abandoneaza. Si tot asa….e un pic fortata apropierea oras-femeie, dar se poate realiza. De ce nu..
19 martie 2008 la 5:50 pm
Imi place linistea, dar ma atrage si zgomotul orasului, paradoxal nu?
19 martie 2008 la 6:06 pm
Pai Aiudul e fara iesire. Acesta e titlul unui volum al poetului Ioan S. Pop. Cred ca ar semana cu mama poetului, nascut prin apropiere.
19 martie 2008 la 6:22 pm
@ r –
@ mariuca – adica o femeie e ca “un oras cochet, calm dar insufeltit, in care se intampla tot timpul ceva nou dar care reuseste sa ramana totodata si neschimbat.”?
si cotoroantele sau vinzatoarele de la piata sau administratoarele asociatiei de locatari nu sint si ele femei?
@ candid – pai…
@ poiana lui mayuma – nu, dom’le, ala era Ieud, nu Aiud
ce-ai? faci misto?
19 martie 2008 la 6:32 pm
Sighişoara… dar exact nu ştiu de ce.
19 martie 2008 la 7:57 pm
Aiudul e orasul meu natal, am trait acolo pana la 18 ani.Ceea ce ai povestit tu am vazut de atatea ori si m-a lovit nostalgia.Mi se pare foarte calda descrierea ta si iti multumesc pentru mierea picurata in suflet.Eu insa l-as asocia mai degrabacu un bunic.
Un oras ca o femeie?!In primul rand Venetia…
19 martie 2008 la 10:52 pm
@luciat: un oras ca o femeie? hmmm…de-aia m-o fi inspirat pe mine asa tare amsterdamu’?
ce rau imi pare ca ai amintiri nashpa legate de viena…chiar e o mare “doamna”
20 martie 2008 la 8:42 am
lucia: or fi si alea femei, femei-comuna:P
20 martie 2008 la 1:41 pm
@ dana – ma bucur ca am nimerit cit de cit orasul, inseamna ca-mi amintesc bine
@capricorn –
da, viena e misto
20 martie 2008 la 2:21 pm
……….hm….interesanta asociere….un oras si o femeie….as zice oradea….pretios…..charm….provocator spre inspiratie….o strada castanilor de pe care se aud pasii ei….dar in aceasta lume….natural ca mai sunt exemple….
parisul….natural, eterna si inefabila venetia….Aiud-ul?…hm…..cu strazi….etc…uri aproape de sighisoara….dar cu un aer…very dificult……..o puscarie….imensa in prejma….la marginea orasului mormintele celor dusi acolo……M
22 martie 2008 la 8:14 pm
Cat de frumos ai scris. Ar trebui sa ai propria ta emisiune jurnal de calatorie sau macar o rubrica undeva. Cand mai creste fiul meu o sa il duc acolo si o sa-l pun apoi sa-ti citeasca textul despre oras. Mi se pare seducator. Multumesc.
23 martie 2008 la 10:47 pm
@ marius – mda, dar la puscarie nu m-am gindit
@ ioancest – pai sa stii ca am rubrica mea – blogul asta
ma bucur ca ti-a placut
24 martie 2008 la 4:10 pm
[...] trebui sa completez la insemnarea asta, dar mai bine fac una noua. Ziceam ca orasul Aiud mi-a adus aminte de o povestire. Nu mai stiam [...]
29 martie 2008 la 9:53 pm
Draga Luciat,
Ca proaspata bloggerita, te felicit pentru ceea ce faci aici, pt.sinceritatea ta de cititoare ( ce terorism placut!).
POate nu vei crede, sau poate da, insa M. Cartarescu mi te-a recomandat, intr-o marti,dupa ora 11:15 intr-un amfineatru ticist de juni.
Lecturi placute.
30 martie 2008 la 12:18 pm
@ laetitia – multumesc frumos! despre recomandare nu stiu ce sa spun, ca n-am cuvinte
multumesc
ce blog ai? ca vad ca n-ai pus link
30 martie 2008 la 4:51 pm
Salutari din nou!
17 aprilie 2008 la 1:36 am
[...] timp, de cand tot tac si fac diverse alte lucruri, m-am trezit cu o prima leapsa. M-am bucurat, ca ma amuza chestia asta (cel putin citita la altii, uite ca la mine n-a fost [...]