De dragul lui Putin
Rusia lui Putin, de Anna Politkovskaia, a aparut recent si in traducere la noi. Din textul de prezentare al editurii (Meditatii): „Spre deosebire de multi alti jurnalisti, Politkovskaia n-a avut niciodata incredere in imaginea de presa a lui Putin. Politkovskaia demonteaza reprezentarea idealizata a fostului presedinte rus, atat ca om, cat si ca brand, printr-o dezvaluire devastatoare a politicii sale: afacerile mafiei, coruptia militara si judiciara, asediul terorist asupra unui teatru moscovit, tragedia de la o scoala din Beslan”.
De ce am postat eu fragmentul de mai sus? Pentru ca trebuia sa apara pe un panou reclama la metrou si n-a mai aparut. Cica nu era in regula. A fost respins de cei care trebuiau sa-l afiseze. In locul textului, pina la urma a aparut un odihnitor spatiu gol, zmeuriu. Ca tot ne-a onorat Putin cu prezenta si, de dragul lui, de ce sa nu taiem cite ceva? Daca vedeti reclama asta prin metrou, m-am gindit sa va spun ce lipseste din ea. Nu va asteptati sa fi venit autoarea la o lansare, ca nu poate, saraca. Nici ea nu era in regula si a fost putin eliminata – prin impuscare, in fata casei sale. Pe linga asta, eliminarea unei fraze e nimica toata.
Imi face o placere nebuna sa postez aici ce lipseste din reclama, in consecinta. Mi-ar face si mai multa placere daca ar mai posta si altii.
Victor Jalba, care a lucrat pentru cartea asta, m-a tot batut la cap si pe mine s-o citesc, era entuziasmat. A mai lucrat el si la alte carti si nu m-a stresat niciodata cu alta. Uitati ce zice pe blogul lui (de unde iau si pozele, before si after).
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
4 aprilie 2008 la 2:57 pm
Post-ului asta puteai sa-i zici linistita “Romania lui Putin”. Catre domnii cu firma de publicitate din metrou: jenant, tovarasi, jenant.
Meh.
4 aprilie 2008 la 3:14 pm
@ laur – da, e un titlu foarte bun. poate il foloseste altcineva care are chef sa mai posteze despre asta
4 aprilie 2008 la 3:43 pm
Ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta!
Ar merita facuta o ancheta jurnalistica pe tema asta, plecindu-se pe fir si
ajungindu-se la X sau Y (nume, functii etc.) care au dorit sa protejeze sensibilitatea lui Putin, ca si, nu-i asa?, deja recunoscuta ospitalitate romaneasca.
4 aprilie 2008 la 5:47 pm
ce s-a intamplat cu cartea asta e trist si stupid. Mi-l si inchipui pe Putin circuland cu metroul si cerand cuiva sa ii traduca textul din reclama cartii. Un gest mai gol nu am vazut.
din pacate, mai trista a fost reactia BOR la publicarea versetelor satanice.
4 aprilie 2008 la 11:12 pm
@ dce – sigur ca ar merita!
@ linda – de la BOR n-am nici un fel de pretentii. apropo, cind beserica a racnit contra cartii aleia, muftiul, sau cum s-o fi chemind reprezentantul musulmanilor din ro, a zis ca nu vede nici o problema si ca e ok sa apara cartea
4 aprilie 2008 la 11:18 pm
ce stupid e totul, stupid pe linie.
cartea lui politkovskaia – cam stupida, este o nevrotica melancolica, in fine, cu o viziune incrancenat-naiva, fara habar de politica, genul activistei ong-iste, si cu un sfarsit atat de tragic, care o innobileaza – omorata probabil de vreun ‘fan’ dezaxat al lui putin, in toata acea atmosfera grotesca post-sovietica, acel kitsch al reperelor pe care numai beigbeder a reusit cat de cat sa-l descrie
stupizi noi, cu summit-ul acesta, dupa care avem impresia ca vreun stat important din lumea asta va avea habar unde ne aflam pe harta
stupizi in cheie induiosatoare, caragialiana, cei care-au dat cu bidineaua rosie peste un afis de metrou
stupizi noi, in sfarsit, care ne indignam ca babele la o prostie, desi stim bine ca nimanui, in veci nimanui, nu-i pasa de toate lucrurile astea, cu tarisoara noastra si cu noi in frunte. nu e nimic mai trist ca nedreptatitul care se crede important, si pe dinauntru vibreaza de fericire, pentru ca a primit o palma care e mai buna ca invizibilitatea.
summit de 2 lei in patagonia…
4 aprilie 2008 la 11:20 pm
@ m –
da, sint de acord, totu’ e stupid pe lume, fara de numai ceva nebulos, da’ totusi…
4 aprilie 2008 la 11:23 pm
@ m – zici ca e ok cartea lui beigbeder?
4 aprilie 2008 la 11:36 pm
@linda reactia BOR a crescut vanzarile “versetelor satanice” cu un procent considerabil.
asa ca nu poate fi calificata drept trista decat daca nu ti-a placut deloc cartea!
5 aprilie 2008 la 12:42 am
haha… bine, o merit
, frivolitatea lui e o forma de disperare. in fine… ma gandeam insa ca a prins bine rusia de azi acolo in au secours, pardon, ce spui
nu, cartea aia… hm, uite, mie nu-mi prea place, n-as zice ca e vreo realizare pe cat o asteptai de la el – ai vazut, frantujii, de la pivot la assouline, l-au desfiintat, desi are vanzari de vreo doua sute de mii sau mai mult. mie imi place de el (e un frivol… grav, specie tare rara, sa zicem echivalentul de la noi al lui andrei plesu… tanar – si literat), si cred ca a priceput bine foarte mult din ce ni se intampla, sau oricum esentialul. dar nu vrea sa foloseasca ‘timpii morti’ in scriitura lui, stii, ca houellebecq, sa fie pe alocuri si banal – totul e citabil, tensionat, percutant sau sforaitor la el, fiecare fraza vrea sa fie daltuita-n piatra – numai ca exceptionalul trebuie asezat in context mediocru ca sa se vada prin contrast… cand e repetitiv e obositor, nu stiu cum, mi-a fost greu sa urmaresc cartea… cred ca b. nu si-a dat inca masura, si ca e departe de a fi o simpla vedeta media, eu l-am vazut in niste interviuri, te trece un fior pe sira spinarii, e cam serios
5 aprilie 2008 la 1:05 am
pai n-am citit cartea lui beigbeder, n-am ce sa zic, de-aia te intrebam. da’ serios, chiar vrea fiecare fraza sa fie daltuita? adica e vorba de beigbeder cel cu iubirea dureaza 3 ani? n-am vazut la assouline, ca ma gindeam ca nu ma mai intereseaza deloc beigbeder si-am sarit orice despre el. poate ca mai citesc si asta cu rusia, daca zici asa de frivolitatea lui si de fraza lui
5 aprilie 2008 la 2:04 am
da, dar fiecare fraza daltuita in sensul sloganului publicitar, stii: percutant si iritant. poate ca suna bine cand sunt una-doua, dar cand fac serie…
te-a descurajat rau?
dupa mine, nu merita sa citesti decat 99F (cum s-o mai fi chemand acum), daca o mai gasesti, acolo a fost cu adevarat bun. dupa ea a patinat – dar daca intr-o zi o sa-si revina…
cartea despre rusia e tot in categoria patinaj, dar poti afla amanunte bizare despre rusia de acum, cea ultrahip, stii, jet set si nouveaux rich, un fel de occident kitsch intr-o mare de mizerie, el o descrie bine. deci macar pentru interesul sociologic, habar n-am. altfel, cauta 99F, daca n-ai citit-o, ea e cartea care i-a facut reputatia, sunt lucruri interesante in ea, si e chiar lizibila. (de altfel, ‘cartea despre rusia’, de acum, e o continuare a lui 99F, cu acelasi personaj, octave, care merge in rusia la un fel de vanatoare de manechine, de frumuseti pure, pentru grupul de cosmetice ‘ideal’ – l’oreal, evident.) hai ca-ti caut un link comic cu un interviu al lui in care vorbeste despre carte
5 aprilie 2008 la 2:41 am
a refuzat sa mai mearga cu colindul la televiziuni, cum e ritualul la fiecare carte, asa ca singurul interviu pe care l-a dat a fost pentru un blogger, intr-o… cada
, din camera lui de hotel, aceeasi unde a murit oscar wilde – vorbeam de frivolitate… voici:
http://docs.weblog.ro/2006-10-05/101980/12.html
5 aprilie 2008 la 5:25 pm
99 F s-a tradus la noi 1.99, dar acum nu se mai gaseste decat a doua editie, cu alt titlu: 2.99
5 aprilie 2008 la 11:13 pm
ai vazut ce-a putut scrie daniel cristea-enache in ID? e o cronica – recunosc: curajoasa – numita ‘creatie si produs’, in format pdf, aflata pe romaniaculturala.ro. e un tip cinstit, adica de rea-credinta nu-l putem banui, el chiar asta crede. important e daca are sau nu dreptate. iti dau doar sfarsitul:
‘Impresionant ca travaliu si dimensiuni, Orbitor a început stralucitor, pentru a continua si a se încheia acum la un nivel caruia îi caut înca un eufemism critic. Întampinata ca o capodopera de cativa analisti si de cititori care au, poate, „scuza” de a nu o fi parcurs pana la capat, trilogia aceasta arata, pe viu, cum un creator cu totul original de literatura fantastica (la propriu si la figurat) s-a uzat în ultimul deceniu, pierzandu-si combustia si devenind un aclamat producator textual.’
aha, va sa zica tot ce-ai admirat tu pana acum a fost nu un creator, ci un producator textual?
‘…la un nivel caruia ii caut inca un eufemism critic’! my god…
aceste cuvinte ne doare
6 aprilie 2008 la 9:33 am
@ raul –
))))))))))))))) pe bune?
@ m – nu pot sa vad interviul cu beigbeder deocamdata pt ca nu-mi merge sunetul pe calculator.
nu vazusem ce-a putut scrie dce in id, ca nu citesc id, am incercat de vreo 2 ori si-am renuntat. da’ acu am inceput sa citesc si uite, am 2 ferestre deschise, asta si pdf-ul ala. stiu ca ma provoci
da’ m-am trezit prea dimineata si merge o provocare la cafea.
). ma mir cum de nu l-a surprins nici faza cu revolutia statuilor, care eu, in nimicnicia mea, am ramas cu gura
si ar mai fi niste chestii 
nici macar nu s-au apropiat de propria lor prapastie interioara, daramite sa arunce o privire acolo.
e cea mai intensa si cea mai misto calatorie de genul asta pe care am citit-o eu vreodata. e un vis al oricarui introvertit cit de cit inteligent, sa faca asa ceva.
foarte interesant. foarte valabil contra lui breban, de exemplu, a carui teorie… da’ sa nu insistam.
din pacate nu “teoretic”, ci prin imagini, scene, viziuni, ceea ce ingreuneaza intelegerea de catre cititorii care vor sa fie surprinsi de intriga 
hai ca rid de una singura
))))))))))))))))))))))))
1. vad ca prima obiectie pe care o aduce romanului (de ce nu e misto, ci naspa de-a binelea) e ca se poate ghici ce urmeaza. ar fi foarte valabila obiectia in cazul unui roman politist, recunosc. in plus, eu nu cred ca a ghicit cineva dinainte dezlegarea cu mendebilul, care ne-a socat pe toti (inclusiv pe mine, cind am inteles-o in sfirsit!
cascata
2. vad ca-l enerveaza, ca pe multi altii, ca se repeta prea des anumite imagini. le recomand tuturor celor enervati de asta sa incerce o auto-analiza de minim doi ani (ma rog, sigur merge si o analiza cu un terapeut, dar nu ma hazardez, ca n-am facut niciodata). sint curioasa de cite ori o sa le treaca prin minte aceeasi si aceeasi faza pina cind vor ajunge la o mica revelatie, la un lucrusor dur si sordid bine ascuns in prealabil in straturi si straturi de amintiri ecran si de succesive visuri si repovestiri de-a lungul anilor. daca nu vor reusi in 2 ani sa descopere nimic, daca nu li se vor reactiva de o mie de ori citeva obsesii, am o veste proasta pt ei
personajul mircea din carte a explorat prapastia asta in sus si-n jos, la stinga si la dreapta, a facut loopinguri si si-a permis inclusiv picnicuri pe fundul ei
ah, stii, e o nebunie, numai cind ma gindesc mi se face pofta sa citesc din nou, pe bune…
3. dce zice de “epica flasca, resuscitata prin socuri electrice (ca vocabular, ca imagistica si stilistica)” – asta e un exemplu superb de inadecvare a criticilor, imi pare rau s-o spun: ce facem, separam ca in zorii criticii literare “continutul” si “stilul”? nu exista asa ceva. un text literar n-are o aripa stinga alcatuita din continut si una dreapta alcatuita din stil
4. uuu, ia te uita, zice ceva de genul ca mc nu e ca “romancierii de calibru” care-si deduc teoriile din concret si a caror viziune asupra lumii nu le predetermina experientele. interesant
acuma, ramine de vazut daca nu cumva “experienta” (fie si halucinatorie) si “teoria” (viziune asupra lumii, ma rog) sint pur si simplu confundate de catre exeget. daca nu cumva criticul rateaza delicata si complicata problema a “revelatiei” in argumentarea lui.
ma intreb daca nu cumva e un continuum intre experienta si viziune, daca nu cumva se determina una pe alta – in fine, asta e o discutie filozofica rau. si e nevoie de finete, de subtilitate, de sensibilitate filozofico-poetica sa poti discuta despre continuum-ul asta in orbitor. pt mine e unul dintre lucrurile cele mai fascinante din carte, de fapt – si nu pot sa vorbesc despre asta in detaliu, pt ca imi lipsesc multe lecturi (din mistici, de exemplu) sau am amintiri fulgurante, ca sa zic asa, din altele. e un subiect “tare”, se poate discuta absolut ametitor pe marginea lui, dar, stii ceva? a scris cartarescu despre asta
5. sint dezamagita, am ajuns la finalul articolului si n-am citit macar o singura fraza care sa demonstreze ca dce a vazut schema
a, ar mai fi obiectia ca pasajele despre revolutie sint “ratate”. ma plictiseste ingrozitor “obiectia” asta. e simplu: e vorba despre grotescul istoriei.
ma rog, sigur are Orbitor si probleme, ca inca nu s-a inventat cartea perfecta. dar nu stiu cum se face ca toate obiectiile pe care le-am citit eu sint… puerile de-a dreptul, eu n-am dat de nici una care sa stea in picioare.
si inca o chestie: am tot respectul pt daniel cristea-enache. dar uita-te pe blogul lui, acolo are un maraton anti-cartarescu. e hotarit sa-l demoleze.
in afara de asta, am citit acum citeva luni un articol de-al lui despre Simona Popescu – nu cred o iota din articolul acela. chiar nu cred ca e posibil ca un critic cu experienta sa creada cu adevarat ca Simona Popescu n-are talent, de exemplu. nu se poate asa ceva. pur si simplu nu se poate. nu mai tin bine minte, dar mi se pare ca si despre Lucrari in verde facea niste distinctii aiurea intre continut si stil.
si, ca sa termin odata, ca nici nu mai am decit o gura de cafea: e tirziu pt demolarea lui cartarescu. nici vorba de curaj. era curajos gestul cu citiva ani in urma, acum e ceva ce se face fara complexe, asa, usor de tot, din reflex. fara sa te deranjezi sa stai sa te gindesti un pic. unii cititori au citit pina la capat cartea asta si s-au si gindit serios la ea, info pt critic.
si, si, si
ca vad ca tot nu termin: n-am nici un chef sa fiu mereu mereu pro-cartarescu. nu m-ar deranja deloc sa nu-mi placa ceva de la el. resimt asa, o presiune “culthurala” sa dau si eu, la rindul meu, vreo doua… obiectii. crede-ma, draga m, ca m-am straduit 
))))))) ce sa fac daca n-am gasit? ma enerveaza basescu, asta-i sigur. dar n-am rabdare sa meditez de ce, n-am rabdare sa citesc articolele politice ale lui cartarescu, ca sa “obiectez” de dragul de a obiecta (ce-mi place cuvintul asta pe ziua de azi!). e posibil sa nu-mi placa unele chestii din “Postmodernismul romanesc”, teza de doctorat a lui mc, numai ca, mea culpa!, mi-e foarte lene sa citesc cartea asta. muuuult mai tare mi-e pofta de Enciclopedia zmeilor. hai ca poate n-o sa-mi placa zmeii 
6 aprilie 2008 la 10:58 am
aproximativ
rectific: 19.99 prima editie si 29.99 a doua,
6 aprilie 2008 la 11:46 am
@ luciat:
Sunt hotarit sa-l demolez pe Cartarescu? Asta ai inteles din cronicile scrise de-a lungul anilor si grupate acum pe blog? Draga LuciaT, inainte sa polemizam, ti-as sugera sa citesti si prima parte din “Creatie si produs”, tot in “Idei in dialog”, numarul precedent. Iar daca n-o gasesti, sa mai ai putintica rabdare: saptamina ce vine le postez pe amindoua pe blog.
Cit despre Simona Popescu…
6 aprilie 2008 la 11:53 am
@dce – eu nu vreau sa polemizam, doamne fereste. nu sint facuta pt asa ceva. mi s-a cerut o parere, am dat-o. o sa citesc de pe blog prima parte.
6 aprilie 2008 la 12:09 pm
@ luciat: De ce? Polemicile pe marginea unor carti sunt cele mai frumoase.
Problema mea e ca acum trebuie sa plec la o petrecere; iar a ta, ca n-ai citit inca partea intii. Dar de miine incolo…
6 aprilie 2008 la 12:13 pm
@ dce – a, sigur ca e misto sa discuti despre o carte. voiam sa spun ca nu asta era intentia mea, sa te stirnesc pe tine la polemica.
distractie placuta la petrecere – eu ma duc sa ma culc la loc, ca m-am trezit mult prea devreme, n-am apucat sa-mi fac somnul ca lumea
6 aprilie 2008 la 2:04 pm
draga lucia, de acord in chestia simona popescu – poate e simpla lui judecata de gust, mai stii, si-a mai invelit-o un pic teoretic, se poarta… si mie mi se pare aiuritoare, dar am mai auzit-o.
bun, el e un pic din scoala veche, asta e drept (ai vazut ce chinuit e limbajul lui conceptual, asta e o boala la critici, noica a observat-o, sunt irezistibil de comici cand se chinuie sa abstractizeze), scoala aia cu disjunctiile exclusive, maniheice: forma sau fondul, continutul sau stilul, cartea sau volumul (!), creatia sau productia, banii sau viata. sunt tipi care detesta un pic postmodernismul cu inclusivitatile lui abuzive. presupun ca e in continuare de buna credinta, si ca articolele de pe blog, care fac serie acolo, nu sunt o campanie ci o antologare. bun.
iau ipoteza ca el nu doar crede, ci are chiar dreptate, obiectiv dreptate, si istoria literara il confirma in 20 de ani. ei, atunci, ne-am ars. fiindca pentru mine c. e de prima mana, stii. adica e chiar foarte bine, si prin scris si prin… continutul interior, uman, ca sa zic asa, prin ‘prelungirile interioare’ omul asta mi s-a parut intotdeauna autentic, spre deosebire de liota de fantose care defileaza, sau de huligani si frustrati, literatii de categorie mijlocie-mica de pe scena. daca ne-am inselat si-am pus pe piedestal o marioneta, un tip care s-a golit, e vai de gustul nostru, inseamna ca e total viciat, deformat, distrus. in joc nu e doar ‘c.’
iau ipoteza ca n-are dreptate. atunci, nu s-a intamplat nimic, toti rasuflam usurati, nici o suparare: c. ramane un mare scriitor si in curand o sa se valideze afara. cronica lui dc-e va fi trecuta in cv-ul sau la rateuri (se intampla), punct.
prin urmare, nu s-a intamplat inca nimic – tot ce s-ar putea intampla cat de cat rau se va intampla dupa 20 de ani, de alexandre dum… deci ni se lasa timp.
insa eu am o obiectie de fond: detest pele-mele critica literara. dintr-o datorie a onestitatii, nu stiu cum. critica imi pare nimic altceva decat parazitism literar, un gen rusinos si defunct, iar criticii – proxeneti, codosi literari din categoria cea mai patetica. am cea mai invechita viziune cu putinta in materie, si ma indoiesc ca o sa ma convinga ceva plauzibil, de ordinul argumentului, sa renunt la ea, intr-atat imi pare de cinstita evidenta asta. nu pot sa trec peste aceasta constatare simpla, de natura observatiei, ca cineva, pe lumea asta, munceste sa creeze si un altul il paraziteaza crosetand pe lucrul lui, traind din asta. e elementar dar e zdrobitor, ca argument. asa ca-ti propun sa luam cronica lui ca pe o simpla-parere-de-cititor, egala cu a oricui. si in felul asta nu ne enervam. c a scris pentru noi, pentru tine si pentru mine. noi, publicul, suntem singurele lui repere, si acum si-n viitor. posteritatea nu e formata din critici.
deja, in afara sunt redusi la critica de intampinare, si-o fac pe clovnii ca sa mai fie cititi, de unde succesul alternativ al cronicilor libere pe net. in ultimii zece ani caderea a fost libera. procesul e accelerat si rezultatul lui, inevitabil. destul de curand, vor fi probabil redusi la neantul propriu, muncind in publicitate, gen pe care il cunosc mai bine. cei mai lucizi o simt. critica literara imi pare ca acele genuri care ‘s-au oprit’, moarte de un secol, precum opera, si care supravietuiesc din inertia milei.
s-ar putea ca, lui, cartea lui c. sa i se fi parut pur si simplu proasta, ceea ce nu inseamna riguros nimic. desi vom face tot posibilul sa cascam politicos.
drept care nimic nu s-a-ntamplat, in nici una dintre ipoteze.
(dar tu? ‘producator textual’ nu suna rau, hm?
mie mi-a placut, de aia ti-am semnalatara… ca si cuvintele ‘stahanovist’, ‘redundanta’ sau ‘disc zgariat’, referitoare la autor si opera 
. ei, opiniile alea politice nu conteaza; ma gandeam ca e o cronica curajoasa pentru ca, in partea cealalta, madrigalul encomiastic a fost totusi cam coplesitor, aproape ca nu se mai putea spune nimic, era un ‘es ist so!’ generalizat, si poate nu e usor sa te inscrii in fals. ca gest.)
6 aprilie 2008 la 4:23 pm
cioc cioc, may i?
trebuie sa recunosc ca nu am putut sa citesc articolul lui DCE. e ilizibil. o sa mai incerc, de dragul lui Cartarescu.
Doamne, mi-am amintit ce dezamagire am avut cand a tinut un curs in locul prof. Filipas; dupa doua ore de amfiteatru, eram extenuati cu totii si ne intrebam cum se poate ca un om tanar (si in voga in cercurile criticii literare si ale jurnalismului cultural) sa fie păşunist. oribil.
lucia, zmeii te pot face sa razi, atentie!
6 aprilie 2008 la 4:25 pm
te rog sa stergi primul comentariu, cel incomplet.
6 aprilie 2008 la 6:19 pm
chiar atat de pasunist?
ei, se intampla
6 aprilie 2008 la 8:17 pm
@ m:
Oi fi eu din scoala veche, dar perspectiva ta asupra criticii “parazitare” e si mai vetusta.
Tu, draga m, cum si cind ai auzit prima oara de Cartarescu? Nu cumva din textele unor critici literari?
Si o ultima intrebare: intre nuvelele din “Visul” (“Nostalgia”) de acum doua decenii si “Orbitor 3″, cu cine votezi “estetic”? Stiu, stiu, si esteticul e ceva depasit…
@ 2410: Regret sincer ca te-a extenuat cursul meu. Totusi, nu te-a obligat nimeni sa-l audiezi. In cel mai rau caz, puteai pleca la pauza.
6 aprilie 2008 la 9:45 pm
DCE – nu am plecat pentru ca imi placeau seminariile pe care le faceam cu dvs. simplu.
ramane un mister acel unic curs…
6 aprilie 2008 la 9:54 pm
@ 2410: Am inteles: la seminar nu eram pasunist, numai la curs… Interesanta dedublare
6 aprilie 2008 la 10:33 pm
exact “dedublare” a fost termenul pe care l-au folosit si studentii.
)
dupa ce voi citi articolele acelea, poate mai comentez. pana atunci, spor la citit si la scris!
6 aprilie 2008 la 11:08 pm
@ 2410: Multumesc. Cu postarile tale, simt c-am cistigat in complexitate
@ luciat: M-ai provocat sa intru pe blogul tau duminica dimineata, dupa care te-ai dus la culcare si n-ai mai revenit.
Iti fac si eu o propunere “provocatoare”, fiindca te vad mare admiratoare a volumului “Lucrari in verde” de Simona Popescu. Si anume, te-as ruga (sigur, in masura in care ai timp si chef) sa postezi un citat din care sa reiasa calitatile nemaipomenite ale cartii. Un singur citat, dar sa fie din Simona Popescu; nu citari, de catre ea, ale altora.
Dupa care promit c-o sa fac si eu acelasi lucru, dar pornind de la volumele Angelei Marinescu, pe care tu nu o “gusti”.
Si asa, draga LuciaT, o sa putem vedea si diferenta dintre “poezie” si poezie, fiindca pe aceea dintre “critica” si critica, am cam vazut-o
6 aprilie 2008 la 11:38 pm
@ dce – ba da, am revenit. dar n-aveam nici un raspuns de dat lui m, pt ca n-am pareri atit de clare despre critica, mie mi se pare ca e nevoie de critici. si n-am o privire de ansamblu, asa ca nu stiu ce sa zic. nici lui 2410 n-am ce sa-i raspund, pt ca n-am fost niciodata la vreun curs sau seminar de-al tau. de moderat discutia ta cu 2410 nu mi s-a parut ca e nevoie, in conditiile astea – gresesc?
nu vrei sa le luam pe rind?
si am dat citate din ea pe care le-am gustat 
si nu te cred, in continuare, ca esti sincer cind spui ca sp n-are talent. stii de ce? ai si zis ca te-ai intrebat daca nu cumva te considera si pe tine “kritikus” – inteleg enervarea, dar consider ca un critic enervat din motive personale nu mai e obiectiv. mie angela marinescu nu mi-a facut absolut nimic.
insisti sa crezi ca te-am provocat – mie mi s-a parut ca eu am fost provocata sa spun ce cred despre articolul tau. acum imi mai lansezi si tu o provocare – ok, n-am nimic impotriva. da’ mi-e ca o sa ajungem la un concurs de provocari
caci, daca eu te-am provocat si tu ai zis ca raspunzi, astept raspunsul, nu alta provocare. sau, dupa modelul tau, sa emit si eu alta provocare?
sint flatata ca ai retinut parerile mele despre angela marinescu, oricum – careia, apropo, i-am recunoscut talentul
7 aprilie 2008 la 12:57 am
@ luciat: Sunt sigur ca si tu iti doresti ca discutiile de pe blogul tau sa aiba substanta. Si un anumit grad de relevanta. Si, pentru ca te stiu “profi”, m-as fi asteptat sa nu te repezi asupra partii a doua din cronica mea inainte de a te documenta minimal. Nu cred ca era atit de greu sa citesti si partea intii, pe site-ul ID.
Comentariul tau de dimineata mi s-a parut o pledoarie inteligenta, dar care nu facea decit sa construiasca un esafodaj de alibiuri pentru a salva “Orbitor 3″. Tu de fapt vrei sa-ti placa “Orbitor 3″, pentru ca-ti plac cartile anterioare ale lui Cartarescu si pentru ca-ti place omul Cartarescu. De aceea nu vei putea fi un critic veritabil, fiindca personalizezi ceva ce ar trebui sa ramina in regimul unei analize reci.
Simpatia ori antipatia n-au nici o legatura cu lecturile critice. Ca sa dau un exemplu, desi m m-a criticat aici pe fata si pe dos, m-am putut usor detasa, recunoscind imediat lecturile omului si consistenta lui intelectuala.
Exista insa intotdeauna o posibilitate sa te inseli. Poate m-am inselat eu, si “Lucrari in verde” e o carte exceptionala. Ajuta-ma sa inteleg asta, da-mi un singur citat relevant.
Iar dupa aceea, eu iti voi da nu unul, ci zece citate din zece poeti, din aceeasi generatie cu Simona Popescu, si cu care vei putea s-o cintaresti mai bine pe autoare.
N-as vrea sa para ca-ti dau lectii. Postezi ce vrei pe blogul tau, scrii despre cine vrei si iti lauzi favoritii. Dar, rogu-te, nu-mi spune ca evaluarile pe care eu mi le asum cu nume si prenume au motivatii extraliterare.
“Explicatia” aceasta cu criticii resentimentari, care “injura” un scriitor bun din motive obscure: ce mod inabil de a “apara” un autor
Scuze pentru lungimea postarii. Noapte buna!
7 aprilie 2008 la 1:18 am
@ dce – am raspuns punct cu punct la obiectiile tale din partea a doua. n-am emis o judecata despre tot articolul.
si nu, n-a fost o pledoarie pt nimic – au fost raspunsuri punctuale la niste obiectii, repet. si nu vreau sa-mi placa Orbitor 3 – am facut vreo doua sau trei insemnari despre impresiile si reactiile mele pe masura ce citeam. alea sint.
am postat inclusiv o chestie rece, fara evaluari, despre cum arata cartea.
“nu-mi spune ca evaluarile pe care eu mi le asum cu nume si prenume au motivatii extraliterare.” – nici nu ti-am spus asta, n-am de unde sa stiu asa ceva. tu ai dat de inteles, in articolul respectiv, ca te-ai simtit vizat. nu eu, tu.
vad ca ma acuzi tu pe mine de chestiile de care ti se pare ca te acuz eu. n-am simpatii si nici antipatii. citesc si-mi place sau nu.
despre cartea Simonei Popescu am scris, am dat si citate – si-o sa mai scriu cind o s-o recitesc.
sigur ca imi laud favoritii. de-aia sint favoritii mei, ca sint demni de lauda. nu viceversa. valabil la vonnegut, valabil si la cartarescu. valabil la arundhati roy, valabil si la simona popescu. in general, nu citesc carti despre care banuiesc ca n-o sa-mi placa. pt ca nu vreau sa fiu “critic”, n-am ambitii, vreau sa citesc carti misto, atita tot.
no problem cu lungimea. noapte buna si tie
7 aprilie 2008 la 12:02 pm
@ lucia
na, nu-i vreo carte de capatai, dar ai sa vezi ca e f.f. interesanta, si poate reusesti sa mai redresezi ceva din parerea despre b. – stiu, si pe mine m-a exasperat, mai ales cu aia, cum naiba ii spunea… egoistul romantic. doamne, ce-am asudat, la pagina 150 n-am mai putut si-am aruncat-o
sper sa revina sonorul la calc
dar eu vreau sa-ti fac publicitate pentru 99 F, stii
- uite un link catre 99F, stiu ca nu se poate citi pe net, citeste insa doar prima pagina, vezi daca merge, desi nu stiu dac-o mai vand astia pe undeva la noi. eu zic ca o sa-ti placa, stiu eu? pentru ca intelegi mai usor ‘au secours, pardon’, care-i un fel de continuare, daca te gandeai s-o cumperi… oricum, merita ‘pentru rusia’, ca sa zic asa
http://www.esnips.com/doc/d66a23bf-f2c8-4762-a7bd-63a0f2662d08/Beigbeder—14,99
@dc-e
deci eu pretind ca argumentul parazitismului literar sta perfect in picioare, si din pacate nu vad, cinstit vorbind, cum s-ar putea contrazice. – nu insa si luciei, ei de altfel ii place critica literara.
‘Oi fi eu din scoala veche, dar perspectiva ta asupra criticii “parazitare” e si mai vetusta.’
mmm, e invechita, dar nu e depasita. anterioritatea nu-i o problema, sunt argumente care au 2500 de ani si-s proaspete ca roua
‘Tu, draga m, cum si cind ai auzit prima oara de Cartarescu? Nu cumva din textele unor critici literari?’
nope, sorry, de la un bun prieten. sa zicem insa ca as fi auzit de la un critic. dar eu n-am nimic impotriva criticii de intampinare. numai impotriva criticii literare de susa. criticul de intampinare e cu judecatile de gust, celalalt – crede el – cu judecatile de valoare. cel de intampinare imi spune: ‘mi-a placut o carte, cumparati-o’, sau ‘nu mi-a placut, nu stiu daca merita’, dar eu tot o cumpar, ca-i semnalata, fapt pozitiv si pentru mine, si pentru autor. criticul literar, nu, el imi spune: ‘nu e buna PENTRU CA…’ (si urmeaza o intemeiere pe categoriile alea sforaitoare si nule ale esteticului – apropo, nu frumosul e depasit, ci categoriile), adica el vrea sa-mi intemeieze o critica pe criterii ale valorii, ceea ce e cel putin o impostura. celalalt, criticul de intampinare, macar e perfect cinstit, el e cu imi place/nu-mi place. criticul literar da ochii peste cap si crede ca intemeiaza pe valoare, ceea ce-i de-un comic adorabil, poate, in vremea noastra, dar inainte de a fi comic e riguros necinstit, pentru ca el traieste totusi din lucrul ala al altuia, intamplator al aluia pe care-l executa. asta-i tot. sa se faca critic de intampinare, daca se poate gratis
‘Si o ultima intrebare: intre nuvelele din “Visul” (”Nostalgia”) de acum doua decenii si “Orbitor 3″, cu cine votezi “estetic”?’
nu e o intrebare corecta. adica, bun, visul sau travesti sa zicem ca imi pot parea mai reusite. poate. dar tu n-ai spus: intre punctele A si B ale evolutiei lui se inregistreaza o oarecare scadere, care-ar putea fi insa oricand recuperata, pentru ca scriitorul e mare, blabla. nu. tu ai spus – apoftegmatic – ca intre A si B e asa o prapastie, ca nu gasesti inca ‘un eufemism critic suficient de potrivit’ ca s-o descrii. adica omul era cineva foarte bine, iar acum e nul, intr-atat incat te obosesc propriile-ti adjective din cronica. jesus… bun, e parerea ta… 
eu am spus doar: sper sa nu se confirme. (imi pare rau ca n-am citit prima parte, n-am gasit-o, acolo spuneai cat de grozav era punctul A, il anesteziai inainte sa tai? se poate.) adica aveam si noi un tip pe care cadeam totusi in genere de acord estetic, si acum, ia te uita, e nul, pai asta spune ceva despre noi toti, nu, avem vreo boala, nu mai stim ce e bun din ce ne place, ne inselam toti, am orbit colectiv. eu sper ca nu. pariez lejer pe pripa si exagerarea ta. poate ca ai fost un pic dezamagit, dar tu l-ai facut piure cu varza acolo. aia nu e o cronica, e executie. imi pare mie.
ăăă… protestez.
in rest, totul e bine, mai ales pentru c.
- sorry pentru provocare si intindere, lucia!
vorbim despre b., sper sa te reconciliez un pic cu el si sa-ti devina mai simpatic 
)
(ai observat ca toti ne scuzam aici pentru lungime?
7 aprilie 2008 la 3:12 pm
@ m – ok, ok, o sa vad cu 99 f, daca-mi sare in ochi o iau, promit
7 aprilie 2008 la 3:52 pm
@ luciat: Parca suntem doi copii in fata blocului: ba tu ai spus, ba tu! ba fratele meu e mai tare, ba al lui e mai mare.
Ca sa vezi cum se poate disocia, fara inclusivitati postmoderne: e haios conceptul tau, dar intreaga “demonstratie” mi se pare aberanta.
N-am vrut sa-ti schimb lista de preferinte, de “carti misto”. Or fi misto pentru tine “Orbitor 3″ si “Lucrari in verde”. Pentru mine, prima e o cadere, iar a doua, o manufactura fara nici o relevanta artistica.
@ m: De unsprezece ani astept ca Mircea Cartarescu sa se reapropie de A (“Visul”, “Levantul”) si, dupa B (“Orbitor 1″) credeam ca va reusi. Din pacate, dupa aceea au venit tot felul de litere, adica de volume mult sub nivelul lui de mare scriitor, care au marit distanta. Iar cei care il lauda din rasputeri pentru aceste carti (“Baroane!”, “De ce iubim femeile”, “Orbitor 3″, Cartarescu “al nostru” glossy) ii fac, in opinia mea, cel mai mare rau. That’s all.
Imi plac, altfel, distinctiile tale. Deci comentatorul care vrea sa-si intemeieze critica pe criterii ale valorii e un critic de susa
Si ai grija! Asa cum eu traiesc pe munca lui Cartarescu, si tu incepi sa traiesti pe munca mea, adica pe jumatate din ea, ca partea intii a cronicii inteleg ca tot n-ai gasit-o
7 aprilie 2008 la 4:06 pm
@ dce – pai foarte bine, sa ne definim fiecare cu lista lui de preferinte. eu zic ca Orbitor (din care face parte Orbitor 3) e minunata, iar Lucrari in verde una dintre cele mai misto carti din ultimii muuulti ani. si ca obiectiile tale nu conteaza (am explicat mai sus de ce).
7 aprilie 2008 la 4:39 pm
@ luciat: Asa o fi, dar atunci se explica mai greu interesul vostru duminical pentru cronicile in care erau aduse aceste obiectii. Pare inutil sa aperi un scriitor de niste texte critice care nu conteaza.
Oricum, tot e bine ca ai renuntat la tezele conspirationiste ieftine: cabala impotriva lui X, demolarea lui Y…
Si cu asta ma retrag de pe blogul tau, ca poate mai ai si alte treburi decit sa-mi tot raspunzi mie. Toate bune!
7 aprilie 2008 la 4:51 pm
@ dce – pai nu poti sa stii daca conteaza sau nu pina nu citesti si nu te gindesti un pic
interesul se datoreaza faptului ca m-a zgindarit m si ca nu puteam sa dorm. ca, altfel, au mai fost texte critice cu aceleasi obiectii si nu m-au interesat. n-am renuntat la tezele conspirationiste, pentru ca nu le-am avut. toate bune!
7 aprilie 2008 la 6:06 pm
@lucia
ok…
@dc-e
‘
‘Deci comentatorul care vrea sa-si intemeieze critica pe criterii ale valorii e un critic de susa
da, nu inteleg ce e gresit. a, eu de susha spun, originar, nu de shusha… in fine.
‘e haios conceptul tau, dar intreaga “demonstratie” mi se pare aberanta’
s-ar putea, cata vreme dai un contraargument. daca pui in loc de argument un adjectiv, nu prea se poate. e atat de aberanta afirmatia ‘critica literara este un parazitism literar’, incat e evidenta insasi, din categoria ‘ploua, e ora sase si sfera e o chestie rotunda’. credeam ca nu se contesta o evidenta, din principiu, nu stiu acum cum mai e
‘haios’… pff, ma rog, toate cele bune
7 aprilie 2008 la 7:06 pm
@ m: Scuze pentru termenul “aberanta”, am vrut sa-l sterg si sa-l inlocuiesc cu unul mai soft, dar ii dadusem drumul si n-am mai stiut cum sa-l radiez.
Susa, susha, shusha: diacriticele ne omoara pe net…
Deci critica literara e un parazitism literar si tu afli despre scriitorii buni de la niste prieteni si mai buni. Acestia citesc absolut tot ce apare si iti fac tie apoi niste recomandari. Te pomenesti ca amicii tai or fi critici literari
Insa tu, ferm pe pozitie, consideri in continuare critica literara un parazitism. Au nu cumva si critica criticii (fie si amindoua cu ghilimele, daca preferi) facuta pe un blog, o vezi la fel? Fiindca atunci tu ai fi un parazit al parazitului
7 aprilie 2008 la 7:24 pm
parazitul traieste din obiectul parazitat, eu daca te critic pe blog nu traiesc din asta. bun.
uite, ca sa simplificam. eu credeam ca asta e o problema pe care orice critic cu o constiinta si-o pune. se pare ca nu. in regula, cu bine.
7 aprilie 2008 la 8:19 pm
@ m: Aha, deci tu cind scriai: “un altul il paraziteaza crosetand pe lucrul lui, traind din asta”, te refereai la bani
Fara critica si critici, draga m, n-ai avea nici literatura. N-ai avea codurile si instrumentele cu care sa distingi intre literatura si maculatura. Tu esti o fericita exceptie de la regula: te consiliaza prietenii.
Mi-a facut placere sa schimbam opinii pe blogul Luciei T. Numai bine!
7 aprilie 2008 la 10:14 pm
[...] Via terorista.ro. [...]
9 aprilie 2008 la 7:53 pm
Au lipit textul inapoi, la metrou la Unirii!
10 aprilie 2008 la 11:48 am
@ raul – am vazut si eu o poza – de tot risul!