Boa
Am terminat ieri Lumea vazuta de Garp, de John Irving, si am senzatia aia de satisfactie nebuna si egoista de dupa un roman plin de intimplari, care a durat mai bine de 700 de pagini. Ca un sarpe boa care a inghitit un elefant. Sint convinsa ca ma intelegeti, ca, de fapt, cred ca nici un cititor nu si-a revenit vreodata pe de-a-ntregul dupa primul roman monumental care l-a facut sa se simta satul si fericit.
Citit si prefata, ca omul trezit din somnul de dupa-masa, cu digestia un pic usurata, care mai infuleca totusi o bucatica din ce-a ramas in cratita – aoleu, ce anti-cool suna! (Sint lacoma si asta e unul dintre cele mai mari defecte ale mele.) In prefata e vorba despre granita incerta intre bestseller si opera de arta. Intr-un link lasat aici (cred ca tot ieri) de un comentator, despre relatiile dubioase intre cititorii de literatura high si cititorii de bestseller-uri, era mentionat Irving: “way too middlebrow”.
Mi se rupe cit e de middlebrow si mi se rupe ca e bestseller (cred ca de aia nu l-am citit pina acum, tocmai fiindca s-a facut si film dupa el si a avut atita succes). E foarte misto, foarte citibil si foarte datator de satisfactii egoiste. N-are absolut nimic plictisitor sau enervant (pentru mine). Am dat pe el o gramada de bani (50 si ceva de lei) si nu regret deloc. Pina si prefata e in regula!
Un citat, ca sa nu ziceti ca m-ati vizitat degeaba azi 
“‘cei care credeau cu adevarat in politica’, cum ii considera el aproape pe toti, erau intotdeauna dusmanii de moarte ai oricarui artist – care insista, chiar daca arogant, asupra superioritatii viziunii personale”
(am probleme cu ghilimelele din ghilimele)
O sa scriu miine despre Garp, azi am vrut doar sa dau de stire lumii ca sint foarte multumita de existenta, in general, si ca o carte asa de groasa si de middlebrow face bine la sanatate, ceea ce va doresc si voua
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
15 aprilie 2008 la 2:14 pm
astept si insemnarea urmatoare, dar am mai adaugat o caramida la convingerea ca trebuie sa mai citesc ceva john irving (am la activ doar ‘cider house rules’ care a fost neasteptat de misto pentru mine – n-auzisem in viata mea de autor)
15 aprilie 2008 la 2:19 pm
@ jen – aaa, uitasem ca si aia e tot de el, ce bine! o s-o citesc si pe aia cind o sa mai am un atac de lacomie
– am vazut filmul, evident, si mi-a placut
15 aprilie 2008 la 2:35 pm
eu nu vazusem filmul, doar auzisem de el (si nici pana acum nu l-am vazut).
pana una-alta am pus ochii pe ‘a prayer for owen meany’ la ionuca in biblioteca
15 aprilie 2008 la 2:59 pm
asa-i spune acum? viata vazuta…? nu lumea?
imi amintesc ca mi-a placut si mie mult, dar nu stiu de ce, acum sint sigur ca nu mi-ar mai placea. iar cider house rules mi se pare un film cam prost, nu va suparati. nici celalalt roman de irving, hotelul new hampshire nu e prea grozav. dar lumea vazuta am citit-o cu sufletul la gura. pe urma l-am vazut pe irving la tv, era ceva pe discovery, oare ce?, si irving avea ghiul
15 aprilie 2008 la 3:46 pm
@ kata – ei, evident ca lumea, corectez acu, mersi. inteleg ce vrei sa zici despre cider house, dar depinde cu ce compari
eu m-am uitat la el de la cap la coada si mi-aduc aminte despre ce era – mare lucru, ca rar reusesc, la tv, sa nu ma apuce dracii la filme. si le uit ceva de speriat. iar irving poate ca avea ghiul de-a dracu, asa, ostentativ non-cool 
15 aprilie 2008 la 4:08 pm
sint sigur ca are o teorie in spate si purtatul ghiulului
dar irving arata cu el ca un luptator de greco romane albanez, ajuns traficant de tigari la granita cu macedonia
(azi m-am intilnit cu cineva care stie cine esti. si mi-a zis: dar n-am voie sa spun cine e. iar eu, de-al naibii, n-am zis nimic.
si-am vazut pe raft ditamai irvingul. )
sii tot azi am intrat, dupa ceva vreme, intr-o librarie
15 aprilie 2008 la 5:08 pm
Se poate sa iti placa un film fara sa-ti placa actorul principal? Se pare ca la mine se poate. Nu mi-a placut Garp in varianta Robin Williams – desi pe mr. Williams l-am agreat in alte ipostaze mai mature (ca de ex. Good Morning, Vietnam). Dar mi-a placut ideea de viata-carnaval, cu toate greselile si bucuriile ei sarabanda una dupa alta. Si mi-a placut ce rol a facut Glenn Close – ma rog, in ’82 cand a fost facut filmul era in varf de forma.
Mi-am propus la ora aia sa citesc si cartea, si am uitat. Asa ca acum mi-am propus in scris, si astept, evident, si comentariul de maine
15 aprilie 2008 la 5:27 pm
Ca un boa (mi’a placut comparatia
) io ma simt dupa ce citesc Graham Greene. Tot middlebrow, tot foarte ecranizabil – actiune, personaje interesante si exotice…din cand in cand chiar e o placere 
Abia astept povestea despre Irving de maine, poate-poate imi inving prejudecatile si citesc si eu
15 aprilie 2008 la 5:45 pm
@ kata –
)))))))))))))))))) bine, o sa caut poze cu el acusica
si sa stii ca mi-am luat cartea ta da’ inca mi-e frica de ea, ca presupun ca nu e middlebrow. zic si eu asa, de-a naibii
@ laur si ameer – imi dati trac daca ziceti ca asteptati ce scriu miine
15 aprilie 2008 la 6:26 pm
Hm, cumva ciudat n-am vazut nici unul dintre filme. Iar de citit Irving nici atat. Dar il bag pe lista imediat, cred ca eu sunt fan “middlebrow”
cu toate ca nu stiu sa traduc cuvantul!!!
15 aprilie 2008 la 6:46 pm
“Middlebrow” = cea mai intelectuala dintre cartile bine vandute si cea mai bine vanduta dintre cartile intelectuale
15 aprilie 2008 la 8:05 pm
citatul este intr-adevar inspirat si o spun eu, care, desi nu mai am nici un chef, ma ocup de politica. politica este o tampenie, nici un politician n-a schimbat niciodata nimic, decat in rau…
chiar ma gandeam daca n-ar fi mai bine sa scriu in Tabu sau in alte reviste din astea despre burtile barbatilor si celulita femeilor. sunt niste teme care ma pasioneaza in ultimul timp (ma refer la burta, dar sa stii ca si barbatii au celulita!). scuze pt meditatiile personale!
15 aprilie 2008 la 8:09 pm
e prima data cind aud cuvintul asta. imi place
multumiri laur de explicatie si lucia de punere in circulatie
16 aprilie 2008 la 12:38 am
Ma bucur pentru tine ca ai citit “Lumea vazuta de Garp” si te invidiez. Mi-ar placea sa nu fi citit cartea asta si sa o descopar si eu acum. Asa, am doar amintirea senzatiei extraordinare pe care mi-a pricinuit-o lectura. Senzatie pe care incerc s-o regasesc in alte carti, dar degeaba. (Da, “Lumea vazuta de Garp” e romanul meu preferat.)
16 aprilie 2008 la 12:44 am
Filmul cred ca nici nu merita luat in discutie.
16 aprilie 2008 la 7:52 pm
@ laur – da, misto definitia, dar nu e numai asta. cred ca inseamna si o carte care n-are nici o pretentie de experiment si innoire a artei literare
@ ironistul – ei, poate exagerezi un pic. ce, martin luther king n-a schimbat nimic?
@ cezar – aaa, inteleg. se potriveste cu stilul tau, oarecum. adica mi se pare normal sa-ti fi placut. si eu ma bucur ca am citit-o in sfirsit
17 aprilie 2008 la 12:58 am
Pai daca ar avea pretentii n-ar mai fi bestseller . Eu cred ca tine definitia mea
17 aprilie 2008 la 9:37 pm
@laur: si mie imi place la nebunie definitia ta, multumesc! exact la asta ma gandeam cand nu reuseam sa traduc!
18 aprilie 2008 la 5:11 am
@ laur – ai dreptate, ramine ca tine
18 aprilie 2008 la 2:06 pm
categoriile astea stiam ca se folosesc pt tv, lowbrow fiind ceva gen otv, middlebrow – pro tv, antena 1 etc si highbrow nu avem in romania, dar ar fi chestii gen arte, c-span, mezzo etc.
intilnirea asta mi s-a parut simpatica http://video.aol.com/video-detail/john-irving-reads-from-a-prayer-for-owen-meany/2634767989 iar tanti cu harry potter de-a dreptul interesanta